Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaje video despre viata sa

Publicat pe 05 Aug 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Poezii, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, VIDEO, Vremurile in care traim | |Print Print

ODINIOARĂ ŞI ACUM

Aruncându-ne în urmă
Ochii noştri sufleteşti
Către anii din vechime
Ai vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte
De sfinţenia de-atunci,
Limba fără grai rămâne,
Ne simţim ca nişte prunci.

Continuare»

SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT in fata CADERII GRELE A NEAMULUI NOSTRU – praznuirea smeritului INFIRMIER AL SUFLETELOR românilor

Publicat pe 05 Aug 2013 | Categorii: Calugaria / viata monahala, Minuni si convertiri, Parintele Andrei Coroian, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii romani, Vremurile in care traim | |Print Print

sf. ioan iacob diaconesti

***

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte azi pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cunoscut şi sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, primul sfânt român al secolului XX. Mare nevoitor în viaţa pustnicească şi râvnitor al credinţei strămoşeşti, Sf. Ioan Iacob Hozevitul este autorul unor scrieri de o mare profunzime şi sensibilitate, mai actuale azi, ca niciodată. Scrierile sale duhovniceşti (scrisori, culegeri din Sfinţii Părinţi, traduceri, alcătuiri proprii despre virtuţi şi patimi, toate cu un conţinut moral şi dogmatic), alături de pildele, cugetările şi imnurile în versuri reprezintă o adevărată hrană duhovnicească pentru omul contemporan, atât de îndepărtat de Dumnezeu.

În liniştea Chiliei Sfintei Ana din Mănăstirea Hozeva, în pustiul Iordanului, unde Sfântul Ioan Iacob s-a nevoit  timp de 7 ani de zile, ostenindu-se cu aspre nevoinţe, s-au născut poezii religioase de o rară frumuseţe, scrise la gura peşterii, în clipele de răgaz şi odihnă. Astăzi, după mai bine de jumătate de veac de la trecerea la Domnul a sfântului-poet, versurile sale deplâng aceeaşi tragedie a românilor, aceea de a fi dezrădăcinaţi şi obidiţi, sclavi umili ai puterilor străine.

Continuare»

TAINA IMPARTASANIEI. Cuvantul marilor parinti duhovnicesti: CONTEAZA NU FRECVENTA, CI PREGATIREA SI NEVOINTA DE PASTRARE A HARULUI

Publicat pe 14 Aug 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cuviosul Paisie Aghioritul, Deasa impartasire, Despre inselare, Impartasania, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Paisie Olaru, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfantul Iustin Popovici, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei | |Print Print

CAND NE IMPARTASIM “SPRE OSANDA”?

CE CONSECINTE POATE AVEA IMPARTASIREA USURATICA, FARA PREGATIRE?

Cititi si:

***

“[...] Criteriul privind apropierea de Sfintele Taine ni-l prezinta cu acuratete Parintele Dumitru Staniloae:

Cand te apropii de Euharistie, principalul e sa crezi in prezenta reala a Trupului si Sangelui Domnului in ea si ca esti pacatos, dar si sa fi luptat in tot felul impotriva pacatelor si pentru curatirea de ele. Adica sa nu vii ca unul ce te impaci, cu nepasare, cu starea de pacatos.

Numai luptand din toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu puterea Lui impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in mine. In taria luptei mele e prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa fiu ta­re, dar nu sunt tare daca nu simt puterea mea incordandu-se. Insa in incordarea aceasta e lucrator si Dumnezeu pe masura ei.

Deci mantuirea se capata prin voia omului si se respinge prin ea. Cel ce se apropie cu parere de rau pentru pacatele sale de Sfantul Trup si Sange se mantuieste, iar cel ce se apropie cu nepasare sau dis­pret se osandeste.

Continuare»

SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT (ROMANUL): “De somnul nesimtirii sa nu mai dormitati!”Viata, poezii, tropar. ACATISTUL savarsit la Hozeva, la moastele sale (VIDEO)

Publicat pe 04 Aug 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Poezii, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | |Print Print

Imnul românesc

(Din pragul anului 1956)
de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Continuare»

SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaje video despre viata sa

Publicat pe 05 Aug 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Mandria, trufia, Poezii, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii romani, VIDEO, Vremurile in care traim | |Print Print

ODINIOARĂ ŞI ACUM

Aruncându-ne în urmă

Ochii noştri sufleteşti

Către anii din vechime

Ai vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte

De sfinţenia de-atunci,

Limba fără grai rămâne,

Ne simţim ca nişte prunci.

Continuare»

AVEM VOIE SA-I BLESTEMAM PE DUSMANII CREDINTEI? Sunt injuraturile sau pomenirile celui rau un pacat mic? Cum ajungem sa hulim fara sa ne dam seama?

Publicat pe 26 May 2011 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

BLESTEMUL CEL NESOCOTIT ŞI CHEMAREA CELUI RĂU

de Sfantul Ioan Iacob de la Neamt

Talcul unei vedenii a Sfantului Apostol Carp (26 mai):

Loveşte-Mă acum pe mine, că iarăşi Eu sunt gata ca să pătimesc de multe ori pentru mântuirea oamenilor…”

Şi au iubit blestemul, şi-i va veni lui,
Şi nu au voit blagoslovenia şi se va depărta de dânsul”.
Psalmul 108

Sfântul Macarie Egipteanul spune că oastea demonilor este alcătuită din două cete mari:

I. Una este ceata vrăjmaşilor cari luptă pe oameni cu patimile şi cu poftele cele rele şi

II. Alta este ceata “boierilor” cari aruncă pe oameni în tot felul de eresuri, în blestemuri, hule şi înşelăciuni.

Mulţi dintre creştini au obiceiul să blesteme pe alţi la mânie sau să se blesteme pe ei singuri. Socotind noi mai bine, vom vedea că cele mai multe blestemuri sunt hule. La fel şi înjurăturile sunt hule. Deşi nu sunt toate hule împotriva Duhului Sfânt, dar nu sunt scutite de osândă. Orice cuvânt greu, care se atinge de numele lui Dumnezeu, de lucrurile cele sfinte sau de mântuirea sufletului este socotită ca o hulă împotriva Duhului Sfânt. Iar hula este un păcat de moarte.

Poate unii nu hulesc pe Dumnezeu şi nici lucrurile sfinte, dar au obiceiul să cheme pe vrăjmaşul diavol, ca să-l ia pe cutare sau cutare (atunci când se mânie).

Ei nu socot aceasta un păcat, ci dimpotrivă, mulţi o folosesc în chip de glumă.

Continuare»

“Ca un pelican, impungandu-Te acum, Cuvinte…” DE UNDE IZVORASTE VIATA NOASTRA?

Publicat pe 06 May 2011 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Saptamana Mare, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul | |Print Print

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul: IZVORUL VIETII

sursa

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos.

Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri.

Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă.

Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte. Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la jertfă.

Dacă vom lua seama bine, vom vedea că în cântările Prohodului, la starea a II-a se pomeneşte despre pelican şi anume iată cum zice: Continuare»

50 DE ANI DE LA MUTAREA INTRU NESTRICACIUNE A SFANTULUI IOAN IACOB ROMANUL (HOZEVITUL)

Publicat pe 05 Aug 2010 | Categorii: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfinti Parinti recenti | |Print Print

*

*

*

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii.[...]

Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: Continuare»

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul despre SFANTA MONICA, MAMA FERICITULUI AUGUSTIN (4 mai): “Fiul lacrimilor fierbinti este cu neputinta sa se piarda”

Publicat pe 04 May 2010 | Categorii: Fericitul Augustin, Poezii, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

“Descoperirea pe care a avut-o fericita Monica, mama Fericitului Augustin, în portul Ostie, aproape de Roma (aceasta a avut loc într-o noapte când poposeau la liman, la întoarcerea lor spre pământul scump al patriei). Fericitul Augustin s-a născut în orăşelul Tagast, din Africa. A fost cel mai strălucit dascăl al creştinătăţii din Apus (atunci când Biserica Romei era pravoslavnică). A trăit cam în aceiaşi vreme când în Răsărit străluceau Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan Gură de Aur. În tinereţea lui, fericitul Augustin a trăit în destrăbălare şi fiind încă nebotezat, s-a rătăcit în eresul Maniheilor. Fericita Monica se ruga ziua şi noaptea pentru el şi mai ales se frângea inima ei, când se gândea că ea va merge la fericire şi fiul ei nu va fi împreună.

În durerea ei nemărginită, a rugat într-o zi pe un episcop ca să deschidă vorba cu fiul ei, că doar îl va convinge să lase rătăcirea.

Dar Episcopul n-a îndrăznit să intre în vorbă cu fiul ei, care covârşea pe toţi cu talentul lui de retor şi cu învăţătura lui.

Atunci fericita Monica a început să roage pe Episcop cu mai multă stăruinţă, vărsând pâraie de lacrimi la picioarele lui. Atunci, el a liniştit-o, zicându-i cu bunătate:

– Hai, lasă-mă femeie şi du-te în pace, căci fiul acestor lacrimi fierbinţi este cu neputinţă să se piardă!

Dar ea fiind tot mai scârbită şi cu îndoială, Dumnezeu i-a descoperit într-o noapte că acolo unde va fi ea, va fi şi fiul ei împreună. Şi s-a împlinit făgăduinţa, căci Augustin s-a botezat şi a ajuns unul din apărătorii Ortodoxiei.

Aici este vestirea pentru mutarea ei în patria cerească, după botezul fericitului Augustin de către Sf. Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milanul de astăzi). Continuare»

Duminica Sfintei Cruci. “STUDIUL” CALVARULUI SI GOLGOTEI ESTE CEA MAI BUNA SCOALA

Publicat pe 06 Mar 2010 | Categorii: Duminica Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nicolae Steinhardt, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Talcuiri ale textelor scripturistice, Triodul si Postul cel Mare | |Print Print

crucifix_500.jpg

“De ce se cauta si se asteapta numai bomboane din mana lui Dumnezeu? Pentru ca oamenii nu simt cat de primejdioasa este boala pacatului lor si cred ca se pot vindeca numai cu bomboane” (Sf. Nicolae Velimirovici)

 

Va recomandam si:

***

Pasaje din “Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt:

“- Devoţiunea mea particulară e Crucea.

Crucea este esenţa misiunii lui Hristos – a lui Mesia pe acest pămînt.

La Cruce se referă Domnul ori de cîte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul în cuvintele, tăcerile şi vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei. Crucea pentru creştin (şi să nu pierd prilejul de a repeta, orice om e creştin): simbolul interferenţei cerului cu pămîntul, al spiritului cu materia.

Crucea este tiparul care, singurul, ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem. Continuare»

Page 1 of 3123