PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?

27-09-2007 Sublinieri

Va prezentam acum o prima parte dintre raspunsurile deosebit de importante pentru viata duhovniceasca date de Parintele Protosinghel Arsenie Muscalu la intrebarile care i s-au pus la conferinta sustinuta in cadrul “Serilor filocalice” organizate de ASCOR Bucuresti in noiembrie 2003, sub titlul “Viata in Biserica”. Partea de monolog a conferintei, extrem de interesanta si de densa, o puteti (re)citi, in doua parti aici (partea I) si aici (partea a II-a), iar intreaga conferinta poate fi descarcata si audiata de aici.

– Cum li se poate arata tinerilor viata adevarata, cum putem noi insine sa intelegem si sa aratam si altora ca viata adevarata este viata in Hristos, ca placerile lumii acesteia sunt inselatoare si trecatoare?

– Cel care se aprinde de focul dragostei lui Hristos, dogoreste si incalzeste pe toti cei din jurul lui. Daca suntem reci ca gheata, ca sloiul de gheata, daca noi nu avem inlauntrul inimii noastre caldura Harului dumnezeiesc n-o sa reusim sa incalzim niciodata pe nimeni! Deci trebuie sa ne preocupam sa-l agonisim [harul Duhului Sfant].

foc.jpg

As vrea totusi sa spun – pana vor mai veni intrebari – ca ceea ce v-am citit de la Episcopul Nicolae Velimirovici despre crizasi am facut asta cu trimitere la criza vietii bisericesti – v-am citit-o cu un anume gand: in ce fel, in spiritual celor zise de Episcopul Nicolae, intelegem criza vietii bisericesti ca ‘judecata a lui Dumnezeu’? In ce fel se manifesta aici judecata lui Dumnezeu cu privire mai ales la viata tinerilor in Biserica si la apropierea lor de Biserica? Faptul ca viata bisericeasca este asa cum este, fara vlaga, fara aceasta ardere a duhului, multi le reproseaza tinerilor ca sunt molatici, ca nu au ravna fierbinte pentru cele duhovnicesti; starea aceasta pe care o cunoasteti cu totii, inmultirea smintelilor, a motivelor de sminteala chiar in sanul vietii bisericesti, starea aceasta, in ce fel manifesta ea o ‘judecata a lui Dumnezeu‘?

Iata cum o manifesta, cu privire la tineri, mai ales: noi primim botezul in copilarie; nu o facem constient, primim botezul in temeiul credintei nasilor nostri si a parintilor care ne aduc la botez. Harul se salasluieste in inima celui nou botezat. El este intarit prin darul Sfantului Duh prin Taina Mirungerii, se uneste cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii. Este o datorie cutremuratoare, infricosator de mare pentru parinti si pentru nasi, aceea de a conlucra cu Harul ce s-a sadit in inima copilului si de a face in asa fel incat copilul, crescand, sa-si insuseasca el in chip liber si constient ceea ce el descopera inlauntrul lui pe masura ce creste. Odata ce stiti bine cum cresc tinerii astazi, in cate case numite crestine se mai gaseste astazi o atmosfera duhovniceasca? Foarte putine… Cati parinti mai fac in mod constient lucrul acesta? Cati parinti conlucreaza in mod constient cu Harul din inima copilului in asa fel incat sa-l ajute pe copil ca el, crescand si ajungand la varsta adolescentei, sa-si poata insusi in chip constient ceea ce se afla deja inlauntrul lui? Foarte putini… Si de aceea copiii ajung la varsta adolescentei fara sa aiba nici un fel de constiinta de sine, nici un fel de constiinta a vietii crestine, a vietii noi care s-a sadit in ei. De multe ori se intampla asta. Si atunci, si cu ei Dumnezeu lucreaza cumva din afara, tot prin Harul trezitor. Harul primit la botez sta in inima omului, sta in inima copilului, in inima tanarului, dar asa ca un carbune aprins sub cenusa, care mai palpaie inca sub cenusa. Harul sufla din afara sa imprastie aceasta cenusa si sa reaprinda Harul in inima, inlauntrul inimii.

Deci este o judecata a lui Dumnezeu pentru ca parintii au ceea ce au crescut. Adica tinerii de azi, sa zic asa, sunt roada apostaziei parintilor. E adevarat ca, desi au acest handicap, faptul ca marea majoritate nu au crescut din cea mai frageda pruncie intr-o legatura vie cu Harul, Dumnezeu nu ii nedreptateste. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere; cui i s-a dat mai putin, mai putin i se va cere. Dumnezeu ii iubeste si Dumnezeu va avea grija de ei. Insa vor avea tot timpul, toata viata poate, vor avea de luptat cu neajunsurile rezultate din felul in care au crescut.

foc.jpg

Parinte, sunt multi oameni astazi care afirma ca sunt credinciosi, dar spun ca au credinta lor, ca nu este nevoie sa mearga la Biserica, se pot ruga si acasa. Ce le putem raspunde? Ce le putem spune?

Le putem spune ca daca credinta lor poate sa-i mantuiasca, sa se multumeasca cu credinta lor. Noi credem ca ne mantuieste credinta lui Dumnezeu, nu credinta noastra. Asa, isi face fiecare biserica lui, credinta lui, si daca el se multumeste cu ele, daca acolo simte el ca viaza, ca se mantuieste, foarte bine. Dar noi ne straduim sa traim in credinta lui Dumnezeu. Religia noastra este revelata, nu e de origine omeneasca. Oamenii pot sa aiba credinta lor, e adevarat, dar asta nu spune nimic. Asta nu spune nimic. Credinta lor nu poate sa-i mantuiasca. Sfantul Apostol Iacov stiti bine ca o spune: “Arata-mi credinta ta fara fapte..” Zic oamenii: “Am credinta in inima, n-am nevoie sa ma duc la Biserica, sa ma spovedesc.“. “Am credinta in inima…“Arata-mi credinta ta fara fapte, iar eu iti voi arata din faptele mele credinta mea”. Deci noi trebuie sa traim credinta asa cum ne-a fost descoperita, nu asa cum o formulam noi. Nu trebuie sa avem credinta noastra, ci credinta Bisericii, credinta lui Dumnezeu. Credinta Bisericii este credinta lui Dumnezeu.

foc.jpg

– Putem trai o viata duhovniceasca fara indrumator duhovnicesc, fara duhovnic? Cum il putem gasi daca nu il avem?

– Nu putem sa traim o viata in Biserica fara un indrumator duhovnicesc. Ati vazut, primii crestini “staruiau“, zice Scriptura, “in invatatura Apostolilor“. Este primul lucru. Cum putem sa-l gasim? Eu cred ca nu este nimeni care sa-si doreasca cu adevarat si sa nu gaseasca. Dragostea lui Dumnezeu este atat de mare pentru om incat abia face omul un pas si Domnul face o mie in intampinarea lui. Este fagaduinta; Domnul a zis: “Cautati si veti afla!“. Asta este spus ca o fagaduinta: cautati si veti afla. Este fagaduinta lui Dumnezeu. Deci trebuie doar sa caute sincer si sa se roage cel care doreste si sigur va gasi.

foc.jpg

– Ne puteti spune care sunt cele mai importante ispite pe care le are un tanar care vrea sa vina la Hristos?

– Nu stiu daca cele pe care le voi spune sunt cele mai importante ispite… Sfantul Teofan Zavoratul spune ca adolescentei ii sunt proprii dorinta de a face impresie si setea dupa cunostinte – de a aduna cunostinte – si setea de sociabilitate, de comunicare. Pe aceste porniri care se intemeiaza pe ceva al firii se pot grefa multe dintre ispitele tinerilor. Dorinta de a face impresie si de a aduna cunostinte, pentru un tanar care se apropie de Hristos, poate sa se transforme intr-o ravna fireasca, as zice. Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre evrei, in Epistola catre romani, vorbeste despre evrei si zice:

Dorinta mea si rugaciunea mea inaintea lui Dumnezeu pentru poporul meu este spre mantuire, caci le marturisesc ca au ravna pentru Dumnezeu, dar nu au cunostinta, dar nu intru cunostinta. Pentru ca voind sa-si statorniceasca dreptatea lor, dreptatii lui Dumnezeu nu s-au supus“.

Tinerii pot sa confunde un entuziasm care este propriu tineretii cu ravna duhovniceasca si lasandu-se purtati de acest entuziasm, pot sa fie dusi in multe amagiri si rataciri. Parintele Roman Braga povesteste ca atunci cand era tanar – era, cred, putin dupa cel de-al doilea razboi mondial, o perioada tulbure, o perioada incerta – simteau ei ca viata universitara ar avea nevoie de o improspatare in sens crestin si-si doreau sa organizeze ceva in sensul acesta. Si cu planul asociatiei, s-au dus la parintele Sandu Tudor, la manastirea Antim, si parintele a fost foarte dur cu ei, foarte aspru cu ei si le-a spus:

Mai, voi in afara de entuziasm, mai aveti ceva? Ravna aveti, entuziasm aveti, dar in afara de asta mai aveti ceva?“.

Entuziasmul este propriu tineretii, dar nu este de ajuns. Daca tinerii nu au si ascultare, ascultare cu discernamant, si se lasa purtati de acest entuziasm pot sa alunece in foarte multe amagiri.

As zice ca pentru vremea de acum ispitele mari vin din aceasta lipsa de formare duhovniceasca. Tinerii nu au crescut de mici, de copii, nu au crescut intr-o atmosfera a duhului, nu a fost in familial lor o atmosfera imbibata de mireasma duhovniceasca. De aceea pot fi foarte usor dezorientati. Si o manifestare a ravnei firesti, adica a entuziasmului – si mai este si o alta inclinatie specifica tineretii, este o inclinatie spre visare si spre a absolutiza anumite lucruri – deci o ispita care decurge din acestea as zice ca este si aceea pe care eu am socotit s-o ilustrez mereu prin cuvintele Psalmistului. El zice: Unii se lauda cu caii lor, altii cu carutele lor” – si eu am adaugat- “si altii cu duhovnicii lor“. Si in felul acesta apar biserici si bisericute si se intampla cum li s-a intamplat si corintenilor, pe care ii certa Sfantul Apostol Pavel si zicea ca intre ei sunt dezbinari pentu ca ziceau Eu sunt al lui Apolo“, “Eu sunt al lui Chefa“, “Eu sunt al lui Pavel“, “Iar eu sunt al lui Hristos“. Si Apostolul ii cearta si le spune : Oare S-a impartit Hristos sau ati fost botezati in numele lui Pavel sau s-a rastignit Pavel pentru voi?. Si le marturiseste ca acesta este un cuget trupesc, un cuget omenesc, adica le arata ca firea ii biruieste si-i pacaleste cu ale ei – si iata chiar ce le spune:

Nimeni sa nu se laude cu oamenii, caci toate sunt ale voastre, fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare. Toate sunt ale voastre, iar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu“.

O alta ispita pentru tinerii care se apropie de Hristos astazi este duhul lumesc, un duh pustiitor care a patruns peste tot si cu care ei au iarasi foarte, foarte mult de luptat. Dar despre lucrul acesta indemn pe fiecare sa indemne la spovedanie si duhovnicii, daca se vor ruga inainte ca Domnul sa dea duhovnicilor cuvant de mantuire, duhovnicii vor spune fiecaruia ce are de facut.

foc.jpg

– Parinte, cum ne putem feri de ravna si de evlavia neautentice, de pietism?

– Intotdeauna – de aceea m-am si gandit sa leg cuvantul meu de ceea ce s-a petrecut dintru inceput in Biserica primara, ca si prin asta sa dobandim, sa zic asa, un criteriu de apreciere, un semn de orientare – trebuie sa ne verificam prin roade. Pentru ca unele sunt roadele ravnei pe care Sfantul Isaac Sirul o numeste ravna nebuna, ravna fara cunostinta care socoteste ca lucreaza pentru Dumnezeu, dar nu are roadele lui Dumnezeu – nu are pacea, nu are dragostea, nu are blandetea, nu are bunatatea, nu are curatia, nu are infranarea, nu are roadele lui Dumnezeu. Deci dupa roade trebuie sa verificam intotdeauna de ce natura este paruta noastra “ravna”. Daca ravna noastra nu are roadele Duhului, inseamna ca nu este o ravna a Duhului.

Poate fi nascuta din mandrie ravna noastra?

De cele mai multe ori ea este nascuta din mandrie – aceasta ravna – si se vede ca este din mandrie mai ales atunci cand ea aluneca spre dispretul celorlalti, spre judecarea si spre dispretul celorlalti. Atunci in mod sigur este nascuta din mandrie si este mai rau. Cand este nascuta dintr-o simpla nepricepere atunci nu este atat de vatamatoare, dar cand este nascuta din mandrie poate sa-l duca pe om in ratacire foarte departe. Pentru ca atunci cand este nascuta din mandrie omul de obicei nu mai primeste cuvant de indreptare din partea nimanui. As zice chiar ca Dumnezeu Singur in bunatatea Lui mai poate sa indrepte pe un astfel de om, pentru ca el nu mai primeste sfat de la nimeni, socoteste ca isi este siesi suficient, avand ca marturie pentru sine – marturie a adevarului vietii lui – ravna pe care o simte.

foc.jpg

– Parinte, cum putem atrage lucrarea Sfantului Duh pentru a dobandi strapungerea inimii? Care sunt semnele acestei strapungeri a inimii?

Dumnezeu este Cel Care lucreaza in voi ca sa voiti” a zis Apostolul Pavel catre Filipeni. Ca sa dobandim strapungerea inimii as zice ca nu tine atat de noi cat tine de Dumnezeu. El ne cauta mai intai; Dumnezeu ne cauta mai intai. Omul care simte in sufletul lui o pornire spre a cauta, are in sufletul lui ceva care-l indeamna sa caute. As zice ca a simtit deja o mica strapungere a inimii. Problema noastra nu ar fi atat a strapungerii inimii – cum s-o dobandim – ca asta tine mai mult de Dumnezeu. Eu cred ca aproape toti dintre cei care sunt aici au simtit macar o data in viata lor aceasta strapungere a inimii. Pentru ca altfel cred ca nu ar fi fost aici. Problema noastra este cum sa staruim in ceea ce urmeaza acestei strapungeri a inimii. Nu vedeti? Cred ca cu toti se intampla asa. Atunci cand v-ati apropiat de Biserica fierbinte pentru prima oara – cred ca la fiecare toate se petreceau usor, si rugaciunea se facea cu bucurie si cu usurinta, si la slujbele de la biserica nu cred ca va plictiseati; cred ca toate va produceau bucurie. Petreceati intr-o atmosfera a bucuriei – a luminii si a bucuriei launtrice. Asa se intampla cand Harul lui Dumnezeu ne cheama. Noi insa nu ramanem statornic in acest Har, asta este problema noastra. Ar trebui fiecare dintre noi sa ne intrebam:Ce-am facut? Unde am pierdut Harul cel dintai? Cu ce l-am acoperit?’ Pentru ca pana cand nu vom descoperi noi pe ce poarta am iesit din starea de har in care ne-am aflat la inceput ca sa ne intoarcem pe drumul pocaintei – pe acelasi drum insa – nu vom reusi sa redobandim starea aceea de la inceput. Deci problema noastra nu este cum sa ajungem la strapungerea inimii – asta este problema lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care ne cauta si ne cheama. Problema noastra este cum sa pastram ceea ce primim de la Dumnezeu. Iar daca o data am primit, iar acum nu mai simtim, este semn ca avem nevoie de pocainta, de pocainta sincera si curata si adevarata”.

  • Ultima parte a raspunsurilor selectate din aceasta conferinta o puteti citi AICI


Categorii

1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Muscalu, Pocainta, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

71 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. de mult am cautat raspunsul acesta….intr-adevar,la inceput toate sunt usoare si pline de veselie,am simtit si eu,si am mai simtit cum pierd treptat toate acestea…..banuiesc motivul,cu siguranta ravna mea a adus mandria si apoi dupa sine invidia si am suferit mult ptr asta(multe boli)…nimeni nu intelegea,doctorii spuneau ca sunt perfect sanatoasa,dar eu stiam de ce patesc asa…….problema e ca imi pare rau si as vrea sa o iau de la capat si sa pun inceput bun si smerit,caci imi lipseste smerenia…Imi tot repet,desi banuiesc raspunsul:de ce nu-l mai caut pe Dumnezeu cu aceeasi smerenie de la inceput??????Cand totul era atat de frumos?Si NIMENI nu ma observa?Poate tocmai de aceea era atat de frumos…

  2. Exista unele articole pe site care, atunci cind le citesc, parca ma obliga la anamneza. Nu ca acest lucru nu s-ar mai fi intimplat si pina acum, dar subiectele pe care le alegeti parca le-ati scrie pentru mine. Citind raspunsul parintelui, mi-am adus aminte ca am crescut intr-o localitate unde nu era biserica. In timpul copilariei, am stiut ce este aceea o biserica, adica am vazut-o de citeva ori, pe dinafara, in satul care se gasea la vreo 15 km de localitatea noastra. Probabil ca am si mers de citeva ori la slujba, zic asta pentru ca imi amintesc ca prin ceata de o slujba. Oricum, acest lucru trebuie sa se fi intimplat de foarte putine ori. Au urmat apoi orele de religie, dupa ’89, cind preotul din sat venea si ne invata rugaciuni si apoi iesea in pauza si fuma. Apoi, ne-am mutat la oras. Aici erau multe biserici, dar, cel mai important, cind eram in clasa a VIII-a, profesoara de religie ne-a vorbit despre Sfinta Treime si despre Dragostea care nu poate fi desavirsita decit daca ea e rezultatul comuniunii a Trei Persoane. Incerca sa ne explice cit mai pe inteles inexplicabilul si atunci ne-a dat exemplul familiei: mama, tata si copilul. O dragoste in doi, spunea ea, nu poate fi deplina, pentru ca risca sa alunce pe panta egoismului. Doar o Dragoste Intreita poate fi desavirsita. Eu nu intelegeam mare lucru, dar abia asteptam sa vina ora de religie, pentru ca mi se parea extraodinar ca era posibil sa existe oameni precum Maria Egipteanca. Odata, dupa una dintre orele religie, am oprit-o pe profesoara ca sa o intreb ce atitudine trebuie sa am fata de diavol. Diavolul trebuie urit sau ce atitudine trebuie sa am fata de el? Desigur, diavolul era ceva destul de vag, dar care, auzisem asta, strica planurile oamenilor si ii impingea in pacat. Eu credeam ca diavolul nu trebuie urit, fiindca urindu-l, simteam asta fara sa pot sa exprim, oamenii i s-ar fi asemanat intr-un fel. Profesoara cea tinara mi-a spus ca era timpul sa merg si sa ma spovedesc individual. De cind faceam orele de religie cu ea, incepusem sa merg mai des la biserica, chiar daca nu reuseam sa fiu atenta la tot ce se petrecea si nici nu intelegeam toate momentele slujbei. La un moment dat, m-am hotarit sa merg si sa ma spovedesc individual, eram deja destul de mare. Am mers de citeva ori, dupa care, totul a inceput incet, incet, sa se darime. Ginduri de hula ma tulburau oriunde ma aflam si mai ales in biserica. Am inceput sa ma indepartez incet, intii refuzind sa mai merg la slujbe, apoi, cu timpul, am ajuns sa nu imi mai fac nici cruce. Acestea sunt lucruri pe care mi le-am amintit dupa ce, vara trecuta, mi-a iesit inainte parintele Seraphim Rose, caci uitasem totul. Uitasem ca eu am fost vreodata la biserica, uitasem cind citeam Biblia si carticica de rugaciuni pe care mi-o daruise bunica.
    Am fost o adolescenta depresiva. Au urmat tot felul de caderi, una dupa alta, pina am ajuns la treapta de jos a mindriei asa-zis intelectuale, care crede ca-l poate cobori pe Hristos din inaltimea la care l-a urcat crestinismul. Si, cind imi era mai rau, stiam ca trebuie sa ma reintorc la timpul cind eram copil. Credeam ca nostalgia dupa copilarie este justificata, ca starea in care eram in copilarie era raspunsul la toate problemele mele. Numai ca nu pricepeam de fapt ce imi lipseste. Eram legata la ochi. N-as fi reusit niciodata sa ma trezesc prin propriile mele puteri, sunt sigura de asta. De ceva vreme, am inceput sa inteleg cit de neagra era singuratatea in care eram. Acum, mai prind din cind in cind cite o raza de lumina. Mi-a facut bine, ca, la scurt timp dupa ce am citit cartea Parintelui Seraphim, intimplator, am facut rost de un cd cu niste conferinte ale Parintelui Savatie Bastovoi. Aproape simultan, a ajuns la mine un cd cu un documentar despre Cartea tibetana a mortilor. In alte conditii, as fi vazut si revazut de multe ori acest film, dat fiind interesul meu pentru India. Am apucat sa il ascult pe Parintele Savatie si atunci am auzit pentru prima oara ca NU TREBUIE SA TE INCREZI IN GINDUL TAU, caci ar putea fi gind inselator, orice ar presupune asta, fie ca este vorba despre o hotarire de a face un lucru nesemnificativ, fie ca este vorba despre rivna spre Dumnezeu. Ca si gindul sau mai ales gindul, trebuie incercat, testat, ca, daca este bun, ajungi sa simti ca asa este. Atunci mi s-a parut destul de abstract sfatul parintelui. Apoi, in timpul Sfintei Liturghii, mi-am dat seama ca eu niciodata nu m-am gindit ca, fiind in biserica, sunt in prezenta Duhului Sfint! Nu ma gindisem niciodata la asta!Adica e acolo, asa cum vad ca sunt stranele si icoanele si oamenii si preotii!
    N-am vazut documentarul despre Cartea tibetana a mortilor. Doamne ajuta sa nu-l vad niciodata!

  3. Si, Doamne ajuta Tu ca, daca nu e nimic in afara de entuziasm, poate intr-o buna zi va fi si altceva!

  4. Si multumesc fratelui Vela ca ma trims la Sfintul Teofan Zavoritul cu ale sale Predici la Triod. Daca ma poate cineva indruma spre o carte care are aceeasi tinta, rog sa o faca.

  5. Pentru Cristina:

    “Imi tot repet,desi banuiesc raspunsul:de ce nu-l mai caut pe Dumnezeu cu aceeasi smerenie de la inceput??????Cand totul era atat de frumos?Si NIMENI nu ma observa?Poate tocmai de aceea era atat de frumos…” – fiindca erai la INCEPUT si atunci te-a ajutat Harul Sf.Duh sa intelegi, sa doresti, sa mergi pe calea cea ‘stramta si ingusta’; apoi! dupa ce te-ai dumirit cat de cat, ti se cere sa nu ramai pe loc, sa depui putina nevointa, sa maresti ‘canonul’, sa calci peste tine, sa-ti impui sa nu mai faci (anumite lucruri), sa te fortezi (chiar daca nu-ti vine) sa te rogi, sa te duci la Biserica, sa te spovedesti…se spune (nu-mi aduc aminte cine a spus-o) ca raceala duhonviceasca vine din depunerea armelor, si mai ales a rugaciunii. Daca chiar nu poti sa te rogi sub nici-o forma, incalzeste inima prin citirea Sf.Parinti (eu il am etalon pe Pr.Cleopa, el a reusit sa arunce foc in inima mea) si imposibil sa nu se ‘miste’ ceva…Iti trebuie rabdare, nu te judeca prea aspru (sa nu cazi in deznadejde, urandu-te pentru lene, neputinta, lipsa de vointa), ia-o la modul simplu: cu ajutorul lui Dumnezeu, ma voi ‘misca’; i-a ajutatoare pe Maica Domnului, roaga-te ei, simplu cu propriile-ti cuvinte (cand nu poti sa citesti din Ceaslov, Carte de rugaciuni, Acatistier…), fa si tu ca cel din Evanghelie ‘cred, ajuta necredintei mele’, neputintei mele, rautatii mele, ciudateniilor mele, scaderilor mele fiindca EL te iubeste asa cum esti, dar daca ai ajuns sa-L cunosti mergi spre EL, doreste sa stai de vorba cu EL, doreste sa fi in acord cu EL, doreste sa ajungi sa poti face ‘cele ale legii’ prin respectarea poruncilor, si NU DEZNADAJDUI! Suntem ostasi ai Lui de cand ne botezam, sabia noastra este CRUCEA (de care fugim adesea), Sf.Taine, Scriptura, Sf.Traditie, Scrierile Sf.Parinti, sfatul duhovnicului, celor inaintati, imbunatatiti…avem mari si multi ajutatori, NUMAI SA VREM si Dumnezeu desavarseste!

  6. Ha! Ce buna sunt de gura, la dat sfaturi! Ce ciudat! Parca nici n-as fi citit articolul! Se pare ca trebuie sa vii/sa revii la cea ce-ai citit fiinca – in ciuda raspunsurilor/lamuririlor parca nici nu le-ai citit/n-ai luat cunostinta de ele!
    Sufar de amnezie!

  7. sar mana Magda in raspunsul Cristinei m-am regasit si eu,din nefericire trec si eu print-o per asemanatoare Bunul Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne miluiasca ptr rugaciunile Preacuratei Maicii Sale.Doamne ajuta!

  8. Pingback: VIRTUTILE FACATOARE DE MINUNI. Ce fapte ale noastre ajuta la convertirea (intoarcerea) celor rataciti? -
  9. Pingback: IPS Ierotheos Vlahos despre adevarata MILOSTENIE SUFLETEASCA FATA DE TINERII RATACITI: “Oamenii din ziua de azi au mare nevoie sa gaseasca oameni care sa le asculte durerea“ -
  10. Pingback: DUMINICA ORTODOXIEI. Predici ale Sfantului Ioan de Kronstadt in prima duminica din Postul Mare. NOI SUNTEM ORTODOCSI IN CARE NU ESTE VICLESUG? -
  11. Pingback: INSELARI SUBTILE, DAR MORTALE IN VIATA DUHOVNICEASCA: Cum poate fi confundat harul cu stari sufletesti in Rugaciunea lui Iisus? Poate ajunge chiar impartasirea sa hraneasca ratacirile noastre, cand uitam scopul Sfintelor Taine? -
  12. Pingback: Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE? -
  13. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul – sfaturi pentru LUPTA CU RACEALA SUFLETULUI, IMPIETRIREA SI IMPRASTIEREA -
  14. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio, video): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  15. Pingback: “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica -
  16. Pingback: Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca… -
  17. Pingback: UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca) -
  18. Pingback: CEI CASATORITI POT DOBANDI DUHUL SFANT? Raspunsul Parintelui staret Nichifor Horia -
  19. Pingback: PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai? -
  20. Pingback: PROFESORUL ION PATRULESCU (actualul rasofor Iona) – conferinta de la Timisoara (2008), prima parte: Suntem angajati într-un RAZBOI TOTAL cu diavolul. Lumea in care traim astazi este BABILONUL CEL MARE (si audio) -
  21. Pingback: SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE -
  22. Pingback: Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA! -
  23. Pingback: Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA! -
  24. Pingback: Parintele Arsenie Muscalu despre INCREDEREA IN VISE si deosebirea intre RAVNA DUHULUI si RAVNA NEBUNA. Ce urmareste VRAJMASUL prin ispite de-a dreapta? -
  25. Pingback: DIN SCRISORILE LUI GHERON IOSIF: “Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele sale, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui” -
  26. Pingback: DIN SCRISORILE LUI GHERON IOSIF: “Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele sale, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui” -
  27. Pingback: De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI -
  28. Pingback: Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o INSELARE ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata” -
  29. Pingback: “Nu mai vrem sa ramanem in somn… Pana cand sa ramanem?” -
  30. Pingback: DIN CE MOARTE NE-A IZBAVIT HRISTOS PRIN MOARTEA SI INVIEREA SA? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate