PREDICA PARINTELUI AMFILOHIE LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI (2007): “Sa veghem cu pretul vietii la sanatatea credintei!”

1-09-2008 Sublinieri

amfilohie1.jpg

Rostit in urma cu un an, cuvantul Parintelui Amfilohie de la Manastirea Diaconesti cu prilejul Praznicului Adormirii Maici Domnului poate constitui un mic indreptar de vietuire crestineasca lucratoare, in cotidianul tulbure al unei realitati ademenitoare si inselatoare. Va propunem acest cuvant azi, la inceputul Noului An Bisericesc, pentru a ne ajuta sa ne intarim vointa si sa luam putere pentru a pune un nou inceput bun in credinta faptuitoare. Avem nevoie, pentru acest nou inceput, de intelegerea faptului fundamental ca “realismul duhovnicesc” nu este limitat doar la o adancire in durerea adevarurilor launtrice personale, ci este nedespartit de staruinta in trairea tragediei generale de astazi, a iadului lucrarii faradelegii in lume, de veghea asupra sanatatii credintei noastre si a Trupului in care fiintam ca madulare vii, Biserica lui Hristos.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

maicid2.jpg

“Iubiti credinciosi, sa-i dam Slava lui Dumnezeu, ca ne-a dat zile si putere, sa fim astazi impreuna, ca sa serbam si noi, impreuna cu Fiul, cu Tatal si cu Duhul Sfant, cu toate puterile ceresti, inaltarea cu trup la cer intru adormire a Prea Sfintei de Dumnezeu Nascatoarei si Pururea Fecioarei Maria.

Hramurile bisericilor, ale manastirilor in tara noastra, dintru inceput, au avut o insemnatate deosebita: sa adune in jurul altarului, sa intareasca sufleteste in credinta si in putere pe toti cei ce se inchina Prea Sfintei Treimi si sunt botezati in dreapta credinta ortodoxa, ocazie cu care cinstim pe toti sfintii cei din veac, o data cu praznicele respective, si pe mortii nostri, care intru nadejdea mantuirii au adormit. Hramurile manastirilor si astazi inca mai aduna la altar sufletele tuturor celor care isi pun nadejdea in Dumnezeu mai mult decat in toate puterile veacului.

Tara noastra este o tara in care cultul Maicii Domnului dintru inceput a fost savarsit. Toata casa romanului avea icoana Maicii Domnului – Fecioara Maria cu pruncul in brate – si atata vreme putem sa ne permitem sa spunem ca va dainui tara aceasta si neamul nostru, cata vreme o sa avem in casa icoana Maicii Domnului. Da, traim vremuri in care sunt intentii din partea unora si a altora, nu romani, nu crestini, ci doar cu numele, care vor s-o scoata, pentru ca nu inteleg ca, legat de cinstirea Maicii Domnului si de cinstirea sfintelor icoane, la noi sunt criterii de viata, de nadejde, de putere, mult mai adanci decat isi pot imagina cei care le pot smulge.

Traim vremuri in care, iata, toata tara se uita cu nadejde la Biserica. De nu vom fi si noi in acel Duh pe care Mantuitorul Hristos L-a adus in lume – Duhul Sfant, Duhul Adevarului – in acest Duh a vorbit oamenilor, pentru noi oamenii a venit Dumnezeu pe pamant, si pe Apostoli i-a lasat dupa intemeierea Bisericii, numai si numai in acest Duh al Adevarului, sa ierte, sa ajute, sa tamaduiasca, sa vindece, sa propovaduiasca Evanghelia lui Hristos. Nu trebuie sa confundam viata crestina cu niciun alt mod de viata decat cel predat de Domnul nostru Iisus Hristos, de aceea tinem la Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Sa nu intram in alt duh si sa nu dam voie ca alte duhuri straine de duhul Bisericii sa ne napadeasca astazi. Trebuie sa veghem cu pretul vietii noastre la aceasta sanatate de credinta. Stim nadejdea cu care va uitati spre noi, pentru ca asa cum i-a investit pe Apostoli cu misiunea sfanta, ca in acest duh sa-i creasca, sa-i calauzeasca, sa-i apere, sa-i intareasca pe oameni, sa simta puterea dumnezeirii si a Bisericii intr-insii, in copii si in casa lor. Dumnezeu i-a incredintat pe oameni ca nu vorbeste dinafara, ca El este Calea, Adevarul si Viata, ca El aduce pacea, ca numai in El putem gasi intelepciunea si unitatea, si viata vesnica, si biruirea mortii. In acest duh al nadejdii de mantuire, de biruire a tuturor stramtorarilor acestui veac, noi ne purtam pasii in aceasta existenta. In duhul acesta ar trebui si ierarhii, si clerul si toti credinciosii sa petreaca. Este evident ca in duhul in care un pastor isi creste turma, in duhul acela aceasta va rataci sau va merge spre Imparatie. Stau si ma uit asa de multe ori – multe forme, multe obiceiuri – de aceea Sfintii Parinti, Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie vor ramane reperele de nezdruncinat pentru drumul vietii noastre. Sa fim cu toata trairea, sa nu lasam sa intre moleseala in noi, sa nu ne lasam ispititi de oferta veacului care ne poate duce cel mult pana la mormant. Noi trebuie sa va calauzim pe caile demnitatii vietii crestine, a onoarei, a curajului, a jertfelniciei, a iubirii, si unde nu vor straluci aceste calitati in noi, nu vom avea puterea sa ne impunem in Duh si in Adevar fratiilor voastre, si invers – de nu veti fi insetati de Duhul lui Dumnezeu, veti cauta pastor dupa poftele inimilor voastre, si-atunci e daramarea tarii, si a familiei, si a Bisericii, si a tuturor. Care sa nu fie! Nadajduim sa gasim in sufletele dumneavoastra, si prin acest semn al prezentei aici, in numarul care sunteti si nu numai numarul conteaza, ca la noi Adevarul conteaza mai mult decat numarul. Nadajduim sa gasim minimul de resurse sufletesti, de stare de constiinta, care sa ne faca sa nadajduim in continuare in puterea cea vie lucratoare a Bisericii lui Hristos. Sa nu ne aflam numai niste vorbitori in fata dumneavoastra si invers, niste ascultatori cu urechile si atat. Sa fim niste oameni de fapta. Prilejurile acestor hramuri constatam, desi suntem obositi, suntem oameni neputinciosi, una-alta: unul sa se spovedeasca, alta sa-si aduca copilul, altii: “Parintele, putem sa va ajutam“, [ca] a fost o framantare, o framantare launtrica. Fiecare a framantat intr-un chip sau altul in lumina acestui praznic: “mai, hramul manastirii“, “mai, Adormirea Maicii Domnului“, “mai, am si eu de pomenit pe mama“, “mai, vreau sa fac si eu un praznic“.

Sunt elemente de care noi ne-am agatat, chiar daca pe unii i-am mustrat, pe unii i-am mai repezit, pe unii i-am mai mangaiat, [pentru ca] suntem limitati. Va rugam din adancul inimii sa ne iertati neputintele si limitele, dar purtandu-ne sarcinile unii altora, asa vom implini legea lui Hristos. Va multumesc tuturor nu numai pentru astazi, [ci] pentru toata participarea, pentru toata rugaciunea, pentru ca, pe langa rugaciune – care este elementul decisiv al vietii noastre, care trebuie sa fie din foc, din inima, in noapte, in tacere, cu toata credinta. Nimeni sa nu va intrerupa la rugaciune, toti sa aveti un timp special de rugaciune, sa nu va indoiti in rugaciunea voastra nicio secunda. Mantuitorul Hristos ne-a aratat cum sa ne rugam, Maica Domnului deasemenea, Sfintii. Pai ce, ne indoim? Sa nu ne indoim, pentru ca ei s-au pus chezasi. Sa ne rugam cu toata staruinta, apoi sa citim. Noi nu putem acoperi lipsurile de cultura duhovniceasca ale dumneavoastra: cunoasteti bine Sfanta Liturghie, cunoasteti bine sfanta istorie a Bisericii noastre, cunoasteti bine vietile sfintilor, ca inrauriti fiind de modul lor de viata, sa purcedem pe caile vietii asemenea lor si sa avem parte cu ei, ca cine nu traieste ca sfintii si nu tanjeste dupa ei, n-o sa-i avem.

Pe langa acestea, trebuie sa fim vigilenti, pentru ca nu totul e sa cuceresti o cetate. Trebuie sa stii s-o si aperi, sa stim sa ne aparam valorile de credinta, sa ne aparam cinstea si demnitatea crestina, si constiinta aceasta de viata, caruia nimanui sa nu-i permitem sa ne-o mutileze, indiferent dupa ce constitutie, dupa ce oferta, dupa ce oprimare. Suntem gata de orice jertfa sa aratam ca nu s-a stins in noi din dragoste de Dumnezeu si constiinta aceasta ca Biserica cea sfanta si dreptmaritoare, sfanta Biserica Ortodoxa, este puterea lui Dumnezeu pe pamant, cu Hristos, cu Maica Domnului, si cu toti Sfintii in care vrem sa fim si noi si cu trupul nu numai cu duhul, asa, pentru ca trebuie sa intram cu tot cu trup si noi in Imparatia lui Dumnezeu, in lumea cea duhovniceasca, iata de aceea va spun, ca si noi sa veghem la sanatatea noastra de credinta. Toata lumea este chemata astazi sa citeasca, sa se roage, sa mediteze la cuvintele de invatatura ale Sfintilor Parinti. Sa nu ne lasam intimidati, mai ales intr-un ceas greu, cand iata, cunoscand adversarii adevarului si ai credintei, forta Bisericii in popor si in popoare, in Balcani si in toata lumea, cauta sa nu mai vina in contra Bisericii, ci cauta sa o foloseasca incat sa-i devina instrument de lucru in atingerea unor scopuri.

Sa spunem numelor pe fata. Acesta a fost Hristos, si acestia au fost Apostolii si Sfintii cei din veac, care, indiferent c-au fost in sinoade, in confruntari sau in alte imprejurari, niciodata n-au acceptat diplomatia ca solutie de rezolvare a problemelor si marturisire a adevarului, cu demnitatea si chiar cu pretul vietii lor. Va rugam sa ramaneti in demnitatea aceasta, si pentru ca vedem astazi, si trebuie si noi sa punem degetul pe rana. E ceasul in care iata, e vorba sa se aleaga un inainte-statator Bisericii noastre drept-maritoare. Daca poporul acesta nu se va ruga, atunci lasam soarta Bisericii pe mana unora sau altora? Nu vedem ca pana si masonii ajung sa vrea sa voteze Patriarhul Romaniei? Oare vom lasa sa se petreaca lucrurile acestea? Oare preotii vor fi din nou muti ca in regimul trecut, cu mici, mici, mici exceptii, ca un Calciu-Dumitreasa, si altii care au suferit temnita si puscarii? Oare vom tacea din nou astazi, cand nimeni nu ne mai ameninta? Sa tacem iar, sa lasam masele astea de oameni victime ale unor conceptii si televiziuni care sunt straine de duhul lui Dumnezeu, straine de Spovedanie, straine de Impartasanie, straine de priveghere, straine de….Unde sunt acestia? Nu stam sa judecam. Dar noi care suntem astazi aici, pai avem datoria sa aparam cu sfintenie sfanta noastra credinta prin modul nostru de viata, prin crezul nostru si toata participarea. De nu ne vom ruga, Dumnezeu sa stiti ca nu face sila. Ne vor da oameni dupa poftele inimilor noastre. Fereasca Dumnezeu ca acuma sa ajungem sa ne frangem, sa ne rupem, sa smintim. Nu trebuie sa imitam sistemul politic in planul bisericesc. Trebuie sa aratam o demnitate, nu cumva sa smintim si noi. Daca vor fi sminteli? Cum au si fost. Oare, ne vom pierde credinta? Sa nu fie!

De aceea va indemn: fiecare sa se intoarca la Dumnezeu cu seriozitate: sa cititi, sa va rugati, sa fiti foarte atenti la viata Bisericii si din familie, si din sat, si din parohii, si din eparhie, si de peste tot. Nu ca n-ar avea cine sa vegheze, ci pentru ca s-au inmultit si lupii in piei de oaie. Profetiile o spun. Asa imaginile si presa si toti o arata. Acuma se lupta oamenii de caracter cu oamenii lipsiti de caracter. Indemnul nostru asta este, sa ne rugam la Dumnezeu: “Doamne, nu ne parasi!“, “Fie-Ti mila de noi!“. Ne rugam la voievozii cei din veac sa ne dea si noua curajul si taria sa marturisim fara frica si fara temeri, ca avem nevoie de pastori curajosi, care sa fie in fruntea problemelor tarii, nu din punct de vedere politic, ci duhovnicesc, sufletesc, si care sa aiba un cuvant de spus vizavi de tot ce se petrece, fiindca aceasta turma crestina, este in primul rand a lui Dumnezeu. Mai intai noi ii botezam si pe urma ii racoleaza unii si altii in alte parti, si mai multa atentie la sectele acestea, si la iesitul in strainatati, care ne strica sufletele si familiile. Ajunge cu destrabalarea aceasta cu strainatatea. Daca aveti taria sa nu va pierdeti sufleteste, atunci da, daca n-aveti loc de-o bucata de paine sa munciti aici, mergeti si vedeti si Occidentul ca sa va convingeti ca cu multa sudoare si umilinta se castiga o paine pentru copii si acolo. Suntem stramtorati, neajutorati, ne pare foarte rau ca nu va suntem un exemplu mai bun, dar, asa cum suntem, suntem tineri, si ne-ati dat curaj pentru c-ati venit aici, si nu vrem sa fiti o turma de oi manate fara socoteala, [ci] oameni care sa ne starnim unii pe altii la demnitate, la curaj, la cultura, la buna-cuviinta, sa se vada un nivel duhovnicesc, o disciplina. Sa rasune in tara aceasta ecoul trairii celei duhovnicesti. Sa se vada ce inseamna rolul unei manastiri, un plus de cult, un plus de randuiala bisericeasca, intr-adevar, un plus de devotament pentru popor si de rugaciune si de fratietate.

Iar dumneavoastra, nu mai lasati sa fie manastirile atacate de tot felul de propuneri, de oferte, de moda noua, si asa mai departe: “parinte, nu-i bine ce faci“, “parinte, nu-i bine sa cersesti“, “parinte, nu-i bine sa schimbi randuiala“, si asta, si asta, “parinte, nu-ti lasa dulama jos!“, “parinte, nu-ti mai tunde barba!“, si toate celelalte. Pentru ca sunt destule carti duhovnicesti in popor care sa ne ajute pe noi, si pe unii si pe altii. Am spus aceasta, fiindca de nu vom avea o credinta vie, lucratoare, care sa schimbe intr-adevar viata noastra din rau in mai bine, din desfranare in infranare – de aia Hristos, cu pretul vietii a platit, si Maica Domnului, ca sa ne convingem de modul real de viata – altfel vom schiopata. Fereasca Dumnezeu! Multumesc de toata participarea! Multumesc de toata dragostea dumneavoastra aratata sub o forma si alta, si nu va suparati ca va mai si mustram. E o necesitate. Cel mai greu ne vine sa ne miscam intre autoritate si dragoste, pentru ca asa este randuiala duhovnicului. Nu mai poate omul sa-i spuna o vorba. Ba mai i-o spui! Daca tii le el, i-o spui, domnule! Ca de atata “dragoste” cata avem fata de voi, nu va mai spunem nimic decat: „iertati-va“, “iubiti-va“, “inchideti ochii” “lasati-va calcati in picioare“, “capul la pamant” si … harcea-parcea! Nu asa. Trebuie sa trezim in voi si acea demnitate, si acel curaj, si acel spirit intr-adevar de jertfelnicie, de prezenta, de onoare, sa stim sa ne aparam duhovnicii, sa stim sa ne aparam ierarhii si pe toti cei care se lupta in duhul Bisericii pentru Hristos. Ca altfel ajung unii si altii cu o vorba ne darama.

Ma opresc aici, dar este foarte important si stiu ca veniti sa ne vedeti impreuna. Si ne-ati vazut astazi impreuna si cei care am vorbit si cei care n-au vorbit si suntem alaturi cu mai multi altii si acum e un ceas in care se decide soarta tarii, pentru ca daca nu avem un sinod echilibrat, si un Patriarh dupa voia lui Dumnezeu – si sa stiti ca-s mari tendinte aici de lupta si de stramtorare – va fi vai si amar de toata soarta tarii. Sa fim foarte intelesi. De sinodul tarii, de rugaciune, deci, de sinodul tarii conteaza foarte mult chiar soarta Romaniei. Este foarte important sa-i sprijinim cu acea demnitate, si cu acel curaj si cu acea atentie. Noi suntem datori sa nu fim nepasatori, ci treji la cei ce ne cheama astazi ajutorul, sa fim foarte, foarte atenti.

Cine e mai in duh de Biserica – si nu ca noi ii votam pe ei! Ne rugam la Dumnezeu sa ne randuiasca om dupa voia sa cea sfanta, spre slava Bisericii, spre dainuirea neamului romanesc, spre cinstirea eroilor si a sfintilor, sa nu ne mai fie rusine, sa nu mai fim servili, sa nu mai fim servitori, sa nu mai practicam acele forme rusinoase de a ne manifesta credinta. Nu! Sa ramanem statornici, sa infloreasca sfanta noastra Credinta Ortodoxa prin modul nostru de viata. Manastirile sa fie centre de cultura, pictura bizantina, muzica psaltica, cuvantul duhovnicesc, arta duhovniceasca, trairea in sfintenie, in curatie, praznicul-praznic, randuiala-randuiala, liturghia-liturghie, disciplina-disciplina, spovedania-spovedanie, si impartasania-impartasanie. Asa ne-a invatat Biserica de doua mii de ani, asa vrem sa pastram si noi in continuare. Sa fiti binecuvantati! Multumim tuturor, parintilor indeosebi, cu care iata am slujit si multumim si noi, sa cautam sa fim uniti. Fugiti de orice duh de dezbinare, de care sa ne pazeasca Dumnezeu si sa va rugati Maicii Domnului, pentru ca in credinta ortodoxa, fara cinstirea Maicii Domnului noi nu ne mantuim. Sa ne pastram, pentru ca aceasta va fi si un element distinctiv. Multi n-or s-o pomeneasca. De Iisus Hristos, Arhitectul, si asa mai departe si masonii vorbesc, dar de Maica Domnului, de prea-pururea Fecioara Maria, nu vorbesc nici sectarii, nici ceilalti, cu care nu ne putem uni daca n-o cinstesc, si nici n-avem de gand, decat ei sa vina la adevar si la cinstirea ei. Sa ramanem statornici, sa se aleaga unii de altii daca este cazul, dar sa pastram macar ceea ce este bun si curat. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin!”

thumb300_139.jpg


Categorii

Adormirea Maicii Domnului, Marturisirea Bisericii, Parintele Amfilohie/ Manastirea Diaconesti

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PREDICA PARINTELUI AMFILOHIE LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI (2007): “Sa veghem cu pretul vietii la sanatatea credintei!”

  1. Parintelel Amfilohie este (sper sa nu fim luati in ris) precum vocea venita din salbaticie, pentru mintuirea noastra, a Sfintului Ioan Botezatorul. Imi cer iertare pentru indrazneala, dar in ciuda tonului sau “rastit”, adevarul spus infioara. Multumim Lui Dumnezeu pentru ca inca mai avem astfel de voci, sa ne trezeasca si sa ne aduca iarasi pe linia de plutire…
    Mila Domnului cu noi toti.

  2. Tonul nu e rastit. Parintele este un inimos, o flacara arzanda. Daca esti de fata cand vorbeste, impresia de “rasteala” se duce fiind anulata de delicatetea gesturilor si a constitutiei mai degraba astenice. Cred si eu intr-adevar ca Sfantul Ioan Botezatorul avea mai degraba aceasta “ardere” si aceasta atitudine mustratoare insotita de durerea inimii, decat una foarte blanda. Exista parinti si parinti, unii mai blanzi, altii mai mustratori si Dumnezeu este cel care ni-i randuieste spre mantuirea noastra.
    Doamne ajuta!

    PS. Tot vorbind despre parinti mustratori. Eu mi-l imaginez pe Sfantul Prooroc Ilie ca pe unul foarte mustrator, inalt si cu o prezenta foarte impunatoare. Cel de care asculta si stihiile si care-l va infrunta pe Antihrist. Va dati seama ce om !

  3. @Anca Stati

    Referitor la P.S.-ul tau: de acord cu tine; eu am mare evlavie la Sf.Prooroc Ilie Tesviteanul (imi plac cei cu ravna, razboinicii)alaturi de Sf.Gheorghe si Arhanghelul Mihail! Strasnici, nu gluma!

  4. @ Magda

    Parerea mea subiectiva este ca cei “razboinici” sunt extraordinar de necesari in zilele noastre. Lumea trebuie trezita, zdruncinata.

  5. Doamne ajuta,

    Fiti cu pace, nu cu duh holywoodian-spectaculos, ci cu ajutorul lui Dumnezeu foarte curand acesti strasnici vor reactiona.

    Sa aveti pace in inima, iertati

    Radu

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Amfilohie: NE SPRIJINIM UNII PE ALTII, CRESTEM IMPREUNA!
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI DESPRE PARINTELE IUSTIN: “Ne-a schimbat traiectoria de viata cu 180 de grade; stie sa supuna prin dragoste”
  8. …vreau si eu in “tara noastra” de care vorbeste Parintele caci ma vad ca am fost si poate mai sunt straina…

    Si nu vorbeste, face simfonie de traire si daruire si dragoste sensibila:”stim nadejdea cu care va uitati spre noi” asa cum si aici stiti…
    Dar noi nu suntem asa buni, sinceri ascultatori pe cat e bun vorbitor Parintele, si suntem molesiti…si asta se stie…se simte…
    Vina setea in suflete ca ea ii naste pe Parinti!…Vina “starea de constiinta” …!

    Multumim de binecuvantari, Parinte!
    Si asa un “Amin!” va spun si eu, cum va raspund si credinciosii prezenti acolo, pentru ca-ti vine si inima, si credinta si putere ascultandu-va!

  9. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE BRANZA (Manastirea Diaconesti). INTERVIU EXCLUSIV DESPRE LUMEA DE AZI SI PRIORITATILE DIN VIATA DUHOVNICEASCA (audio)
  10. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?
  11. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE DESPRE JERTFA SFINTILOR INCHISORILOR SI INTOARCEREA LA HRISTOS (video). Azi la Libraria Sophia, despre pocainta! -
  12. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio si text): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  13. Pingback: Dar de Bunavestire: MANASTIREA DIACONESTI la... Trinitas TV (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE: CUM PUTEM GUSTA BUCURIA UNICA A NASTERII DOMNULUI? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate