MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?
“E de dorit un adversar declarat decat unul pervers” (Virgil Maxim)
“Administratia slabise supravegherea activitatii mele din curtea elevilor. Tatal lui Ciprian Stoica, directorul scolii normale din Deva, a venit la vorbitor. Ii adusese vioara lui Cipi, cum il alintau colegii; avea talent si tatal gandea ca ar putea obtine permisiunea, avand in vedere ca avea condamnare mica, un an sau doi, sa exreseze pentru a nu pierde indemanarea. L-a determinat pe directorul Spirea Dumitrescu sa admita vioara in inchisoare. Un alt Ciprian isi canta acum durerea in temnita, era un virtuos al viorii, la 17 ani; nu de putine ori seara in dormitor, interpreta Balada lui Porumbescu si smulgea ropote de aplauze si lacrimi din ochii copiilor.
Intr-o zi, probabil mai relaxat sau ca divertisment, a dat-o pe conga, melodie la moda atunci. Copiii, uitand de sine, s-au prins lant, fredonand ritmul melodiei. La coada, Ionică Puscas, actualul savant dr. Ioan Puscas, slab ca o trestie, abia intremat, cu ochii de cer senin, pe cap cu o caciulita tuguiata, ce mai ramasese din ea – in beciurile securitatii Cluj fusese groaznic chinuit, la numai 15 anisori – se avanta ridicand piciorul in ritm cu ceilalti. Doamne, nu tine in seama pacatele tineretilor mele, zicea David.
Tocmai intrasem in camera. Am zambit in fata nevinovatiei si naivitatii lor in aceasta tinereasca desfatare. Dar voiam sa-i fac sa nu uite conditia: Privegheati si va rugati, caci nu stiti nici ziua si ceasul in care va veni Stapanul si pe fiecare in ce-l va gasi facand, in aceea il va lua. Fiindca tineam mult la Ionică, i-am soptit cu glas pe jumatate dojenitor:
– Se poate, Ionică, tu, copil de moţ, să dănţuieşti pe suferinţa ta?
Ionică s-a roşit cat era de blond, s-a desprins din lantul incantarii usoare si, putin incurcat, s-a tras deoparte cu capul in jos, pana s-a terminat dantul. Stiam ca aceasta intamplare il va urmari toata viata, ca un act de trezvie, cum spun Sfintii Parinti, ca nu cumva lenevindu-se sau desfatandu-se in cele lumesti, sa uitam ca diavolul nu doarme.
Oarecine ar putea zice: Ce bine o duceau elevii la Targsor: muzica, dans etc. Acesta a fost un moment, nu o stare continua.
Dar putem intelege doua lucruri: oameni de tipul directorului, nici reci, nici fierbinti, in situatii exceptionale pareau buni, dar la ordinul exterminarii celor de sub ei, s-ar fi conformat. E de dorit un adversar declarat decat unul pervers.
Apoi, acesti copii n-au facut din momentele de destindere un scop si un mod de comportare in viata, ci au inteles ca tentatia de a ignora realitatea era incercarea subtila a duhului viclean de a le abate atentia de la chemarea pe care o aveau, de a marturisi cu pretul vietii lor Adevarul Suprem, in fata lumii si a ingerilor. Si cei mai multi au dat jertfe majore, in detentie sau in temnita libertatii.
(din: Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata)
***
“Cui ii este sete sa vina la Mine si sa bea” (Ioan 7, 37)
Meditatie duhovniceasca Razboi intru Cuvant
Impresia noastra dureroasa este ca astazi, in pragul marilor incercari ale omenirii, in toiul psihozelor colective si al dezbinarilor, in vartejul smintelilor si diversiunilor neincetate, suntem pe cale sa uitam noi insine pilda si jertfa Sfintilor din Inchisori si, mai rau, sa nu le-o mai facem cunoscuta asa cum se cuvine tinerilor (iar nu doar prin exploatare ideologica sau ca referinta “muzeala”, inghetata intr-un festivism gaunos), mai ales cand ne framanta avanturi misionare indreptate in mod deosebit catre generatiile noi. Pentru ca, nu-i asa, e “prea mult”, e “prea greu” sa le dai tinerilor fie si lapte, daca nu hrana tare – dar “lapte” sanatos si natural sa fie, nu “Coca-Cola” sau altfel de siropuri dulcege si “identic naturale” catre otravesc cu dulceata lor prefacuta…
Sufletul oricarui tanar, oricat de cazut, nu poate fi vindecat de surogate placute si facile, ci numai de dragostea curata si intrematoare care izvoraste din Duhul Adevarului, setea sa adanca nu poate fi potolita de niciun soi de “spritualitate confortabila“, ci numai apa cea vie a Duhului, care S-a pogorat acum pentru ca noi sa nu mai fim tributari robiei celor vremelnice. Iar experienta Duhului nu poate fi transmisa decat de catre niste martori adevarati, decat de catre niste modele vii, veritabile, nefalsificate si neamestecate cu duhul si cu modele lumii. Predania duhovniceasca, adica gustul natural al Ortodoxiei, sarea cea nestricata se transmit prin traitori cercati, luminati si pasnici, nedezlipiti de cugetul Sfintilor Parinti, inteleptiti de invatatura cea sanatoasa – veche si neinvechita – si, mai ales, caliti prin focul jertfei, al patimirilor.
Stim foarte bine ca in scoala nu se pomeneste si nici nu se va spune vreodata adevarul despre semnificatia istorica a comunismului si despre jertfa mucenicilor nostri, dintre care unii, precum vedem, erau aproape copii. Dar, pana la scoala, responsabili suntem si noi, care ne comportam atat de usuratic fata de propria istorie recenta si le dam spre hrana sufleteasca kitschuri “spirituale” autohtone sau de import, total straine de duhul si de jertfa fiilor celor mai buni ai acestui neam, le oferim tot soiul de evanghelizatori de tip protestant sau New Age, care ne “linistesc” crizele de constiinta, “trezindu-ne” doar ca sa ne poata narcotiza ei mai eficient, cu distractii “permise” sau cu amagiri de “induhovnicire” instant, fara durere, fara zdrobire de inima si fara nevointa…
Duceti Duhul mai departe, i-a spus Sfantul Valeriu Marturisitorului Ioan Ianolide. De acel Duh avem noi nevoie, iar nu de simulacrele cu sclipici, nu de scamatorii de circ ieftin, nu de isterie “harismatica” sau “supercorecta”, nici de jocuri de cuvinte iscusite, amuzante si goale, nu de tehnici de stimulare a emotiilor si de inflacarare a sangelui, a firii cazute, nici – in alte cazuri – de chemari la revolutii sociale impotriva ‘sistemului’ si la utopii primejdioase.
Dar aici si noi suntem de vina, pentru ca nu am stiut sa pretuim, sa transmitem, dar si sa facem launtrice aceste marturii sfinte ale martirilor nostri din inchisori cu care adesea ne laudam in desert. Daca spectacolul acestor neo-evanghelizatori de tot felul gaseste teren prilenic de desfasurare, este pentru ca am lasat noi locul viran si descoperit pentru orice histrion (si mitoman!) dornic de afirmare.
Sa nu ne plangem ca sfintii inchisorilor nu sunt canonizati – nu am fi vrednici de aceasta – pentru ca, se pare, inca nu avem destula evlavie la ei, nu le-am primit pana in adanc marturia sau nu le-am ramas fideli, ci am ales sa ne ducem glont dupa primul actor care ne dezmorteste din plictiseala, in loc sa aprofundam si sa cultivam realele modele ale martirilor din temnite.
Sa ne intoarcem la ei ca sa aflam pilda curata de trezvie si discernamant, ca sa ne invete cum sa dobandim Duhul adevarat, singurul care ne poate salva in cumplitele zile ce bat la usa…
- Cititi, va rugam, si Sarea Ortodoxiei sau SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI
Va recomandam spre cercetare, pe aceeasi tema, si:
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Suntem convertiti cu adevarat?
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
- PARINTELE RAFAIL: Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
- Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- Fericitul Seraphim Rose: CUM SA CITIM PE SFINTII PARINTI?
- PARINTELE SERAPHIM ROSE NE ARATA DE CE ESTE NECESAR SI CUM PUTEM SA DOBANDIM “CUGETUL PARINTILOR”
- VLADICA AVERCHIE TAUSHEV (34 de ani de la adormire) DESPRE CUM POT APOSTAZIA INSISI CEI CARE SE CRED LUPTATORI PENTRU “ORTODOXIA ADEVARATA”.
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (2)
- Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
- SCRISOARE CATRE UN PRIETEN, LA POGORAREA SFANTULUI DUH
***
- SFANTUL MARTURISITOR VALERIU – OMUL IN CARE VIA HRISTOS: “Sa duceti Duhul mai departe!”
- Filocalicul intemnitat – CUV. VALERIU DESPRE CURATIREA LAUNTRICA
- Evanghelia vie din inchisorile comuniste
- VIRGIL MAXIM LA GHERLA – patimiri mucenicesti, ispite si proorocia despre soarta celor care se fac slugile satanei (aviz si celor de azi!)
- Virgil Maxim: ganduri despre povara reeducarii – marturisirea pacatelor
- IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA
- Virgil Maxim despre binecuvantarea suferintei si lupta neincetata cu ispitele
- Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
- Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU
- Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
47 Commentarii la “MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>