O minune a Maicii Domnului din zilele noastre
Marturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:
Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: “eh… minuni… si iar minuni… am mai auzit…. o minune nu tine decat 3 zile…etc“. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar “3 zile”, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra.
Poate vei spune, ca “nu exista minuni”, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi… O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare este omul!… Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara?… Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam?… Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor?
Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane… Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste “minuni artificiale” facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut… dar asta este firea omului.
Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus.
Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat “3 zile” (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai.
Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei.
Atunci i-a venit un gand “salvator” cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: “daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?”, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.
La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: “daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam?” Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: “dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit?” Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol.
S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat “micul avion” taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter.
Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei “Doamne” (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ” ceva colorat” pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. “Doamna” tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila “parasutista” a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina.
Copila s-a trezit la spital, nestiind de ce se afla acolo. Intretimp parintii au ajuns la bloc, unde au aflat de marea tragedie intamplata in lipsa lor intr-o “zi ghinionista” de 13 ale lunii mai. Au alergat intr-un suflet spre spital. Tatal fiind la volan isi pierduse firea cu totul conducand ca un nebun fara tinta, gandind cu mustrari de constiinta ca si-au omorat fetita, iar mama disperata, infricosata din cauza vitezei de la volan a sotului gandea ca nu vor mai apuca sa-si vada fetita, totul terminandu-se cu un grav accident. In sinea ei tot spera ca fetita este in viata, insa si-o inchipuia desfigurata. Intr-un final au ajuns la spital, innebuniti de durere, voind sa afle unde este copilul lor. Cine poate descrie spaima, nelinistile, durerea, mustrarile de constiinta si nebunia temporara a parintilor inconstienti care-si lasasera unicul copil in etate de doar 4 ani singur inchis in casa? Este infricosator de dureros numai cand te gandesti care au fost starile successive ale sentimentelor prin care au trecut in acele momente. Cand ei au ajuns la spital intreband de copila, ea tocmai iesea de la radiologie… au ramas muti de spaima… copila arata ca si cum nu ar fi patit nimic, insa nelinistea i-a cuprins iar pe bietii parinti: “daca are vreo hemoragie interna sau organele interne sunt afectate de cazatura?”, si cate astfel de intrebari nu le dadeau voie sa-si recapete linistea.
Au luat legatura cu doctorul ce o examinase pe fetita, care, atunci cand fusese adusa la spital de catre vecinul fetei, era aproape sigur ca acela o accidentase nicidecum ca ar fi cazut de la etajul 4. Confirmarea i-a fost facuta de parintii fetei si de insesi fetita care sustinea intruna ca ea nu a cazut de la etajul 4 ci ca o “Doamna” a asezat-o pe pamant. Au urmat 3 zile de examene medicale ale copilei la urgente apoi o saptamana de zile a fost supravegheata in salonul de copii fiind alimentata cu perfuzii. I se facuse foame bietei copile iar mama ii plangea de mila cand aceasta o ruga plangator: “macar o rosica da-mi si mie… un biscuite”, insa pentru binele fetitei (i se interzisese sa fie hranita pe perioada supravegherii, doar prin perfuzii era alimentata) ii era refuzata orice dorinta culinara.
Au trecut toate cele 10 zile de spitalizare ale fetitei, cand, doctorul dandu-se batut, le-a externat pe mama si fetita zicandu-le: “Doamna, dati slava lui Dumnezeu pentru ca aceasta e o minune dumnezeiasca, eu ca doctor n-am facut nimic, ma simt neputincios in fata maretiei divine…. duceti-va si multumiti-I lui Dumnezeu… asemenea cazuri sunt de unu la 1 milion”.
A urmat o alta perioada de examinari psihologice… era ceva de necrezut… cum un copil de 4 ani cade de la etajul 4 si nu a patit nimic afara de o zgarietura in talpa piciorului drept in forma de potcoava? Toti se gandeau, ca urmare a povestirii fetitei ca a fost afectata mintal de aceasta tragedie si ca mintea ei refuza acest lucru si de aceea a scornit povestea cu “Doamna”. Testele ieseau bune de fiecare data, iar parintii convingandu-se de minunea pe care o simtisera pe propria piele au alergat la Dumnezeu sa-I dea multumire. Au luat-o si pe copila cu ei la Biserica, unde fetita a recunoscut-o pe “Doamna” ce-I salvase viata in persoana Maicii Domnului din icoana ce se afla pe atunci in Catedrala din Craiova.
Abia atunci au inteles toti vedenia copilei si au dat slava lui Dumnezeu fara nicio indoiala ca El a ales aceasta minunata intamplare intru slava numelui Sau si pentru mantuirea acelei familii. Din acel moment familia respectiva a inceput marea cautare a acelui Dumnezeu care le-a scapat fata de la moarte prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Sa. Au alergat la catolici, protestanti, iehovisti si tot felul de secte, unde sperau sa afle credinta adevarata. Iar aceasta era mai aproape de ei decat ar fi crezut, pentru ca verisoara prin alianta a mamei copilei i-a luminat cu invataturile adevaratei si singurei credinte.
Fetita respectiva are 23 de ani in prezent si este cea care scrie aceste randuri, retraind cu fiecare fraza, acea minunata intamplare care, sper ca, nu va ramane doar scrisa si ca intr-un timp, atat cat o vrea Dumnezeu, va avea un ecou puternic, ca in urma cu 19 ani. De multe ori mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine.
Si acum te intreb, dragule cititor, care este parerea ta despre minuni afland cele intamplate si traite de cea care scrie aceste randuri pentru tine? Ce valoare mai au acum superstitiile? Cum ramane cu ghinionul din ziua de 13? Cum ramane cu cele 13 ceasuri rele? Si mai ales: daca nu exista Dumnezeu, de ce oare eu mai sunt in viata? Cred ca sunt niste intrebari la care ar trebui sa meditam cu totii.
Fetita salvata de Maica Domnului
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Binecuvantata este Maica Bunului nostru Dumnezeu!
Sa nu o ocolim pe Maica Domnului cu rugaciunile si nevoile noastre.
De multe ori eu am primit raspuns bun si imediat la rugaciunile catre Sf. Fecioara Maria.
La multi ani tuturor femeilor caci astazi, de Buna Vestire, este adevarata zi crestina a femeii.
“Sf. Efrem Sirul compara caderea neamului omenesc prin neascultarea Evei cu mantuirea neamului omenesc prin ascultarea Mariei (Noua Eva).
De aceea se poate spune ca Buna Vestire e adevarata zi crestina a femeii, iar icoana ei e adevarata intruchipare a “eternului feminin”.
Buna Vestire a Intruparii lui Dumnezeu prin nastere neintinata, unul dintre cele 12 praznice imparatesti de peste an, tinut de toata crestinatatea la 25 martie, e preludiul minunat al Evangheliei, al Vestii celei Bune aduse de Hristos.
Gavriil binevestiind-o pe Maria (“Bucura-te, ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei… Duhul Sfant va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”-Luca 1, 28-35) e una dintre temele iconografice cele mai raspandite si indragite in lumea crestina, iar raspunsul smerit al Fecioarei (“Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau”-Luca 1, 38) inseamna consimtamatul firii omenesti la marele plan mantuitor al lui Dumnezeu.”(text preluat din revista Lumea Credintei, nr. din martie 2009)
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!
In urma cu cativa ani, pe cand lucram la Centrala de la Cernavoda, am trait cu totii o experienta asemanatoare. Iata, colegul Stelian se casatorise si adoptase fetita sotiei lui din prima casatorie. Fetita era in clasa a treia cand incepe povestea noastra. Impreuna cu alti copii s-a urcat intr-o remorca sa mananve struguri. Tractoristul a sosit si a pornit tractorul fara sa-i lasa sa coboare pe copii, din rautate, ca sa le dea o lectie, cine stie? Unii au apucat sa sara, dar fetita lui Stelian nu a avut acest noroc, remorca a prins-o si una din roti i-a trecut peste bazin. A fost dusa la spitalul din Medgidia unde, in urma investigatiilor, i s-a constatat ruptura de bazin in mai multe locuri si deplasarea tuturor organelor interne in sensul in care o traversase roata. Jumatate nebun de durere, Stelian a venit la servici sa-si ia zile libere si, intalnindu-ne pe hol,
m-a luat de mana si a tipat la mine “Maria, imi moare fata!”. Nu stiu de unde mi-a venit, dar i-am spus “Vorbesti prostii, copilul este bine”, desi afalsem si eu despre cat de disperata era situatia. Mi-am luat si eu o zi libera si am mers acasa, am aprins tamaie, m-am asezat in genunchi si m-am rugat plangand ore in sir pentru acea farama de om. La un moment dat am ridicat ochii si am vazut un pat de spital, o lumina mare asezata pe pat si la capataiul ei o forma omeneasca de o frumusete care mi-a taiat suflarea. Era Maicuta (uite, si acum, cand scriu, am inceput sa plang de fericire) si mainile ei erau deasupra luminii de pe pat de parca o binecuvanta. M-am uitat pe fereastra si am vazut ca soarele aproape rasarea si atunci am realizat ca e dimineata si trebuie sa plec la munca. La servici, Stelian a aparut dupa pranz, a venit la mine si m-a intrebat “ce-ai facut?”, “m-am rugat”,i-am raspuns. Am aflat atunci toti ca de dimineata fata lui si-a scos perfuzia si a plecat sa vorbeasca la camera de garda pentru ca-i era foame. Au
luat-o si i-au repetat toate analizele. Prin puterea Sfintei Fecioare toate organele se asezasera la locul cunoscut si ruptura de bazin nu a mai aparut la nici o radiografie. Am mers apoi impreuna cu Stelian la preotul meu duhovnic si de viata lui s-a schimbat. Uitasem de aceasta intamplare si articolul Dv mi-a adus-o in minte. Poate pentru ca de atunci am vazut si altele, la fel de minunate, pe care le voi spune nepotului meu cand va fi mare…
Datatoare de speranta aceasta minune a MAICII DOMNULUI CU PRUNCUL, semn ca DUMNEZEU nu ne-a parasit.Sa taca gurile hulitorilor.
Slava lui Dumnezeu pentru cate face cu noi!
La 41 de ani tatal meu a facut primul infarct de miocard( postero-inferior-acut).La serviciu(unde lucra 24h in continuu cu acele zile libere intercalate) au chemat salvarea, dimineata. La spital au spus ca e bine, doar obosit si racit. Acasa, imaginativa ca era rupt de dureri si oboseala.Asa ca am chemat salvarea si a ajuns iar la acelasi spital. L-au internat si l-au tratat timp de patru zile!!! in regim de viroza respiratorie!!! Cand cineva a descoperit ca de fapt era un infart au intrat in alerta, au chemat-o pe mama sa semneze ca il scoate din spital pe raspunderea ei,si l-au trimis in alt oras intr-un spital universitar.Eram trei frati, toti minori, fata mai mica avea trei anisori.In spital,in cele patru zile, cum era in jurul zilei de 1 mai, i-au luat mamei cat a putut cara! Nici soferul de pe salvare nu s-a lasat mai prejos, si ne-a luat bani pe numar de persoana, eram trei!!chiar cu ipoteza clar exprimata ca putea muri pe drum. Cand am ajuns( doua ore de mers) au chemat un profesor doctor de acasa, pentru ca nimeni nu avea curaj sa se exprime. Omul a venit in trei minute!! Dumnezeu sa-l binecuvanteze cu toata munca lui!! Si din tot calmul care il avea, cand a intrat la urgente si l-a vazut a inceput sa strige: mai!!! mi-i omorati cu zile si mai apoi ii trimiteti sa-i ingrop!! cum nu va temeti de Dumnezeu!!! A iesit, a vazut-o pe mama terminata de plans, si a spus: roga-te femeie!! eu nu mai am ce face!! Nu am mai vazut ochii mamei uscati!! Nu am mai auzit glasul mamei altfel decat in lacrimi! Nu am mai vazut-o pe mama om intreg!! A incercat sa-l abordeze pe profesorul care-l ingrijea pe tata, a facut rost de cate si mai cate, si el nu lua nimic! A intervenit bunicul sa-i ceara sa ia ceva macar ca si multumire, si el ne-a spus: lasa tataie, ai sa ai nevoie sa cresti copiii! Zi de zi mama plangea mergand spre spital, plangea la racla Cuvioasei Parascheva, plangea la icoane, plangea impartind putinul la cersetori! Si Minunea s-a intamplat! A trait!!
A chemat-o profesorul si i-a spus: mama, uite aici o minune! eu nu am avut ce sa fac! Mergi si multumeste cui te-a ajutat!
Multumim Doamne!
Cunosc intamplarea.Continuarea este ca fetita aceea (acum de 23 de ani) este binecuvantata de Dumnezeu, fiind una din elevele cele mai bune la scoala (probabil acum la facultate!) si cu un talent deosebit in pictarea icoanelor.
Slava lui Dumnezeu ca mai face minuni din cand in cand cu noi, spre intarirea noastra, a tuturor!
Ce aş putea să spun mai mult decât : Slavă lui Dumnezeu ! Care ne-a dăruită pe Preacurata Maica Sa nouă tuturor drept Grabnică Ajutătoare, Apărătoare şi Mijlocitoare, Rugătoare, Liman şi Zid ! Mult milostivă este Măicuţa Domnului şi nu voi putea niciodată să-i înţeleg dragostea atotiertătoare. Nici nu încerc, de altfel, şi mă sfiiesc să spun mai mult. Când îmi este greu nu alerg decât la Ea, Paraclisul Ei, pe care atâţia creştini îl ştiau şi îl ştiu pe de rost, îmi este cea mai mare alinare. Nu mă îndoiesc nicio clipă că Maica Domnului nu mă lasă şi nu trebuie decât să o rog pentru a-i primi ajutorul. Icoanele Ei răspândesc cea mai curată lumina şi cea mai bună mireasmă de sfinţenie. Ea este Mângâietoarea mea şi a voastră, a tuturor creştinilor. “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!”
Draga surioara autoare a articolului,
Superstitiile nu tin de credinta crestina, iar minuni se intampla mereu. Atat doar ca cel credincios nu are nevoie neaparat de minuni ca sa creada, pe cand celui necredincios nu i-ar ajunge toate minunile din lume.
Fie-mi permise si cateva sfaturi pentru tine deoarece ai cerut si parerea cititorilor.
As pune pe seama tineretii dar si a lipsei tale de experienta in dreapta credinta gandurile precum: “mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras”( dupa moarte, sufletul nu devine inger). Ai grija in incercarile vietii sa nu (mai) cazi in deznadejde, caci precum zice si Apostolul: “Credincios este Dumnezeu care nu ne va lasa sa fim incercati peste puterea noastra”, iar Sf. Ioan Gura de Aur scria:”Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim. ” Deci atentie!
Daca ai aflat dreapta credinta, tine-te de invatatura bisericii noastra ortodoxe cu rugaciune si post dupa puterea ta si dupa sfaturile preotului duhovnic. Sa te rogi la Maicuta Domnului, ca ea este grabnic ajutatoare si mult milostiva, mijlocind la Fiul ei pentru noi pacatosii.
Fereste-te de otrava ereziilor, caci esenta tuturor sectelor (inclusiv catolicismul) consta in mandria luciferica de a modifica invatatura ortodoxa. Dar” Dumnezeu celor mandri le sta impotriva si celor smeriti le da har”. Sa fim dar smeriti si sa ne rugam neincetat!
Doamne ajuta!
Draga frate Lucian,
Multumesc mult pt sfaturi…
E adevarat ca minuni se intampla mereu…dar asta ce inseamna ? Ca nu trebuie sa vb despre ele? Pt ca sunt ceva obisnuit? Oare in fiecare zi Maica D-lui se arata cuiva? Oare in fiecare zi Sf Fecioara salveaza un copil cazut de la etajul 4?( nu vreau sa evidentiez ca am fost sau sunt speciala si vrednica de aceasta mare minune pe care am trait-o…ci vreau doar sa-mi rascumpar nerecunostinta si sa propovaduiesc binefacerile Lui Dzeu si Maicii Sale( pt ca in ziua judecatii voi da raspuns pt ca nu am spus si altora minunile pe care le-a facut cu mine spre Slava Sa).
In ceea ce priveste superstitiile, de cand ma stiu poporul nostru roman a fost crestin-ortodox (de cand ne-a increstinat Sf Apostol Andrei)…unele supertitii s-au pastrat pe la sate de la stamosii geto-daci dar si cele ale romanilor care si-au pus si ele destul de mult amprenta( vezi parcele la romani= ursitoarele la noi- FRATIEI TALE NU TI-AU FACUT URSITORILE LA 3 ZILE DUPA NASTERE)iar pe masura ce a trecut timpul le-am imprumutat pe restul din occident…ne-am modernizat si in materie de superstiti…dar eu nu-s superstitioasa…articolul l-am scris(facand trimitere la superstitii)pt a demonstara unei cunostinte contrariul superstitiei de 13 ceasuri rele etc…( ea este crestin-ortodoxa, merge la biserica, este chiar evlavioasa dar are aceasta slabiciune: e superstitioasa).
Cat despre ce am spus referitor la faptul ca mi-as fi dorit sa mor atunci pt a ma face ingeras e cat se poate de adevarat…”cauta si vei afla”: COPIII PANA IN 7 ANI CARE MOR BOTEZATI SE FAC INGERASI…ti-as recomanda parintele Cleopa, SF LAvrentie, par. Paisiee…sunt multi care vb despre transformarea copiilor in ingerasi pana in varsta de 7 ani…scrie chiar si in sf scriptura ca sf lumii va veni cand se va imlini a 3-a parte din ingerii cazuti si cand se va intregi nr celor care au murit varsandu-si sangele pt Hristos…( la apocalipsa, dar nu-mi amintesc cap si versetul)…
Daca am gresit cu ceva corectati-ma…
Va rog sa ma iertati!
Totul e posibil ! Cred ca Maica Domnului poate face minuni oricand si cu oricine, daca se roaga curat si din tot sufletul!
Dar,altceva voiam sa va intreb din contextul: “Nu va locui(sta)in casa Mea cel mandru, nici cel nesatios cu inima…!” cel mandru…am inteles, dar nesatios cu inima la ce se refera ??? La iubirea de avere, bani, mancare, placeri ? Ce vrea sa zica ?
Multumesc mult!(sperand ca voi gasi un raspuns)
Iertati!
MINUNE SI TAINA
de Traian Dorz
Minune si Taina e viata curata, in care Lumina S-a vrut intrupata,
in care Iubirea a vrut a Se-aprinde si-n care tot Raiul pe veci se cuprinde
Fii binecuvantata, Fecioara Preacurata,
Minune si Taina, si-Altar, tu, Maica Eternului Har!
Minune si Taina e Sfanta-Ntrupare, cand Cel-Fara-Margini Se strange-ntr-o zare
si Soarele Vesnic Se strange-ntr-o raza si Cerul sarutul pe-un Crin Si-l asaza.
Minune si Taina sunt Fiul si Mama spre Care se nalta uimirea si teama,
spre care coboara Iubirea si Paza si-n care se-ascunde Fiorul si Raza.
Minune si Taina e Mila Divina ce astfel alege spre lume sa vina
si astfel doreste spre ea sa ne-atraga sfintiti de Iertarea Eterna si-ntreaga.
Minune si Taina, mi-nchin, pe vecie, credinta, nadejdea si dragostea Tie;
fiinta, viata si tot ce e-n mine, prin Tine sfintite, cuprinde-le-n Tine!
Bucura-te Mireasa, pururea fecioara!
Multumim Maicutei cele Bune pentru minunile pe care le face in fiecare zi pentru noi rugandu-se la Bunul Dumnezeu si la Fiul pentru ajutorarea noastra. Sa ne rugam si noi cu lacrimi de multumire si pocainta.
Minuni si taine ale lui Dumnezeu se intampla mereu cu fiecare din noi, a le simti si recunoaste e mai greu, e chiar o mare binecuvantare care aduce multa multumire in suflet fata de sfinti, ingeri si Dumnezeu care nu ne lasa. Doar noi sa ne punem nadejdea si credinta in ajutorul lor si nu vom fi lasati niciodata.
Si eu am avut parte de multe binecuvantari in viata: la 3 ani era sa ma calce o masina cand traversam neatenta strada, la 13 ani am alunecat pe gheata de pe strada, eram intinsa si venea un autobuz dar cineva parca m-a tras si m-am trezit pe trotuar, la 14 ani era sa ma inec in mare inotand dar m-a tras un om. Sora mea a fost in excursie la rusi in liceu, la metroul din Moscova i-a alunecat tot piciorul pana la sold intre peron si metrou, auzea vocea cum ca se inchid usile si nu avea ce face, dar a tras-o un negru la timp si nu a patit nimic.
Toata viata insa m-am simtit cea mai napastuita fiinta de pe pamant, fara sa vad toate aceste binefaceri si multe altele pana acum 3 ani cand am fost la jumate de ora de moarte cu sarcina extrauterina. Dupa 4 ore de stat in spital pe holuri fara sa-mi faca nimeni nimic (in strainatate, nu in Romania). Ma rugam la Dumnezeu sa nu ma lase, insa la un moment dat am simtit durere mare in diafragma si muschi de la sangele curs in burta care apasa. Atunci am strigat din suflet la Maica Domnului sa nu ma lase, nu am vazut nimic dar am simtit clar ajutorul ei si stiu ca ea nu m-a lasat. In 5 minute m-au dus la ecografie, 10 asistenti si doctori speriati ca e pericol de moarte m-au dus la operatie si mi-au salvat viata, de unde pana atunci 4 ore nimeni nu se uita prea mult la mine. Toti se mirau cum am stiut sa merg la spital, extrauterina fiind periculoasa ca nu stii ce ai. Mi-a parut si mie rau ca nu am murit pentru ca as fi meritat la cate pacate am. M-am simtit insa f. iubita de Dumnezeu si Maica Sa, chiar de toti oamenii impresionati la culme de eveniment, de la servici, spital, biserica.
Ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului il simt mereu, numai sa am ochi si minte sa-l pricep. Cateodata e asa usor sa uiti sau sa zici: a ce noroc, sau a ce ghinion! Si mai ales cand incerci sa povestesti altora minunea si taina ta, pentru ca nici macar familia nu te crede sau nu poate simti si pricepe, doar cei care ti-au fost in preajma. Stiu ca nu trebuie sa fugim dupa minuni, mai ales de-astea cu efecte speciale ca sa nu fim furati de lumea noua cu surprizele si efectele ei inselatoare.
Sa multumim Maicutei Domnului pentru sprijinul daruit celor ce-si pun nadejdea in Dansa.
Eu ma gandesc ca Fecioara Maria reprezinta semnul iubirii de oameni a Sfintei Treimi.
Dumnezeu S-a intrupat pentru ca Lumea continea Binele in desavarsirea unei tinere fecioare. Omenirea merita sa-L primeasca pe Iisus Hristos pentru ca Maria exista si deci Mantuirea fiintei umane era posibila. Adam mai avea de luptat cu sine insusi, dar Eva isi recunoscuse greseala, facuse drumul inapoi, spre inima Tatalui devenind Maria.
Sfanta sarbatoare a Bunei Vestiri rememoreaza sufletelor noastre momentul cutremurator al venirii in lume a Domnului Iisus in clipa coborarii Arhanghelului Gabriel in viata Fecioarei, caci istoria crestinismului incepe in momentul in care Dumnezeu o ridica pe viitoarea Maica a Domnului la inaltimea Creatorului Insusi. Da, sunt convinsa ca puterile ingeresti s-au infiorat intelegand cum va fi ridicat omul, cum Iubirea se va intrupa in fiinta fragila a unei copile pe care popoarele o vor venera si o vor invoca cu trainica incredere.
M-a impresionat istorisirea doamnei Maria C. deoarece observ de ani buni ca atunci cand ne rugam pentru fiinte ce nu apartin familiei noastre sau apropiatilor nostri, ajutorul este imediat . A ne ruga pentru straini, pentru oameni al caror nume il stim uneori cu aproximatie, oameni ce se afla in necaz, inseamna a implini porunca salvatoare de a iubi aproapele neconditionat.
Atitudinea Sfintei Fecioare este cea a increderii absolute in Dumnezeu, a daruirii de sine, a asumarii unei responsabilitati coplesitoare si calea urmata de Dansa trebuie sa fie pilda vietii noastre de crestini.
Ce poti spune dupa ce citesti asa ceva?;Nu poti spune decit atit;cel putin eu,atit spun:
SLAVITA SA FIE MAICA DOMNULUI;
Tulburatoare povestea ,Dumnzeule milostiv fii noua pacatosilor
Slava lui Dumnezeu!
M-am bucurat nespus citinduti marturia despre dragostea Maicii Domnului.
Fieca pacea si bucuria acestei minuni sa fie cu tine toata viata
@ Vechea Eva:
Totusi, trebuie sa fim constienti ca “ingerasi” este o figura de stil, copiii adormiti intru Domnul nu-si schimba firea, nu devin altceva decat oameni, dar pentru curatenia lor sunt numiti astfel, insa nicidecum nu trebuie inteles literal. Ideea insa este ca se duc la Dumnezeu, in Imparatia cerurilor.
nu stiu cum sa-i multumim Maicii Domnului. stiu si eu mai multe minuni intamplate unui prieten foarte, foarte bun al meu. de exemplu: era ‘incurcat’ cu o femeie. avea o apasare mare pe suflet insa nu putea sa scape; ar fi trebuit sa se insoare cu ea. s-a rugat la Maica Domnului si sa vezi minune! a simtit o ‘mila’ iesind din Sfanta Icoana. cateva zile mai tarziu a prins-o pe peronul garii unde statea asteptand un tren, sarutandu-se de foc cu un barbat. s-a lecuit de curvie si a devenit crestin! poate parea mica minunea, dar credeti-ma ca nu scapi asa usor din curvie! alta data era amenintat de colegii de serviciu din invidie, si cate rautati ii faceau incat , mai-mai sa plece de la serviciu! dar sa vedeti. a intrat in Biserica, s-a rugat la Maica Domnului si a simtit din nou ‘mila’ aceea iesind din Icoana. a doua zi sa vezi minune! toti colegii se purtau cu el de parca le era cel mai bun prieten din lume! le-a schimbat mintea si comportamentul intr-o fractiune de secunda. si cred ca nu se pot spune cate minuni a trait prietenul meu doar rugandu-se Doamnei noastre, fara nicio vrednicie din parte lui. speram ca nu considerati aceste minuni prea mici, caci nu s-a auzit sa se izbaveasca cineva singur din nevoi asa de mari atat de minunat. sa dam slava Lui Dumnezeu si Maicii Domnului. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi!
Extraordinara povestea ta,minunata!Slavita sa fie Maica Domnului!Mi-au dat lacrimile cand am citit,Dumnezeu nu ne uita.Marit fie numele Lui.
Daca tot ai intrebat ce parere avem noi cititorii fata de aceasta minune, iti spun parerea mea : cred ca Dumnezeu a avut alte planuri pentru tine, decat sa te faca ingeras. Cred ca esti mai utila aici pe pamant sa marturisesti minunea intamplata si milostivirea Maicii Domnului. Maica Domnului sa te apere si sa te pazeasca toata viata !
Draga frate/sora X,
ai dreptate si-ti multumesc…mi s-a mai spus asta si la concluzia asta am ajuns si eu dupa multe framantari…dar tot tanjesc dupa pozitia de ingeras:(… insa sper sa nu mai fiu nerecunoscatoare fata de mila si bunavointa Dumnezeiasca si sa pot fi utila aici pe pamant[pana acum n-am prea fost:(]
Sa ne ajute Dumnezeu si Maica Sa pe toti!
Mi-ati adus aminte de una din multele intamplari care ni se par obisnuite dar care ascund in ele ajutorul Bunului Dumnezeu si mila Sa. Prin 1991 (eram in clasa a X-a) am mers in tabara sportiva cu instructorul si colegii mei de la karate (practicam de 7 luni aceasta aiureala) la Olimp. A doua zi dupa sosire am mers la baie in apa marii ,dar eram precauta deoarece am observat ca erau valuri mari si am hotarat sa intru in apa pana la genunchi. Asa am facut , insa ceea ce a urmat a fost groaznic. Apa m-a purtat rapid in larg si am simtit valurile trecandu-mi peste cap. Am incercat sa inot spre mal (stiam sa inot din clasa a IV-a).Puterea apei era mai mare si eram absorbita de mare in larg .Voiam sa strig dupa ajutor insa imi era rusine si nu m-ar fi auzit nimeni. Atunci mi-am amintit de Domnul Iisus Hristos. I-am cerut ajutorul si l-am primit grabnic . Am iesit la mal departe de locul in care am intrat dar constienta de ajutorul primit . Ajunsa acasa am incetat sa mai fac karate din alte cauze (eram suparata pe profesor ca nu a vrut sa particip la un concurs pentru centura) si am uitat ceea ce mi se intampla-se. Acum stiu ca Domnul m-a scapat si de la inecul necunostintei generat de tot felul de practici pagane.
Nu mai spun de cate ori am fost ajutata sa scap din situatii fara iesire . Stiu ca tuturor ne ajuta Dumnezeu , fie ca cerem noi , fie ca se roaga Sfintii si Puterile Ceresti pentru noi .
Dumnezeu sa ne intareasca in credinta si sa ne poarte pasii pe drumul cel stramt , in bucuria vesnica a Raiului.
Doamne ajuta !
intr-adevar greu de priceput aceasta iubire a Maicii Domnului pentru noi.
Slava lui Dumnezeu pentru Ea!
Da, asa e, Dansa e dulceata ingerilor și bucuria celor întristați.
Imi e tare draga o fraza a Sf. Dimitrie al Rostovului, anume, zice el ca Ea pe Dumnezeu cel tare si puternic cu rugaciunile ei îl leaga. Și pe mine pă ajută Măicuța și cred că în veci nu v-a lasa pe nimeni.
Minunea mea: saptamina trecuta am lasat cheia in usa si am plecat din oras. Dupa 24 de ore, cind m-am intors disperat si deznadajduit, cheia era inca acolo. Locuiesc la bloc.
AM CITIT CU NESPUSA PLACERE ACESTE MINUNI INFAPTUITE DE CATRE MULT MILOSTIVA NOASTRA MAICA SI BUNUL DUMNEZEU SI SANT SIGUR CA MINUNI SE INTAMPLA LA TOT CEASUL,FOARTE FRUMOASE ACESTE MINUNI TRAITE DE TOTI CARE A-TI SCRIS.AS DORI SA VA SPUN SI EU UNA DINTRE MINUNI PETRECUTE CU MINE PACATOSUL;STATEAM INTR-O ZI DE JOI ACASA SI MA GANDEAM CA EU DE CAND MA STIU NU AM AVUT 2 PERECHI DE PANTALONI SAU 2 PERECHI DE INCALTAMINTE SI NICI O IMBRACAMINTE FOARTE BUNA ,DAR MA-M GANDIT APOI SI M-AM JUDECAT CA NU IN ASTA STA MANTUIREA NOASTRA SI CA DACA ASA MA VREA BUNUL DUMNEZEU SI MAICUTA DOMNULUI,ADICA SARAC, VOI PRIMI CU BUCURIE. A DOUA ZI A MERS SOTIA LA SFANTUL MASLU SI DE LA BISERICA A VENIT INCARCATA CU DOUA GENTI MARI PLINE CU IMBRACAMINTE SI INCALTAMINTE APROAPE NOI DE LA UN DIRECTOR DE BANCA CARE FRECVENTA ACEASI BISERICA CA SI NOI ,NU STIU DACA VA PUTETI IMAGINA CE AM SIMTIT IN ACELE CLIPE CAND AM VAZUT CUM MA IMBRACAT MAICUTA DOMNULUI,II MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL CA SI-A ARATAT MARE EI IUBIRE SI MILA PENTRU UN PACATOS CA MINE .SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE SI BUNUL DUMNEZEU SI MAICUTA DOMNULUI SA NE OCROTESCA SI IN ACESTE TIMPURI GRELE IN CARE NE AFLAM!!! DOAMNE AJUTA.DORU PACATOSUL.
Ce mare bucurie aduc cuvintele voastre marturisind despre minunile Maicii Domnului!
Binefacerile Maicii noastre le-am simtit si eu de cel putin 2 ori pana acum: prima si cea mai importanta este ca mi-a ajutat sa duc o sarcina ‘cu probleme’ pana la capat si astazi am o fetita minunata si sanatoasa, pe care am numit-o, in cinstea Maicii Domnului, Maria.
A doua s-a intamplat de curand, de Izvorul Tamaduirii in acest an (2009). Desi nu eram foarte hotarata sa merg la slujba in acea zi, totusi, in dimineata aceea m-am trezit, am imbracat fetita si am plecat la cea mai apropiata biserica ortodoxa (greceasca, intr-unul din oraselele Londrei). Pe drumul spre biserica tot depaseam o batranica, care s-a dovedit a merge la aceeasi biserica. Ajunse acolo am gasit usa bisericii inchisa. Foarte dezamagita, i-am spus fetitei ca trebuie sa ne intoarcem acasa. Insa batranica mi-a spus ca ar fi bine sa sunam la usa bisericii. Mare ne-a fost bucuria cand a deschis preotul usa. Era singur. A vorbit ceva in greceste cu batranica, mi s-a spus apoi ca preotul nu avea pe nimeni in biserica cu care sa savarsesca Sf. Liturghie (probabil se referea la cantareti, dascal). Ne-a poftit inauntru. L-am intrebat daca se va tine slujba, iar el a spus: ‘Acum ca ati venit, se va tine, desigur!’Intre timp a mai sunat la usa bisericii inca o batranica. Preotul m-a rugat sa merg la bucatarie sa fierb putina apa pentru Sf. Impartasanie. Si uite asa, Maica Domnului a randuit ca in ziua aceea sa aiba loc Sf. Liturghie in Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena cu preotul, doua batranele, eu si fetita mea! Mare bucurie sufleteasca am avut, mai ales ca la sfarsitul slujbei Maria s-a impartasit!
Doamne ajuta!
Este fff frumos ce ai povestit ma impresionat f mult Dumnezeu te iubeste si a vrut k sa mai lase inca un ingeras pe pamant si sa nu l ia la el acolo in cer k noi sa avem incredere in el