SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaje video despre viata sa

5-08-2011 Sublinieri

ODINIOARĂ ŞI ACUM

Aruncându-ne în urmă

Ochii noştri sufleteşti

Către anii din vechime

Ai vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte

De sfinţenia de-atunci,

Limba fără grai rămâne,

Ne simţim ca nişte prunci.

Căci vedem păgânitatea

Dând război necontenit

Adunărilor creştine

Din Apus şi Rasărit.

Şi aflăm credinţa sfântă

Ca un foc atunci arzând

Iar Biserica în culmea

Biruinţelor şezând.

Adâncindu-ne mai tare

În trecutul depărtat

Al Bisericii creştine

Gândul nostru stă mirat:

Uriaşi vedem în faţă

Pe străbunii credincioşi

Noi suntem pe lângă dânşii

Toţi, pitici neputincioşi.

Fruntea lor având cununa

Razelor dumnezeieşti,

Ni se pleacă de ruşine

Ochii noştri cei trupeşti.

Mici la suflet, mari la patimi

Noi aproape nu-ndrăznim

Să mai cugetăm la Slava

Noului Ierusalim!

Despre viaţa minunată

A “celor întâi născuţi”

Lumea astăzi nu mai ştie,

Sfinţii stau necunoscuţi!

Astăzi traistele ştiinţei

S-au umplut cu născociri

Iar din tainele credinţei

Lumea nu mai are ştiri!

Toată străduinţa lumii

Este spre a dovedi

Că: “Materia e totul,

Duhul n-are unde fi”!

Cât de mult se mai înşeală

Cel numit “Cuvântător”

Care cearcă numai “firea”

Neştiind pe “Făcător”!

***

DUHUL VREMII ŞI MIRONOSIŢELE DE AZI

Unde eşti, Sfântă Marie,

Ca să spui la oameni azi

Cine ţi-a luat povara

“Celor răi” de pe grumazi?

Azi în lumea răsfăţată

Duhuri rele stăpânesc,

Depărtându-se prin asta

Darul cel dumnezeesc!

Ca în “Curtea lui Caiafa”,

Omul azi, în răsfăţări

Se grăbeşte ca şi Petru

La a “Legii lepădări”!

Dar, în schimb, el nu se moaie

Nici de glasul îngeresc

Nici de faţa mânioasă

A Stăpânului ceresc!

Astăzi “Legea” ca şi Domnul

De “boieri” s-a răstignit

Iar “Învăţătorii Legii”

Toţi aproape s-au dosit.

Câteva “Mironosiţe”

Ca la Patimi oarecând

Se grăbesc “pe drumul Crucii”

Pentru Adevărul Sfânt!

Sunt Bisericile Sfinte

Cari luptă în surghiun

Şi păzesc Aşezământul

Cu “hotarul cel străbun”.

***

PAZA SUFLETULUI

Singur lucrul meu din lume

Este mântuirea mea

Dacă eu nu văd de dânsa

Cine altul va vedea?

Trup şi suflet dimpreună

De la Domnul mi s-a dat

Deci eu singur voi da seamă

Pentru cele ce-am lucrat.

Lucrul mântuirii mele

Este pentru veşnicie

Şi nu este dat a-l face

Decât numai singur mie.

Hotărârea este dată;

Trebuieşte ca să mor!

Nu ştiu când, poate chiar mâine

Sau în ceasul viitor.

După asta nu ştiu locul:

Poate unde dorm acum,

Poate unde stau, afară

Sau în casă, sau pe drum.

Nu cunosc apoi nici chipul

Întru care voi muri:

Pocăit sau încă slugă

La păcat mă voi găsi?

Dacă nu mor fără veste

Boala mă va anunţa;

Dar cu greutatea boalei

Voi putea a mă-ndrepta?

Mintea mea de mai lucrează

Dar cutremurul de munci,

Îi mai dă răgaz să cerce

Viaţa mea de pân-atunci?

Poate inima atuncia

Să se moaie de căinţă

Dar la cuget mă încurcă

Câte am pe conştiinţă.

Împrejurul meu atuncia

Fraţii mei vor sta plângând,

Alţii vor să iscodească

Despre banii de comând!

De voi fi cumva cu stare

Ei vor folosi momentul

Să mă-ntrebe mai cu seamă

Dacă-i gata Testamentul!

