PARINTELE DIMITRIE BEJAN. “Harul in catuse” – documentar TVR si marturii despre un sfant preot marturisitor care a trait BUCURIA RAIULUI IN CEA MAI CUMPLITA SUFERINTA…

26-09-2012 Sublinieri

“Un om vertical care ne-a invatat sa fim verticali!”

Cititi, va rugam, si:

PREOTUL CARE SI-A RASPLATIT TORTIONARII CU IUBIRE SI IERTARE

– Documentar TVR, “Universul credintei”: “HARUL IN CATUSE” – de Cristina Chirvasie


  • Fericiti cei prigoniti:

Un portret de sfânt: Părintele Dimitrie Bejan

Din acea perioadă de muncă la magazia de haine şi obiecte personale ale deţinuţilor, păstrez o amintire de neuitat, plină de admiraţie şi de un profund respect preotului Dimitrie Bejan, din Hârlău. Am fost în cele mai bune relaţii, deşi era circa douăzeci şi cinci de ani diferenţă între noi. De aceea el îmi spunea Aurică, iar eu nea Mitică. Era simbolul viu al unei vieţi dăruite unei cauze, un om drept, un caracter, un patriot cu o imensă dragoste de ţară şi de poporul din care se trăgea. Un exemplu pentru toţi preoţii ortodocşi din toată ţara, prin modestia, simplitatea şi dragostea lui faţă de oameni.

Fiu de răzeş, licenţiat în litere şi teologie, a luat parte în echipele sociologice, ca student, ale lui D. Gusti, participând alături de colegii săi la cercetarea satului românesc în Basarabia. S-a înrolat în Mişcarea Legionară şi a avut un rol în Ajutorul legionar din Moldova. La terminarea facultăţii a fost hirotonisit preot şi începutul războiului l-a găsit căpitan şi preot militar. Așa a mers cu unitatea sa până la Stalingrad, unde a căzut prizonier chiar la comandamentul lui von Paulus. Din acel februarie 1943, a cunoscut ca prizonier de război, ofiţer şi preot cea mai mizerabilă viaţă pe care mintea omului civilizat şi-o poate imagina; muncă forţată, temperaturi joase, o foame endemică. De la fosta mănăstire Oranki, transformată în lagăr de ofiţeri prizonieri aduşi din toate ţările până în Karaganda, la minele de cărbuni lângă China, de la tăiat pădurile Bielorusiei, la descărcat vagoane pe Volga, de la măturatul străzilor Moscovei, la construcţii în oraşul Kiev, a cunoscut munca istovitoare, înjositoare, dar şi comunismul ateu la el acasă, cât şi omul nou sovietic. Părintele Bejan a suferit cumplit în prizonierat, în tăcere, căci a ştiut că suferinţa, ca şi binele, este de la Dumnezeu şi creştinismul s-a născut tot din suferinţe şi durere.

În 1948, a fost trimis în țara pe care o iubea atât și unde era înregistrat ca mort în război. A fost liber circa o lună, timp în care a fost ocupat cu obținerea actelor că este în viață.

A fost din nou arestat, fără să fie “vinovat” de vreo activitate duşmănoasă, doar pentru că era în evidenţa veche a Siguranţei. Nu avusese timp nici să-şi întâlnească soţia, care era undeva prin Ardeal. A fost condamnat la opt ani pentru activitate legionară înainte de 1938, când era student. Şi din nou preotul Bejan a luat drumul Golgotei, al suferinţelor fără sfârşit.

L-am cunoscut şi am fost în cele mai calde relaţii pline de respect reciproc şi prietenie în anul 1952, după circa nouă ani de prizonierat. Din când în când am aflat veşti despre el de la colegi de suferinţă. Astfel, am aflat că în 1956, la expirarea pedepsei sale, în loc să fie liber, a fost trimis cu miliţia la domiciliu obligatoriu în comuna Răchitoasa, în Ialomiţa, lângă lagărul de muncă Luciu-Georgieni, comună înfiinţată de deportaţii bănăţeni în 1951 şi aproape golită în 1955, când li s-a permis să se întoarcă în casele lor din Banat. Părintele a avut o viaţă exemplară, a muncit cu cinste şi a trăit în simplitate şi smerenie, supravegheat întotdeauna de vigilenta instituţie a Securităţii.

În 1958, în campania masivă de arestări, toţi foştii deţinuţi politici aflaţi la domiciliu obligatoriu au fost rearestaţi, anchetaţi şi, sub cele mai fanteziste învinuiri, au fost judecaţi şi condamnaţi. Părintele Bejan cu alţii au fost arestaţi și anchetaţi la Constanţa. Desigur, ancheta a ticluit-o ca pe o organizaţie din ’61 de foşti legionari aflaţi la domiciliu obligatoriu la Răchitoasa, dar din ei a selecţionat unsprezece persoane considerate cele mai periculoase. Aşa a vrut anchetatorul. Celor unsprezece le trebuia un şef de lot şi Securitatea Constanţa a decis să fie Preotul Dimitrie Bejan. El a fost acuzat de “trăire legionară în defavoarea comunismului” sau a fost inclus ca încadrare juridică la uneltire contra orânduirii existente. Toţi cei unsprezece au primit condamnări de la 15 ani în sus, preotul Bejan fiind condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Cu lanţuri la picioare au fost expediaţi la Aiud, via Jilava. Dar la Aiud, în 1960 începuse reeducarea dirijată de Securitate, în alt stil, creat de celebrul colonel Crăciun. Din cei unsprezece de la început, opt nu au primit reeducarea în frunte cu preotul care cunoștea din prizonierat ce înseamnă să te faci frate cu diavolul. (…)

În orice caz, preotul Bejan a refuzat continuu reeducarea, fapt pentru care, până la eliberarea sa, în ultima serie din august 1964, a stat în Zarcă în lanțuri.

În timpul lui Ceaușescu am citit aci în SUA într-un ziar despre persecuția bisericii în România și se scria de prigoana îndreptată împotriva preoților, dându-se o listă de circa opt preoți printre care și preotul Bejan. De la eliberarea sa până în 1989, a avut în permanență un securist, care l-a supravegheat continuu.

După douăzeci şi doi de ani de prizonierat extern şi intern a trăit în oraşul său natal o viaţă modestă de preot-călugăr în smerenie şi rugăciune. (…) La 21 septembrie 1995 a murit regretat de toată aşezarea.

Părintele Dimitrie Bejan a fost martor în ziua de 6 septembrie 1940, în fața a douăzeci de persoane, ofițeri superiori, când Patriarhul Nicodim al României a primit jurământul de credință a Regelui Mihai I al României pe care l-a uns atunci ca Rege al Românilor. Era prezent și Mareșalul Antonescu. Căpitan preot militar pe frontul de răsărit, la 32 de ani a căzut prizonier la Stalingrad chiar în adăpostul comandantului armatei a 6-a germane, generalul von Paulus, comandantul trupelor aflate pe acel front. Pe front în Crimeea l-a împărtășit pe Regele Mihai I și, în altă situație, pe Mareșalul Antonescu.

În lagăr Rușii i-au găsit un manuscris scris pe coajă de mesteacăn prin care afirma că Basarabia și Bucovina sunt teritorii românești și a fost condamnat la moarte de un tribunal militar din Moscova.

Preotul Dumitru Bejan mi-a afirmat că a fost ținut într-o închisoare din Moscova un an de zile și că regimul de acolo era mai omenesc și mai bun decât cel de la Aiud și Jilava. Înainte de a fi executat prin împușcare a strigat în instanță că este cetățean român, și conform tuturor legilor internaționale, trebuie să fie judecat în România. A fost trimis în țară cu dosar penal și judecat și condamnat la opt ani.

Am scris de el, de drumul parcurs la Aiud, domiciliul obligatoriu Răchitoasa, și că s-a eliberat printre ultimii 5 în 21 august 1964 din Zarca Aiudului, aflat în lanțuri, căci a refuzat reeducarea.

MAI a cerut Mitropoliei Iași să fie numit preot paroh la biserica din Ghindăoani în județul Neamț unde a slujit cinci ani și jumătate. În 1970, pensionat forțat de Securitate, partid și mitropolie în 24 de ore a fost trimis în orașul natal Hârlău. Acolo Securitatea i-a comunicat că se află sub supravegherea lor politică, cu DO în casa familiei.

Ca preot în Ghindăoani i s-a făcut un proces la care au luat parte șaisprezece preoți din regiune, doi protopopi, un inspector bisericesc, consiliul administrativ al Mitropoliei, comandantul Securității Neamț și secretarul de partid al județului Neamț. Toți voluntarii l-au acuzat cerând să fie dat afară din preoție. Nimeni nu i-a luat apărarea. A fost acuzat că așteaptă americanii și ținea deschisă permanent biserica. Cu DO în Hârlău, nu a avut voie nici măcar să se apropie de altar. La Ghindăoani, Securitatea era prezentă permanent în biserică, unde era pelerinaj, căci preotul Dumitru Bejan făcea misionarism și datorită slujbelor sale se creease un pelerinaj, ceea ce autoritățile ateiste nu puteau să accepte. I s-a interzis să slujească și a fost urmărit în permanență de zece consăteni șu un preot care erau informatorii Securității, iar un securist maior l-a supravegheat până la 22 septembrie 1989. (…)

Acesta a fost patriotul, omul cu simţăminte alese, sfântul, preotul Dimitrie Bejan. Nimic nu l-a clintit, câte schimbări s-au petrecut în lume, cât timp a fost după gratii; câte evenimente în familie pe care nu numai că nu le-a trăit, dar nici nu le-a știut. A supravieţuit tuturor barbariilor comuniste. Cu rezistenţa sa de răzeş, dacă îi numeri anii de dureri şi suferinţe, sunt aproape o viaţă. A murit senin, fără a urî pe nimeni. El poate fi un model, un exemplu de urmat pentru orice preot ortodox român şi o onoare pentru o naţiune care are asemenea fii.

(Aurel Sergiu Marinescu – Prizonier în propria țară, Vol. II, Editura Du Style, 1996, pag. 279-284)


* Titlul mărturiei este citat în forma originală, așa cum a fost dat de memorialist. Faptul că autorul a văzut în părintele Bejan un sfânt este cu atât mai mult de luat în seamă ținând cont că opinia memorialistului despre clerul Bisericii Ortodoxe din timpul comunismului este una extrem de critică. În acest sens, a se vedea paginile 331-332 din același volum.

***

Un preot cu viața de roman

În 1960-1961, după ciorovăieli cu occidentalii, stăpânirea se gândea să ne elibereze, și așa ne-am trezit iar la Aiud. Am ajuns în celulă cu trei preoți. Părintele Toma Gherasimescu fusese misionar al Bisericii Ortodoxe Române, a cutreierat țara prin orașe și sate și a scris multe cărți și broșuri cu conținut teologic și moralizator. Părintele Grigorie Băbuș a fost stareț la mănăstirea Cheia-Prahova, apoi bibliotecar la Patriarhie și duhovnic la Facultatea de Teologie din București.

Părintele Dimitrie Bejan era de pe la Hârlău și avea în jur de cincizeci de ani. Fusese profesor de Religie în București și apoi confesor militar, plecat cu unitatea pe front. Era un encicloped, mai ales în materie de istoria Bisericii. A fost luat prizonier la Stalingrad și a stat prin lagăre până în 1952. Întors în țară, se afla într-o zi în fața Gării de Nord, în București, când de el s-a apropiat cineva și i-a cerut un foc pentru țigară. N-a vrut să-i dea și era gata să plece, când individul i-a spus poruncitor să între în mașina oprită lângă ei. Și intrat a fost, dus la MAI, condamnat și închis la Aiud. La eliberare, i s-a dat domiciliu forțat în Bărăgan. Putea să se miște condiționat, pe distanțe mici. Din Bărăgan a fost iar adus la Aiud, de data aceasta cu o condamnare de 25 de ani. Dacă s-ar scrie o carte despre viața lui, ar fi un adevărat roman de senzații tari.

În închisoare el ne povestea scene lipsite de orice urmă de morală și umanitate, scene petrecute în Rusia în lagărele de prizonieri și pușcăriași de la Vorkuta sau din alte localități, dintre care unele nu erau trecute nici pe hartă.

(Pr. Ioan Bărdaș – Calvarul Aiudului. Din suferințele unui preot ortodox, Editura Anastasia, 1999, București, pag. 78-79)


Categorii

Biserica rastignita, Filme ortodoxe, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Dimitrie Bejan, Preotie (pentru preoti), VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “PARINTELE DIMITRIE BEJAN. “Harul in catuse” – documentar TVR si marturii despre un sfant preot marturisitor care a trait BUCURIA RAIULUI IN CEA MAI CUMPLITA SUFERINTA…

  1. Câtă suferinţă şi mărturisire completă, câtă dăruire de sine şi dragoste de toate, cum te îngenunchează te muţeşte şi îţi dă speranţă faptele de sfinţenie ale sfinţilor. Ce frumoasă lecţie de trăire ortodoxă şi ce bun este Domnul cu noi cu toţi. Mulţumim fraţilor pentru pâinea cea care satură sufletul.

  2. Doamne ajută, fraților! și mulțumim mult pentru răspândirea evlaviei față de părintele Dimitrie!
    Cu această ocazie, pentru cine are drag de părintele, și pentru cine mai are răbdare și timp, recomandăm și acest extras (e tot nou) în care părintele relatează începuturile pătimirilor în temnițele românești, după anii de prizonierat în gulagul rusesc:
    http://www.fericiticeiprigoniti.net/dimitrie-bejan/1574-inceputul-golgotei-in-temnitele-romanesti

  3. Foarte drag imi este parintele Dimitrie Bejan, un adevarat moldovan blajin care a ajuns sa guste din bucuriile suferintei pe care a cunoscut-o mai bine ca multi dintre noi:

    http://sfaturiortodoxe.ro/bejan.htm

    Roaga-te parinte si pentru noi pacatosii!

  4. @ FericitiCeiPrigoniti:

    Noi trebuie sa va multumim foarte mult!

  5. Ma infior citind despre suferintele indurate de romani, in numele lui Hristos si al Poporului roman. Ma infior insa si cand ma intreb: daca astazi ar fi prigoana obsedantului deceniu, cati dintre noi, preotii, am fi verticali? Cati dintre noi nu am fi niste mici iude? Stiu ca toata nadejdea este la Bunul Dumnezeu, dar cred cu tarie (iar de gresesc, asta e, sunt om, nu sfant, desi ma stradui sa ma sfintesc, sa nu-L dezamagesc pe Cel ce m-a uns preot), cred deci cu tarie ca preotimea de astazi nu se mai aseamana preotilor din vechime. Din varii motive… Nici atunci nu erau toti preotii preoti, dar astazi exista o letargie ucigasa.

  6. Sa nu deznadajduim, mai sunt si Oameni printre noi, multumim lui Dumnezeu ca nu ne lasa:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/09/26/dr-dan-cioata-timisoara-chirurgul-care-cauta-inima-duhovniceasca-sau-medicina-ca-misiune-mantuitoare/

    Si preoti si doctori, mai sunt, pe ici pe colo … Slava Domnului, trebuie sa apreciem si sa multumim pentru ce avem, ca nu meritam nici doctorii nici adevaratii duhovnici care inca mai plang alaturi de noi pentru pacatele noastre.

  7. Ortodoxia dă lumină
    Ortodoxia dă putere
    Ortodoxia dă valoare
    Dă viul, sfântul, dă’nviere.

    Ortodoxia’i Adevărul
    Pe care Domnul l’a adus.
    E viaţa sfântă viu trăită
    (Prin har şi taine), în Iisus.

    E lupta cu vrăjmaşul vieţii,
    Cu înşelarea lui, cu moartea,
    Cu spurcăciunea, cu lumescul
    Cu ura lui. Cu răutatea.

    Ortodoxia este cerul
    Adus în suflet de Iisus
    Prin răstignire şi’nviere.
    E jertfa noastră. E răspuns.

    Este dovada noastră sfântă
    Că l-am crezut şi că-l iubim,
    Că la’scultăm plind Cuvântu-i
    Şi că prin El ne mântuim.

    Părintele Bejan ne’arata
    Cât la iubit pe Iisus,
    Şi în ce fel, şi’n ce prigoane
    I-a adus Domnului răspuns.

    Răspunsul lui e mărturie
    De Adevăr şi biruinţă,
    (Trăit şi spus ortodoxeşte
    În foc, aprins de suferinţă).

    Ortodoxia i-a dat viul.
    I-a dat curaj, i-a dat putere.
    Ia dat răbdarea de la Domnul,
    Valoarea-i sfântă şi’nviere.

    Ortodoxia vieţii noastre
    E şi dovadă şi răspuns.
    E mărtuirie’a ascultării
    Şi’mpărtăşirii cu Iisus.

    Că numai viaţa-i mărturie
    Şi Adevăr adevărat
    Ce dovedeşte viu (şi veşnic)
    Ce am crezut şi ce-am lucrat.

    Cât viu am pus în pocăinţă
    Cât am răbdat în Iisus,
    Cât am iertat şi’a-m trăit mila
    Atât i’aducem ca răspuns.

  8. Doamne Ajută! Am și eu o recomandare pentru site-ul dvs., “Îngerul rus” se cheamă, numai că nu a apărut încă tradus pe niciun site românesc. Am să vă trimit mai jos link-ul de pe youtube. Sunt patru părți – http://www.youtube.com/results?search_query=%D0%A0%D1%83%D1%81%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9+%D0%90%D0%BD%D0%B3%D0%B5%D0%BB&oq=%D0%A0%D1%83%D1%81%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9+%D0%90%D0%BD%D0%B3%D0%B5%D0%BB&gs_l=youtube.3..0l7.4847.4847.0.5711.1.1.0.0.0.0.296.296.2-1.1.0…0.0…1ac.2.g1ZTEHJHO-M
    Sănătate!

  9. @ Eugen:

    Despre ce este vorba?

  10. Pingback: IATA SUFERINTA (III). Teodosia Cosmin despre marea foamete din Basarabia si DEPORTAREA IN SIBERIA A FEMEILOR SI COPIILOR -
  11. Pingback: IATA SUFERINTA (IV) Teodosia Cosmin despre incercarile cumplite ale FAMILIILOR DEPORTATE IN SIBERIA: “Probabil ca a fost asa de la Dumnezeu…” -
  12. Bunicii mei din partea mamei l-au cunoscut pe Parintele Bejan in satul Ghindaoani, comuna Baltatesti, langa Targu Neamt, unde a fost preot paroh cativa ani!
    Eu nu eram nascut pe atunci – nu l-am prins in satul respectiv. Alte rude insa l-au pastrat aproape, vizitandu-l la Harlau, jud. Iasi.

    Bunicul meu a fost un om “atent” cu preotii – era un barbat mandru si nu suferea ipocrizia sau superficialitatea. A trecut prin multe in viata, inclusiv pe front, in razboiul cu URSS.
    Mama mea, bunica, matusi si alte neamuri, care l-au cunoscut pe parintele Bejan (si, desigur, si pe Bunicul) mi-au spus toata viata mea: “Popa’ Bejan a fost singurul preot pe care Bunicul (tau) nu doar ca l-a respectat, l-a ascultat, dar chiar l-a iubit!”

    Aceasta este marturia mea despre Parintele Dimitrie Bejan!

    Si inca pot sa mai adaug: preotii care au urmat parintelui Bejan in satul Ghindaoani, de cand a plecat (i s-a luat preotia satului) pana la preotul care slujeste acum in sat – Toti! stiau ca vor calca pe urmele celui mai extraordinar (in sens pozitiv!) preot pe care l-a avut satul respectiv in perioada comunista!

  13. Eu acum citesc cartile si marturiile despre Parintele Bejan! Abia acum, la 33 de ani!
    Pot spune ca i se potriveste frumos aura de preot militar – sfant preot militar! al OrtoDoxiei Romanesti!

  14. Pingback: PARINTELE GHEORGHE TARCEA – 50 de ani de la nasterea in cer a unui martir al inchisorilor, cu sfinte moaste la Aiud. MARTURIA FIULUI SAU, MIRCEA, EL INSUSI PATIMITOR (si VIDEO) -
  15. Pingback: PARINTELE IULIAN STOICESCU, “un preot de foc”, hranitor al flamanzilor de Duh, un sfant desprins din Patericul viu al temnitelor si al slujirii jertfelnice -
  16. Citesc acum cartile parintelui Bejan. Tot ce spune e dureros de adevarat. Nu lam cunoscut. N-am auzit de el pana acum. Si nu era foarte departe. Parintele spune adevaruri care ne dor, pe care le-au trait bunicii si parintii nostri, pe care le-au pastrat i suflet si din cand in cand rabufnea din ei revolta si amarul strans. S-au stins si ei ca si parintele cu sufletul nemangaiat.

  17. Pingback: SARBATOAREA DE PASTI IN PUSCARIILE COMUNISTE ALE ANILOR `50 (I), la Pitesti, Jilava, Gherla. STRIGATUL GOLGOTEI IN NOAPTEA DE INVIERE. Care era pretul intonarii unui simplu “Hristos a inviat” de catre martirii temnitelor? - Recomandari
  18. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  19. Pingback: Doamna Lidia Staniloae despre REZISTENTA BISERICII ORTODOXE SUB COMUNISM si despre “teroarea cea de toate zilele“, “atmosfera de delatiune, de incredibila densitate a dusmaniei si a urii“, de vanatoare de “dusmani ai poporulu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate