Ovidiu Hurduzeu despre terorismul tehnocratic si despre semnificatia apelului parintelui Justin
Va supunem atentiei un articol extrem de interesant, preluat de pe site-ul Domnului Ovidiu Hurduzeu, ale carui viziuni le impartasim in liniile esentiale, dar la care avem de adus si cateva “amendamente” importante, pe care le vom formula, probabil, intr-un comentariu ulterior:
“În cursul dezbaterilor din jurul paşapoartelor biometrice s-a ajuns în mod inevitabil la subiectul „tehnologie”. Au prevalat luări de poziţie naive în genul „tehnologia este bună dar are şi părţi negative“. Opiniile competente (Vlad Niculescu-Dincă) au fost puţine şi s-au concentrat pe detalii. Nici un comentator nu şi-a propus să folosească „afacerea paşapoartelor biometrice” pentru a stârni o discuţie mai largă despre rolul tehnologiei în societatea de astăzi. Într-o ţară răvăşită de industrializarea comunistă şi subjugată miturilor societăţii de consum, să critici tehnologia este încă „politic incorect”. Acuza de tehnofob iraţional (care nu are „expertiza” necesară pentru a se pronunţa asupra unor chestiuni de „strictă specializare”) este lipită peste mai vechile etichete „fundamentalist ortodox”, „păşunist” şi ubicuul „legionar”. Mai există şi prejudecata că expertul, el singur este capabil să evalueze problemele şi situaţiile tehnice. În discuţiile despre cipuri, „experţii” , de la inginerii de software la funcţionarii de la paşapoarte, au fost chemaţi să rostească adevăruri definitive În timp ce vorbele părintelui Iustin Pârvu erau demonetizate, publicul asculta cu reverenţă gnoza experţilor-sacerdoţi.
*
Elitele noastre intelectuale ascund sau pur şi simplu nu au habar de luările de poziţiile antitehnologice din Occident. O carte despre celebrul terorist Unabomber („Unabomber, profetul ucigaş“, Editura Logos, Bucureşti), incluzând şi traducerea manifestului său antitehnologic, n-a trezit nici un ecou în mainstream. Suntem singura ţară europeană unde Unabomber „n-a explodat”. Este necunoscută publicului larg chiar şi critica „clasică” a tehnologiei reprezentată de mari gânditori: Spengler, Heidegger, Friedrich Juenger, Mumford, Ellul.1 O discuţie serioasă despre tehnologie ar trebui să pornească de la constatarea lui Jacques Ellul. Tehnologiile moderne formează un Sistem: „un ansamblu de elemente interconectate, aşa încât evoluţia unuia provoacă evoluţia ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se repercutează asupra fiecărui element în parte.”2 Uneltele moderne nu funcţionează separat unele de altele, ci se combină în mari şi complicate angrenaje. La rândul lor, angrenajele tind să se dezvolte în reţele din ce în ce mai mari. Ceea ce numim Vajnica Lume Nouă (Brave New World) este de fapt o nouă formă de organizare socială şi politică bazată pe tehnologia organizată corporatist care depinde de mari organizaţii sociale. Nu poţi să produci „Logan”-ul într-un atelier, nici măcar în fabricile unei Românii autarhice. Doar un gigant multinaţional precum Renault, conectat la angrenajul tehnologic planetar, este capabil să asigure standardizarea şi interşanjabilitatea componentelor.
Marea tehnologie favorizează statul supranaţional, integrarea corporatistă şi controlul comportamentelor umane. Controlul exercitat asupra individului de statul managerial şi corporaţiile transnaţionale satisface o necesitate tehnologică. Un sistem hipercomplex, de dimensiuni planetare, nu-şi permite să acorde autonomie componentelor sale întrucât independenţa lor ar creea o stare de haos. Totul trebuie să conveargă spre împlinirea obiectivului primordial: eficienţa, obţinută prin adaptarea cu rigoare matematică a maşinilor la scopurile utilitare pentru care au fost create. În Sistem, omul, considerat o maşină productivă, răspunde şi el unor necesităţi tehnice, nevoile sale omeneşti sunt luate în consideraţie numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic iar individul, în rolul său de sclav specializat, contribuie la sporirea eficienţei. Munceşti într-o corporaţie, ai o „poziţie”, un „venit”, eşti un sclav fericit. Ai paşaport cu cip, eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără identitate. Orice considerente etice sau religioase, care s-ar opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpat din Sistem. Sau adaptat „factorului tehnologic”.
*
Cum fiinţa umană nu este o simplă piesă mecanică sau un număr într-un cod digital, Sistemul trebuie să domesticească un individ şi un corp social care tind în mod natural să sfideze funcţionalismul maşinii. Domesticirea este în primul rând o operaţie de fluidizare a omului, de integrare a sa în „fluxul tehnologic” contemporan. Pentru a deveni „spaţiu flotant, fără fixare, nici repere, disponibilitate pură, adaptată la acceleraţia combinaţiilor, la fluiditatea sistemelor noastre” (G. Lipovetsky, Anti-Oedip), persoana unică este separată în părticele specializate, iar fiecare părticică angrenată într-un anumit tip de reţea. Fiecare network desprinde din individul dezunificat felia care-i trebuie, cerându-i să elimine restul. Pe măsură ce se branşează la tot mai multe reţele, omul pierde capacitatea să se mai adune, să-şi recâştige identitatea. Se produce astfel o disoluţie a personalităţii organice. Precum uneltele, putem fi detaşaţi separaţi unii de alţii, şi chiar de noi înşine, combinaţi şi recombinaţi în funcţie de necesităţile sistemului tehnologic. Logica industrială cere să fim tranşaţi în părţi izolabile – separate piesele pot fi controlate pe tot parcursul producţiei. Protestăm că paşapoartele biometrice ne transformă într-un număr deşi noi înşine reducem totul la cifre şi „funcţionalitate”. Ne supără că poliţistul de la frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris şi retină. Uităm însă că în societate nu contează decât fiinţa noastră măsurabilă, scanabilă, menită să fie lesne „citită”, interpretată şi pusă la treabă. Dacă ne îngrozeşte implantarea de date sub piele, de ce acceptăm să ne tot implantăm „îndemânări” lucrative, „skills”-urile pe care le updatăm în funcţie de necesităţile „economiei”? Nu cumva CV-ul „la zi” este paşaportul nostru biometric pentru a ne branşa la sistem?
Ce facem toată ziua? Scriem poezii, filozofăm, spunem rugăciuni? Nu. Calculăm. Reducem existenţa la proceduri administrative şi juridice, calcule economice, procese tehnice şi date statistice. Paşapoartele biometrice sunt în firea noii „bioeconomii” care îşi doreşte „să revalorizeze aspectele non economice ale vieţii.” „Eco-satele, camerele video de supraveghere, spiritualitate, biotehnologii şi convivialitate aparţin “paradigmei civilizaţionale” în curs de formare, acelei economii totale construite de jos, de la bază. Matricea ei intelectuală nu este alta decât cibernetica, ştiinţa sistemelor, adică al controlului lor.”3 Ecologia, ca economie totală în versiunea „strângeţi cureaua, băieţi!” (descreştere), monitorizează poliţieneşte populaţia în numele ordinei securitar-terapeutice şi a „mediului înconjurător” (După ce a distrus realităţile organice şi de sine stătătoare – satul, oraşul, tradiţiile – sistemul tehnologic a descoperit „mediul înconjurător” care supravieţuieşte prin monotorizare atentă şi „soluţii” tehnic-administrative).
*
Ni se spune că vom fi cipuiţi spre binele nostru, pentru ca UE şi sluga sa carpato-dunăreană să poată lupta eficient împotriva terorismului islamic. Mă întreb însă cine îi va apăra pe români împotriva terorismului tehnocratic.
Statul naţional unitar? În mijlocul degringoladei generale, guvernanţii visează la High-tech Romania. Parcuri industriale, magistrale informaţionale, industrii de vârf. Precum conceptul de industrializare la comunişti, fantasmagoriile etatiste legate de „integrare” şi tehnologism nu pot fi supuse unei evaluări critice independente venite din afara sistemului. Doar tehnocraţii au voie să critice (în mod constructiv) tehnologia, aşa cum stânga se hârjoneşte critic tot cu stânga.
Normal ar fi ca intelectualii publici, ONG-urile apărătoare ale „drepturilor omului” să protesteze vehement împotriva „societăţii de supraveghere”. Vajnicii propovăduitori ai noilor valori occidentale preferă însă tăcerea sau discursul „tehnicist” care eludează esenţa problemei. Cum ar putea oare să se pronunţe „contra” cei care de douăzeci de ani pledează pentru o tehnocraţie ca alternativă la plutocraţie? Cum să protesteze toţi acei care propăvăduiesc cu entuziasm „reinventarea României” prin inginerii economice, sociale şi culturale? Precum comuniştii de odinioară, agenţii „occidentalizării” României stau neclintiţi de partea „progresului”. Misiunea lor este să preadapteze populaţia României la o lume de sclavie postmodernă. Pentru a-l fluidiza pe român, intelectualii l-au branşat la conductele „corectitudinii politice”, i-au rescris istoria şi l-au îndoctrinat cu valorile „culturii globale”. Luând poziţie împotriva paşapoartelor biometrice, sacerdoţii progresului ar apărea deodată într-o lumină reacţionară care le-ar şifona imaginea publică. Cum Naiba – să se situeze ei de partea unei lumi „arhaice şi preindustriale”?!
Dar Biserica (instituţia), oare de ce tace în problema paşapoartelor biometrice? Sau, atunci când vorbeşte cu jumătate de gură, de ce apelează şi ea la „experţi”? De ce atâta timiditate din partea ierarhiilor ecleziastice când în joc este însăşi dogma creştină despre persoană? Cât de departe poate să meargă Biserică ortodoxă pentru a-şi păstra imaginea „politic corectă”? După ce s-a ecumenizat cu sora ei de la Apus, va împărtăşi oare şi entuziasmul tehnologic al Vaticanului?
Pentru evlavioşii intelectuali „neoconservatori”, cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus, şi nu vice versa, terorismul tehnocratic nu-i terorism. Este libertate, democraţie, civilizaţie. În România, statul, mass media, intelectualii stângişti şi neoconservatorii se regăsesc de aceeaşi parte a baricadei în eforturile lor de legitimare a Sistemului. Fiecare, cu mijloacele lui, pune umărul la cristalizarea şi propagarea noii ideologii legată de tehnologie şi mondializarea capitalismului financiar sau/şi a „capitalsocialismului” (capitalismul de ultimă oră care privatizează profiturile şi socializează pierderile.) Noua ideologie are menirea să înlocuiască vechiul marxism, aruncat în derizoriu de „socialismul economist”, dar care îl continuă neschimbat în spirit. Regăsim aceleaşi mituri universaliste: Progresul, Munca, Siguranţa, Des/Creşterea economică, la care s-a adăugat, Mediul înconjurător (o reciclare a mitului Naturii). Aceaşi insistenţă obsesivă asupra discursului abstract în detrimentul realului concret. Aceeaşi ideologie a nimicului, acelaşi mecanism de justificare a distrugerii omului în numele Omului. Miturile universaliste nu mai convieţuiesc sub aripa protectoare a Istoriei ca în vechiul marxism. S-au regăsit sub umbrela Democraţiei, Tehnologiei şi a Societăţii globale, treimea ce alimentează fantasmele sociale ale „omul foarte nou”. Difuzată prin mass media, impusă prin sistemul universitar şi workshopurile sponsorizate de stat, marile corporaţii şi ONG-urile mondialiste, noua ideologie dictează adevărul în câmpul social, decide ce este bine şi ce este rău în sfera morală, redefineşte sau înlătură tradiţiile şi vechile identităţi (religioase, naţionale, individuale).
Economismul, tehnicismul, scientismul şi anticreştinismul sunt cele patru direcţii de forţă ale noii ideologii globaliste promovată de nomenclatura comunistă convertită în oligarhie. Globalismul a înlocuit o ideologie universalistă expirată (comunismul) cu un produs mai funcţional. Noua ideologie legitimează superstatul continental (EU) şi aspiraţiile spre o organizare statală mondială. Nu contează caracteristicile de moment ale noului stat – logica sa funcţionalistă nu-l împiedică să se „umanizeze”, să ofere drepturi democratice atâta timp cât „umanizarea” este de natură tehnic-normativă şi favorizează instrumentalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale. În România puţini acceptă ideea că superstatul contemporan, precum statul comunist, este emanaţia toxică a sistemului industrial-tehnologic4, creat în urma Revoluţiei industriale. Diferenţele de suprafaţă, nicidecum esenţa, sunt cele care separă comunismul de capitalism şi „capitalsocialism”. Cu atât mai greu acceptăm perspectiva sumbră dar, din păcate reală: aşa cum ne-au demonstrat cei 70 de ani de comunism şi ingineriile (economice, sociale, culturale) ale tranziţiei, sistemul industrial-tehnologic este TOTALITAR. Paşapoartele biometrice nu sunt decât vârful icebergului. Urmându-şi propria lui logică, Sistemul urmăreşte să elimine nu numai formele de organizare tradiţionale, ci chiar omul în calitatea sa de persoană autonomă – pentru creştini, „autonom” însemnând „liber întru Hristos”. (O lume tehnologică ideală ar trebui să funcţioneze independent de componentele sale umane „ineficiente”). În Rusia sau China, marea industrializare a înlesnit aplicarea tehnologiilor corporatiste pe scară largă. Neglijând necesităţile umane elementare, comunismul s-a dovedit în final ineficient. Pe de-o parte a creat un aparat represiv de mari dimensiuni, care a afectat negativ productivitatea muncii, pe de altă parte, maşina umană s-a gripat prin acumularea unor elemente non-tehnice (resentimente, dorinţa de răzvrătire, apatie, scăderea creativităţii etc). Comunismul a fost înlocuit din necesităţi tehnice, nicidecum etice sau politice. Chinei i s-a permis să rămână comunistă cu condiţia să menţină o forţă de muncă în stare de sclavie şi să respecte protocolul tehnologic al societăţii globale.
Dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor industriale a dus la apariţia producţiei de masă care, la rândul ei, a favorizat consumismul şi dezvoltarea pieţei mondiale. Astăzi sclavul are obligaţia nu numai să producă eficient, dar să şi consume – de aici nevoia de a înlocui teroarea cu gratificarea instantanee, mentalul parcimoniei cu o religie a confortului.
*
Terorismul tehnocratic este greu de combătut întrucât mai nimic în societatea secularizată de astăzi nu a rămas „extra-tehnic”. Tehnologia nu mai apelează la referinţe externe (Dumnezeu, Adevăr, Har), îşi extrage înţelesul din propria substanţă şi nu se lasă criticată din afară. În numele cui să te împotriveşti unei forţe ce-şi arogă prerogativele divinităţii? Mulţi naivi mai cred încă în puterea „culturii” şi a educaţiei umaniste, uitând că omul de azi este „formatat” de un învăţământ ideologizat care favorizează specializarea tehnică. Menirea educaţiei actuale nu este să producă scriitori şi filozofi sau oameni de caracter, ci armate de „cadre competente”, analfabeţii culturali care servesc tehnologia şi instituţiile statului supranaţional.
În România a supravieţuit în virtutea inerţiei o „viaţă culturală”. Cultura în sensul ei tradiţional a pierdut însă „arma simbolică”. Formă goală, glăsuieşte prin voci castrate care nu au nimic important de spus. Influentă, creatoare de semnificaţii şi atitudini în plan social este doar puterea mediatică. Presa centrală şi televiziunile promovează „personalităţi” sub acoperire culturală: mediocrităţi mondene, „lideri de opinie” conformişti, păpuşile serviciilor secrete şi ai societăţilor oculte.
Doar o clarviziune profetică, venită de la Sfântul Duh, ar putea demasca faţa necunoscută a terorismului tehnocratic impus de elite. Sfântul Duh, spre deosebire de „spiritul culturii”, al „naturii” sau „spiritul transistoric” al religiilor panteiste, lucrează „din afara” spre eliberarea noastră efectivă. Orice alt „spirit” din interiorul Sistemului, care se instalează ca referinţă universală, produce un discurs totalizator, sau de-a treptul totalitar. Nu face decât să ne înrobească prin „integrare”, oferindu-ne o libertate iluzorie (de exemplu, libertatea de care ne bucurăm în cyberspace).
*
O astfel de „luciditate profetică” a avut părintele Iustin Pârvu, când s-a ridicat împotriva paşapoartelor biometrice. Capetele pătrate din presa românească au catalogat apelul bătrânului duhovnic drept „puseu penibil de panică apocaliptică”. Speriaţi de acuze, unii dintre creştinii care s-au pronunţat în mod public împotriva cipurilor, s-au retras pe poziţii defensive şi „raţionale”. Au adoptat un ton „moderat”, plin de „discernământ” caracteristic jocului în teren. Protestul lor, burduşit de detalii tehnice şi formulat într-un limbaj legalist nu a făcut decât să tehnicizeze retorica de tip conspiraţionist a „exaltaţilor”. În esenţă, ambele tabere au reciclat argumente culese de pe Internet, care au prea mult în comun cu milenarismul apocaliptic al „sectanţilor” şi prea puţin cu trezvia ortodoxă. Evangheliştii americani au început să zărească semnul Fiarei pe fiecare pachet de biscuiţi încă din anii 70 când sistemul de marcare computerizată UPC (Universal Product Code) a fost introdus în Occident (să deducem de aici că izolarea comunistă ne-a ferit să fim „însemnaţi” mai devreme?!) Astăzi conspiraţionismul de tip apocaliptic a ajuns o industrie profitabilă, cu propriile lui bestseller-uri („The Mark of the Beast: Your Money, Computers, and the End of the World”) şi show-uri televizate („This Week in Bible Prophecy”). În România se vând bine poveştile despre Mister Antichrist şi satanica lui New World Order. Afacerea paşapoartelor biometrice a împământenit şi pe meleagurile noastre ideea că Antihristul vrea să impună NWO prin smart card-uri şi cipuri implantate. Popularitatea teoriilor conspiraţioniste şi răspândirea unui imaginar tabloid-apocaliptic – fenomene de dată relativ recentă în România – pun în evidenţă două aspecte îngrijorătoare. Pe de-o parte analfabetismul cultural şi religios iar pe de altă parte frica, neliniştea şi neputinţa unor oameni total absorbiţi în Sistem (nelinişti abil manipulate de către cei care odinioară le insuflau frica de fiara comunistă)5. Protestele lor patetice sunt bătălii împotriva morilor de vânt. Cine nu-i sclav integrat, nu protestează. Sparge idoli.
*
Nu distrugi idolii, dacă nu te desprinzi din gândirea cauzală. Dacă nu începi cu vremurile de pe urmă (ca să înţelegi prezentul). Dacă nu recuzi logica „necesităţii”. Dacă nu accepţi „libertatea în Hristos”. Dacă ţi-e frică.
*
„Nu poate fi negat că Apocalipsa se încarnează în istorie cu cea mai mare forţă” – explică Ellul în „L`Apocalypse: architecture en mouvement” – „Este scrisă în termenii evenimentelor politice, tinzând să lucreze asupra cititorului care este bine înscris în istorie; încearcă să-i dezvăluie “bogăţiile misterioase” ale prezentului, dimensiunea ascunsă a lumii în care se găseşte… Astfel profeţia descrie un moment al istoriei arătându-ne cum acesta se înserează în totalitatea planului divin şi ne cheamă pe noi înşine să facem istorie… Ceea ce este important se referă la scop, la ţinta spre care ne îndreptăm. Apocalipsa ne arată destinaţia finală iar ceea ce sfârşitul ne explică este exact prezentul.” (sublinierea noastră)
În apelul său, părintele Iustin Pârvu a surprins din perspectivă escatologică momentul istoriei în care trăim („vremurile în care ne aflăm acum sunt premergătoare acestor profeţii”), a definit „exact” situaţia noastră reală („România a ajuns astăzi putregai”), a prezentat obiectivul („să rezidim neamul acesta” prin „a rezidi fiecare în parte sufletele noastre”) şi a indicat calea (Lupta este deschisă! Luptaţi până la capăt!) Ca să nu existe nici o îndoială asupra radicalităţii mesajului său, a exclus orice urmă de compromis („Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona”). Bătălia ce ne-o propune va avea dimensiunile unui război total. Se va desfăşura atât pe frontul vieţii individului (rezidirea persoanei), cât şi pe cel al colectivităţii (rezidirea neamului); va fi război în plan cultural (lupta împotriva ingineriei sociale, a relativizării valorilor fundamentale, ecumenismului, educaţiei ateiste), în plan social („va trebui să creem mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala”) dar şi politic (trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu). „Timpul jertfei” nu-i listă de semnături, vorbărie de workshop şi comentariu pe blog. Nu te sacrifici interactiv, în cyberspace, printr-un act de mucenicie virtuală. Eşti chemat să mori în braţe cu vrăjmaşul!
Apelul părintelui Iustin Pârvu este prima contestare fără echivoc a Sistemului formulată în România după 1989. Noutatea lui derivă din îmbinarea unor înalte exigenţe duhovniceşti cu logica „haiducească” şi mucenicia – o tradiţie monastică ortodoxă pe cale de a fi uitată.
*
Şocant mesaj: „Lupta este deschisă! Luptaţi până la capăt!”. Şi ce pretenţie absurdă: „Creştinul să-şi apere libertatea cu preţul vieţii”! Mentalitatea tehnicistă recuză jertfa şi eroismul, creatoare de sensuri majore şi liant social. În schimb acceptă cu cinism logica sacrificială (considerată un „rău social inevitabil”) a persoanelor imolate în numele non-sensului: sinucigaşii, drogaţii, orice „victimă” care nu are acces la condiţia de martir sau rebel. Din perspectiva escatologică a primilor creştini (Iustin Pârvu este în duh unul dintre ei), scandaloasă este doar necredinţa noastră. Hristos nu s-a întrupat să ne „protejeze sensibilităţile”, ci pentru a-l distruge pe Diavol şi a ne elibera din captivitatea morţii. Necuratul l-a îmboldit pe om să păcătuiască, iar prin păcat omul s-a separat de divinitate, ceea ce i-a adus moartea. „Dumnezeu este viaţa, pierderea vieţii este moarte. Astfel, Adam şi-a pregătit moartea prin separarea sa de Dumnezeu“, spune sfântul Irineu. În mod indirect, prin păcat, Diavolul introduce în creaţie moartea, întrucât „plata păcatului este moartea.”6
Separat de Dumnezeu, de energiile dătătoare de viaţă ale Harului, omul devine sclavul morţii şi a păcatului. Chiar dacă trăieşte, este doar o larvă.7 Dragostea adevărată înseamnă asceză, eliberare din domeniul necesităţii şi a fricii. Dacă ţi-e frică de moarte, eşti clientul Necuratului, gata oricând să joci după cum îţi cântă. „O caracteristică a tradiţiei patristice greceşti este continua luptă împotriva tiraniei morţii, a diavolului, şi păcatului printr-o viaţă de dragoste jertfitoare în Hristos. Viaţa monastică ortodoxă şi întregul corp al artelor liturghice în tradiţia bisericii răsăritene sunt pătrunse de acest spirit eroic şi luptător (sublinierea noastră).8
Incapabili să înţeleagă logica sacrificială, lupta împotriva fricii de moarte prin dragoste jertfelnică, mass media şi clubul „Ortodoxie şi Odihnă” au considerat apelul părintelui Iustin Pârvu o chemare la jihad. Marea primejdie pentru România n-au mai fost cipurile, ci stareţul de la Petru Vodă. Cum creştinismul manelist este securist, incult şi ocult, a purces la ceea ce se pricepe mai bine: deturnare şi mistificare. Pe bloguri, la conferinţe, în comunicatele de presă, mesajul părintelui Iustin Pârvu, mereu răstălmăcit, a devenit un insipid îndemn la „priveghere”. Nu numai conţinutul i-a fost trecut prin etuvă dar şi limbajul profetic. Interpreţii s-au grăbit să „spiritualizeze” gnostic cuvintele, ascunzând sensul lor literal. Din moment ce imaginile nu s-au mai întrupat în percepţii concrete, înţelesurile din apel şi-au pierdut turnura lor insurgentă. Mucenicia a devenit „spiritualitate” dezîntrupată.
Cu riscul de-a dezamăgi mulţi cititori, voi mărturisi că îndemnul „să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei” nu este alegoric, ci analogic. „Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştini de odinioară să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu e” (Nu, nu-i o secvenţă din „Gladiatorul” unde limbajul cinematografic, auto-referential precum orice limbaj tehnicizat, recrează magic istoria). Iustin Pârvu, şi noi odată cu el, chiar ne aflăm în arenă, încarnaţi deopotrivă în acel moment din istorie şi în această situaţie concretă din prezent.
*
Au dat drumul la lei. Fiarele se apropie. Cască boturile.
Abur cald, Duhul ne freamătă-n nări.
*
Dacă nu arătăm cu degetul fiara care ne pecetluieşte, discutăm despre paşapoartele biometrice doar ca să ne găsim în treabă. „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei”, ne cer Scripturile.9 În zadar socotim însă numărul fiarei în bar code-urile mărfurilor din supermarket. Înţelepciunea creştinului ortodox ar fi să desluşească contextul în care azi aproape totul primeşte „semnul” ei. Să ne punem întrebarea: De ce suntem „însemnaţi”? Sau, mai bine spus, de ce ne lăsăm însemnaţi? Cum acţionează mecanismele însemnării? Cine sunt cele două fiare ale momentului istoric actual? (Discutând despre prezent, nu înseamnă că abandonăm perspectiva istorică sau pe cea escatologică. Înterpretăm episoadele Apocalipsei în strânsă legătură cu persoana lui Hristos. Iar Adevărul întrupat fiind viu, ne va raporta totdeauna la situaţia noastră actuală.) Nu mai încape nici o îndoială că prima fiară simbolizează puterea imperiului roman. Simbolul este însă mult mai larg, trimite la o putere universală şi totalitară. Dacă ieri prima fiară s-a încarnat în imperiul Roman, azi fiara ia înfăţişarea „sistemului industrial-tehnologic”. Cine altul decât Sistemul stăpâneşte peste „orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam”? Ca simbol al Puterii absolute („putere absolută” contrafăcută ca orice lucru venit de la diavol), mijloacele gigantice ale tehnologiei şi economiei se constituie în obiect de veneraţie demonică: „Şi au început să se închine balaurului pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei zicând: “Cine se poate lupta cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“10
Sistemul îi înrobeşte pe oameni prin fascinaţia idolatră pe care o exercită asupra lor. Nu este vorba exclusiv de o manifestare psihologică sau spirituală. Prima fiară nu acţionează doar asupra „omului interior”. Are o existenţă independentă de deciziile omului, dar în strânsă legătură cu viaţa sa concretă. Separându-l pe om de Dumnezeu, şi de sfinţii pe care-i învinge, prima fiară reprezintă un triumf al Morţii. Prin tehnologie Diavolul operează o „inginerie” socială, intelectuală şi economică. Tot ceea ce exista viu, în plinătatea sa ontologică, tot ceea ce era configurat şi alimentat de energiile dragostei divine, devine acum contrafăcut. Realitatea omului, refigurată şi desfigurată necrofilic, capătă un aspect spectral.Prima fiară – o întruchipare a imperiului roman, în planul istoriei, a sistemului industrial-tehnologic, în planul prezentului, a Puterii totalitare, în plan simbolic – este „dublată” de o a doua fiară, ridicată din pământ, care „lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi a cărei rană de moarte fusese vindecată.“11 Există un consens general că a doua fiară este „falsul profet sau, din punct de vedere istoric, propagandistul cultului imperial” (Ellul). În termeni moderni, a doua fiară este mult mai mult decât propaganda de stat. Aş vedea aici puterea spectaculară care include atât structurile ideologice şi propagandistice vizibile (propagandă, educaţie, publicitate etc) ale Sistemului cât şi structurile sale oculte (Reţeaua serviciilor secrete, mafiile de tot felul). Puterea spectaculară lucrează cu instrumentarul tehnic şi psihologic al Sistemului menţinându-şi însă o anumită independenţă. Misiunea ei este să menţină secretul generalizat aşa încât credincioşii să nu-şi dea seama că Sistemul este animat de un spirit demonic. „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină”.12
A doua fiară este meşteră în a creea falsuri fără replică – „făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ“.13 Ei i se aplică toată gama de adjective din sfera „amăgirii”: seducător, înşelător, impostor, falacios, insidios, ademenitor etc.Cea de-a doua fiară îi determină pe oameni să facă o „icoană a fiarei care avea rana de sabie şi trăia“. Construindu-i Sistemului o icoană, conform dorinţei Altcuiva, recunoscând această icoană drept Autoritate, oamenii s-au înlănţuit în nişte imagini care nu le mai aparţin. Nu avem aici oare esenţa alienării? De fapt, ceea ce-i subjugă în final este „icoana fiarei celei dintâi”, credinţa lor idolatră în Sistem şi nu Sistemul însuşi. Universul de imagini, („societatea spectacolului”) este mort, fiind administrat de o putere mecanică (diabolică) şi însufleţit în mod artificial. Oamenii însă iau această energie drept Viaţă şi vorbele înşelătoare ale puterii spectaculare drept Adevăr. Semnul fiarei, pe care îl primesc cu toţii, este codul, parola pe care oamenii o folosesc să se branşeze la reţelele Sistemului. Dacă nu ai înscris codul în persoana ta şi încalci „protocolul” tehnologic atât în ceea ce faci – mâna este simbolul acţiunii – cât şi în ceea ce gândeşti – fruntea reprezintă inteligenţa – eşti exclus din Sistem; îţi pierzi „privilegiul” de a-ţi exercita cele mai elementare funcţii sociale (de pildă, să vinzi şi să cumperi).Dacă Iisus Hristos a desacralizat lumea, a alungat idolii păgâni, tehnologia i-a adus înapoi. Nu mă refer doar la fetişizarea Maşinii însăşi (gadgeturile electronice, automobilul, „minunile” geneticii etc.) Să nu uităm pletora de manifestări spirituale ale sacrului modern din templele Confortului, Tehnicii, Economiei, Revoluţiei, Statului (naţionalist, supranaţional, „dădacă”), Religiei (ecumeniste, gnostice, satanice) şi Divertismentului. „Zeii stadionului, ai vitezei, ai consumismului, utilităţii, banilor, cunoaşterii, iraţionalului, sexului, nebuniei, revoluţiei, agnosticismului, ideologiilor… zei lumeşti cerând holocausturi de care nu s-a auzit încă“14 – perverşi şi rafinaţi, sunt mult mai periculoşi decât cei de-odinioară.
*
Apelul lui Iustin Pârvu este o mărturisire a numelui lui Dumnezeu în mijlocul noilor idoli şi un îndemn la eliberarea persoanei timpurilor noastre. Este un cuvânt viu care vrea să ne aprindă – „Am venit să aprind focul pe pământ“, spune Mântuitorul. Deocamdată, de aprins nu s-a aprins nimeni, doar s-au „energizat” ciberantropii însărcinaţi să menţină Ortodoxia în Sistem. Cine are urechi, să asculte…”.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
- Pr. Chiricuţă, Petre, Parusia sau despre A Doua Venire, Anastasia, 2001.
- Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic +Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998.
- Ellul, Jacques, L`Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977).
- Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990).
- Hurduzeu, Ovidiu, Unabomber, profetul ucigaş, Editura Logos, Bucuresti, 2007.
- Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii fericiţi, Editura Timpul, Iaşi, 2005.
- Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949).
- Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951.
- Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992.
NOTE:
1 Spre meritul lor, în ultimii ani, câţiva „noi stângişti” au făcut cunoscute cititorilor români luările de poziţie antitehnologice ale lui Paul Virilio şi Guy Debord. Cum era de aşteptat, stânga „politic corectă” din mainstream a păstrat tăcerea. Cât despre intelectualii de (pseudo)dreapta, au uitat complet că „tinerii păltinişeni” nu erau deloc favorabili tehnologiei (vezi cazul tânărului Noica).2 Jacques Ellul, Le systeme technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158. Despre tehnologie ca sistem integrat vezi de asemeni volumele Sclavii fericiţi (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) şi Unabomber, profetul ucigaş, ambele de Ovidiu Hurduzeu.
3 „L`insurrection qui vient”, Comité invisible, La Fabrique editions, Paris, 2007, p.57.
4 Termen folosit de Ted Kaczynski în „Manifestul Unabomber”.
5 Teoriile conspiraţioniste, indiferent de provenienţa lor, sunt animate de un spirit anti-ortodox. În ciuda aparenţelor, ele legitimează imaginea Sistemului ca mecanism implacabil; omul, prins într-o pânză de păianjen de dimensiuni planetare, nu are nici o posibilitate de a se revolta. „Conspiraţioniştii” pretind că au găsit acel „ceva” (plan secret) sau „cineva” (Antihristul, Evreul) care îl subjugă complet pe om. Apelând la un Referent universal ca factor de instrumentalizare a subiectului uman, conspirationismul funcţionează după logică deterministă a Sistemului. În mod indirect, neagă „libertatea în Hristos” a persoanei. Dacă suntem liberi în Hristos, nimeni nu ne poate obliga să acceptăm planurile secrete ale societăţilor oculte. Nu trebuie să ne supunem adevărului realităţii, ci Adevărului întrupat care este Viaţa. A proclama atotputernicia Sistemului, aşa cum o fac adepţii „teoriei conspiraţiei”, înseamnă să proclamăm triumful morţii. O victorie a Satanei.
6 Romani, 6:23. Despre o tratare exhaustivă a legăturii dintre moarte, păcat şi diavol în practica Bisericii ortodoxe, vezi John S. Romanides, The Ancestral Sin, Zephyr, Ridgewood, 2002.
7Cf. Pavel Florensky, Iconostasis: „Termenul latin “larva” a dobândit încă în vechea cultură romană înţelesul de “cadavru astral”, “gol” (inanis), sau “lipsit de substanţă”, ceea ce rămâne după moarte: altfel spus, “larva” sau “masca astrală”; vampirul întunecat şi impersonal împrumută un chip viu, căruia îi suge sângele. Este remarcabil cum diferite tradiţii folosesc aceeaşi termeni ca să exprime realitatea falsă a “măştii astrale”: În Cabală este numită klipot iar în Teosofie “coaja”.
8 Ibid., p.174.
9 Apocalipsa 13:18.
10 Apocalipsa 13:4.
11 Apocalipsa, 13:12.
12 2 Cor 11:14.
13Aluzie la o minune similară pe care i-o cer apostolii lui Iisus: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi”, îi ceartă Mântuitorul.
14Noţiunea de religie la care se referă Ellul trebuie înţeleasă ca „religie a Omului” opusă revelaţiei creştine. Închinătorii la idoli din vechime nu mai făceau distincţia dintre natură şi Dumnezeu; astăzi, în mediul artificial creat de maşini, închinătorii la idoli venerează obiectele, fenomenele şi structurile create direct sau indirect de tehnologie: automobilele, gadgeturile electronice, cyberspace, tehnodivertismentul (muzica tehno, emo etc), creşterea economică (religia PIB-ului), statul managerial în permanentă expansiune, sportul, religiile gnostice pseudocreştine şi New Age, technoza, gândirea dezîntrupată („Gnosticismul a fost şi este un fel de teorie a informaţiei” scrie Harold Bloom în Religia Americană). Sistemul industrial-tehnologic a recreat un univers mitologic, reintroducând pe uşa din dos sacrul epocilor precreştine, panteismul şi ocultismul premodern cu toate consecinţele lor: fuziunea dintre subiect şi obiect, devalorizarea realităţilor extramentale, spiritualizarea şi mitizarea „puterii” (Statul, Banul, Tehnologia), identificarea mijloacelor cu scopurile, preamărirea Omului, „divinizarea procesului de evoluţie care transformă tot ceea ce se întâmplă într-o funcţie a unor procese automate şi impersonale” (Gunton, The Triune Creator). Precum sacrul epocilor precreştine, mitologiile sistemului industrial-tehnologic înlănţuie persoana în DETERMINISM (în sensul că totul este prestabilit, sfârşitul nu este diferit de început) şi structuri idolatrizate.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Iata “amendamentele” noastre la textul, altminteri, memorabil si entuziasmant al publicistului co-autor al cartii despre “Romania profunda”.
1. Credem ca dl. Hurduzeu generalizeaza in mod gresit ceea ce exprima referitor la productiile (literare sau video) catalogate (nu cumva preluand, involuntar, tot stigmatul pus asupra lor de “Sistem”?) drept “conspirationiste”. Chiar daca exista si categoria celor care vor numai sa faca profit din panica oamenilor si sa-i dezarmeze total, in multe cazuri nu e aproape nicio diferenta, de fapt, intre discursul respectiv si cel al Dlui Hurduzeu, decat in ceea ce priveste nivelul mai popular, sa-i zicem, al mijloacelor de exprimare folosite, fata de cele academice specifice autorului ‘Sclavilor fericiti’.
In ceea ce ne priveste, presupunem ca e vorba mai degraba de un soi de idiosincrazie specific intelectuala, de o reticenta personala fata de acest gen de carti/articole/filme, dar care, cu toate stangaciile si imperfectiunile lor, au avut pentru multi darul de a-i trezi, a-i constientiza, de a-i scoate din pasivitate si din credulitate, asa “tabolidizate” cum par. Cel putin o parte dintre acestea, chiar daca au origini protestante, cauta sa trezeasca in om tocmai dorinta de libertate si nici nu aluneca neaparat in milenarism. Oricum, un ortodox constient poate sa discearna si sa inteleaga ce poate sa ia bun si adevarat din ele. Deci nu credem ca prin el insusi, un astfel de discurs poate sa conduca la determinismul implacabil, la logica fatalista de care vorbeste Dl. Hurduzeu.
Repetam, la fel de bine, tot ceea ce scrie Domnia sa despre “Sistem si structurile sale oculte”, despre “Statul supranational” sau despre “păpuşile serviciilor secrete şi ale societăţilor oculte” poate fi incadrat de rauvoitori sau de cei cu anumite prejudecati ca tinand tot de categoria “conspirationism” si criticat tocmai pentru faptul ca ar induce ideea unui tablou global coplesitor, inchis, fara iesire (plus apocaliptic), care panicheaza sau deznadajduieste prin insasi descrierea lumii ca atare.
2. Se uita sau nu se cunoaste indeajuns ca exista, pe langa abordarile din spatiul protestant, si scrierile Sfintilor Parinti sau ale sfintilor si Batranilor de data recenta din Biserica Dreptslavitoare, care au scris despre aceste vremuri din urma si au profetit inclusiv despre “pecetluire”. Atat Danion Vasile, care este un ucenic al parintelui Justin, cat si noi, am incercat sa le aducem la cunostinta oamenilor, anume pentru a intelege duhul ortodox de intelegere a acestor vremuri si de talcuire a Apocalipsei. Aici ar intra inclusiv cuvintele Staretului Justin, pe care, pana la acest apel (si chiar si dupa) prea putini le-au crezut si le-au luat in seama, desi se afla in acest cuget si Duh cu cele profetite de Sfintii sau Parintii pomeniti. Cred ca si in acest caz, problema modului de receptare a cuvintelor de acest fel tine mai degraba de mentalitatile mai sceptice in care ne-am format si de anumite cadre cognitive aperceptive carora cei mai multi le suntem tributari.
3. Intr-adevar, este foarte necesara si cat se poate de perspectiva de ansamblu, intelegerea ofensivei antihristice in caracterul ei sistemic, total(itar), iar ziua de ieri ne-a implinit de doua ori asteptarea unui astfel de discurs intergrator, care merge la radacini si care vede lucrurile in duh, in esenta lor si contextualizate, care de-tehnicizeaza in mod responsabil discutia (in afara de articolul de fata a fost si discursul pr. Florian Puscas de la conferinta de ieri de la Bucuresti). Dar asta nu trebuie sa ne faca, totusi, sa alunecam in directia minimalizarii aspectelor particulare (dar deloc neesentiale) legate de cipuri, de biometrie, etc. Si Dl. Hurduzeu ar putea fi acuzat de o abordare usor “spiritualista” sau “gnostica”, atunci cand pare nu a accepta si sensurile literale, concrete, “trupesti”, ale pecetluirii pe mana sau pe frunte, optand exclusiv pentru intelegerea lor simbolica, si ea valabila, insa numai in complementaritate cu cealalta. La fel ca si Hristos, si Antihristul va fi si o realitate istorica si personala, nu doar un duh, iar pecetluirea sa, simetric cu cea dumnezeiasca, va viza omul intreg, si suflet si trup. De altfel, parintele Justin chiar despre aceasta pecetluire prin “implantare” a vorbit, fara a reduce insa pericolole exclusiv la aceasta zona. Prin urmare, a crede ca problema implanturilor de cipuri ar fi cumva apanajul unor sectari tulburati de prin America sau ar risca “tabloidizarea” este, iarasi, o prejudecata, care nu vine deloc in sensul mesajului parintelui Justin, precum si al profetiilor ortodoxe.
4. Chiar parintele Justin insusi a coborat usor tonul si a incurajat si abordarea asa-zisa “din interiorul Sistemului”, adica (si) cu armele omenesti (juridice, tehnice, etc.), inclusiv petitii, memorii, conferinte, etc. Si, intr-adevar, credem ca lupta trebuie dusa si cu intelepciune, cu discernamant, pe alocuri chiar cu mijloace diplomatice (dar nu prin justificari si pactizari cuminti cu Sistemul), pana la momentul in care situatia va deveni “ori/ori”. Deocamdata trebuie sa avem realismul sa recunoastem ca noi insine, toti suntem, intr-o masura mai mica, sau mai mare, “prinsi” in Sistem. Folosim, de pilda, chiar tehnologia de ultima ora ca instrument pentru a o combate. Nu ne putem desprinde sau dispensa nici de internet, nici de telefoanele mobile. Si macar de-ar fi doar atat. Insusi apelul parintelui s-a difuzat mai intai in “ciberspatiu”, iar nu scris de mana sau purtat din gura in gura. Sunt niste compromisuri pe care trebuie sa ni le recunoastem, sa le asumam. Cine a iesit astazi din “Sistem” este mut, lipsit de orice mijloc omenesc de a propovadui sau a transmite ceva. Oricat de radicali si maximalisti am fi in discursurile noastre, suntem siliti sa acceptam ca noi insine platim tribut “retelelor” Sistemului, neavand nicio alternativa, decat (pentru cei fara familii) pustnicia.
Dincolo de aceste dezacorduri punctuale, va recomandam: cititi-l si ascultati-l pe Ovidiu Hurduzeu!
Sunt intru totul de acord cu completarile adm. si ma bucur ca a sesizat aceste nuante foarte subtiri.
In Sf.Munte am vazut(poate numai eu),pregatiri pt. o perioada grea.
Deja nu se mai poate merge nici macar la schiturile romanesti fara programare cu cateva saptamani inainte.La Simonos Petra se fac programari cu cel putin trei luni inainte,iar la Vatoped cu doua.Mancarea care se serveste e putina,iar calugarii mananca tot mai putin.
Grecii se pregatesc iar noi(ma refer la poporul de rand) nici macar nu ne gandim la un viitor sumbru,crezandu-i pe inconstientii si incompetentii nostri conducatori politici,care continua sa ne vanda cu totul…
Ar trebui sa fim mai uniti intre noi,crestinii practicanti…
Sunt surprins ca redactia “Razboi intru cuvant” a gasit de cuviinta sa insoteasca eseul “Poate Ortodoxia sa critice tehnologia? Lupta parintelui Iustin Parvu cu cibernatropii” cu unele amendamente. Surprinderea este cu atat mai mare cu cat de aceasta “onoare” s-a bucurat doar textul meu. Se pare ca “Razboi intru cuvant” nu aplica amendamente “materialelor apocaliptice” provenite din surse dubioase de pe Internet. Nici nu a considerat necesar sa amendeze continutul romanului “istorico-fantastic” a Ieronimului Savatie Bastovoi. Desigur, nu ma asteptam sa primesc calificativul “recomandat pentru abordarea foarte corecta a temei”, cum a primit Danion Vasile ( exemple alese din “Noutatile” de pe site). Ar fi fost de dorit totusi ca rigoarea critica a celor de la “Razboi intru cuvant” – demna de toata lauda! – sa functioneze nu numai in cazul textului meu, ci sa devina o practica de zi cu zi.
Printr-o logica putin ciudata, “Razboi intru cuvant” ma acuza voalat de teoria conspiratiei “cu mijloace academice” pentru a scoate basma curata propriul conspirationism din care se hraneste. In nota 5 am explicat de ce sunt impotriva “teoriei conspiratiei”. Daca n-am fost destul de clar, sa-mi permita cititorul sa-i ofer noi lamuriri.
Teoriile conspiratiei nu citesc Apocalipsa in lumina Adevarului intrupat, ci in lumina adevarului fiecarei teorii in parte. Cate teorii, atatea interpretari ale semnului fiarei! Nu-i de mirare ca au inflorit pe sol protestant si pietist. Lipsa datelor verificabile este suplinita de un scenariu “beton” care se impune prin adeziune emotionala. Ce garantii avem ca Obama este Antihristul? Sau Bush? Sau Papa? Cine stie cu siguranta ce au vorbit elitele la intrunirile grupului Bilderberg? Facem doar presupuneri sau aflam informatii “scurse” cu buna stiinta. Degeaba stim cateva amanunte daca nu cunoastem regula jocului. Construit pe un sol nisipos, conspirationismul este un mijloc ideal de propaganda si manipulare. Ca orice propaganda (inteligenta), teoriile conspiratiei pornesc de la unele fapte reale, care le scot insa din context, plasandu-le intr-un scenariu cu o pregnanta coloratura emotionala. Propagandistul are deja “oameni formatati” cand predica, nimeni nu pune la indoiala cuvintele sale, exista un perfect acord intre el si mase. De aceeasi maniera, cei care viziteaza site-urile specializate in “teoria conspiratiei” nu se indoiesc nici un moment de informatia primita, Se duc la aceste site-uri ca la un drog, sa le confirme ceea ce deja stiu. Sunt de acord cu “Razboi intru cuvant” ca “un ortodox constient poate sa inteleaga ce poate sa ia bun si adevarat din ele”. Dar ii ofera oare conspirationismul “instrumentele” cu care poate naviga într-un univers atat de alunecos? “Teoria conspiratiei” vrea sa-l convinga, nu sa-l constientizeze și sa-i dezvolte discernamantul. Vrea sa-l lege de o singura interpretare, nu sa-i ofere alternative. Precum Sistemul, este impotriva libertatii omului de a gandi cu mintea lui.
Inrudit cu propaganda, conspirationismul nu duce nicaieri, oricate adevaruri ar etala. Nu poti sa construiesti un argument serios pe baze conspirationiste, asa cum nu poti s-o faci pe baza propagandei. Daca exista prejudecata ca cipurile sunt “apanajul unor sectari tulburati de prin America”, ea se datoreaza aproape exclusiv conspirationismului practicat de aceste secte. Si atunci ma intreb: oare nu are Sistemul tot interesul sa promoveze “teoriile conspiratiei”? (Nu vreau sa sugerez ca TOATE “teoriile conspiratiei” sunt diversiuni si manipulari programate, doresc doar sa subliniez ca ele nu pot fi folosite ca instrumente credibile in apararea libertatii. In schimb, Sistemul le foloseste din plin pentru a discredita adevarurile incomode)
Cand vorbesc despre “papusile serviciilor secrete si ale societatilor oculte” constat un fenomen specific societatii postmoderne: pe fondul prabusirii structurilor democratice, a slabirii statului national, se inmultesc structurile de “grup”. Mafia, masoneriile de tot felul, serviciile secrete, politiile private apartin dezvoltarii in retea. Nu trebuie sa fii expert sa constati ca mediul democratic a fost inlocuit de mediul clandestinitatii. “Mafia se dezvolta odata cu imensele progrese ale computerelor si ale alimentatiei industriale, ale completei reconstructii urbane si a mahalalelor, ale serviciilor speciale si ale analfabetismului”(Guy Debord)
De ce trebuie sa privim tehnologia din prisma Apocalipsei? Din nevoia de a intelege noii idoli si a ne lepada de tehnolatrie. Cu totii suntem “prinsi” in Sistem dar Tehnologiei i-am facut icoana nesiliti de nimeni. Inainte de a fi obligati sa avem pasapoarte cu cip, ne-am implantat noi insine cipul in minte.
1. Ne pare extrem de rau si nu ne-am asteptat absolut deloc ca “amendamentele” punctuale pe care le-am adus excelentului dvs. articol sa fie receptate ca pe un atac. Spiritul ciritic l-am exercitat pe acest site, atat cat am fost in stare, nu in functie de persoana, ci in functie de textul pe care l-am avut in fata, atunci cand am crezut ca este cazul si cand, trebuie sa recunoastem, am avut si timpul necesar. Fiti sigur ca si anumite texte sau atitudini ale lui Danion Vasile sau ale Parintelui ieromonah Savatie, sau oricine altceva, au primit observatiile noastre atunci cand am considerat, dupa priceperea noastra, ca au nevoie de nuantare, fie public, prin comentarii, fie privat. Insa nu ne-am ingaduit niciodata si nu am crezut ca este normal sa atacam pamfletar pe cei aflati de aceeasi parte a baricadei cu noi, oricate deosebiri de detaliu ar fi intre noi. Si noi am fost “amendati” (si chiar atacati, rastalmaciti, scuipati cu aroganta “frateasca”) si am incercat totusi sa intoarcem obrazul celalalt si sa lasam loc dragostei si pentru cei care ne-au aruncat stigmate. Dar e bine pana la urma, deoarece nu suntem, nici unul din noi, infailibili si toti ne putem indrepta si putem invata, daca stim sa facem un exercitiu al dialogului de buna credinta si ziditor.
2. Nu v-am acuzat absolut deloc de “teoria conspiratiei”, dimpotriva. Ce am aratat este faptul ca, daca cineva citeste cu prejudecati ori ostil scrierile dvs., ar putea foarte usor sa va arunce la categoria “conspirationism”, chiar daca e vorba de o forma academica a lui, bine intemeiata bibliografic (dar nici ea lipsita de controverse, tocmai din pricina surselor predominant “de stanga”). Pe de alta parte, nici acest gen de discurs nu produce respectivele “dovezi”, pleaca tot de la anumite teze axiomatice (cum este cea a Retelei, a Sistemului), iar cei care o recepteaza pozitiv raman pana la urma, fie ca vreti sau nu, tot cei deja convinsi, pe o cale sau alta, de existenta unei “Oculte” mondialiste, a masoneriei, a “sionismului”, etc. Printre ei si Batranii sau duhovnicii mai tineri de la care ne “revendicam” multi dintre noi.
De fapt, asistam la crearea unei etichete, “conspirationismul”, care, odata aplicata unei teorii, unui articol, unui punct de vedere, este foarte greu de scapat de ea, si, deci, foarte usor de decredibilizat. Deja astazi, cum spunea un frate caruia i-am publicat de curand un articol, daca ai spus “Teoria conspiratiei”, gata, ai incheiat discutia si ai aruncat la cos orice argumentatie, oricat de inchegata, de intemeiata si de coerenta. Iar noi, daca nu suntem atenti si nu avem nuante, putem face foarte bine servicii celor care au tot interesul sa se creada ca cei care vorbesc de guverne mondiale (desi acum liderii lumii deja nu se mai ascund si pregatesc deja lumea, vorbind tot mai pe sleau despre tintele lor) sunt niste paranoici ceva mai coerenti. Jena fata de eticheta de “conspirationist” functioneaza ca si jena de eticheta “fundamentalist” si de multe ori se soldeaza cu aceeasi dezicere scarbita si rusinata. Pana la urma care ne este scopul? Daca oamenii ajung sa INTELEAGA tocmai ‘regula jocului’ (evident ca detaliile sunt de trecut cu vederea), de ce sa ne suparam?
3. De aceasta eticheta se pare ca nu suntem scutiti, de altfel, nici noi, din partea Dvs. Mai mult, credeti ca ne hranim din acest tip de teorii. Acest lucru banuim ca provine din necunoasterea suficienta si din neaprofundarea celor sustinute de noi. Asa cum nu ati receptat nuanta amendamentelor noastre, asa nu ati receptat nici genul de atitudine si analiza propusa pe site-ul nostru desfasurarii istoriei actuale.
4. Este deja cazul sa devenim mai precisi in termeni. La ce ne referim cand vorbim de “teoria conspiratiei”? Dvs. definiti acest lucru ca un “scenariu” lipsit de dovezi. Este insa o definitie laxa, lipsita de precizie. Orice poate intra aici. In primul rand, “teoria conspiratiei” nu este o teorie, ci o ipoteza. Ea se poate verifica sau nu. In functie de modul in care aceasta ipoteza se verifica cu date istorice, procese istorice, evenimente, ea se sustine sau nu. Ei bine, din acest moment nu mai putem sa aruncam cu larghete eticheta de “conspirationism” asupra tuturor, ci e bine sa aratam, demonstrat, argumentat, unde, cine si de ce e “conspirationist”, adica arata cu degetul la scenarii fantasmagorice care nu se verifica. Daca tratam pe ceilalti la gramada drept conspirationisti pentru ca lipsesc aceleasi referinte bibliografice, sau pentru ca pur si simplu nu am avut ragazul sa vedem ce spun, cu adevarat, atunci contribuim la construireea unei atmosfere de neincredere generalizata si de sminteala, de razboi al tuturor impotriva tuturor.
5. In fine, sa ne referim si la fondul problemei, prin exemple. Oare face parte din teoria conspiratiei sa spui ca revolutia bolsevica nu a fost deloc revolutie, ci lovitura de stat finantata de serviciile secrete germane, care aveau tot interesul ca Imperiul Ţarist sa se prăbuşească? Atunci si Richard Pipes, istoric apreciat si cunoscut, este conspirationist. Oare este conspirationism sa spui ca revolutia franceza este la originea tuturor miscarilor revolutionare ale sec. XIX – pasoptismul, comuna din Paris etc. – si ca aceste miscari au caracter masonic, cu program de “modernizare” etatista in toata regula: stat national centralizat, banca centrala, spargerea relatiilor comunitare si disciplinarea societatii prin scoala si armata? Atunci o gramada de istorici francezi (Furet, Chaunu etc.) si o buna parte din Scoala Austriaca sunt doar niste bieti „conspiratioinisti”. Este memorabila afirmatia unui istoric polonez care, studiind revolutiile pasoptiste din centrul Europei, afirma ca daca s-ar fi prabusit casa in care se adunau „fratii” revolutionari, toata „miscarea” ar fi disparut in neant. Putini, dar uniti, organizati si cu program de „modernizare”. Nu le putem reprosa ca au esuat in avantul lor de schimbare a lumii. In ceea ce priveste Uniunea Europeana, este tot un construct de cabinet, destinat din „nascare” sa fie un suprastat national, asa cum o arata scrierile si documentele din prima etapa istorica a formarii sale. Doar ca de la bun inceput este calibrat astfel incat sa nu para a fi ceea ce este. Desigur, nu vrem sa spunem din acest lucru ca o mana de oameni poate dicta istoriei, ci sa vedem doar cum si sa intelegem de ce ingaduie Domnul aceasta lucrare a faradelegii. Oare nu este indeajuns de reprezentativ, ca sa ma reintorc, exemplul lui Lenin? O mana de oameni, revolutionari de profesie, care au reusit sa schimonoseasca chipul unei jumatati de omenire.
6. In privinta proceselor actuale istorice… Noi am intrat deja in alta etapa decat in cea a intrunirilor secrete si a planurilor “oculte”. Totul se poarta la vedere. Chiar nu mai conteaza ce au vorbit „elitele” in cluburile lor, Bilderberg sau de orice alt fel. De ce? Pentru ca acum se vorbeste pe fata. Oare chiar nu se vede si nu se aude ce discuta liderii politici mondiali in summiturile dedicate crizei, la Forumul Davos, la intrunirile lor publice si cum arata declaratiile lor publice? Nu este publica “nevoia” unei guvernante mondiale, asa cum s-a exprimat chiar comisarul nostru european, Leonard Orban si, inainte de el, toti sefii de stat ai puterilor lumii? Cat il priveste pe Obama, sigur ca nu este antihristul, asa cum nici Bush si nici Papa nu sunt (Bush ar fi chiar ridicol in rolul asta 🙂 ), dar asta nu inseamna ca este un lider politic ca oricare altul. Are semnificatia sa, pe care o intelegem din reactiile pe care candidatura si alegerea sa le-au avut in publicul american si in cel mondial. Este conspirationism sa descrii acest fenomen, sa ii dai o interpretare coroborata cu semnele la care Parintii nostri ne-au atentionat sa le urmarim?
7. Ajunsi aici, aducem, iar, aminte, despre profetiilor Sfintilor. In niciun caz nu ii putem banui de conspirationism, si totusi unele profetii merg in amanunt, in concretul istoric, enumerand procese istorice, evenimente, regi. Asadar, nu este de ajuns doar sa avem o perspectiva asupra lumii, un tablou general al transformarilor prin care trece, ci avem nevoie si de intelegerea modului in care aceste transformari ajung in concret. Riscam mult prin lipsa acestui concret din analiza noastra, riscam in primul rand sa tratam cu superficialitate chiar modul in care se lucreaza “taina faradelegii”. Stim, concretul pare ignobil, insa nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu, si vedem asta mai ales in Vechiul Testament, nu s-a rusinat sa lucreze, in ciuda starii jalnice a omenirii de atunci, in chiar concretul istoric.
Iubite Frate in Hristos si Distins domn Ovidiu Hurduzeu!
Am avut rabdarea sa va citesc si eu eseul domniei voastre, si notele subsolice (cu mentiunea ca am cautat mai putin in Sf. Scriptura textele biblice pe care le-ati indicat) si deasemenea “replica” pe care ati facut-o la “amendamentele” aduse de unul din fratii administratori ai acestui site!
M-a uimit si surprins placut eseul dvs. Ati concentrat in el atata cultura si putere intelectuala. Ati exprimat niste adevaruri deosebit de mari folosind arugumente si idei intr-o maniera “TORENTIALA”.
Daca ar fi sa va aseman si compar “scriitura” eseului de mai sus, as compara-o cu o “ploaie cu galeata” de idei si argumente si termeni (unii cititi de mine pt. prima data in viata) si notiuni si figuri de stil cum rar mi-a fost dat sa mai citesc la alti autori…
Si iarasi daca ar fi sa va compar inca o data maniera de scriere a eseului dvs. as asemana-o de data asta cu o prea imbelsugata “masa de bucate”, in care se regasesc mai multe feluri de mancare “maiestru” preparate si pregatite…!
Totusi consider ca “replica” domniei voastre pe care ati tinut sa o dati fratelui administrator care a “formulat” amendamentele de mai sus este PARTIAL INTEMAIATA!
Si iata pentru ce indraznesc sa afirm asta (va rog sa luati aceste considerati ale mele ca un simplu si personal punct de vedere exprimat de un cititor al eseului dvs.)…
1. Consider ca ati apreciat nitel “exagerat” asa-zisa “acuzatie” de “conspirationism” pe care spuneti ca vi-o face si aduce “voalat” siteul Razboi Intru Cuvant prin amendamentele pe care le-a facut ideilor cuprinse in eseul dvs.
Fratele admin care a scris amendamentele de mai sus, nu v-an acuzat “expres’ si direct si fatis si rautacios de…”conspirationism’, ci cred (asa consider eu…) ca doar a “punctat” ideea si argumentul (pe care le consider intemaiate si juste ca si modalitate (si metodologie) de apreciere si “cantarire” critica a unui punct de vedere, fie el emanat si de la un fin intelctual cum sunteti domnia vostra…) ca la o analiza critica, “asezata” si plina de rabdare, si la o “ras”…citire si “ras”…judecare a a eseului dvs., ei bine, inclusiv “descrierea” dvs. (care este atat de detaliata si concentrata si condensata…) a teoriilor conspirationiste si a “conspirationismului” in asanmblu ca “unealta” de care se foloseste tot sistemul in favoarea sa, poate fi “catalogata” si apreciata si inteleasa de unii cititori (mai putin cizelati si culti si rafinati si “formati” si priceputi ca dvs. sa deosebeasca si distinga “nuantele” cele atata de “asemanatoare” si aproape “identice” si similare…ale argumentelor “pro” si/sau “contra”conspirationiste…) poate fi apreciata rautacios sau imprudent, din lipsa de cultura adevarata sau din lipsa de simt de distigere a nuantelor de care am amintit, tot UN PUNCT DE VEDERE “conspirationist” sau care AR SERVI DE MINUNE (datorita…prezentarii si descrierii puterii apoape “atotoputernice” pe care o are…si pe care si-o instapaneste, asa cum ati spus peste natiuni si popoare….) SISTEMULUI actual care se intareste in intreaga lume.
Asadar, asa cum in dialectica clasica se regurge la argumentul PER A CONTRARIO, consideram ca uneori a “problematiza” si “nuanta” modul in care un punct de vedere poate fi receptat si inteles si apreciat de oameni, nu inseamna automat si CONTESTAREA LUI, ci doar punerea lui in lumini si unghiuri diferite de vedere, tocmai pentru a-i fi surprinse mai bine “fetele” sale mai putin accesibile la o prima si singulara vedere si privire.
2. O alta aprecire critica pe care vi-o fac (de data asta nu replicii dvs. ci eseului…) este urmatoarea:
Frate Drag intru Hristos, este inontestabila “stralucirea” de “giuvaier” a acestei “bijuterii” pe care cu migala ati slefuit-o si lucrat-o inainte de a o arata citittorilor…
Dar ceea ce VA REPROSEZ (eu un simplu cititor…dar am dreptul sa o fac…ca cititor…) este INCONSECVENTA frecventei in care ati scris, mai precis ALTERNANTA duhovniceasco-intelectualista a ideilor pe care le-ati imbinat!
Acolo unde ati fcut referire la Sfintii Parinti si la Sf. Scriptura…”duhneste” si emana doar ABURUL CURAT AL DUHULUI asa cum frumos si artistic ati scris!
Dar! acolo unde ati vorbit, din NIVELUL al 2-lea de cugetare (ca sa intelegeti de ce va pomenesc de un asemenea nivel si ca sa nu credeti ca “deraiez” din normalul unui enunt.., va rog sa cititi (poate deja ati facut-o si atunci doar va rog sa va amintiti de aceste cuvinte)…Lucrarea Sf. TEOFAN ZAVORATUL intitulata “CE ESTE VIATA DUHOVNICEASCA SI CUM O PUTEM DOBANDI”, aparuta la Editura Sophia si alte edituri in romaneste…in care lucrare Sf. Teofan aminteste despre NIVELE DE FIINTARE si cugetare in care se poate (mereu si in fiecare zi…, si migrand mereu de la un nivel la altul pana se STATORNICESTE in cel care trebuie) un om in viata sa…), respectiv din nivelul SUFLETESC si INTELECTUAL si MENTAL de cugetare si traire interioara si fiintiala, ei bine…”parfumul” si “gustul” si… (fara suparare…) “duhul” celor scrise de dvs. nu mai este la fel de suav si haritoforic si puternic ca atunci cand ati scris doar CURAT DUHOVNICESTE unele idei, ci este mai ARID si mai ABSTRACT si mai RECE si mai LIPSIT DE VIATA ca culoare si farmec ca cel al cuvintelor scrise din asezarea duhovniceasca a domniei (fratiei) voastre!
3. Pe siteul Razboi Intru Cuvant sunt “propagate” doar VALORILE si LUCURURILE DE PREET create de fratii crestini din tara asta care ACUM si IN ACESTE ZILE iau in maini “Spada ADEVARULUI” si se ridica la lupta pentru APARAREA CREDINTEI noastre si a MANTUIRII noastre care este in primejdie!
Dvs. nu trebuie sa va “suparati” de “amendamentele” facute, ci sa le considerati ca o PRETUIRE a unor frati care AU DESCOPERIT un mare LUPTATOR si pe care il arata fratilor lor, dar “preadaptandu-i” (asa cum ati spus) pe cei care “inca au dinti de lapte…ai mintii” cu aceste amendamente ca sa INTELEAGA si “devoreze” MARILE “HALCI” DE ADEVARURI si IDEI pe care le-ati scris in materialul domniei voastre!
Frate scump intru Domnul ma bucur din toata inima de cele ce am avut ocazia sa le citesc de la dvs. Primiti si micile mele “remarci critice” ca expresia sufletului unui frate direct si simplu in cuvinte si in purtare!
Si inainte de a incheia va fac o MICA RUGAMINTE!
Si anume SA FITI MEREU (mai pe “sleau” spus…SA TINETI APROAPE) aproape de toti fratii crestini care ca si dvs (dar cu un “procesor” mai mic al mintii lor…) LUPTA pentru ACCEASI CAUZA a APARARII ORTODOXIEI!
Lupta VIRTUALA are marele merit ca INSTIINTEAZA si MOTIVEAZA pe cei nehotarati si care totusi LE PASA DE MANTUIREA LOR, dar sunt inca lenesi in lucrarea ei…!
Intr-o postare viitoare, o sa va aduc argumente BIBLICE si PATRISTICE (mai precis din VIETILE SFINTILOR, cu deosebire ale SF. GHEORGHE si ale SF. DIMITRIE Izvoratorul de Mir) despre DESCONPIRAREA pe care ei au facut-o fratilor lor de credinta “conspiratiei” pe care imparatii romani au facut-o impotriva Crestinismului si Bisericii Pimare…!
Doamne ajuta!
O mica continuare la postarea de mai sus…in legatura cu “nivelele” de fiintare si cugetare de care aminteste Sf. Teofan Zavoratul…
In lucrarea sa celebra de care am amintit mai devreme – “Ce este Viata Duhovniceasca si cum o putem dobandi”- SF. Teofan ZĂVORÂTUL ne spune că un creştin poate trăi şi vieţui la 5 nivele de existenţă, dintre care 3 sunt principale şi 2 intermediare şi mixte. Acestea sunt:
1. Nivelul trupesc propriu-zis,
2. Nivelul trupesc-sufletesc,
3. Nivelul sufletesc, propriu-zis,
4. Nivelul sufletesc-duhovnicesc,
5. NIVELUL DUHOVNICESC, propriu-zis.
La fiecare dintre aceste nivele de a trăi si a fiinta un astfel de creştin ARE O GÂNDIRE CORESPUNZĂTOARE stării si nivelului la care trăieşte şi VEDE LUCRURILE si apreciaza lumea si se intelege pe sine si lumea inconjuratoare si pe ceilalti semeni si pe Dumnezeu (citez din memorie ideea…acestui Sf. rus) DUPĂ NIVELUL DE LUMINĂ CARE ESTE ÎN EL, corespunzator nivelului la care traieste!
Daca un om traieste (sau se straduieste sa traiasca) tot timpul la nivelul DUHOVNICESC de vietuire, atunci “LUMINA” intelegerii si constiintei de sine si a ADEVARULUI despre existenta, care este in el este o lumina SUPERIOARA “luminii” pe care ar avea-o daca ar trai la nivelele inferioare de vietuire!
De asemenea daca un om traieste la nivelul duhovnicesc de vietuire, atunci si MODALITATEA de exprimare si manifestare si relationare cu semenii sai este SUPERIOARA felului de a se manifesta si exprima care este corespunzatoare celorlate nivele inferioare de vietuire si fiintare!
Necazul este ca la nivelul “PUR” duhovnicesc traiesc DOAR SFINTII si oamenii care se zbat asa cum ati spus…”eroic” sa se spiritualizeze prin ASCEZA, iar noi ceilati muritori ajungem foarte rar si foarte greu si pentru scurte momente in viata noastra la o asemenea traire inalta.
Un poet crestin (TRAIAN DORZ) numea vietuirea (sau macar “atingerea” temporara si sporadica a acestei “stari” curat duhovnicesti) duhovniceasca, “PUNCTUL ALB” in care fiinta umana a crestinului ortodox parca intra in “sudura” cu HARUL lui Dumnezeu, si abia de la acest “punct alb” de sudura duhovniceasca cu Harul lui Dumnezeu, tot ceea ce facem si graim si gandim si intrepredindem noi ca si crestini si ca si fiinte umane, are VALOARE propriu-zisa. Aceasta “valoare” este MULT SUPERIOARA valorii felului de a gandi si lucra, cand nu suntem “sudati” cu Harul lui Dumnezeu!
Intr-un fel asemanator se exprima si Parintele Paisie Aghioritul cand spunea in cartile sale ca crestinul trebuie sa le vada si mai ales “infrunte” pe toate in viata intr-o maniera STRICT duhovniceasca!
Am facut aceasta mica postare “spulimentara” frate Ovidiu, pentru a va “ruga”, eu, un frate in Hristos care am ramas UIMIT de cele ce le-ati scris in eseul dvs, ca tot timpul “SA CAUTATI PUNCTUL ALB” si in tot ceea ce scrieti si faceti SA RAMANETI “sudat” cu Harul lui Dumnezeu numai la acest “punct alb” de vietuire si traire si cugetare si vedere duhovniceasca a lucrurilor si a existentei.
Spun asta pentru ca in eseul domniei voastre AM OBSERVAT ca ati ATINS de cateva ori acest “punct alb” si v-as dori ca in viitor, asa cum ati putut sa “alocati” si “depuneti” atata efort intelectual si forta de argumentare, si asa cum ati putut sa scrieti asa de frumos cele ce le-ati scris, tot asa sa inmultiti efortul de INALTARE DUHOVNICEASCA a mintii dvs., si sa “plamaditi” alte cuvinte DE FOLOS pentru fratii crestini, DALTUINDU-LE numai in piatra de lumina a EXPRIMARII si ARGUMENTARII celei pure spirituale…! (caci se pare ca aveti talent si de “interpret al Scripturilor”…)!
De nu va vor “cadea” tocmai bine aceste ganduri suplimentare ale mele…treceti-le cu vederea…!
Doamne ajuta!
Domnule Hurduzeu, am citit cartea “A treia forta: Romania profunda” si sunt profund impresionat de cultura, inteligenta si capacitatea de sinteza demonstrate. In plus, manifestati autentice simtiri si trairi romanesti. Cred ca e necesar ca, indiferent de diferentele de opinie avute in privinta diverselor teme, sa existe coeziune in actiunile fortelor romanesti de aici si de oriunde altundeva. Diferentele trebuie sa ne uneasca iar nu sa ne dezbine.
Ar putea cineva sa faca un rezumat al eseului?
Mi se pare halucinant eseul, plin de idei oscilante ambalate foarte academic, ca pana la final, concluzia ori nu exista ori e prea subtila.
Ceea ce am retinut este totusi, ca “analfabetii culturali” nu au dreptul sa protesteze. Ca daca esti sub “standardul cultural” al veacului, chiar de ai discernamant, nu numai ca nu esti credibil, dar mai esti si etichetat ( si aici imi amintesc de lui petre Tutea: ” o baba murdara pe picioare care se inchina Maicii Domnului este superioara unui laureat al Premiului Nobel” )
Vreau sa mai spun ca nu numai tehnologia este un idol al lumii moderne, ci si CULTURA. Iar daca lumea a ajuns cum a ajuns in zilele noastre, cu siguranta ca decaderea morala nu se datoreaza tehnologiei, ci culturii umaniste.
” De la Duhul Sfant este toata Intelepciunea”.
Amin
Asa este Delia!
Unii oamenii isi fac un idol din cultura acumulata de-a lungul timpului asimilandu-o in detrimentul trairii duhovnicesti de unde-ti vine adevarata intelepciune si discernamantul din care, poti alege ce este valid si conform invataturilor crestine iar, nu impotriva lor; de nu faci asta si ramai rob numai culturii, aduni o ‘cultura’ ce te poate linistii doar lumeste intrand in contradictie cu crestinismul si chiar cu Dumnezeu Insusi!
Bine! Nu este cazul Domnului Ovidiu Hurdezeu care, alaturi de Mircea Platon nu ataca crestinismul si nici nu-l neaga, cartea fiind buna de citit si de luat in seama.
Cartea ‘A treia forta ‘ vrea sa trezeasca romanismul din noi, speranta de mai bine, mandria de a fi roman, atitudinea civica care lipseste, e ‘pe linie moarta’, gandirea obiectiva a ceea ce se intampla la noi prin deschiderea ochilor la manipularea grosolana de zi cu zi (mai ales prin mass-media), impotrivirea la demolarea pas cu pas si zi de zi a valorilor noastre minimizandu-le sau aratandu-le ca fiind inapoiate, retrograde ori rusinoase, conservatorismul inteles ca intoarcere la traditii si tinerea de ele amintindu-ne de bunicii nostrii, stramosii nostrii, de copilarie, de sentimentul proprietatii (casa, masa, pamant…)ca baza de sustinere si salvare pentru secularismul si betonul ce a dat navala atat in sufletele noastre facandu-ne de piatra ori prin migratia intentionata la oras ori aiurea…prin tari straine in cautarea margaritarului ce exista si la noi dar este adanc ingropat in pamant si dat uitarii. Este o chemare la deschidere, la luare de atitudine…de nu vrem sa lasam – spre satisfactia marilor puterilor – sa ne i-a pamanturile, sa le intrebuinteze dupa bunul plac si sa nu ne mai apartinem in propria tara si identitate.
Multumesc Magda.
Eu ma referisem la eseul despre protestul impotriva biocipurilor.
Aici nu intelesesem de fapt care e ideea. De aceea identificandu-ma ca facand parte din categoria celor analfabeti cultural, cerusem ca cineva sa traduca in limba romana simpla si curata.
Ma iertati…
Doamne ajuta!
Pentru Delia
Cred ca ati inteles exact invers sensul spuselor mele. Analfabetii culturali nu sunt babele lui Tutea ci toti acei care au uitat si de Dumnezeu si de Eminescu. Ma refer, printre altele, la toate starurile analfabete care apar la televizor si la toti robotii analfabeti pe care-i produce invatamantul nostru de astazi. Cultura a avut un cuvant de spus in societate atat timp cat a avut “arma simbolica”, adica a fost patrunsa de Duhul Sfant. Astazi avem doar o “cultura tehnologica”, invatarea unor tehnici si atat. Din cauza comunismului ateu, “oamenii de cultura” la noi au capatat un prestigiu cvasireligios. Intr-adevar, Cultura a fost idolatrizata in Romania in timpul comunismului. Iata ce am scris in A Treia Forta, p.158: “In timpul comunismului, Cuvantul lui Dumnezeu fusese interzis in spatiul public si izgonit din sufletele oamenilor. Cum nevoia de Dumnezeu nu poate fi eradicata, ea a fost satisfacuta pidosnic printr-un ersatz religios. “omul de cultura” l-a inlocuit pe preot si duhovnic, ba chiar a pozat in martir”. Nu, Cultura nu mai este demult un idol al lumii moderne, ceea ce vine din Occident sub numele de “multiculturalism” este o ideologie stangista – astazi stanga fiind o sustinatoare fanatica a sistemului tehnologic. In mod direct, tehnologia este responsabila de decaderea morala a societatii. Cine a inceput procesul de distrugere a familiei traditionale? Nu cumva industrializarea comunista care a mutat fortat pe taran la oras? Cine-i cere omului sa fie un robot specializat, sa-si dezvolte doar “aptitudinile tehnice” si sa arunce la gunoi tot ceea ce vine de la Dumnezeu? Cine a golit satele din Romania dupa 1989? Nu cumva “nevoile economice”? Pana si multi tineri preoti viseaza la parohii in strainatate, unde “se plateste mai bine” si sunt fascinati de gadgeturile electronice. De ce nu recunoastem cinstit ca “a nu-ti pierde slujba” a devenit azi mai important decat a nu-ti pierde sufletul. Marea, imensa greseala pe care o facem noi romanii este de a vedea in tehnologie calea spre o viata “civilizata” – ne inchinam inca zeului Progresului (tehnic) – cand, de fapt, o viata civilizata inseamna o viata traita in rosturile traditiei si religiei noastre. Cat despre “baba lui Tutea”, “A Treia Forta: Romania profunda” este una dintre putinele carti care sare in apararea ei.Nu pledez pentru un primitivism tehnologic, ci pentru “demitologizarea” tehnologiei. Sa folosim calculatorul ca o unealta si nimic altceva, fiind mereu constienti ca el poate sa devina un drog (despre efectele devastatoare ale jocurilor pe calculator asupra copiilor cred ca stie deja toata lumea)
Diavolului nu-i mai raman multe de facut, crestinii au grija sa se distruga unii pe altii in cuvant, cu “amabilitate” si aparenta politete. Iar daca nu le iese asa, au la dispozitie totdeauna mandria de a fi spus ultimul cuvant si de a-i fi “aratat” ei nepriceputului aceluia ca nu are dreptate! Mandrie care ii distruge launtric la sigur. Iertati-ma ca n-am putut sa nu observ si sa nu ma doara acest “razboi” intre frati!
Domnule Ovidiu Hurduzeu ,
Am insistat pe acest eseu destul de bun pe care l-ati scris , citindu-l de 2 ori in intregime , apoi reluindu-l punct cu punct. Nu-mi permit sa analizez totusi acest articol-eseu , ci doar sa-mi exprim o parere : prin “elitele noastre intelectuale” si prin
necunoasterea “publicului larg” referitor la Sistemul tehnologizat , dumneavoastra chiar sunteti convins ca aveti dreptate absoluta … da , intr-o mare masura , da …l-ati citat pe Jacques Ellul , cu “tehnologiile moderne” care formeaza Sistemul , dar n-ati precizat ca tehnologiile D I R I J A T E formeaza Sistemul…”Vajnicii aparatori
ai noilor valori occidentale prefera tacerea sau discursul “tehnicist” care eludeaza esenta problemei” …nu spuneti nici
o noutate , dar este binevenita confirmarea acestei idei , existenta de mai multa vreme aici …si despre “religia confortului”,
din pacate , s-a mai scris aici…si sunt foarte de acord cu fratele Vela Gheorghe , ca “lupta virtuala” de pe acest site are darul sa-i hotareasca si sa-i intareasca pe cei mai slabi …si aici se simt “energiile necreate” , care modeleaza pe multi in bine …ceea ce-mi place , insa , este ca ca precizati “situatia concreta din prezent” prin “Fiarele se apropie. Casca boturile. Abur
cald , Duhul ne freamata-n nari” …mai voiam sa spun ca mentinerea Ortodoxiei in Sistem este deasupra cibernatropilor …este
Cuvantul lui Dumnezeu marturisit de Sfintii Sai dintotdeauna …iar in prezent , toti cei care se cunosc , cu minunatul nostru Parinte Justin Parvu in fruntea luptei pe care trebuie s-o ducem …
Deci eseul dumneavoastra este bun , domnule Hurduzeu – si nu este cazul sa va suparati pe nimeni …este bun , perfectibil insa…
Nu inteleg la care “razboi” intre frati va referiti. Cine are in aceste discutii ultimul cuvant? Nici eu, nici Razboi intru Cuvant, nici dumneavoastra nu poate detine ultimul cuvant.Adevarul vine de la Dumnezeu. Eu nu fac decat sa impartasesc fratilor mei crestini din experienta mea de ortodox traitor intr-un mediu supertehologizat. Cine are urechi de auzit, sa asculte…Eseul meu despre tehnologie nu a vrut sa fie decat un PRILEJ pentru inceperea unor discutii serioase despre rolul tehnologiilor moderne in societatea romaneasca, in particular, si in lume, in general, dintr-o perspectiva crestin-ortodoxa. Parintele Justin Parvu “a dat tonul”, noi ar fi trebuit sa pornim “razboiul” impotriva noilor idoli. Constat insa cu mare regret ca, in loc sa ne concentram asupra adevaratelor probleme care ne indeparteaza de la adevarata credinta, ne preocupa unilateral gradul de “semerenie” si “mandrie” a aproapelui nostru. Grija exagerata – subliniez exagerata – de a nu-l “rani” cu o vorba pe celalalt, aceasta “sensibilitate” afectata, care mie imi aminteste de sentimentalismul pietist, sugereaza o mult prea mare aplecare asupra “eului” interior considerat in mod gnostic a fi “pur” si prin urmare “vulnerabil”. Daca tot timpul vad “mandrie” in celalalt, inseamna ca ma erijez in judecator de pe pozitia celui “pur”. Ceea ce am avea de castigat cu totii din aceste comentarii, ar fi sa impartasim celorlalti din luptele noastre de zi cu zi impotriva acestor idoli. Desigur, in aceste lupte, trebuie sa te lupti mai intai cu tine insuti, cu propriile tale orgolii,cu nenumaratele ispite, cu cipul pe care ti l-ai implantat singur in minte – fara asceza nu ajungi nicaieri – dar trebuie sa “actionezi” cu un obiectiv “strategic” foarte clar: eliberarea de idoli. Foarte multi dintre noi sunt insa “relaxati”, considera ca, prin simplu fapt ca sunt ortodocsi, de partea dreptei credinte, sunt feriti de ispite idolatre. Aceasta ar fi o judecata extrem de eronata. Eu nu contez, nici macar ideile mele – chiar ar fi bine sa treceti peste persoana mea si sa descoperiti singuri adevarul – dar va rog din tot sufletul sa nu uitati chemarea Apostolului Pavel adresata primilor crestini: “Nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre!”
De acord in mare parte cu Agnes. Repet n-a fost intentia mea in nici un fel sa am ultimul cuvant. Cred ca reiese foarte clar din text ca tehnologiile dirijate formeaza Sistemul (daca n-ar fi “tehnologiile organizate corporatist” n-ar exista Sistem) Ati sesizat foarte bine ca nu mica tehnologie e problema, ci Sistemul tehnologic. Am apreciat totdeauna lupta celor care se impotrivesc puterilor demonice ale veacului acestuia, si aceasta lupta se da in mod firesc si in spatiul virtual. Dar trebuie sa fim atenti la tot felul de capcane. Spatiul virtual, in virtutea naturii sale nemateriale, “iluzorii” este un teren de lupta preferat de diavol, marele specialist in “iluzionsim”. Nu sunt suparat pe fratii mei crestini, am insa o mare suparare contra idolilor de tot felul. Mai este o problema specific Romaniei si aici cred ca se face vinovata in mare parte mass media. Trebuie sa apara un “incident”, un “scandal” ca sa se constientizeze o problema. A fost nevoie de “afacerea pasapoartelor biometrice” si indemnul parintelui Justin Parvu ca opinia publica sa-si arunce in sfarsit un ochi si asupra “pericolului tehnologic”. Faptul ca Bucurestiul a devenit un ORAS INFERNAL sub asaltul automobilelor, ca Romania a fost devastata de obsesia tehnologica (industrializarea fortata) a comunistilor, si multe alte fenomene rezultate dintr-o evidenta tehnoidolatrie, a fost prea putin analizat. La nivel de mental colectiv, tehnologia ramane o speranta si un lucru foarte bun pentru majoritatea romanilor.
am citit cu mare si deosebit interes si atentie frumosul eseu al domnului O.HURDUZEU SI mi-a placut cum a reusit sa explice admirabil cum PERVERTIREA TEHNOLOGIEI ACRTUALE ,DECI FOLOSIREA GRESITA A EI ,duce la inrobirea ,la sclavia omului ,daca el ,omul inlocuieste pe Dumnezeu cu acest IDOL ,care este tehnologia!Stiinta vine de la Dumnezeu ,care le-a ceat pe toate bune ,deci si tehnologia este buna in sine ,dar necuratul ,care intervine intotdeauna in a incurca treburile,i-a DETRURNAT BUNA FOLOSINTA!Numarul 666 precizat concret in Apocalipsa ne indica noua ,crestinilor de azi ,mai calduti sau reci, un semn al vremurilor apocaliptice care se apropie ,adica sint acuma la usa sufletului nostru.Precizarea acestui numar ca indiciu este din marea mila a lui Dumnezeu fata de noi ,caci el putea sa nu fie precizat!Cred ca tehnologia se putea foarte bine dezvolta si fara acest numar ,iar necuratul putea sa foloseasca alt numar ,dar nu i s-a dat voie de CEL ATOTPUTERNIC ,el trebuind sa foloseasca numarul indicat noua ,crestinilor in apocalipsa .Indiciul acestui numar este ,adica eu il vad ca pe o delimitare deja ,din aceasta lume a oilor de capre ,iar cei care nu se apleaca cu atentie asupra unor declaratii de genul aceleia facute de parintele IUSTIN PIRVU ,acest mare duhovnic al neamului,si refuza sa faca legatura intre apeluri de acst gen [bine ar fi sa fie mai multe]si numarul din apocalipsa ,nu va putea avea NICI O SCUZA LA JUDECATA DE APOI !Acum traim vremurile in care se delimiteaza clar cerstinii adevarati de cei care ZIC CA-S CRESTINI SI NU SINT!Inscrierea acestui numar 666 ,pe acte nu are nici o putere in sine ,il inteleg pe SFINTUL PORFIRIE ,care a spus ca daca i-l pune pe mina el nu se sprie .Dar antenel lungi de care este insotit numarul ,luarea AMPRENTELOR DIGITALE SI urmarirea prin RFID ataca libertatea exterioara,deocamdata ,a persoanei umane ,pentru ca mai tirziu sa o atace si pe cea interioara prin scrierea acestui numar concret pe mina si frunte ,printr-un posibil simulacru de ritual asazis religios .De la libertatea exterioara supusa sistemului tehnocatic si pina la atacarea libertatii interioare nu mai e decit un pas ..si cine ne garanteaza noua celor care acceptam ingradirea libertatii exterioare ,ca nu vom trece la urmatorul pas,caci deja prin acceptarea ingradirii libertatii exterioare cei care accepta inseamna ca vor accepta INCHINAREA LA IDOLUL care este tehnologia!De aceea apelul MINTUITORULUI :”nu va vie frica!indrazniti!eu am biruit lumea!”este mai actual ca oricind .Mintuitorul ne precizeaza ca vom avea necazuri ,dar numai prin rabdarea lor vom ajunge in imparatia cerurilor!Apelul parintelui IUSTIN PIRVU vizeaza exact aceste spuse ale mintuitorului!Desigur cei care vad doar ..pamintescul nu inteleg acest apel!,dar cei calduti au sanse de a se trezi!La trezirea poporului dreptcredincios au un rol important si PASTORII ,adica sinodul BOR.Intrebarea este ce vor hotari ei in sinod!A FI ,alaturi de turma crestina pe care are datoria de a o pazi de lupi ,DUPA EXEMPLUL PATRIARHIEI GRECIEI sau A NU FI pe post de desteptare ci alaturi de politicienii atei ,o minoritate care ne conduc dupa dictarile din exterior.Dar votul lor va fi in CUNOSTINTA DE CAUZA !caci ei sint teologi si stiu ,cunosc implicatiile actuale ale numarului 666 si pericolul ce ne paste Indiferent ce vor hotari ,noi nu avem voie sa-i judecam ,dar avem voie sa cunostem dupa roada ,daca sint din categoria MASLINILOR RODITORI SAU NERODITORI !.DUMNEZEU SA II AJUTE SI PE EI SI PE NOI!SOFIA.
Iubitilor, ma razboiesc intru cuvant prin insasi meseria mea – sunt editorul “Romaniei profunde” si al “Profetului ucigas”, cele doua carti din ultimii ani ale lui Ovidiu Hurduzeu. Nu sunt bisericos. Nu sunt nici macar credincios in sensul pe care domniile voastre il acordati termenului. Si totusi socot ca ma razboiesc intru cuvant… Cuvantul, in primul rand cuvantul, face cultura. Iar cultura inseamna in primul rand lucrarea spiritului, iar nu a animalului din om. Aud acum, uimit, ca si cultura e condamnabila… Lamuriti-ma: exista, de pilda, cultura si istorie culturala fara legatura cu Cartea Sfanta – fie ca o revela, fie ca se distanteaza de ea? Eu cred ca nu… Cum sa vorbesti, atunci, de idolul culturii?
Eu credeam, sincer, ca alaturi de Ovidiu Hurduzeu si de Mircea Paaton, prin cartile pe care le scoate, putem sprijini cultura, spiritul si tara in care traim. Si ca putem trezi cateva constiinte. Vad insa ca mai importanta decat culoarea este nuanta, ca mai importanta decat lupta este ciorovaiala.
Ma doare sufletul. Important este ca si sa luptam impreuna. Iar cultura nu este un idol… Cultura nu ne face mai buni, dar ne face mai toleranti. NU este, asadar, in nici un caz, un idol.
Haideti sa luptam, sa nu ne mai cirovaim.
Foarte bine puncteaza d-l O.H. ca numarul 666 nu trebuie desprins din context. Noi, crestinii, nu ne temem de acest numar asa cum se tem unii in mod superstitios de numarul 13. In contextul in care ne aflam avem nu doar numarul 666 pe actele de identitate, care ne inregimenteaza intr-un sistem, ci si “fiara”. Si atunci avem de ce ne teme. Fara sa mai zic ca numarul 666 are semnificatii importante pe care le regasim in context, pornind de la veniturile lui Solomon de 666 de talanti in aur.
In plus, ma bucur ca a starnit mult interes articolul acesta. Eu cred ca este constructiv. Intr-adevar, doar adevarul conteaza, nu cine-l spune; si duhul de comuniune duhovniceasca dintre noi. Astfel ne zidim unii pe altii.
Articolul in sine aduce multe lamuriri si e cu atat mai bine cu cat are o nota mai larga, mai oficiala (chiar daca intelectualista) pt ca, astfel, are o receptare mai mare, chiar si in medii mai putin duhovnicesti. Eu am avut reactia ca ar putea sa fie pus in discutia din Sf. Sinod. Ar canaliza bine discutiile. Ar impinge macar la un raspuns pertinent. Cred ca Sf. Sinod va dezbate problema cip-urilor nu doar cu oficialitatile, ci si din perspectiva valurilor starnite in randul credinciosilor.
domnului ALEXANRU.
Mintuitorul a spus”cine nu aduna cu mine ,imprastie”,adica acea asaziza cultura ,ce nu are legatura cu FRUMOSUL EXPRIMAT DE DUMNEZEU ,ci are legatura doar cu lumescul,chiar daca pare buna nu ne foloseste!Apoi exista o cultura atee,carti si ziare care scriu minciuni si calomnii in legatura cu DUMNEZEU si cu DUMNEZEIREA LUI IISUS HRISTOS.Cineva ,un sfint ,mi se pare ca SF.IOAN DE KRONDSRAT ,a vazut intr-o viziune sau vis , o multime de carti care erau gramada si din ele ieseau serpi si a intrebat ce sint acestea!?I-s-a raspuns de catre SF.SERAFIM DE SAROV ,care il conducea in acea viziune , ca sint carti pierzatoare de suflet ,si ele au ars instantaneu ,la o simpla suflare a unui inger peste ele .V-am citat din cartea PROFETII SI MARTURII CRESTINE PENTRU VREMEA DE ACUM.Multiculturalismul ,evident ca este un idol ,citirea cartilor neziditoare de suflet ,ba si a celor pierzatoare de suflet ,este pierdere de timp de la mintuirea sufletului ,daca am fi citit in acest timp ,cartile ziditoare ,sau cele care ne pun in tema cu realitati ale vremii.Nu am procurat aceste carti editate de domnia voasrtra asa incit nu ma pot pronunta daca ele sin ziditoare sau nu pt noi ,crestinii,dar se pare ca da daca ne luam dupa comentrii ale celor care le-au citit.
Daca tot a venit vorba de tehnica, am remarcat un aspect simplu: unii credinciosi, si nu numai, nu se uita la televizor sau nu folosesc computerul pt ca sunt constienti de pericolele care ii pasc. Aici intra si pericolul tehnicii, tehnologizarii. Traiesc si sunt ametiti de spatiul virtual si prefera sa se fereasca de el. Sau il folosesc cu discernamant.
Acum se pune problema. Un buletin cipizat nu forteaza pe tot omul sa fie “ametit” de spatiul virtual (cibernetic) si sa fie smuls din cadrul natural? Aici nu mai poate gestiona el folosirea tehnicii. Pur si simplu trebuie sa o foloseasca pt ca altfel nu poate trai (cumpara si vinde). Asta mi se pare tiranie spirituala, duhovniceasca; mai bine zis torpilare a vietii duhovnicesti din om.
Sigur ca aceste lucruri trebuie intelese in cadrul lor de zi cu zi.
Sunt carti care sa zideasca – asta am vrut noi… Daca nu am reusit vom fi iertati, pentru ca am fost bine intentionati. Dar ajutati-ne sa zidim, nu surpati noaptea ce am construit ziua…
Sunt de acord cu acest articol . Se atenteaza la libertatea noastra . Totusi acest articol face referire la tehnocrati (it-isti ), putin inexact . Eu cred ca sunt foarte multi care lucreaza in IT si cunosc foarte bine implicatiile negative ale acestor acte biometrice . Pentru mine ele inseamna o mai mare INSECURITATE fapt dovedit si cu cardurile de credit . Nu vad nici o incopabilitate in faptul de a fi tehnocrat , a lucra in IT si Credinta sau in a combate niste lezari ale drepturilor noastre.
Sunt multumit de articolul domnului Ovidiu Hurduzeu.
Am pornit sceptic la lecturare. Da, consumismul isi spune cuvantul: vrem sa pricepem citind pe diagonala, eventual sa aiba doua poze care sa ne scuteasca de a mai ingurgita mai mult decat titlul.
Dar cu rabdare dobandesti mult. Si mult se si da celui care-l citeste.
E primul text ce consoneaza mult cu apelul la barbatie si infruntarea cu curaj a vietii (asteia, asa cum a ajuns ea astazi) ce-l tot primesc de la parintele meu duhovnic.
Apel ce repede isi pierde din semnal sub influenta deznadejdii ce se instaleaza in urma receptarii materialelor preluate de la cei ce doar pun sub lumina raul triumfalist, fara a mai lasa loc vreunui fir de speranta!
Nu cred in forta binelui in cyberspace; lipsa atroce a comunicarii vii (oamenii sunt terni, inchisi, blocati cand ii ai in fata) corupe finalitatea bunei porniri din fata tastaturii.
Iar viata se traieste pe viu.
A trai pe viu, necesita curaj: curajul de a privi moartea in fata in fiece moment. A-ti asuma moartea in orice gest, miscare. A o invinge, astfel. Iar gesturile nu se fac pe internet. Si pomana trebuie s-o dai in mana cuiva.
Vad ca pe unii cultura ii sperie: si pe mine ma sperie ceea ce nu cunosc. Insa pastrarea talantului ingropat si neaducator de dobanda propriului efort investit, nu aduce lauda.
Ma bucur ca unii ajung sa nu fie dezbinati in ei insisi de cultivarea darului intelectului si dreapta credinta in Dumnezeu.
O natiune are nevoie de oameni buni, reali, in tot spectrul ei de situatii si posibilitati de activare(sa nu zic segmente.. “sistem”).
Citatele care ne plac, cu Tutea despre simplitatea unei batrane credincioase – isi au puterea din sensul in care exista marturisirea; ca indica spre simplitatea nebagata altfel in seama de ceilalti, e altceva.
Cred ca cea mai rea e plafonarea, omogenizarea, “caldicel-ismul”. Hai sa nu mai lovim, nici in cei ce au ce culege in urma lucrarii talantilor primiti. Macar asa sa ne-ajutam si pe noi.
pt George:
cred ca ma judeci gresit, nu era vb nici de consumerism, nici de lene, nici de dorinta de a vedea poze.
Pur si simplu gasisem un pasaj in care ideile se contraziceau.
iar pe ansamblu, tot n-am inteles ideea. Eseul vrea sa explice apelul parintelui Iustin, sau ce? Indeamna la ce? Care este mesajul??
Ai grija ca nu ti-a folosit prea mult cultura pana acum.
Ceea ce razbate din mesaj este lipsa bunului simt
Imi mentin parerea ca si cultura,( ca si stiinta, ca si arta, ca si tehnologia) poate deveni un idol. Iar pentru cei care au ochi sa vada,
este evident ca lumea de azi se inchina la toti acesti idoli.
Nu sunt impotriva cititului, asa cum s-a inteles pe aici.
Dar citit cu folos, asa cum bine spunea mai sus Sofia
cu drag,
Delia