Poate ei cu grija asta

Vor uita să dea de ştire

La părintele Duhovnic

Pentru Sfânta spovedire!

Va veni şi el la urmă

Să mă-ntrebe de păcate

Dar se leagă poate limba

Şi nici mintea nu mai poate.

Căci mai mult pe altă lume

Cugetarea mea va fi

Şi căinţa mea atuncia

Nu ştiu cum se va primi!

Arătări îngrozitoare

Ochii mei atunci văzând

Nici nu ştiu când iau în gură

Sfintele ce mi-or fi dând!

Ca să-mi fie moartea bună

Eu să pregătesc acum

A virtuţilor merinde

Să le am atunci pe drum!

Să-mi adun acum din vreme

Cele ce voi socoti

Că la ziua de pe urmă

Nu le pot agonisi.

Spovedirea cea curată

Şi cu duhul umilit

Cum şi paza despre toate

Carii dau de poticnit.

Dacă Sfânta spovedire

Nu-i întreagă şi curată

Vremea despărţirii noastre

Ne va fi înfricoşată!

Căci atunci amar ne vine

Când vedem a noastră stare

Şi de vămile cumplite

Nu avem nici o scăpare!

Frică mare ne cuprinde

Că nu ştim în veşnicie,

Muncă veşnică ne-aşteaptă?

Ori nespusă veselie?!

Deci să am mereu în minte

Că la urmă am să mor

Şi de trup se va desparte

Sufletul nemuritor!

Dacă clipa cea de-acuma

Ar fi clipa cea din urmă

Am nădejde de scăpare

Dacă viaţa mi se curmă?


Mă gândesc că după moarte

Trupul meu va fi sluţit

Nemişcat, fără simţire

Cu miros nesuferit!

La biserică ducându-l

Preoţii cu rugăciune

Pogorâ-se-va în groapă

Să devie putrejune!

Pomenirea lui cu sunet

Va să piară de pe lume

Şi cu vremea pământenii

Vor uita de al meu nume.

Iată cum se trece slava

Trupului de pe pământ

De a căruia plăcere

Toată viaţa mă frământ.

Deci mereu să iau aminte

La tot pasul meu din viaţă

Căci atârnă mântuirea

Chiar din clipa cea de faţă!

O prea milostive Doamne

Să nu laşi până-n sfârşit

Să amân eu pocăinţa

Cel prea mult ticăloşit!

Pomenirea despre moarte

(Glasul trâmbiţii de-apoi)

Neîncetat să mă trezească

Ca alarma la război!

Eu în lume las o dâră

Pe o carte tăinuită

Care-mi face după moarte

Toată viaţa mea vădită.

Frică-mi este că la urmă

Scrise nu se vor afla

Faptele care în viaţă

A le face se cădea!

Iară relele de care

Se cădea a mă feri

Poate toată, vai de mine,

Cartea ceia vor mânji!

Azi când cuget vremea morţii

Înainte mi se-arată

Cum atunci se va deschide

Pentru mine judecată!

Un arap rânjind la stânga

Îmi citeşte o carte groasă

Întru care este toată

Fapta mea cea ticăloasă!

Iar la dreaptă, stând de faţă

Îngerul cu chip scârbit

Dintr-o mică carte spune

Binele ce-am săvârşit!

Dacă este hotărâre

Ca să merg la fericire

Îngerii cu bucurie

Vor veni spre însoţire.

Iar de nu se află scrise

Fapte vrednice de milă

Demonii la întuneric

Mă vor stăpânii cu silă!

Vai de ticălosul suflet

Care-n iad se osândeşte

Chin mai mare este gândul

“în veci NU SE SFÂRŞEŞTE”

Când va fi aproape vremea

Judecăţii viitoare

Vor fi semne mari în lună

Şi în stele şi în soare.

Judecata va să vină

Ca un furt fără de veste

Şi fiind noi în păcate

Pocăinţă nu mai este!

Râu de foc va arde totul

Oamenii şi împărăţii

Dobitoace, peşti şi păsări

Cu tot felul de stihii

Glasul îngereştii trâmbiţi

Va suna din patru “torţi”

Şi pe trupul meu acesta

Îl va ridica din morţi!

Va chema din nou pe suflet

Din porunca lui Hristos

Ca să se împreuneze

Iar cu trupul cel de lut.

Sufletul atunci cu trupul

Nemurire va lua

Dar nu ştiu; pentru perzare

Sau spre fericirea mea.

Dumnezeu cu Sfânta Cruce

Va veni atunci pe nori

Întru toată Slava Sfântă

Ca un drept judecător …

***

GLASUL CONŞTIINŢEI

Iată lumea te îndeamnă

La răsfăţul ei

Şi plecându-te chemării,

Pradă eşti destrăbălării.

Haine noi acum la modă,

Trebuie să ai,

Iar a sufletului haină

Cum o vei păzi în taină?

Plecăciuni cu linguşire

Trebuie să ştii,

Iar când stai la Rugăciune

Nu mai este plecăciune.

Vizitări cu multă fală

Trebuie să faci,

Iar la Sfânta Liturghie

Stai cu inima pustie.

Cu ştiinţele naturii

Mintea ţi-ai hrănit,

Iar ceva din veşnicie

Mintea ta nimic nu ştie.

Până când mai este vreme

Caută-ţi liman,

Dacă soarele se pleacă,

Luntrea vieţii se îneacă.

Fugi de lumea cea deşartă

Plină de sminteli,

Şi cu flacăra credinţii,

Ţine calea pocăinţii.

Lasă cărţile profane

Fără căpătâi

Şi le ia pe cele sfinte

Ca să prinzi ceva la minte.

La prietenii din lume

Nu te potrivi,

Ci să ai prietenie

Cu cinstită curăţie.


Mintea ta este făclie

Fără untdelemn,

De la Domnul cere milă

Până când mai ai “feştilă”.

Vântul rău al necredinţii

Cântă la urechi,

Şi de uiţi “chemarea sfântă”

Vei juca precum îţi cântă.

Ţine minte frica morţii,

Nu uita de ea,

Cine nu-i deprins s-o poarte,

Sufletul îşi dă la moarte.

Rugăciune cu trezvire

Caută să ai

Căci prin darul rugăciunii

Piere duhul urâciunii.

Înălţarea cea deşartă

Grabnic s-o arunci,

Căci la gândul înălţării

Bate vântul desfrânării.

Cu năravul trândăvirii

Nu călători,

Căci pe urma trândăvirii

Vine boala nesimţirii.

Fii cu dragoste curată

Către Dumnezeu,

Părăsind pe cea trupească

Pentru cea Dumnezeeasacă.

Spre adâncul umilinţii

Pleacă-te mereu,

Căci din “apa umilinţii”

Au băut în viaţă sfinţii.

***

NEVOITORUL MÂNDRU

La un Schit trăia odată

Un monah nevoitor

Ce era cu socoteala

Cam înalt cugetător.

El fiind la trup mai zdravăn

Decât fraţii de la Schit

Împlinea şi ascultarea

Şi canonul îndoit.

Şaptezeci şi cinci de aţe

Regulat el învârtea,

Pe când alţii mai bicisnici

Nu putea ca el urma.

Se plângeau de slăbiciune

Către cel de sus numit,

Iară el râdea de dânşii

Socotind că-i pricopsit.

Dumnezeu prea Milostivul

N-a lăsat pe robul Său

Ca să-şi piardă osteneala

Pentru cugetul cel rău.

Îi arată în uimire

Pe un Înger luminat

Cu un ciur frumos în mână

De metanii încărcat.

“Te făleşti (îi zice dânsul)

Înălţându-te în gând

Pentru aţele făcute

Şi te mângâi numărând!?

Iată ciurul cu metanii

Pentru fiecare zi!”

Şi zicând aşa, începe

Îngerul a ciurui.

După asta îi arată

Cuviosului mirat

Că din ciurul plin de aţe

Numai trei s-au arătat!

Şaptezeci şi cinci de aţe

Iată ce au preţuit,

Căci la ceruri dintre toate

Numai trei ţi s-au primit!

Când începi să faci canonul

Gândul este adunat,

Dar trecând puţină vreme

Te apuci de vânturat.


Te grijeşti să numeri bine

Aţele ce mânuieşti,

Dar cu mintea răspândită

Ţări şi mări cotrobaeşti!

Pentru asta din canonul

Care zilnic ai făcut,

Trei metanii sunt primite,

– Cele de la început – !

Celelalte sunt pierdute

Ca şi pulberea în vânt

Căci în loc să fii la ceruri,

Mintea zboară pe pământ!

Nu voieşte Domnul număr (adică aţe)

Dintru cuget răspândit,

Mult, puţin, El vrea să facem

Cu trezvire şi smerit!

Iată cel bolnav (ce zice):

Trei închinăciuni făcând,

S-a primit ca împlinire

A canonului de rând!

Celuia cu neputinţă

De nu poate împlini,

Dar făcând şi el ce poate,

Dumnezeu îl va primi!

Iar de are ascultare

Şi de boală-i chinuit

Altă jertfă nu se cere

Decât duhul mulţumit! (adică fără cârtire)

Mulţumirea întru boală

Este ca un sfânt prinos,

Mai primit decât canonul

Celui care-i sănătos!

Iar suspinul celui trândav

Este iarăşi mai primit

Decât multa nevoinţă

A celui ce s-s mândrit!

Se pogoară fără roade

Mândrul cel nevoitor

Şi ca cedrul se înalţă

Cel smerit cugetător!

Să primească fiecare

Ce-i trimite Dumnezeu

Şi lucrând după putere

Umilească-se mereu!

sursa: Din Ierihon catre Sion

***

Vedeti si alte poezii la:

***

Moastele intregi si binemirositoare ale Sfantului Ioan Iacob Hozevitul, descoperite la 8 august 1980:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Pe sihastrul cel mare al Bisericii lui Hristos,

pe povăţuitorul cel duhovnicesc al monahilor

şi pe odrasla cea din Moldova răsărită,

veniţi toţi binecredincioşii creştini să-l lăudăm

şi cu dragoste să-i cântăm:

Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Ioan cel Nou de la Hozeva!

***

Reportaje TV despre VIATA SFANTULUI IOAN IACOB HOZEVITUL



***

Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii. […]

Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.

Integral – AICI.

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Slider, Ce este pacatul?, Mandria, trufia, Poezii, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfintii romani, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL (5 august) – poezii strapungatoare de inima, fotografii cu moastele sale neputrezite si reportaje video despre viata sa

  1. “…Pe tronul cel din suflet
    S-avem necontenit
    Icoana preacinstită
    A Regelui Mărit!…”

    Minunat este Dumnezeu intru’ Sfintii Sai!

  2. sunt mandru ca sunt roman ! cu asa sfinti ! sf ioane roagate lui Dzeu pt noi!

  3. Rugăciune
    ———————————–

    După cum pe Vameş, Doamne
    L-ai făcut “luminător”,
    Fă-mă şi pe mine astăzi
    Decât ieri mai râvnitor.

    Paşii mei slăbit-au foarte
    Şi mă poticnesc să cad,
    Iar viaţa mea cea stearpă
    S-a apropiat de iad.

    Nu se află vindecare
    În netrebnicul meu trup
    Şi “năravul din născare”
    Nici acum nu pot să-l rup.

    Învechitu-m-am în rele
    Şi de ele nu mai scap
    Căci s-au înmulţit mai tare
    Decât perii mei din cap.

    Părăsit sunt de prieteni
    Şi de unii dintre fraţi,
    Cari s-au smintit de mine
    Şi se află depărtaţi.

    Luminează-mi, Doamne, calea,
    Înnoindu-mi sfântul dar
    Şi dulceaţa Ta cerească
    Să mă veselească iar.

    Pomenirea Ta cea sfântă
    Dă s-o am neîncetat
    Şi din inima înfrântă
    Fă “locaş” prea luminat.

  4. Ah,ma intreb de ce noi romanii(caci mi-e asa-mi pare ca-i generalizata treaba si nu de ieri de azi-cum limpede o vad in mine)nu ne pretuim neamul si valorile ce cu nimic mai prejos decit restul sint?…Nu m-as risca sa explic eu vreun posibil tilc dar ceva-mi spune ca exista unul…pus de-o parte.Doar atita:`(in)credere`!

  5. Poate pt ca pentru multi valoarea care conteaza mai mult este cea financiara, iar la capitolul asta nu stam bine. Ar mai fi ceea ce unii numesc “civilizatie”. Asta este ceea ce romanul pretuiste mult la alte neamuri si noua e adevarat ca ne cam lipseste…

  6. Sfântul Ioan Iacob Românul
    Ne spune astăzi ce n’a spus
    Prin grai, prin slovă şi prin versuri,
    Despre izbanda prin Iisus.

    Nu spune doar c’ortodoxia
    E vie şi adevărată,
    Că sigur e mântuitoare,
    Ci chiar aievea ne’o arată.

    Cât a putut, ne-a spus cu graiul
    Cu viaţa şi cu scrisul său
    Astăzi confirma’aievea trupu-i,
    Cel proslavit de Dumnezeu.

    Ortodoxia vieţii sale
    A fost adâncă şi smerită
    Prin mari şi aspre nevoințe
    Şi umilințe dobândită.

    Parcursul vieţii sale spune
    Mai mult decât sfântul ne-a spus
    Despre trăirea ortodoxă
    Şi Adevărul în Iisus,

    Cum a’nţeles dreapta credinţă
    Slujirea şi călugaria
    Cum a ales să îşi sporească
    Şi să-şi arate vrednicia.

    Cum a slujit el ca egumen
    “La schitul cel de la Iordan”
    Ce’a înoit prin duh, prin rugă,
    Prin osteneală şi…, prin ban.

    Ce’a dăruit ortodoxiei
    Ce’a căutat, cum a slujit
    Bisercii dreptmaritoare,
    Şi ce răsplată a primit.

    Viaţa sa vine să spună
    Concretul ortodox trăit
    În veacu’n care înşelarea
    Şi vicleniile’au sporit,

    Să ne arate ce înseamnă
    Iubirea şi credincioşia
    Cum se păzește şi zideşte
    Cu’adevarat ortodoxia.

    Un mare sfânt din neamul nostru
    S-a ridicat prin nevoință,
    Că să ne’ajute, să ne cheme
    La Adevăr şi la credinţă.

    Să fim atenţi la ce ne’n vață
    Prin viaţa şi cuvantul său
    Cel spus din dragostea de semeni
    Şi’adeverit de Dumnezeu.

    Că săracia sufleteasca
    Azi pustiește România
    Findindca cei botezaţi ai ţării
    Nu-şi mai trăiesc ortodoxia,

    Că ne’am luat modele vieţii
    Şi idealuri din apus,
    Nu dintre fii sfinţi ai ţării
    Şi ai credinţei în Iisus.

  7. Sint de acord cu tine referitor cu aspectul financiar si la `civilizatia` care oricum,tradusa prin comoditate,tot la aspectul financiar/material ne duce,daca nu ne pacalim…Dar aveam in gind(pe linga astea),faptul ca majoritatea romanilor `bisericosi`,dintr-o inertie stupida prefera sau `pretuiesc` (mult)mai mult sfinti sau parinti cu nume rusesti,grecesti etc.Eu cred ca asta tradeaza,in primul rind,superficialitatea si e suficient de elocvent pt a nu mai adauga nimic la descriere…
    Totusi,nu ma intelegeti gresit,printre cei mai dragi parinti mie:Pr. Paisie(aghioritul)si Pr. Serafim(Rose)sint `din afara` si ei nu reprezinta nici pe departe niste exceptii dar idea ar fii ca ar trebui sa echilibram putin balanta,sa ne intoarcem putin privirea inspre sufletul nostru(pina la urma asta este:sa avem incredere in noi-sa ne redescoperim rinduiala specifica neamului nostru-cea in jurul lui Dumnezeu,caci Dumnezeu nu ne-a facut din alt aluat,mai de proasta calitate),sa nu tinjim la cai verzi pe pereti si sa ne multumim si sa lucram multele noastre daruri,sa revenim la simplitatea si bun simtul bunicilor nostri,acela care ne odihneste si ne impaca dumnezeieste.
    Ps:imi pare rau daca sint mult prea lapidar in com.,ca sa ma fac ca uit de incoerente si altele…Nu am energii nelimitate si,dp asta dv,mai bine asa decit sa ajung sa zburd(iarasi)pe cimpii…:D
    Doamne ajuta!

  8. Alte cateva exemple doar…

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/11/parintele-staniloae-despre-sfantul-calinic-de-la-cernica-smeritul-si-inlacrimatul-binefacator-al-sarmanilor-frati-ai-lui-hristos-nevoia-de-sfinti/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/16/lui-i-au-dat-fiere-si-tu-imi-dai-miere-marturii-despre-starea-inalta-de-sfintenie-a-fericitului-valeriu-gafencu

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/24/parintele-gherasim-iscu-marturie-cutremuratoare-despre-sfantul-inchisorilor-care-a-murit-in-noaptea-de-craciun-impreuna-cu-tortionarul-sau-pocait/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/20/duminica-sfintilor-romani-ucenicii-sfinti-ai-sfantului-inchisorilor-valeriu-gafencu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/05/duminica-sfintilor-romani-file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-ii-dumitru-uta-marin-naidim-traian-trifan/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/08/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iii-parintele-dimitrie-bejan-izvor-de-lumina-pentru-noi-cei-ce-zacem-in-intuneric-video/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/09/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iv-parintele-martir-stefan-marcu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/10/file-de-sfintenie-romaneasca-nerecunoscuta-iv-parintele-ilarion-felea-de-la-taborul-rugaciunii-la-marturisirea-despre-antihrist/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/26/26-iulie-ziua-in-care-s-a-nascut-in-cer-unul-din-cei-mai-mari-sfinti-ai-inchisorilor-costache-oprisan-niciodata-n-a-acuzat-pe-nimeni-pentru-ceea-ce-i-s-a-facut-pe-toti-i-a-iertat-si-mereu-ne-vo/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/22/parintele-dionisie-ignat-despre-sfantul-ilie-lacatusu-preotul-temnitelor-comuniste-proslavit-de-dumnezeu-cu-moaste-intregi-22-iulie-1983/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/17/fericitul-martir-daniil-teodorescu-sandu-tudor-creatorul-rugului-aprins-de-la-antim-biografia-unui-nuntas-al-cerului-%e2%80%a017-nov-1962-aiud/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/29/taina-mucenicului-mircea-vulcanescu-chipul-hristic-al-un-alt-iov-al-romaniei-secolului-al-xx-lea-ii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/07/virgil-maxim-despre-chemarea-noastra-si-despre-puterea-infricosata-a-sfintei-impartasanii-parintele-arsenie-papacioc-e-bine-sa-umplem-sufletul-nostru-cu-cele-dumnezeiesti-ca-sa-nu-mai-aiba-loc-si/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/23/ce-credinta-ce-oameni-ce-parinti-din-amintirile-lui-virgil-maxim-de-dupa-eliberare-noua-dumnezeu-ne-a-dat-rabdare-voi-sa-cereti-sa-va-dea-indurare/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/21/avem-si-ierarhi-marturisitori-sub-comunism-care-ar-merita-canonizati/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/09/dor-de-parintele-anania-documentare-remarcabile-marturii-memorabile-video/

    Insa, in acelasi timp…:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/20/se-va-lua-de-la-voi/

  9. Pingback: SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT (ROMANUL): “De somnul nesimtirii sa nu mai dormitati!” Viata, poezii, tropar. Acatistul savarsit la Hozeva, la moastele sale (VIDEO) -
  10. Pingback: ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale” -
  11. Pingback: SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT in fata CADERII GRELE A NEAMULUI NOSTRU – praznuirea smeritului INFIRMIER AL SUFLETELOR românilor -
  12. Am selectat cateva versuri care mi se par foarte pilduitoare.

    Singur lucrul meu din lume
    Este mântuirea mea
    Dacă eu nu văd de dânsa
    Cine altul va vedea?

    Fugi de lumea cea deşartă
    Plină de sminteli,
    Şi cu flacăra credinţii,
    Ţine calea pocăinţii.

    Te grijeşti să numeri bine
    Aţele ce mânuieşti,
    Dar cu mintea răspândită
    Ţări şi mări cotrobaeşti!
    Pentru asta din canonul
    Care zilnic ai făcut,
    Trei metanii sunt primite,
    – Cele de la început – !

    Nu putem sa ne indreptam spre Dumnezeu daca mintea nu este adunata si este preocupata de cele lumesti. Oare daca la nivel individual renuntam la lume si ne indreptam catre Dumnezeu, daca vor fi mai multi sfinti tainuiti printre noi, se va indrepta si lumea din jur? Parintele Paisie Aghioritul si altii erau de aceasta parere.
    Pe de alta parte raul triumfa in lume cand oamenii buni nu fac nimic ca sa-l opreasca, asa cu se vede dintr-un citat din alt articol:

    Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale. Am ajuns in punctul in care cei care vor sa-si pastreze sinele sincer au lasat si lasa sa iasa la iveala toata barbaria care exista in om, tot demonismul, daca pot spune asa, si de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/12/20/de-sf-ignatie-teoforul-odinioara-si-astazi/

  13. Pingback: Poezia Paza Sufletului – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul | Cuget Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate