SCHIMONAHIA MARGARETA (Maica Eufrosina) – ultima supravietuitoare a vechiului DIVEEVO, prin care s-a implinit o proorocie a SFANTULUI SERAFIM DE SAROV, dupa mai bine de 150 de ani (si VIDEO)

3-01-2015 Sublinieri

Maica Eufrosina

Stapana casutei de pe strada Lesnaia din Diveevo, unde se pastrau lucrurile Cuviosului Serafim, era schimonahia Margareta. Insa de multi ani nimeni nu stia ca ea era monahie si schimnica in taina. Toti o numeau „batrana Eufrosina sau simplu Eufrosina, desi era de aceeasi varsta cu veacul; in anul 1983, cand am fost eu pentru prima data la Diveevo, batrana implinise optzeci si trei de ani.

Calugaria in taina a aparut in timpul ultimelor prigoane indreptate impotriva Bisericii, in secolul XX. Monahul sau monahia care era tuns in monahism in taina ramanea in lume, purta haine obisnuite, deseori lucra in institutii laice, dar implinea cu strictete toate voturile monahale. Despre calugarie, la fel ca si despre numele cel nou, trebuia sa stie doar duhovnicul. Chiar si atunci cand se impartaseau in bisericile din lume, acesti nevoitori isi spuneau numele lor cel vechi.

4-losev_afUn monah in taina era, de exemplu, renumitul filosof si academician rus, Alexei Teodorovici Losev. La calugarie primise numele de Andronic. De obicei, in toate fotografiile, academicianul Losev apare imortalizat cu un fel de caciulita neagra si ciudata pe cap si cu ochelari cu lentile foarte groase. Alexei Teodorovici purta acei ochelari fiindca dupa cativa ani petrecuti in lagare, la canalul dintre Marea Alba si Marea Baltica, orbise aproape de tot. Iar caciulita neagra si ciudata o purta nu pentru ca se temea sa nu raceasca, asa cum credeau toti. Era un potcap, singurul lucru calugaresc pe care monahul Andronic isi ingaduia sa-l poarte intotdeauna.

Dupa razboi, a inceput o alta perioada in viata bisericeasca: au inceput sa se deschida bisericile si manastirile. Sensul calugariei in taina a inceput sa se piarda. Si, iata, tocmai atunci s-a manifestat in deplinatatea ei cunoscuta lege care spune ca istoria se repeta mai intai ca o tragedie, iar apoi ca o farsa.

In mediul bisericesc circula niste povesti, cum ca la Sfanta Liturghie o femeie, imbracata toata in negru, dadea hotarata la o parte multimea smerita a enoriasilor ca sa fie prima la impartasit si, spunandu-si numele, graia cu voce tare: „Monahia in taina Lukeria!”

Mitropolitul Pitirim a povestit o anecdota care aparuse in cercurile bisericesti in anii ’50. O doamna din Moscova a venit in vizita la o cunostinta de-a sa. Aceea a intins pe masa cartile de joc. Musafira, agitata, i-a soptit: „Maria Petrovna! Maria Petrovna! Eu nu trebuie sa spun nimanui, este secret, mare secret! Dar dumneavoastra va spun… Ieri am primit in taina calugaria cu numele Concordia!” Gazda si-a asezat cartile linistita si a raspuns: ,Si ce-i cu asta? Eu am doi ani deja de cand am schima mare!”

Despre maica Eufrosina toti credeau ca fusese o simpla sora de manastire. Si, daca cei curiosi ii puneau intrebari legate de monahism, maica raspundea sincer ca odinioara se invrednicise sa fie sora de manastire la Diveevo.

A fost nevoita sa-si dezvaluie numele calugaresc abia la inceputul anilor nouazeci, cu binecuvantarea egumenei Serghia, a manastirii refacute din Diveevo, unde maica Eufrosina s-a mutat cu trei ani inainte de a muri.

Pana atunci s-a prezentat cu numele de Eufrosina. Insa maica se purta fata de sine cu scepticism si uneori chiar cu dispret.

paste1952Odata, am tiparit la Departamentul editorial o revista foarte frumos ilustrata, inchinata Cuviosului Serafim si istoriei Manastirii Diveevo. A fost cea dintai publicatie de genul acesta in perioada sovietica. Cu prima ocazie, i-am aratat acea revista maicii Eufrosina. Era asa de lucioasa, moderna, stralucitoare, cu culori clare, incat parea ceva adus de pe alta lume in casuta aceea saracacioasa de pe strada Lesnaia.

Maicii i-a placut foarte mult revista. S-a uitat la ilustratii si a rasfoit cu multa curiozitate paginile.

— O, parinte Serafim! a plesnit ea din palme, vazand frumoasa icoana a cuviosului.

Maica Alexandra, egumena! a recunoscut ea portretul primei egumene a obstii de la Diveevo, Agata Semionovna Melgunova. Maica Eufrosina stia foarte bine aproape toata istoria de doua sute de ani a Manastirii Diveevo.

Iar acesta?! Nicolae Alexandrovici! Motovilov!

In cele din urma, matuska a dat ultima pagina si i s-a infatisat dinainte propria ei fotografie. Pentru o secunda si-a pierdut graiul. Dar apoi, plesnind din palme, sincer emotionata, a exclamat:

Eufrosina! Si tu aici?! Ah, ce ochi nerusinati!

Inca de la prima mea calatorie la Diveevo cu parintele Bonifatie, maica Eufrosina, luandu-si ramas-bun, mi-a adresat destul de simplu o rugaminte, cerandu-mi sa vin sa-i repar acoperisul si sopronul. Eu i-am fagaduit ca negresit voi implini a rugaminte si in vara m-am intors la Diveevo, luand cu mine doi prieteni. Ne-am instalat in sopronul cu fan si ziua ne ocupam cu reparatiile, iar seara cutreieram prin manastirea daramata, ne rugam cu acele monahii minunate si ascultam povestirile, incredibile pentru mine, ale maicii Eufrosina.

Ea ne-a destainuit intamplari legate de vechiul Diveevo, cum de-a lungul tuturor deceniilor de stapanire sovietica, Manastirea Diveevo a trait sub indrumarea parintelui Serafim, fie in inchisori, fie in lagare, fie in deportari. Sau asa ca atunci, in jurul manastirii daramate. Se vedea ca voia sa transmita tot ceea ce se pastrase in memoria ei, pentru ca tot ce stia sa nu moara o data cu ea.

[…]

Lumanarea

file_212

schimonahia Margareta

Intr-un cufar tainic, printre alte lucruri ale Cuviosului Serafim, monahiile pastrau cu grija o lumanarica. Cand maica Eufrosina scotea odoarele sfinte ca sa se poata inchina pelerinii la ele, lumanarica statea de obicei undeva intr-o parte si nimeni nu baga in seama. Odata, am intrebat-o pe maica ce era cu lumanarea aceea deosebita. Si ea mi-a povestit urmatoarea intamplare.

Acea lumanare o pastrau surorile din vremea Cuviosului Serafim. El le-a dat-o inainte de moartea sa si le-a spus:

„Una dintre voi va intampina cu aceasta lumanare trupul meu; el va fi mutat si se va odihni la Diveevo. Doar moastele mele nu vor sta in Sarov, ci ma voi muta la voi, in Diveevo”.

Dupa ce s-a savarsit in anul 1833, Cuviosul a fost ingropat la Manastirea Sarov. Acolo a inceput cinstirea lui, acolo au inceput sa vina miile de pelerini din toata Rusia. in anul 1903, a avut loc proslavirea Sfantului Serafim in ceata cuviosilor si moastele lui au fost asezate in Sarov, in catedrala Sfintei Treimi, intr-o racla splendida. Credinciosii ortodocsi auzisera, desigur, de prorocia Cuviosului Serafim, de faptul ca el se va muta cu moastele sale in Diveevo, dar lucrul acesta parea atat de neinteles, mai ales dupa revolutie, cand se credea ca moastele fusesera distruse, incat prorocia era considerata mai degraba simbolica.

Si maica Eufrosina mi-a mai povestit ca in anul 1927, in ajunul inchiderii Manastirii Diveevo, fericita Maria Ivanovna, care vietuia aici, le-a adunat pentru ultima data pe surorile din Diveevo si, luand acea lumanare sfanta, lasata de Cuviosul, a aprins-o inaintea tuturor. Iar apoi a prezis ca ultima dintre surorile adunate acolo, care va ramane in viata, in numele tuturor monahiilor, adormite, torturate, omorate, dar ramase credincioase Domnului Dumnezeu, va intampina in Diveevo moastele Cuviosului Serafim, chiar cu acea lumanare.

Cand maica Eufrosina mi-a povestit aceasta intamplare, mai erau in viata, probabil, zece monahii de la Diveevo. Si, an dupa an, deveneau tot mai putine. Dar cele ramase credeau cu sfintenie in implinirea prorociei. In cele din urma, din cele aproape o mie de surori care vietuisera in Diveevo pana la revolutie a ramas doar una singura, maica Eufrosina.

IMG_0011In anul 1990, in Leningrad, au fost gasite moastele Cuviosului Serafim de Sarov, care parusera pierdute pentru totdeauna. Iar dupa un an, cu cea mai mare solemnitate, in procesiune religioasa prin toata Rusia, sfintele moaste au fost mutate la Diveevo, intrucat in Sarov nu functiona atunci nicio biserica, iar Manastirea Diveevo era deja restaurata.

Cand arhiereii, in frunte cu Patriarhul Alexei, in prezenta a mii si mii de oameni, in minunata cantare a corurilor, au introdus moastele Cuviosului Serafim in biserica din Diveevo, la usa statea maica Eufrosina, schimonahia Margareta, cu lumanarea aprinsa in maini.

Maica a murit pe 9 februarie, in anul 1997, in ziua pomenirii noilor mucenici si marturisitori ai Rusiei. Si ea insasi a fost o marturisitoare si o noua mucenita, ca si parintele Ioan (Krestiankin), care a murit tot in aceasta zi de sarbatoare, cinci ani mai tarziu.

(Din: Arhimandrit Tihon Şevkunov, Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri, Editura Egumenița, Galaţi 2012, pp. 224-241)

IMG_0009

***

Doxologia/ Silviu Cluci:

Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

Construită la 12 kilometri de oraşul Nijny Novgorod din Rusia, Mănăstirea Diveevo se află situată într-o zonă considerată de o mare importanţă spirituală, în apropierea altor două mănăstiri: Sarov şi Sanaxar. Această mănăstire, cunoscută mai ales pentru vieţuirea aici a Sfântului Serafim de Sarov, este una dintre marile mănăstiri ortodoxe din Rusia.

Istoria mănăstirii începe la mijlocul secolului al XVI-lea, când în satul Diveevo a venit o aristocrată bogată, Agatha Semenovna Melgunova, ea devenind ctitorul mănăstirii de maici de la Diveevo. Aceasta a primit numele de Alexandra atunci când a devenit călugăriţă. În anul 1767 a început construcţia la biserica din piatră închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Înainte de a trece la Domnul, măicuţa Alexandra i-a rugat pe stareţii de la Sarov să nu le lase de izbelişte pe măicuţele de la mănăstire. După moartea sa, părintele Serafim a preluat mănăstirea. Sub îndrumarea Sfântului, la mănăstire s-a construit o moară, în anul 1827. Mai multe mărturii arată că Maica Domnului i-a apărut de mai multe ori Sfântului Serafim, iar comunitatea monastică a fost binecuvântată cu prezenţa acesteia. În aceea vreme, Mănăstirea Diveevo era considerată al patrulea loc de pe Pământ al Maicii Domnului.

În anul 1848 a fost începută şi construcţia catedralei Sfintei Treimi, însă lucrările au fost terminate abia în anul 1875. Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de prăznuire a icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. Până în anul 1917, Mănăstirea Diveevo număra 1000 de vieţuitoare.

Odată cu instalarea regimului comunist ateu, în 1927, chiar în ziua praznicului Naşterii Maicii Domnului, mănăstirea a fost închisă și distrusă. Viața monahală de rugăciune n-a încetat în toți acești ani nici măcar pentru o singură zi. Surorile s-au adunat în secret pentru rugăciune. Moaștele Sfântului Serafim de Sarov au fost expuse într-un muzeu anti-religios, atrăgând mulţimi uriaşe de credincioşi care veneau să se închine pe furiș. Dându-și seama că încercarea lor de a-l discredita pe Sfânt a eşuat, autoritățile sovietice au mutat în secret moaştele în Sankt Petersburg unde au fost depozitate timp de şaizeci de ani într-o cutie în subsolul unui muzeu.

După ce a servit ca lagăr de detenţie și apoi ca orfelinat pentru copiii de prizonieri, în 1946 Sarov a fost redenumit Arzamas-16, iar mănăstirea folosită ca adăpost al Staţiei de cercetare pentru armele nucleare ale Uniunii Sovietice.

De-abia în anul 1990 biserica mănăstirii a fost reconstruită. În anul 1991, la mănăstirea din Diveevo au fost mutate moaştele Sfântului Serafim, descoperite în chip minunat în Catedrala Kazanskaya din Sankt Petersburg.

Mii de pelerini vin anual la Mănăstirea Diveevo pentru a se închina la moaştele Sfântului Serafim. Alături de moaştele Sfântului Serafim, mănăstirea găzduieşte moaştele mai multor sfinte, vieţuitoare în obştea moanahală, de-a lungul vremii, printre care: Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia. Aceste monahii au fost şi ele canonizate după căderea regimului comunist din Rusia.

Acasă la Sfântul Serafim de Sarov – Mănăstirea Diveevo – galerie foto

***

Filmuletul realizat de Arhim. Tihon cu “Maica Eufrosina” (Schimonahia Margareta) de la Diveevo:

Cunoscatorii de limba rusa sunt bineveniti in a ne ajuta cu traducerea…

***


Legaturi:

***

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Arhimandritul Tihon Șevkunov, Maici duhovnicesti, Sfantul Serafim de Sarov, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “SCHIMONAHIA MARGARETA (Maica Eufrosina) – ultima supravietuitoare a vechiului DIVEEVO, prin care s-a implinit o proorocie a SFANTULUI SERAFIM DE SAROV, dupa mai bine de 150 de ani (si VIDEO)

  1. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  2. Pingback: MUCENICIA SFINTEI DUCESE ELISABETA si a insotitorilor sai, ucisi de bolsevici la Alapaievsk (18 iulie 1918): “Domnul a socotit ca a venit ceasul sa-I purtam crucea. Sa ne silim deci sa ne facem vrednice de ea!” – CANTAREA DE BIRUINTA A S
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate