O minune a Maicii Domnului din zilele noastre
Marturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:
Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: “eh… minuni… si iar minuni… am mai auzit…. o minune nu tine decat 3 zile…etc“. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar “3 zile”, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra.
Poate vei spune, ca “nu exista minuni”, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi… O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare este omul!… Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara?… Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam?… Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor?
Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane… Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste “minuni artificiale” facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut… dar asta este firea omului.
Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus.
Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat “3 zile” (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai.
Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei.
Atunci i-a venit un gand “salvator” cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: “daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?”, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.
La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: “daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam?” Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: “dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit?” Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol.
S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat “micul avion” taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter.
Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei “Doamne” (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ” ceva colorat” pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. “Doamna” tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila “parasutista” a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina.
Copila s-a trezit la spital, nestiind de ce se afla acolo. Intretimp parintii au ajuns la bloc, unde au aflat de marea tragedie intamplata in lipsa lor intr-o “zi ghinionista” de 13 ale lunii mai. Au alergat intr-un suflet spre spital. Tatal fiind la volan isi pierduse firea cu totul conducand ca un nebun fara tinta, gandind cu mustrari de constiinta ca si-au omorat fetita, iar mama disperata, infricosata din cauza vitezei de la volan a sotului gandea ca nu vor mai apuca sa-si vada fetita, totul terminandu-se cu un grav accident. In sinea ei tot spera ca fetita este in viata, insa si-o inchipuia desfigurata. Intr-un final au ajuns la spital, innebuniti de durere, voind sa afle unde este copilul lor. Cine poate descrie spaima, nelinistile, durerea, mustrarile de constiinta si nebunia temporara a parintilor inconstienti care-si lasasera unicul copil in etate de doar 4 ani singur inchis in casa? Este infricosator de dureros numai cand te gandesti care au fost starile successive ale sentimentelor prin care au trecut in acele momente. Cand ei au ajuns la spital intreband de copila, ea tocmai iesea de la radiologie… au ramas muti de spaima… copila arata ca si cum nu ar fi patit nimic, insa nelinistea i-a cuprins iar pe bietii parinti: “daca are vreo hemoragie interna sau organele interne sunt afectate de cazatura?”, si cate astfel de intrebari nu le dadeau voie sa-si recapete linistea.
Au luat legatura cu doctorul ce o examinase pe fetita, care, atunci cand fusese adusa la spital de catre vecinul fetei, era aproape sigur ca acela o accidentase nicidecum ca ar fi cazut de la etajul 4. Confirmarea i-a fost facuta de parintii fetei si de insesi fetita care sustinea intruna ca ea nu a cazut de la etajul 4 ci ca o “Doamna” a asezat-o pe pamant. Au urmat 3 zile de examene medicale ale copilei la urgente apoi o saptamana de zile a fost supravegheata in salonul de copii fiind alimentata cu perfuzii. I se facuse foame bietei copile iar mama ii plangea de mila cand aceasta o ruga plangator: “macar o rosica da-mi si mie… un biscuite”, insa pentru binele fetitei (i se interzisese sa fie hranita pe perioada supravegherii, doar prin perfuzii era alimentata) ii era refuzata orice dorinta culinara.
Au trecut toate cele 10 zile de spitalizare ale fetitei, cand, doctorul dandu-se batut, le-a externat pe mama si fetita zicandu-le: “Doamna, dati slava lui Dumnezeu pentru ca aceasta e o minune dumnezeiasca, eu ca doctor n-am facut nimic, ma simt neputincios in fata maretiei divine…. duceti-va si multumiti-I lui Dumnezeu… asemenea cazuri sunt de unu la 1 milion”.
A urmat o alta perioada de examinari psihologice… era ceva de necrezut… cum un copil de 4 ani cade de la etajul 4 si nu a patit nimic afara de o zgarietura in talpa piciorului drept in forma de potcoava? Toti se gandeau, ca urmare a povestirii fetitei ca a fost afectata mintal de aceasta tragedie si ca mintea ei refuza acest lucru si de aceea a scornit povestea cu “Doamna”. Testele ieseau bune de fiecare data, iar parintii convingandu-se de minunea pe care o simtisera pe propria piele au alergat la Dumnezeu sa-I dea multumire. Au luat-o si pe copila cu ei la Biserica, unde fetita a recunoscut-o pe “Doamna” ce-I salvase viata in persoana Maicii Domnului din icoana ce se afla pe atunci in Catedrala din Craiova.
Abia atunci au inteles toti vedenia copilei si au dat slava lui Dumnezeu fara nicio indoiala ca El a ales aceasta minunata intamplare intru slava numelui Sau si pentru mantuirea acelei familii. Din acel moment familia respectiva a inceput marea cautare a acelui Dumnezeu care le-a scapat fata de la moarte prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Sa. Au alergat la catolici, protestanti, iehovisti si tot felul de secte, unde sperau sa afle credinta adevarata. Iar aceasta era mai aproape de ei decat ar fi crezut, pentru ca verisoara prin alianta a mamei copilei i-a luminat cu invataturile adevaratei si singurei credinte.
Fetita respectiva are 23 de ani in prezent si este cea care scrie aceste randuri, retraind cu fiecare fraza, acea minunata intamplare care, sper ca, nu va ramane doar scrisa si ca intr-un timp, atat cat o vrea Dumnezeu, va avea un ecou puternic, ca in urma cu 19 ani. De multe ori mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine.
Si acum te intreb, dragule cititor, care este parerea ta despre minuni afland cele intamplate si traite de cea care scrie aceste randuri pentru tine? Ce valoare mai au acum superstitiile? Cum ramane cu ghinionul din ziua de 13? Cum ramane cu cele 13 ceasuri rele? Si mai ales: daca nu exista Dumnezeu, de ce oare eu mai sunt in viata? Cred ca sunt niste intrebari la care ar trebui sa meditam cu totii.
Fetita salvata de Maica Domnului
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ma bucur cand aflu ca Maicuta Domnului nu ne-a parasit. Va relatez si eu o minune a Maicutei Domnului ,legata de persoana mea. Dupa 89, multime de secte din tara si strainatate au iesit la pescuit gura casca si din pacate erau destui care asteptau sa-i gaseasca Bunul Dumnezeu la plimbare prin parc. Locuinta mea este linga Cismigiu si aici, patrulau fara odihna sectantii, dar dintre toti cei mai periculosi i-am simtit pe unii condusi de un anume Francisc Horvath de la Timisoara, zis maitreya,care se autointitula al doinea fiu al lui dumnezeu. Umbla cu un grup de adepti pe care-i numea apostoli, imbracati in haine lungi albe si in picioarele goale.I-am perceput a fi cei mai periculosi, caci spre deosebire de celelalte secte,nu contestau ortodoxia ci o rastalmaceau. Erau periculosi caci lucrau cu putere de la cel rau. Primul lucru pe care-l faceau era sa-ti poceasca semnul SFINTEI si de VIATA FACATOAREI CRUCI,dandu-ti o alta cruce in numele tatalui al fiilor si al sfantului soare, facuta intr-un fel nerusinat pe care nu vreau sa-l descriu,lipsindu-l pe aburitul crestin de arma puternica pe care i-a dat-o IISUS HRISTOS spre a se apara de rau.Nu m-am apropiat de ei fara rugaciune, caci am observat ca acei ortodocsi care i-au contrat,fara a cere protectie de la Dumnezeu ,au patit multe lucruri rele de la ei. Intr-o zi cand in jurul lor se stransese o mare multime , majoritatea barbati ,au inceput sa strige isteric la adresa bisericii pe care o vroiau arsa impreuna cu preotii. Am intervenit, obraznicindu-i dupa puterile mele si parca li s-a luat o ceata de pe ochi. Falsii apostoli m-au inconjurat si si-au trecut mainile peste corpul meu de sus pana jos, dar odata cu mainile lor mi-am facut si eu cu credinta o SFANTA si mare CRUCE in numele SFINTEI TREIMI,spunansu-le ca peste ea nu pot trece. Cred ca in acel moment am fost in mare primejdie,caci o ortodocsa nesporita ca mine, m-am luat la harta cu o mare putere. In acel moment am vazut-o pe MAICUTA DOMNULUI,la o inaltime cam de 10m, impreuna cu o suita. Nu stiu cum am vazut-o caci ma uitam inainte si nu in sus. Falsii apostoli au plecat ca suflati de vant avand o ciuda teribila intiparita pe chip, inlocuind masca mieroasa pe care o purtasera pana atunci.Timp de cam doua saptamani, corpul meu ,ca am mers ca am sezut, a batut SEMNUL CRUCII.Nu stiu ce a insemnat asta si nici nu mi s-a mai intamplat de atunci. Pe acesti amarati rataciti i-am perceput ca pe o preinchipuire a armatei lui antihrist, extrem de periculosi prin raul care-i conducea si multumesc din suflet MAICUTII DOMNULUI pentru ajutorul dat pe care nu-l meritam.Sa ne apere MAICA DOMNULUI si in aceste zile care par mai periculoase ca acelea de atunci. AMIN
am citit undeva ca minunile nu se povestesc pt ca isi pierd din farmec…
dar nu pot sa nu impartasesc cu voi ceea ce simt..
cand eram mai mica mergeam mereu la biserica, si il simteam pe Dumnezeu foarte aprope de mine.Mai ales pe Isus il simteam pt ca pe El il cunostem mai bine din carti.Ma rugam de foarte multe ori la El si ceream iertare la Dumnezeu ca ma rog mai mult la Isus.
am crescut si credinta mea s.a pierdut… de tot mai ales cu citirea cartii Codul Da vinci. de aici ratacirea mea in alte religi mai ales in orientarea tibetana… budista.Am inceput sa cred ca de noi depinde tot si noi suntem adevarati dumnezei daca vrem cu adevarat..O mare greseala..
am petrecut ani la rand in ratacire si fara sa realizez mare lucru.Munceam in strainatate, fara sa reusesc sa fac nimic concret nici macar o relatie stabila sa am, desi tanjeam sa pun temelia unei famili…
si uite asa.. anul acesta am fost acasa si dupa mai multe excursii prin tara si pe la manastiri cineva mi.a spus de o bisericuta din Savinesti unde este un preot foarte iubit de lume, din cauza multor binefaceri ce le facea.Asa ca am hotarat sa ma duc si eu.. cu un sambure de credinta dupa mine..Adica, credeam si nu..Acel preot mi.a spus sa ma duc acasa sa tin post trei zile si sa ma intorc sa ma spovedesc.Zis si facut
M am intors si preotul nu si.a adus aminte de mine si nici eu nu am mai spus ca am venit sa ma spovedesc .Am dat pomelnicul si am iesit. Venisem cu tatal, fratele si o verisoara. Ne.am urcat in masina si am plecat. Noroc de verisoara ca a INSISTAT mult sa ma intorc pt ca e vorba de sufletul meu si ar trebui sa ma zbat mai mult pt ca e ceva fff SERIOS.
m.am lasat convinsa si .. m.am intors iar preotul a fost foarte bucuros, m.a primit, m.am spovedit si m.a IMPARTASIT.nu ma asteptam… Totusi m.am impartasit avand in mine un sambure de credinta nimic mai mult
DAR DIN ACEL MOMENT AM SIMTIT O MARE SCHIMBARE…. nu stiu cum sa le numesc .. MINUNI SAU lucrarile DUHULUI SFANT.. stiu doar ca ramaneam fara cuvinte de fiecare data
m am intors in strainatate si…ajunsa am luat autobuzul .. ma uitam pe geam si nu imi dadusem seama ca ajunsesem la statia unde trebuia sa cobor. Un om m.a facut atenta si mi.a zis< nu suni, pt ca trebuie sa cobori? … iar eu am zis.. A PAI TREBUIE SA COBOR IN STRADA …”///” . si el : Pai aici e… Am sunat si am coborat multumind. Dupa ce a plecat autobuzul imi spuneam… DE UNDE STIA ACEL OM CA EU TREBUIE SA COBOR CHIAR ACOLO?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
aLTADATA stateam si meditam la starea in care ma gaseam .. incepeam sa cred dar cu pasi mici/ De abia ridicasem piciorul ca sa pornesc in directia cea buna . spre invatatura lui Isus.Ma rugam sa ma faca sa cred mai mult.Simteam ca vreau sa cred nu ca deja Cred/ Si ma gandeam ce spune Isus vazandu.ma pe mine cum ma indoiesc dar ca vreau sa ma inderept.Ma simteam atat de vinovata de necredinta mea..si tot ma gandeam ce atitudine are Dumnezeu fata de mine vazandu.ma.
asa cugetand .. am ajuns pe un pod unde erau multi porumbei…E MINUNATA ACEASTA INTAMPLARE IMI DAU LACRIMILE CAND MA GANDESC CUM NE RASPUNDE DUMNEZEU.deci vazand porumbeii mi.am adus aminte ca am niste paine la mine. si am inceput sa le dau… pRINTRE ACEI PORUMBEI ERA SI UNUL CU PICIORUSUL BOLNAV SI SARACUL NU PUTEA SA APUCE A LUA NICI O FIRMITURA. si.a luat zborul si a venit pe balustrada podului mai aproape de mine. Vazandu.l am inceput sa ii dau miez iar celorlalti le dadeam coaja. Apoi am plecat.. SI IMEDIAT AM AVUT O REVELATIE. daca eu ma induiosam pt un biet porumbel de ii dadeam miezul painii vazandu.l bolnav..cum oare BLANDUL ISUS SA NU SE INDUIOSEZE DE SUFLETUL MEU BOLNAV.. SI SA NU IMI DEA SI MIE MIEZUL INVATATURI??????????? Bineanteles trebuie sa “zbor”si eu mai aproape, adica sa vreau sa caut sa.L caut… sa vreau MIEZUL ca el e BUN SI da la TOTI CEI CE VOR/
altadata…. eu care de mult fffffffffff mult timp nu mai spuneam o rugaciune in gand .. m,am trezit ca spun, in timp ce pregateam de mancare pt familia unde lucrez.., in gand, o rugaciune, si anume; ITI MULTUMESC DOAMNE CA MA HRANESTI CU PAINE CU SARE DIN DARUL SFINTIEI TALE…AMIN.cand am terminat am ramas iarasi fara cuvinte, Isus ma invata/
am cumparat carti religioase si am inceput sa citesc MINUNILE MAICII DOMNULUI. SI uite asa am inceput sa o cunosc si pe EA. Am inceput sa ma rog ei sa ma ierte si sa se roage la Isus sa ma LUMINEZE pe mine si pe fratele meu (caci el inca umbla in ratacire) si m.am rugat deasemeni sa puna capat neintelegerilor in familie.cu lacrimi in ochi m.am rugat Ei si din tot sufletul si rezultatele s.au vazut cu adevarat. si se vad in continuare.
m.am rugat Ei sa am o relatie stabila dar in acelasi timp I.am spus ca dc nu o merit pt mult ratacirea pe care am avut.o sa fie cum merit si cum va voi Ea. DAr tot ma rugam si spuneam ca dc imi va da si acest lucru o sa formam o familie cu credinta cea dreapta iar pe copii nostrii o sa le dam INVATATURA CE MI.A DAT.O SI MIE..
Si poate ca ajutorul a si venit … dar e prea devreme sa stiu.. Dar de data asta nu am sa mai gresesc ca maI inainte.Ar putea ca acest ajutor sa vina si de la cel rau in chip bun,,, caci cel rau se poate preface chiar si in inger. De aceea fratilor ca bine ne invata parintii nostri ca mai bine ne.am lipsi de minuni ca acestea pot duce si la pierderea noastra.Nu stim intotdeauna de la cine sunt. Trebuie sa avem intotdeauna grija.Asta o stiu din vietile sfintilor.
Ultima carte pe care am citit.o si pe care v o recomand …Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie. Acea carte a venit exact la momentul potrivit. Si e cred ca momentul potrivit pentru multi dintre noi.
Doamne ajuta si ai mila de noi.!
Stefania, iti multumim mult pentru marturie, dar numele Domnului, ortodox, se scrie Iisus, nu Isus. Sa nu te superi pe noi, dar nu e deloc un detaliu!
daca toata lumea marturiseste aici cate o minune, intru lauda Preacuratei, ma adaug si eu pacatosul. Eram in clasa a cincea cand am ramas corigent la o materie insignifianta,la tehnologie, deoarece cursurile tinandu se la o alta scoala, imi venea greu sa ma duc pana acolo. cand am vazut ca profesorul m a lasat am intrat in panica, deoarece parintii mei erau foarte aspri si stiam ca pentru ei nu ar fi contat celelalte note care erau foarte bune,cat faptul ca am ramas la tehnologie. Temandu-ma de bataie am inceput sa ma rog Maicii Domnului sa ma scape si minunea s a produs: diriginta mi a trecut in carnet toate notele si mediile colgei de sub mine la catalog, asa parintii nu au aflat nimic, iar cand au aflat nu a mai fost nicio problema. Multumesc Preacuratei ca m a scapat de bataie si sper sa ma izbaveasca si de bataile ce vor fi dincolo, Amin!
este adevarat maica domnului vegeaza asupra noastra si daca ii cerem ajutorul ne ajuta si ne sprijina in tot ce facem ,indiferent ce probleme am avut daca ma rog la ea ma ajuta si daca nu ma rog o zi nu ma simt bine si simt caci cineva este alaturi de mine in tot ce fac ,noi crestini trebuie neincetat sa ne rugam la ea si sa facem pe cat posibil sa urmam invataturile bibliei si sa facem fapte bune ,sa ajutam pe alti si sa nu facem rau aproapelui .maica domnului nu ne-a parasit si este alaturi de noi si la bine si la rau ne ajuta si fara sa-i cerem ajutorul si ne apara de rele , prin toate minunile ce le face vrea sa ne arate caci nu ne-a parasit si sa ne intoarcem la dumnezeu sa sa nu mai pacatuim cu vorba si cu fapta ,in aceste vremuri tot mai multi oameni au revenit la credinta in dumnezeu si cred caci el este singurul nostru sprijin si ajutor care nu cere de la noi numai sa-l urmam si sa credem in el cu adevarat ,
Avem rugamintea sa ne manifestam evlavia si scriind numele lui Dumnezeu sau al Maicii Domnului cu litere mari.
Si pe mine Maica Domnului m-a aparat si nu m-a lasat sa fac cea mai mare greseala din viata mea de pana acum.S-a intamplat acum 3 ani de zile,pe cand eram inca la liceu.Ma consideram o credincioasa desii eram departe de la ceea ce inseamna sa fi un crestin ortodox adevarat,dar datorita problemelor pe care le aveam in familie (si pe care le meritam)ma rugam in fiecare seara Maicii Domnului,citind Acatistul Maicii Domnului Grabnica Ajutatoare.Trebuie sa va spun ca eram intr’o relatie cu un baiat de la penticostali.Si pacatuisem cu el,si cu toate acestea continuam sa citesc seara de seara Acatistul,la inceput cu constiinta macinata ,apoi parca doar pentru ca ma tinea ceva sa continuii sa ma rog desii mi se parea atat de absurd sa ma asculte Maicuta seara,stiind cate prostii faceam in timpul zlei.Din pacate la un moment dat baiatul respectiv m-a chemat sa trec la el la penticostali.Eram atat de confuza in ce simteam si ce sa fac incat aproape ca acceptasem.Dar seara cand ma rugam ii spuneam Preasfiintei Fecioare sa ma ajute sa faca cum stia ca era bine pentru sufletul meu,indiferent de ce va urma,pentru ca eu nu aveam puterea de a lua decizia corecta.Asa ca m-a ascultat si pentru mine este o adevarata minune dumnezeiasca stiind cat eram de intunecata la minte.M-a salvat pentru ca ne-am despartit.Stiu ca Preasfanta Fecioara Maria m-a adus pe calea cea buna,si nici nu vreau sa ma gandesc unde eram acum fara ajutorul Ei.De atunci stiu ca uneori doar prin necazuri si prin dezamagirile pricinuite de oamenii Domnul Iisus si Maicuta Lui ne mai pot aduce aproape de Ei.Dupa toate prin cate am trecut nu pot spune decat:Iti multumesc Dumnezeule si multumesc Preasfanta Fecioara pentru ca m-ai ajutat in trecut si pentru ca ma aperi mereu!
Iti multumim si tie foarte mult pentru marturie, sora Anca si indraznim, daca ingadui, sa te sfatuim ceea ce sfatuia insusi Hristos pe cei asupra carora operase vindecari minunate sau asupra femeilor desfranate salvate de la lapidare: “Ai grija sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau!”. Zicem asta ca sa intelegem ca nu trebuie sa asteptam mereu ca sa ne scoata Dumnezeu printr-o minune din ceva ce trebuie si singuri, aratandu-I credinta si dragoste, sa iesim. Si cum iarasi zicea parintele Arsenie Papacioc intr-o pilda despre Maicuta Domnului si o fata asa ca tine, care-i cerea, ultimativ, Nascatoarei de Dumnezeu: “Arata-mi-te a-mi fi mama!”. Si a auzit raspunsul: “Arata-mi-te a-mi fi fiica!”. AMIN!
Asa am sa fac.Va multumesc mult pentru sfaturi.Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ajute pe toti.
cere si ti se va da,asa si noi trebuie sa ne rugam si minunile vor venii.sa stii ca am plans la intamplarea fetite de 4 anisori si am avut o emotie inexplicabila si multumesc si eu Maici Domnului pentru ca ai fost aleasa. roagate neancetat.
Marturisesc si eu, dragi frati intru Hristos, si eu am avut parte de minunile Maicii Domnului si a sfintilor . Nevrednica cum sunt, totusi toti s-au milostivit pururea de mine.
Acasa la mine nu traiam in credinta, eram mai curand atei. Dar intr-o zi am vazut ca mare putere are rugaciunea ”Tatal nostru” pe care o spuneam pe drum. In aceea vreme, mama mea era pururea suparata . Trebuia sa fie suparata pe unul din noi- eu, fratele meu, tatal meu, ne lua pe rand. Era mereu scandal si era cu spatele la noi invinovatindu-ne de una sau alta. Nu vorbea cu noi cate o saptamana cand era suparata. O saptamana nu vorbea cu mine, urmatoarea cu fratele meu, pe urma tatal meu si tot asa.. Si asa petrecandu-mi copilaria si adolescenta, la un moment dat am obosit de aceste certuri de durata. Si intr-o noapte m-am apucat sa ma rog fierbinte Maicii noastre scumpe. Cu lacrimi m-am rugat, caci stiam ca mama era iarasi suparata pe mine (imi venise randul) si ca o saptamana nu-mi va vorbi, ceea ce era tare greu, si crea o atmosfera neplacuta in casa si in familie. Si, o, minune! a doua zi dupa rugaciunea mea, mama s-a trezit si s-a purtat ca si cum nimic rau nu se intamplase, ba avea atata dragoste si blandete pentru mine. Numai cel care a trait odata cu mine cele ce se intamplau, stie ca acest lucru numai Maica Domnului l-a facut pentru mine nevrednica. Multe minuni, mai mari si mai tainice am trait de atunci, si vad ca dragostea lui Dumnezeu nu ma lasa.
Nadejdea mea e Tatal, scaparea mea e Fiul, acoperamantul meu este Sfantul Duh, Treime Sfanta, slava Tie!
Toata nadejdea mea spre Tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub sfintit acoperamantul Tau!
Slava lui Dumnezeu…Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
buna tuturor !sunt Gabriela si de 3 ani am fost diagnosticata cu scleroza multipla,sunt sub tratament cu interferon dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria inca mai pot lucra.doar Sfanta Fecioara ma mai poate ajuta sa scap de aceasta boala urata.nu am pe nimeni langa mine sa ma linistea doar familia si o buna prietena careia ii datorez multe… ma intareste doar sa vorbesc cu ea. ma rog Domnului sa fie milostiv cu noi si sa ne ajute…
@ Gabi:
Mila Maicii Domnului sa te acopere si pe mai departe si sa te intareasca in greaua cruce ce o duci, draga sora!
Anamaria:
Am avea rugamintea, daca nu te superi, sa-ti scrii din nou mesajul, dar folosind litere mari pentru prima litera a numelor Domnului si Maicii Domnului. Multumim mult pentru marturie!
Buna!
As vrea sa povestesc o intaplare care mie mi-a schimbat viata.
cu cativa ani in urma a murit un unchi si am fost atat de furioasa incat am renuntat sa mai merg la biserica si sa ma rog. aceasta din cauza ca nu intelegeam de ce a trebuit sa moara.toata aceasta stare de neliniste si tristete a durat 3 ani, pana in momentul in care nu am mai suportat si m-am rugat la Maica Sfanta si la Dumnezeu sa ma ajute. in acel moment am simtit ceva ciudat- un sentiment de liniste interioara si de pace.
mi-am dat seama apoi cat de mult gresisem si ca ar fi trebuit sa ma intorc la Dumnezeu de mult.
acesta este doar un exemlpu pentru ca ori de cate ori i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu m-a ajutat. si nu numai pe mine ci si pe mama mea si pe tatal meu(mama mea s-a vindecat de cancer fara nici un medicament si fara doctori si s-a intors la Dumnezeu iar pe tatal meu l-a salvat de la moarte cand nu mai avea nici o speranta de viata).sunt convinsa ca toate acestea s-au intamplat prin puterea Domnului si sfatuiesc pe toti sa creada in Dumnezeu si sa se intoarca la El pentru ca asta asteapta de la noi.
Buna tuturor. Am citit marturiile voastre si am plans vazand in cate chipuri minunate ni se arata gratia si mila Maicutei Noastre si a dulcelui Mantuitor. Si va fac si eu o marturisire: in urma cu 9 ani am fost logodita si traiam in pacat cu acel tanar. Am ramas insarcinata dar fiind foarte tanara si stupida, am ales calea cea mai simpla, cel putin asa o percepeam eu atunci, avortul. Mama mea a fost si este o femeie extraordinar de credincioasa, o adevarata crestina ortodoxa si s-a rugat mult pentru izbavirea sufletului meu. Eram in acea perioada foarte indepartata de calea cea dreapta.Imi amintesc ca intr-o zi m-a obligat mama mea sa merg la biserica cu ea. Eu nu ma spovedisem si nici nu aveam citita molifta. Recunosc, mi-a fost rusine sa intru in biserica, dar am intrat netrebnica si pacatoasa!!! Pe peretele din stanga a bisericii era atunci o icoana de aproximativ 2 m lungime, 1 m latime, minunat zugravita care o infatisa pe Imparateasa nostra, Preacurata si Dulcea Stapana si la indemnul mamei mele, am dat sa ma apropii de icoana si sa o sarut. Nu era nimeni in biserica. Mama se inchinase inaintea mea si se indrepta spre iconstas. M-am apropiat de icoana, mi-am facut cruce si o, minune!!!! icoana Maicutei Domnului a inceput din senin sa se clatine in fata mea in stanga si dreapta, nelasandu-ma sa o sarut!Un cutremur sa fi fost si nu avea cum sa o clatine atat de puternic, pt ca icoana era bine ancorata pe perete. M-am cutremurat si sufletul meu a inteles de abia atunci cumplitul act pe care l-am facut si necinstea pe care eram pe punctul de a o face, atingandu-mi buzele pangarite de vesmantul celei Preacurate. De atunci viata mea s-a schimbat, Sarut mana Maica si Stapana!!!! Si iata ca azi ma confrunt cu o mare durere in inima caci mamica mea a fost diagnosticata cu cancer de colon sigmoid, dar eu nu imi pierd incredrea si speranta si stiu ca Maicuta Sfanta si al ei Preacurat Fiu, Stapan si Doctor al sufletelor si al trupurilor noastre nu ne vor trece cu vedrea rugaciunile si vor avea mila de roaba Domnului, Elena. O, Maica, Imparateasa a Toate, care ai purtat pe Cuvantul Cel mai Sfant decat toti Sfintii, primeste aceasta cantare a noastra, vindeca-ne de bolile de moarte si scoate-ne din judecata ce va sa vie peste noi cei ce-ti cantam: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Iti multumesc din suflet Fecioara Maria, ca de fiecare data mi-ai ascultat rugaciunile, si i fost mereu alaturi sde mine, m-ai calauzit in problemele si durerile mele. Iti multumesc ca desi suntem atat de intariti in pacatele noastre, ne asculti de fiecare data si faci minuni cu noi, iti multumesc ca te rogi pentru noi, pacatosii.
Iti multumesc PREASFANTA MAICUTA ca m-ai ajutat de fiecare data cand ti-am cerut ajutorul si nu numai roaga-te DONULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SA AIBA MILA SI DE MINE PACATOSUL AMIN
SFANTA FECIOARA m-a ajutat si pe mine mereu…dupa divortul parintilor mei si nenumarate dezamagiri aveam pe fiecare noapte cosmaruri..s-a intamplat timp de 1 an..in acele cosmaruri ma intalneam cu temerile mele: singuratate,claustrofobie(simteam ca ma sufoc ca sunt intr-o camera fara oxigen),etc
dupa ce am inceput sa ma duc duminica la Sfanta Liturghie si sa citesc acatistul MAICII DOMNULUI nu am mai visat urat
Binicuvantata este Imparateasa lumii Maria
Aduc şi eu mulţumiri Măicuţei noastre (pentru că i-am simţit iubirea în mai multe rănduri) si slavă lui Dumnezeu fiindcă lucrează aşa înălţător prin Ea. Sunt bucuros că am găsit aceste relatări online, mai ales pentru faptul că susţin un mic proiect al unui prieten
http://www.fecioareiMaria.webs.com
Ca urmare, cu consimţământul unora din cei care şi-au povestit întâmplările aici, aş vrea sa le culeg pentru a fi tipărite într-o broşură pe această temă. În plus, dacă nu aveţi nimic împotrivă, mai căutăm şi altele…semne, minuni….
mulţumesc (10.feb.2010)
miau dat lacrimile la povestea ta.maica domnului este mare ajutatoare celor in suferinta sa o cinstesti toata viata ta.
intr-adevar Maica Domnului ajuta pe cei care o cheama in ajutor.eu spun “Cuvine-se cu adevarat” tot timpul inainte de examen si intotdeauna imi merge bine. stiu o doamna care vroia sa-si aduca sotul la credinta cea dreapta si nu putea fiindca acesta era total impotriva. Doamna s-a rugat mult la Maica Domnului si intr-o seara sotul ei a avut un vis,nu stiu ce exact,si imediat dupa aceea i s-a facut mirungerea si vine tot timpul la biserica si se vede cao face din tot sufletul. Nu stiu ce vis a avut, dar l-a speriat foarte tare, el fiind o persoana foarte influenta in orasul nostru. Toti angajatii lui spun ca s-a schimbat la 180 de grade.
Bucura-te Maicuta Domnului si roaga-Te sa se mantuiasca sufletele noastre!
@ Cornelia:
Iertati-ne, dar ce e cu obsesia cu icoana la care ziceti se ruga Sf. Calinic? Nu are nicio legatura cu subiectul si nici nu exprimati nicio idee. Nu mai repetati acest comentariu, fiindca va fi sters. Nu va suparati pe noi.
Am plans si inca mai plang..am ramas surpinsa de tot ce am citit aici. Eu trec printr-o perioada foarte dificila. Am pacatuit foarte rau, am mintit, am inselat, m-am lasat infuentata de puterea banului desi am doar 17 ani. M-am despartit de iubitul meu, acesta afland ca l-am inselat.Noi ne-am mai despartit si am alergat atunci la Preasfanta Nascatoare De Dumnezeu, am citit micuta rugaciune DOAMNE, INTOARCE-I LA BUNATATE SI LA RUGACIUNE PE TOTI VRASMASII MEI” timp de 40 de zile si mai erau 2 zile pana cand se implineau cele 40 de zile si m-am impacat cu el(nu am fost vrednica sa multumesc pentru ajutorul dat si nici macar sa ma tin de promisiunile facute). Acum sunt despartita de el pt ca a aflat adevarul. Ma iubeste dar nu poate sa treaca cu vederea peste ce s-a intamplat. Ma caiesc de tot ce am facut, de absolut tot, il vreau inapoi si ma rog Sfintei Fecioare sa imi ingaduie macar pentru ultima data sa ma impac cu el. Acum ca suntem in postul Adormirii Maicii Domnului ma rog cu lacrimi in ochi sa ma ajute, am sa merg sa ma spovedesc si am sa spun tot ce nu am avut curaj sa spun la ultima spovedanie. Sper ca Sfanta Fecioara sa-mi asculte si mie rugaciunile si sa ma ajute, doar Cei de Sus ma mai pot ajuta.
Ajuta-ma, Sfanta Nascatoare si promit ca nu o sa te mai dezamagesc asa cum a facut-o pana acum. (pentru mine este o lectie de viata)
Cu ingaduinta fratiilor voastre, adaug si eu o marturie privitoare la ceea ce consider ca a fost o minune a Maicii Domnului pe care am trait-o in vara anului 1994: un unchi de-al meu fusese spitalizat de urgenta la Targu Mures pentru un icter mecanic, care a avut o evolutie rapida in ciroza hepatica. Intr-o seara de vineri am primit un telefon de la sotia acestuia, care ne-a zis ca unchiul e in coma iar medicii ii mai dadeau de trait cateva ore! Stiu ca m-am dus la duhovnicul meu caruia i-am cerut ajutorul: sfatul sau a fost acela de a citi paraclisul Maicii Domnului! L-am rugat si pe dansul sa-l pomeneasca in rugaciune. Maica-mea plecase sambata dimineata cu gandul de a-l mai prinde in viata. Duminica seara, ne-a sunat spunandu-ne ca unchiul si-a revenit din coma! Ulterior, cand s’a simtit ceva mai bine a fost transferat la o alta clinica. Scepticii vor fi zicand probabil ca celula hepatica se regenereaza, ca exista diferite scheme de tratament, ca medicii de la prima clinica nu erau profesionisti etc, dar ce te faci ca si cei de la noua clinica erau la fel de sceptici in privinta deznodamantului. Acestia (adica totusi oameni care stiu meserie) i-au mai dat cateva ceasuri, in vreme ce Maica Domnului (sunt absolut convins de asta!) i-a mai daruit 6 (sase) ani!! Si n’a zacut sau ceva de felul asta! Nici pomeneala, a reusit sa-si incropeasca o mica afacere impreuna cu un prieten! Mie nu-mi ramane decat sa dau glas impreuna cu Biserica dreptmaritoare:”Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, noi, nevrednicii pururea a spune puterile Tale! Ca de n-ai fi stat tu inainte, rugandu-Te, cine ne-ar fi izbavit din atatea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la Tine, Stapana, ca Tu izbavesti pururea pe robii Tai din toate nevoile!”
Dragii mei,
Traim in mijlocul minunatelor suflete (adica absolut toti oamenii) ale lui Dumnezeu !
Sa va povestesc si eu o minune pe care Maicuta Domnului a facut-o pentru mine pacatosul. Locuiam in Montreal, acum vreo 8 ani. Aveam un prieten inteligent, cult si tare cumsecade. Avea Masterul in Stiinte Economice, facuse si studii postuniversitare la Paris. Noi nu discutam niciodata despre religie. El se nascuse sectar. Aflasem de la altcineva ca prietenul meu era chiar pastor. Parca era martor de-al lui Iehova, daca bine imi amintesc. Intr-una din zile ma suna si ma roaga sa merg cu el sa-l ajut sa-si cumpere un calculator nou. Stia el un magazin mai ieftin, afara din oras, la ceva distanta. Am mers cu masina lui. Pe drumul de intoarcere, prietenul meu imi povesteste despre o fetita de un an, singurul copil al unei tinere familii originare din Timisoara. Fetita avea cancer la creier. Facuse analize peste analize, scanarea creierului. Tumoarea era canceroasa si de-acum destul de mare. Medicii le-au spus ca fetita va muri in mai putin de o luna. Auzind eu acestea, i-am spus prietenului meu: “cred ca va rugati toti, acolo la voi in “parohie” pentru fetita !” El mi-a raspuns ca nu se roaga deloc, pentru ca daca Dumnezeu i-a dat boala aceasta inseamna ca Dumnezeu vrea ca fetita sa moara. Am ramas traznit ! Fara cuvinte. Mi-am spus atunci in sinea mea: Lasa, nu-i nimic ! Daca voi nu va rugati, o sa ma rog eu ! Saraca fetita !
Si m-am rugat Maicii Domnului, Preacurata Fecioara Maria, in timpul Sfintei Liturghii in duminica care a urmat. In timpul rugaciunii, Maica Domnului m-a intrebat ceva. I-am raspuns si asa s-a incheiat rugaciunea mea. Deoarece eram intr-o situatie nu prea usoara (imi cautam serviciu) in acea perioada, am uitat de fetita. Dupa citeva luni, mi-am amintit si am sunat pe prietenul meu. “Stii tu fetita aceea care avea cancer la creier si spuneau toti medicii ca va muri ?! Ce s-a intimplat cu ea ?! A murit ?!” La care el imi zice: “mai fetita nu a murit. Nu stie nimeni ce s-a intimplat cu ea. Au dus-o parintii acum vreo doua saptamini ca sa mai faca o scanare a creierului. Tumoarea disparuse, fara urma ! Toata lumea uimita, medicii nu-si pot explica ce s-a intimplat !” Maicuta Domnului mi-a indeplinit rugamintea ! Vreau sa va spun ca am sunat pe prietenul meu inca dupa vreo 6 ani. Fetita bine sanatoasa, crescuse, mergea la scoala.
Adevarul este ca si pe mine netrebnicul, Maica Domnului nu ma lasa niciodata fara raspuns la framintarile mele ! Imi raspunde ba printr-un vis, ba printr-o intimplare, imediat ce-I cer ceva sau O intreb ceva ! Noi chiar avem, prin Mila lui Dumnezeu, o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul ce am cumparat-o mai demult si o alta ce am primit-o recent ca binecuvintare de la parintele staret al unei manastiri grecesti din S.U.A., ucenic al Batrinului Efrem din Arizona.
Sa ma iertati pentru multa vorbarie…
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,DUMNEZEUL CEL VIU SI MAICUTA LUI SA VA OCROTEASCA PE VOI SI SA VA AJUTE PE CALEA MINTUIRII ! AMIN !
Mircea
DOAMNE ajuta!Si eu trebuie sa multumesc lui DUMNEZEU si MAICUTEI SFINTE ca m-a salvat de la un accident,era sa trec regulamentar pe trecerea de pietoni cand cineva parca m-a tras in spate si prin fata mea a trecut ca fulgerul o masina. pe moment am ramas putin blocata dar mi-am revenit dstul de repede.In acel moment mama mea citea Acatistul ACOPERAMANTUL MACII DOMNULUI,aveam sa aflu in acea seara.Asadar doar rugaciunile ne salveaza.