Parintele Calciu despre “dorul” de AIUD, RUGACIUNEA DIN INCHISOARE si despre PITESTI

28-09-2009 Sublinieri

jilava-calciu-oprisan-petrisor.JPG

– Am citit o poezie intitulata “Mi-e dor de Aiud…” Unii din fostii detinuti spun ca in inchisoare se simteau mai aproape de Dumnezeu, aveau mai multa nadejde. Aveti astfel de stari?

– V-am mai spus despre lucrul acesta… Am fost împreună cu Marcel Petrişor într-o corabie a morţii, aşa-i spuneam noi. Eram la şapte metri sub pământ, la Jilava, unde într-un tunel semicilindric s-au făcut cinci celule, pe ai căror pereţi curgea apa, uşa era închisă, iar aerul intra numai prin trei găuri mici şi aveam permanent lumina aprinsă. Noi ziceam că suntem într-o corabie ce duce spre moarte. In celula de alături toţi patru au murit în decurs de un an de zile. In celula noastră a murit numai unul. In alta au murit doi. In decurs de un an au murit jumătate din toate celulele. In fiecare celulă era cineva care trebuia să distrugă viaţa noastră, fie că era un bolnav pe moarte, fie că era un nebun care-ţi făcea viaţa imposibilă, care bătea în uşă şi cerea să fie pedepsit cel care închidea ochii sau se aşeza pe pat. Noi, prin Costache Oprişan, care a fost un adevărat sfânt, ca şi Gafencu, am avut liantul prin care să ne susţinem unul pe altul şi să supravieţuim. Adică, el îmi dădea pâinea când eram bolnav, eu îi dădeam pâinea când era el bolnav, şi nu atât lucrul acesta a contat, cât mai ales faptul că eram în comuniune, comunicam între noi, că eram un grup de oameni care ne iubeam, ne ajutam. Noi am fost celula cea mai unită.

Apoi am ieşit din închisoare. M-am întâlnit din nou cu Marcel, ne plimbam foarte mult, vorbeam, ne simţeam foarte bine că suntem liberi şi ne simţeam fericiţi, dar să ştiţi că ne-a bântuit nostalgia închisorii! Şi este un sentiment general! Nostalgia închisorii... Poate pentru că, pe de o parte, timpul îndulceşte contururile faptelor şi memoria selectivă, dă la o parte ceea ce-ţi aduce suferinţă şi-ţi aduce în minte lucrurile bune şi chiar hazlii.

Şi totuşi vorbeam cu Marcel şi ne întrebam de ce ne este nouă dor de închisoare?! Şi vorbeam şi cu ceilalţi tineri, care se uitau la noi ca la nişte nebuni… Căci cum poate să-ţi fie dor de închisoare, cum poţi să ai nostalgia închisorii?! Dar este un fenomen adevărat. Adică nu este meritul nostru, al tău sau al meu, că avem nostalgia închisorii. Ci pentru că, aşa cum am spus, acolo era ceva mai mult decât viaţa! Nu ştiu ce era! Că şi pe urmă, în libertate, noi ne-am ajutat tot timpul, ne-am iubit tot timpul. Când am fost arestat a doua oară, Marcel m-a susţinut tot timpul, nu m-a părăsit. Am avut o relaţie de prietenie şi dragoste tot timpul între noi.

Dar era atunci altceva, pe langa acestea. Nu as putea sa explic ce… Cred ca era un mod de viata pe care nu-l puteam avea afara, chiar daca am fi prieteni pana la moarte, chiar daca ne-am iubi unul pe altul pana la moarte. E ceva, un element care lipseste.

Sa fi fost opresiunea, perspectiva mortii…? Nu stiu.

cu-marcel-petrisor.JPG

RUGĂCIUNEA DIN ÎNCHISOARE

Trebuie să afirm că cele mai multe discuţii pe care le-am purtat despre rugăciune şi care au pus temelia vieţii mele spirituale au avut loc în închisoare. Acolo am discutat cu o serie de oameni, pe care detenţia mai îndelungată îi deschisese pentru o relaţie mai adâncă şi mai personală cu Mântuitorul Iisus Hristos, oameni care nu erau neapărat clerici sau monahi, dar care, în urma suferinţelor îndelungate şi a introspecţiunilor asupra propriei lor cunoaşteri, ajunseseră la trăiri de adâncă duhovnicie, apropiate de ale marilor părinţi duhovniceşti. Gafencu, Oprişan, Virgil Maxim şi atâţia alţii sunt modele de sfinţenie şi de referinţă pentru cei care am trecut prin închisori şi i-am cunoscut, sau măcar am auzit despre ei.

Îmi amintesc de când am intrat a doua oară în închisoare… Intrasem în preoţie din ’72. În ’78 am fost scos din şcoală, din învăţământ, din Biserică, aşa că am fost dat, am fost livrat Securităţii fără nici o protecţie eclezială. Nu mai aveam Biserică, nu mai aveam şcoală, nu mai aveam protecţie de nicăieri, nici un arhiereu nu-şi asuma răspunderea pentru mine şi am simţit că sunt pierdut. Am fost arestat şi pus în închisoare. Multă vreme făcusem rugăciune cu elevii mei de la Seminar. Ne întâlneam seara, citeam un text din Biblie, rosteam nişte rugăciuni. Dacă Dumnezeu punea în gura cuiva lucruri noi, cuvânt pentru explicarea textului biblic citit, îşi spunea cuvântul; dacă nu, plecam fiecare acasă, gândindu-ne la cele ce am citit. Şi ajunsesem să cred că ştiu cu adevărat să mă rog…

Am ajuns în închisoare şi am văzut că nu ştiam să mă rog, pentru că trăiam într-o atmosferă de spaimă în închisoare. Eram totdeauna tulburat. Când mă rugam, gardienii mă tulburau sau chiar mă băteau, ca să încetez rugăciunea şi nu reuşeam să depăşesc această încrâncenare din mine. Nu reuşeam să-mi fac rugăciunea mea. Nu reuşeam să zic: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Nici atât nu reuşeam… Era o încrâncenare in mine. Şi mi-am adus aminte de ceea ce spune Sfântul Maxim Măr­turisitorul despre rugăciune şi, într-adevăr, veneam cu rugăciunea, cu rugăciune adâncă, aşa... încercam să-mi golesc mintea de toate răutăţile, de tot ce era rău în mine, de tot răul ce venea din afară, şi ajungeam până la un moment dat, şi acolo se deschidea o prăpastie… O prăpastie îngrozitoare… Nu ştiam ce e acolo. Era îngrozitor şi mă trăgeam speriat înapoi.

Până când, la un moment dat, am ajuns să mă arunc în prăpastie şi, aşa cum diavolul i-a spus lui Iisus că Dumnezeu va trimite îngerii Săi pentru ca să nu se lovească piciorul Lui de piatră, citând de fapt din Psalmi, aşa s-a întâmplat şi cu mine... Dumnezeu a trimis îngerul care m-a salvat şi nu s-a rănit piciorul meu de piatră.

pitesti.JPG

DESPRE PITESTI

În privinţa celor ce s-au întâmplat la Piteşti, cred că Dumitru Bordeianu a sesizat singur, dintre cei care au scris despre Piteşti, sensul mistic al celor petrecute acolo, mistic în sens satanic. A sesizat că acolo a fost teatrul de război a două forţe, forţa demonică şi cea dumnezeiască, divină. Toţi ceilalţi care au scris netrecând pe acolo, toţi au scris povestea aceasta, a Piteştiului, ca pe ceva exotic, senzaţional. Şi ce poate fi mai senzaţional decât bătaia, tortura, căderea şi ridicarea? Acestea sunt elemente senzaţionale pe care oamenii le caută în general.

Dar ca să te duci adânc în Piteşti şi să vezi acest război între bine şi rău, care s-a dat acolo nu pe un câmp de bătaie inert, ci pe câmpul inimii noastre, şi că inima noastră a decis victoria satanei sau victoria lui Dumnezeu şi prin asta ne-am condamnat sau ne-am salvat, atunci înţelegi că acolo a fost într-adevăr un experiment demonic. Toate celelalte s-au adăugat nouă, cum spune Mântuitorul: „Căutaţi împărăţia Cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă!”. Toate celelalte s-au adăugat nouă. Aşa că dacă am căzut şi ne-am ridicat, nu noi am fost absolut vinovaţi, nu noi am fost absolut merituoşi. Pentru că am căzut printr-o slăbiciune – dar în acea slăbiciune a lucrat dia­volul cu o forţă aşa cum aici, în condiţii normale, diavolul nu lucrează – şi am fost ridicaţi printr-o virtute, printr-o bărbăţie – dar dincolo de această bărbăţie a fost îngerul Domnului care ne-a ridicat, adăugând la slaba noastră putere, puterea lui Dumnezeu.

Teroarea în Piteşti s-a instaurat de Crăciunul lui 1949, când într-o cameră mare au început reeducările şi noi auzeam din celulele închisorii urletele celor care erau bătuţi, care erau terorizaţi, ucişi. Şi s-a instaurat o teroare generală în închisoare, pentru că nu ştiam exact ce se întâmplă. Şi această incertitudine, această necunoaştere a consecinţelor la care se va ajunge făcea dezastrul de mii de ori mai mare şi înmulţea teama de mii de ori. Teama aceasta era metodic extinsă în Piteşti de către autorităţi şi urmărea subminarea rezistenţei noastre. Sigur, toţi am încercat rugăciunea, ne-am rugat lui Dumnezeu să ne apere… Pe unii ne-a apărat, dar toţi am intrat acolo, unii mai devreme, alţii mai târziu…

Fenomenul Ţurcanu luase o proporţie gigantică, o proporţie monstruoasă chiar. Era un tip foarte voinic. Sigur că era un posedat, sigur că era... Pentru că bătaia a fost tot timpul… Când apărea el era un surplus de spaimă, un surplus de dominaţie extraordinară. Şi mă întreb acum dacă era el realmente aşa, sau proiectarea legendară a spaimelor pe care noi le trăiam înainte de întâlnirea lui îi dădeau această forţă şi această opresiune puternică împotriva noastră…

Noi eram într-o celulă mare de patruzeci de persoane, în care erau introduşi băieţi care fuseseră torturaţi şi care au încercat să ne prevină ce se întâmplă. Toate prevenirile sunau aşa: „Nu vă împotriviţi. Spuneţi tot, că altfel muriţi!”. Ei spuneau aşa pentru că probabil li se băgase în cap lucrul acesta. Dar în acelaşi timp o făceau dintr-un sentiment de bunătate, pentru că după ce au făcut asta şi s-a auzit, ei au fost torturaţi iar în rând cu noi.

Şi-mi aduc aminte că a intrat Ţurcanu cu gardienii, şi era cu noi Dumitrescu Marin, student la Geografie. El spusese că dacă vine Ţurcanu, o să moară de gât cu el, iar el era un pirpiriu, aşa… Când a intrat Ţurcanu, a început discursul că „de acum s-a terminat”, că „trebuie să devenim oameni noi” – sigur, deveneam în mod involuntar – şi apoi i s-a adresat direct: „Hei, Dumitrescule, vrei să te iei de gât cu mine?!”. Atunci el a îngheţat şi a spus: „Nu, nu vreau să mă iau cu dumneavoastră…”. Ţurcanu a venit şi i-a tras un pumn în falcă. Era un bărbat foarte puternic. Şi i s-a dus falca în partea cealaltă, rămânând până la sfârşitul închisorii cu un gol mare în partea aceasta…

Desigur e un element pitoresc, dar vreau să ilustrez ce teroare era. Pentru că noi eram acolo patruzeci de inşi şi puteam să sărim la el. Dar n-a mişcat nimeni nici un deget, nu i-a luat nimeni apărarea lui Dumitrescu, nu a întrebat nimeni „Domnule, de ce-l baţi?”… Eram de-acum ca nişte pui care puteam fi puşi la frigare. Iar cei care ne-au prevenit pe unii dintre noi au avut de suferit, pentru că ne-au întrebat de unde ştim, ne-au bătut şi atunci am spus că ştim de la cutare. In felul acesta s-a rupt orice relaţie cu aproapele nostru. Şi am fost singuri. Eu am fost singur în faţa a patru sau cinci torţionari, şi toţi aceşti torţionari fuseseră oameni de mare cinste. Adică acţiunea a fost aşa de puternică şi aşa de perfid a lucrat, că a luat pe cei mai buni, pe cei pentru care aveam un respect deosebit, care aveau grade superioare legionare şi toţi aceştia au fost frânţi, doborâţi, au fost făcuţi cârpe. Iar ei ne ziceau: „Vedeţi pe şefii voştri, vedeţi pe dumnezeii voştri?!”... Aşa spuneau.

În felul acesta, sub presiunea de zi cu zi, de săptămână cu săptămână, de lună cu lună, mintea noastră a cedat, sufletul nostru a cedat. Ne întrebam: „Unde este Dumnezeu?!”… Şi deşi în sinea noastră bănuiam că adevărul e cu Dumnezeu, totuşi instinctul de conservare ne ducea tot mai mult spre satana. Şi aşa s-a spulberat în Piteşti cea mai promiţătoare generaţie, elita României, pentru că toţi eram studenţi buni, oameni de credinţă, că nu intrau în mişcările studenţeşti oameni fără credinţă sau care nu erau buni.

Şi încet-încet viaţa noastră a fost distrusă, au trebuit ani şi ani de zile ca să ne refacem, pentru că mai uşor cazi decât te refaci sufleteşte. De aceea spuneam că aici, în inimă, a fost lupta cea mare. Aici a fost Dumnezeu şi aici a fost şi îngerul. Şi inima noastră a dat câştig de cauză demonului şi îngerul ne-a părăsit, dar Dumnezeu ne-a adus înapoi. Treptat-treptat au mai încetat bătăile, sau am intrat în celulă cu oameni normali şi încet-încet ne-am normalizat şi noi. Nu vreau să mai adaug detalii pitoreşti, câtă bătaie, sau călcări în picioare, sau altele…

Aţi avut esenţa Piteştiului în ceea ce v-am spus, iar toate cele­lalte vi se pot adăuga, vi le puteţi imagina singuri, dar procesul acesta al cernerii sufletului meu tânăr de atunci a avut loc în inima mea. Iar Dumnezeu a făcut din păgâni, martiri şi din păcătoşi, creştini”.

(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009) iesind-din-cimitirul-manprislop-cu-marcel-petrisor.JPG

***

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Biserica rastignita, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Gheorghe Calciu, Portile Iadului, Reeducarea ieri, azi si maine

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

69 Commentarii la “Parintele Calciu despre “dorul” de AIUD, RUGACIUNEA DIN INCHISOARE si despre PITESTI

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Eu cred ca nostalgia vine din faptul ca te ‘obliga’ in inchisoare, datorita trairilor/tensiunilor terifiante, extraordinare…sa alegi, sa fii barbat sau carpa, sa cazi sau sa te ridici; iar in acea stare… zambetul, bunatatea altcuiva reprezenta mana lui Dumnezeu care mangaia prin aproapele, iti dadea nadejde si nu te simteai parasit; prieteniile legate la greu sunt cele mai durabile datorita deciziilor, atitudinii, solidaritatii in suferinta prin gesturi mici dar foarte graitoare.

    Existenta sub presiune, pe muchie de cutit, ascute simturile, releva ceea ce, in stare de libertate, lejeritate, confort material si spiritual nu dobandesti decat poate pe patul de moarte. De-aici, trairea la cote maxime te arata cum esti de fapt.

  2. Doamne ajuta!
    Profesorul de filosofie ne-a spus despre un personaj biblic Lilith(nu sunt sigur numele) care ar fi fost creata dupa Eva.Cativa colegi au fost foarte incantati mai ales ca aveau inca un motiv sa fie convinsi ca invataturile Bisericii sunt gresite.Va rog daca puteti sa imi scrieti ceva dovezi sau sa imi dati niste informatii prin care sa le arat ca gresesc(sau sa scrieti un articol).Din cate am vazut pe internet sunt numai tampenii si mituri…dar profesorul a zis ca ar fi din biblia ebraica.Nu prea am cum sa ma documentez de aceea am apelat la voi.Imi cer scuze pentru ca am postat comentariul aici(nu stiam unde sa il postez).Va multumesc anticipat.Doamne ajuta!

  3. @Florin
    Mai Florine,
    Eu cred ca greseala ta incepe in momentul in care deja incerci sa aperi credinta crestina in fata unui profesor de filosofie. Gandeste-te ca e meseria lui sa indruge vorbe goale. Si oameni de astia sunt destui pe lumea asta. Pentru unii mascarici de astia s-au adunat sfinte sinoade ecumenice la care au participat sfinti facatori de minuni precum sfantul Spiridon sau sfantul Nicolae, tocmai pentru ca erau foarte talentati in a suci mintile oamenilor. Pe noi duhovnicii ne invata sa nu ne lansam in discutii de credinta cu astfel de oameni caci ne ispitim singuri. Daca am fi noi tari in dogma si inspirati de Duhul Sfant, da, dar altfel nu ne facem decat rau sa polemizam pe tema asta.
    El deja te-a tras pe un teren pe care stie sigur ca nu-l stapanesti: chipurile biblia ebraica, iar daca tu prinzi nada, deja i-ai cazut in plasa. El putea sa o gaseasca si in revista de magie din coltul strazii ca la cate minciuni s-a pregatit sa-ti indruge, ce mai conteaza una in plus?
    Gandeste-te cate scrieri religioase sunt pe lumea asta. Poti citi si coranul sau scrierile lui buda sau mai stiu eu ce filosofii mai mult sau mai putin orientale. Dar daca te apuci de citit toate ideile trasnite, s-ar putea sa nu mai distingi adevarul in noianul de minciuni. Ispita nu-i mica si ai nevoie de un indrumator ca sa faci distinctia.
    Dar daca chiar te intereseaza adevarul eu cred ca nu ne ajunge o viata sa citim ceea ce s-a scris cu adevarat valoros, daramite sa mai pierdem vremea cu scrieri inutile.
    Oare nu-ti termura inima sa citesti ce-a scris/spus parintele Paisie? Oare nu vibreaza nimic in tine cand citesti invataturile parintelui Cleopa? Oare nu te cutremuri cand citesti despre minunile sfantului Nectarie, sau a parintelui Arsenie, sau a atator sfinti crestini?
    Ai auzit la vreunul din ei sa pomeneasca de Lilith sau de cine mai stie cine? Ai auzit la ei sa vorbeasca despre alta biblie decat biblia noastra crestina?
    Oare un mascarici de profesor de filosofie poate sa te tulbure atat cand adevarul crestin a fost intarit de atatea veacuri de jertfa, de dragoste, de minunile sfintilor ….
    Adevarul crestin nu s-a nascut ieri ca sa mai fie subiect de dezbatere. El are in spate un tezaur inestimabil. Uita-te doar la calendarul ortodox sa vezi in fiecare zi cati sfinti sunt satbatoriti. Si nu vei acolo decat o mica parte. Oare atatea mii de mucenici s-au sacrificat ca sa ne incurce gandurile un filosof?
    Stie el oare in filosofia lui sa explice cum se preface vinul si painea in sangele si trupul Mantuitorului?
    Sfatul meu este sa-l lasi in pace sa rataceasca cat o vrea si tu vezi-ti de ale tale.
    Parintele Arsenie Boca i-a spus intr-o zi unui sectant care umbla sa prosteasca oamenii: “Maa tu si in iad tot asa ai sa umbli, cu biblia sub brat”. Si ala era toba de teologie dar degeaba. era si el un filosof ca si proful tau.

  4. Rugăciune

    Dă-ne Doamne să’nţelegem
    Ce comoară ni-i credinţa,
    Cât folos şi ce zidire
    Ne aduce suferinţa.

    Dă-ne zilnic, dor de ceruri
    Şi iubirea în dreptate,
    Să Te căutăm pe Tine
    Nu plăcerea din păcate.

    Să trăim în curăţie,
    Dragostea nevinovată,
    Spre-a neface înviere
    Suferinţa asumată.

    Fieacare să accepte
    Partea sa de suferinţă
    Cre ne-o trimiţi CU MILĂ,
    ŞI MĂSURĂ în credinţă.

    Dă-ne milă şi răbdare,
    Dă-ne har, dă-ne iubire,
    Ortodox să trăim –sincer-
    Şi’nsetaţi de mântuire.

    Să nu mai fugim de cruce,
    Şi nu mai cârtim la greu,
    Căutând prin tot plăcerea
    Prin unirea cu cel rău.

    Dă-ne Doamne tuturora
    Să’ţelegem că-n credinţă
    Nu-i folos şi nu-i zidire
    Fără post şi pocăinţă.

    Făr’adâncă rugăciune
    Fără milă şi iertare,
    Fără de povara crucii
    În smerita ascultare.

    Şi că’n ele dacă ducem,
    Greul vieţii pe pământ,
    În iubire şi-n credinţă
    Sinceri până la mormânt,

    Ne vei da spre veşnicie,
    Şi iertare şi iubire
    Şi-n împărăţia slavei,
    Multslăvita-Ţi mântuire.

    Dă-ne Doamne să’nţelegem,
    Ce oferi Tu prin credinţă,
    Prin purtarea crucii noaste,
    Şi puţina suferinţă.

    Să n-ajungem să cunoaştem,
    Dreapta şi sfânta-Ţi mânie,
    În durerile osândei
    Şi în chinul veşniciei.

  5. @ Florin
    Dragul meu frate, îţi simt durerea şi mă simt obligat de conştiinţă să-ţi dau- în nevrednicia mea -doar o smerită părere , nu socotindu-mă vrednic ci pentru dragostea care trebuie să ne lege în credinţă . Ştim ce înseamnă filozofia lumii. Aceste speculaţii complicate zidite pe logica diplomată a minciunii. Dacă doreşti să te lupţi în faţa colegilor tăi cu acest învăţător al ei,socot că trebue să fii tu însuţi zidit şi lămurit în Adevăr, măcar la fel de bine ca el, -pentru a face faţă loviturilor printr-o puternică credinţă şi rugăciune-. Totuşi – dacă ţii neapărat-, ai putea să-l scoţi din labirintul speculaţiilor sale -periculoase ţie- pentru o luptă cinstită, întrebându-l dacă iubeşte Adevărul. Apoi dacă v-a rspunde afirmativ, continuă întrebându-l dacă a minţit pe cineva şi pe sine însuşi. De-ţi va răspunde potrivit învăţăturii sale,întrebă dacă e de folos să fim, cinstiţi, curaţi ,verticali, supuşi stăpânirii prin respectarea legiil, neminţind şi nemanipulând pe nimeni prin minciună şi dezinformare.De-ţi răspunde afirmativ atunci întreabă-l ce folos de aceste speculaţii când avem Adevărul şi legile lui Dumnezeu care n-au căzut şi nu cad niciodată, după care să nu mai adaugi absolut nimic, -nici cuvânt nici argument-. Să laşi să lucreze acest ecou în inimi şi conştiinţe.Iartă-mă că nu-ţi pot oferi mai mult şi nu-i ceia ce aşteptai.

  6. Multumesc mult pentru sfaturile voastre.M-au ajutat foarte mult.Ma gandeam si eu ca degeaba incerc sa ma lupt cu el deoarece el se pricepe foarte bine sa ma incurce.Atat credeam ca e de datoria mea sa incerc nu neaparat sa ma lupt cu el pentru ca stiu ca sunt foarte pacatos si nevredinc si nici macar nu am citit toata biblia(numai NT) ci am vrut sa imi ajut colegii.Acum citind cele doua comentarii m-am convins ca numai rugaciunea si duhovnicul meu ma poat ajuta.De aceea va rog mult sa va rugati pentru mine si pt colegii mei deoarece am inceput un an greu…si stiu ce inseamna orele cu acest profesor mai ales acuma cand se poate folosii si de aceasta materie.Dumnezeu sa va rasplateasca.Doamne ajuta!

  7. Lilith este o inventie cabalistica si faptul ca profesorul a mentionat-o inseamna ca probabil el e omul maSSonilor, pus acolo ca sa deruteze mintile tinere si nestiutoare, exact ca si in vest.

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) – Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat despre tatal ei, Dinu Pillat, despre credinta, suferinta, iubire si minunile din viata lor
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » VIRGIL MAXIM LA GHERLA – patimiri mucenicesti, ispite si proorocia despre soarta celor care se fac slugile satanei (aviz si celor de azi!)
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA SFINTILOR ROMANI. File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (II): DUMITRU UŢĂ, MARIN NAIDIM, TRAIAN TRIFAN
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (III): PARINTELE DIMITRIE BEJAN – IZVOR DE LUMINA PENTRU NOI, CEI CE ZACEM IN INTUNERIC (Video)
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (IV): PARINTELE MARTIR STEFAN MARCU
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (V): PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL MARTURISITOR VALERIU GAFENCU sau EVANGHELIA SCRISA IN DUH SI IN CARNE PANA LA ULTIMA SLOVA
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Fenomenul tragic al reeducarii din inchisoarea Pitesti. Plus: documentarul “DINCOLO DE TORTURA” (“BEYOND TORTURE – The gulag of Pitesti ROMANIA”)
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » FILMUL DOCUMENTAR “DEMASCAREA” cu marturii despre fenomenul de reeducare de la Pitesti este disponibil pe DVD, de la FUNDATIA ARSENIE BOCA
  19. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Istoricul Alin Muresan despre FENOMENUL PITESTI SI URMARILE LUI DE AZI: “Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita”
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Regizorul Nicolae Margineanu si tanarul istoric Alin Muresan despre tragicul “FENOMEN PITESTI” si marturiile adunate in filmul documentar “DEMASCAREA”
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » EMIL SEBESAN, unul din patimitorii reeducarii de la Pitesti, a implinit 85 de ani. O LECTIE VIE DE ISTORIE
  22. Pingback: 26 iulie - ziua in care s-a nascut in cer unul din cei mai mari sfinti ai inchisorilor: COSTACHE OPRISAN: "Niciodata n-a acuzat pe nimeni pentru ceea ce i s-a facut. Pe toti i-a iertat si mereu ne vorbea de iertare si dragoste"
  23. Pingback: PARINTELE DIMITRIE BEJAN, PATIMITORUL († 21 septembrie 1995): "Jertfa noastra inca n-a rodit"
  24. Pingback: PARINTELE CALCIU - ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
  25. Pingback: PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)
  26. Pingback: MARTURII DESPRE PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Parintele Iustin Parvu, Parintele Nicolae Tanase si Parintele Adrian Beldianu: ICOANA JERTFEI
  27. Pingback: 21 NOIEMBRIE – 4 ANI de la mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!” -
  28. Pingback: “Sa-ti tii sufletul curat, asa cum iti este camasa de duminica”. Marturiile impresionante ale regizorului ortodox NICOLAE MARGINEANU la “Profesionistii” (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Cuvant la Sfantul Mare Mucenic Gheorghe -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate