PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, despre pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
Parintele Rafail Noica – Despre curvie si relatiile dinainte de casatorie
- Cititi si: “Vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange?” despre Sfintele praznuite astazi, Pelaghia si Taisia
***
“- Parinte sunteti citat ca ati afirmat ca “relatia trupeasca este pacat numai atunci cand te desparte de Hristos”. Aceasta inseamna ca doi tineri pot sa traiasca impreuna pana la a fi cununati, eventual avand binecuvantarea duhovnicului?
– Si cum sa aibe binecuvantarea duhovnicului? Aia e binecuvantarea duhovnicului! [Cununia]… Vedeti cum toate lucrurile se pot perverti? Si am trait niste amaraciuni, fiindca cuvantul asta si inca unul sau doua altele, deja au dat tot felul de stricaciuni. Si inteleg acuma de ce Parintii, pe latura asta a trupului, n-au zis mare lucru. Si din partea Parintilor avem mai ales cuvintele astea aspre: Nu fa, baga de seama, intoarce ochii, fugi, nu atinge, si cu astea suntem sub Lege. Sfantul Pavel zice ca nu mai suntem sub Lege – nu atinge, nu gusta, nu asta, – zice “toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”. Da, toate imi sunt ingaduite, dar daca am si intelegerea dreapta. Or, intelegerea asta: daca am binecuvantarea sa traiesc necasatorit, binecuvantarea pentru pacat…?! Cum e cu putinta asta? Asta e o aberatie, precum: gandesc, dar n-am creier 🙂 Sau alta: cum sa supravietuiesti in pustie? Pai, fa ca si ness cafe, ia-ti o tinichea de apa deshidratata, in pudra 🙂
– Parinte, cineva marturiseste ca multa vreme a trait in pacatul desfranarii si acum este chinuit de ganduri si vise desfranate. Chiar cand priveste pe oameni, nu poate sa se elibereze de aceste ganduri. Ce poate sa faca?
– A, asta este o intrebare pentru duhovnic, si nu este o intrebare pe care o poti rezolva asa intr-o chestie de obste, fiindca fiecare are o alta cale de a iesi din lucrul acesta. Daca cititi un pic in literatura bisericeasca o sa vedeti ca sunt multe cai. De altfel un lucru foarte simplu, citisem odata, asteptand sa intru la doctor, in sala de asteptare, o cartulie unde era o marturie in care erau cincizeci de persoane care se lepadasera de fumat si erau cincizeci de metode extrem de diferite. Asa si aicea.
As vrea insa sa profit aici, si sa zic un lucru. Desfranarea. Tare ma supara la neamul nostru ca avem, cum sa zic, mentalitatea asta eufemistica. Stiu ce vrea sa zica prin desfranare, vrea sa zica: curvie; si ar trebui sa avem barbatia si curatia sufleteasca sa intrebuintam cuvintele asa cum sunt. De multe ori se fac si confuzii, dar mai ales, daca nu, ne stricam sufletul prin aceasta eufemistica.
Greaca, de cand exista limba greaca si pana astazi, porni este porni, care da pornografie, si porni a ramas pana astazi, si nu au schimbat cu eufemisme. Eu n-am avut curaj, si nici voi nu aveti curaj, sa folosesc cuvintele astea care se socotesc injuratura, dar cand am vazut pe Parintele Cleopa si pe altii, si ei folosind, apoi am luat curajul si am zis ca trebuie sa numim lucrul asa cum este. Ca desfraul... daca as fi spovedit Inaltpreasfintitului ca “am desfranat” o noapte intreaga cu o fata, m-ar caterisi, dar ce vreau sa zic e ca am trancanit cam mult. Si asta este desfrau: a vorbi prea mult, a manca prea mult. Acuma… este o poveste adevarata. Acuma daca a fost trancaneala sau daca a fost de folos, nu stiu, dar acea fata este astazi intr-o manastire in Grecia si cu multa stare traieste pana acuma – poate ca a fost totusi, nu desfrau, dar de la Dumnezeu.
Desfraul este orisice, curvia este altceva. Un casatorit poate desfrana mai mult decat un curvar, care s-a impreunat odata cu o curva, si dupa aia poate s-a infranat. Iar un casatorit, cum zicea cineva unuia: nu crezi ca te poti imbata din vinul din propriul tau butoi? Ei, asa si asta… Ei, Dumnezeu acuma sa lumineze mai departe ce si cum, dar as fi vrut mult sa ajungem la o gandire, si la o traire, si la o curatie mai adevarat bisericeasca si nu la musamalizari, si ascunzisuri, si chestii d-astea…”
(Extras din ultima conferinţa a p. Rafail Noica: “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului“, Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007)
Din aceeasi conferinta:
***
Legaturi:
“Deci, pacatul – sa nu ne oprim la definitii morale, e prea putin morala, trebuie s-o depasim cat mai curand; nu in imoralitate (asta e a cadea dincoace de morala), trebuie sa trecem dincolo de morala, in fiintialitate, ontologie, daca vreti – trebuie înteles ca lucrare a mortii în noi, care înmulteste moartea, ne umple de moarte. (…) Pacatul este chipul mortii, al mortii vazute ca despartirea sufletului de Dumnezeu, Facatorul lui. Asta este moartea, asta este pacatul. Tot ceea ce desparte sufletul omului de Facatorul lui, de Dumnezeu, e moarte. Lucrarea acelui lucru, acelei energii, a acelui gând, a acelei fapte este pacat, este lucrarea mortii. Iar tot ceea ce aduce pe om catre Dumnezeu este viata si este stingerea lucrarii mortii. Viata si libertatea ne sunt date pentru ceea ce numeste Biserica: pocainta“.
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Crestinul neaparat trebuie sa fie un nevoitor. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
- Avva Ammun ne sfatuieste
- Cat iubeste Dumnezeu smerenia…
- Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul sau despre cum desfranarea, slabiciunea si rautatea se aduna pentru a ucide
- CUM NE-AR GASI SFARSITUL? Meditatii “laice” despre capcana vitezei, omul statistic si des-franare
- Cum se biruie desfrânarea?
- Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Legat de partea cu 2 tineri care traiesc impreuna si au binecuvantarea duhovnicului mi se pare perfect normal,deoarece nu trebuie sa fim carturari.Este si scris ca legea este vie in om,iar Dumnezeu dupa parerea mea este flexibil.Si pot spune ca uneori se poate sa pacatuiesti ptr a face ceva bun.Daca eu mint spre slava Lui Dumnezeu…Ce pacat am eu?,sau de ce nu am face cele rele ca sa vina cele bune.Fiecare om trebuie sa tine cont de randuiala BOR insa trebuie sa aibe si o randuiala personala,o legatura intre el si Dumnezeu,ptr ca asa cum am spus mai sus Dumnezeu este flexibil.
In primul rand ar trebui sa fim constienti de faptul ca pacatul nu satura niciodata.Atata timp cat mergi pe calea pacatului si nu te gandesti sa pui inceput bun,esti mereu inselat de VICLEANUL diavol cum ca inca nu ai gustat adevaratul gust al curviei(o spun din propria experienta).Astfel,inselatorul isi tese asemenea unei panze de paianjen planul sau,prinzandu-te in diferite mreje (ganduri, inchipuire,imaginatie).
Nimeni nu scapa de pacatul curviei usor ,insa cei care doresc din tot sufletul, reusesc.Sfintii Parinti si marii duhovnici ne invata sa nu primim momeala gandului,sa fugim de locurile care ne amintesc de acest pacat,sa nu privim lucruri indecente,sa nu citim nimic ce ar putea sa ne vatame,sa ne infranam privirea in orice loc de la ceea ce ne-ar putea trezi vechile obiceiuri,renuntarea la asternuturile moi,nesaturarea stomacului,imbracaminte decenta,lipsa parfumurilor , deodorantelor si cosmeticelor de orice fel,adica a fi un adevarat crestin.
Cine “sta” in Biserica primind Sfintele Taine si facand ascultare de duhovnic ,are sansele cele mai mari de izbavire.Cel mai dureros lucru este faptul ca nu ne dam seama cand suntem inselati.Iti da impresia ca ceea ce faci este normal fiindca asa fac toti cei din jur;dar e vai si amar!
Numai cine nu se lupta cu aceasta patima nu stie.Le doresc mult curaj si multa credinta celor ce sufera de aceasta patima si sa nu deznadajduiasca,stand mereu aproape de Hristos prin post si rugaciune si prin impartasirea cat mai deasa cu Sfintele Taine(atunci cand duhovnicul da dazlegare).Nu trebuie uitata nici milostenia care spala multime de pacate si ajutorarea celor ce sunt in nevoi si suferinte.Cu Hristos inainte!Iertati-ma!
Si inca ceva…curvia este fiica mandriei.Fugi de mandrie ,ca sa scapi de curvie!!!
@TonyP: 🙁 Daca si parintele Rafail Noica a ajuns sa fie asimilat carurarilor si fariseilor pentru acest cuvant… Nu doar ca nu e nimic normal, dar este si contrar Evangheliei ca doi tineri sa traiasca impreuna, in relatii trupesti, in afara cununiei. Iar aceasta nu pentru ca “scrie la carte”, ci pentru ca scrie in cartea Evangheliei, adica scrie in adancul inimii noastre, in firea noastra asa cum a gandit-o Dumnezeu, nu asa cum am pervertit-o noi. Si avand astfel de fapte contrare Evangheliei, prin urmare contrare firii noastre adevarate, traim de fapt o viata moarta deja. Binecuvantarea Domnuluii este tocmai in aceste porunci (cum este si cea a cununiei) care ne cheama pe noi la a ne veni in fire…
@Admin.Da ai dreptate … din cauza ca lumea in general cand aude astfel de lucruri tinde sa creada ca duhovnicul da dezlegare la pacate ca sa zic asa.Nu am vrut sa zic ca Rafail Noica este carturar,nicidecum,el a vrut sa dea un raspuns general prin care sa nu sminteasca pe nimeni.Dar legea este vie in om.Iar un om care are un duhovnic,si duhovnicul il cunoaste pe el se poate sa nu ii socoteasca pacat.Vba vine… pacatul este pacat … insa ceea ce vreau sa spun este ca daca te impreunezi cu o fata desfranata o perioada de timp spre exemplu iar dupa aceea perioada de timp ea nu mai este desfranata din cauza impactului care l ai avut tu asupra ei…eu sunt considerat pacatos?Astea sunt chestiuni oricum foarte profunde.De accea am si specificat ca duhovnicul trebuie sa l cunoasca pe respectivul…si da randuiala Bisericii trebuie respectata cu sfintenie.Sper ca m am facut inteles de data aceasta…iar daca nu m-am facut eu n am sa mai continui discutia pentru ca nu vreau sa smintesc prin ceea ce zic,sau mai bine zis prin ceea ce se intelege din cuvintele mele,deoarece si eu dupa putinta mea incerc sa respect randuiala Bisericii.Multumesc!
Este legat de subiect. Neagu Djuvara: vom fi minoritari în ţara noastră.
http://www.chiazna.ro/1114/neagu-djuvara-vom-fi-minoritari-in-tara-noastra
si interviul integral in:
http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Neagu_Djuvara-_-Vom_fi_minoritari_in_tara_noastra_0_349165669.html
@TonyP: Dar ceea ce infatisezi este chiar un caz in care se da dezlegare la pacate. Oricat de mult ar putea cunoaste duhovnicul pe cineva, nu are cum sa fie permisiv in astfel de fapte. Nu stiu cum isi inchipuie cineva ca poate influenta pe celalalt atat de mult incat sa il converteasca, cand nu reuseste sa il convinga nici macar sa se casatoreasca pentru a nu mai trai in desfranare. 🙁 Sa nu ne amagim, sa nu ne mintim pe noi insine, pentru ca orice pacat inseamna moarte si departare de Dumnezeul cel Viu. Iar de traim in el sa constientizam aceasta stare si asa sa Il chemam pe Dumnezeu pentru a ne scoate din El. In mod cert, o astfel de rugaciune staruitoare, cu durere pentru starea proprie si pentru celalalt, nu L-ar lasa indiferent si nu L-ar rabda sa lase pe robul lui in cursa pacatelor…
cel mai nou id de messenger [….] va rog frumos sa-l postati
@crestinortodox:
1. Nu are legatura cu postarea.
2. Noi nu incurajam chaturile, folosirea retelelor sociale si a messengerului ca mod de comunicare in masa. De aceea am scos ID-ul dvs. Nu este nici prudent din punct de vedere al sigurantei utilizatorilor.
@TonyP
Sfantul Apostol Pavel spune ca, in cazul in care sunt doi soti iar unul dintre ei vine la credinta, cei doi sa nu se desparta din aceasta pricina:
“Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.” (“sa nu o lase” trebuie inteles prin “sa nu se desparta de ea”)
A se observa insa ca este vorba despre un POGORAMANT, dat in ANUMITE SITUATII , nu despre o situatie normala, cu atat mai putin despre o situatia ideala sau pe care un crestin si-o poate asuma prin nu stiu ce libertate individuala de constiinta.
De asemenea, a se observa ca este vorba despre doi soti (un om cu femeia lui, asa cum era definita notiunea in acea vreme), nu despre “eu si prietena mea”. Acei oameni traiau impreuna, aveau, probabil, si copii, si asa mai departe. Constituiau practic o familie, in intelesul pagan al cuvantului.
Este o situatie foarte particulara pt. care Sfantul Apostol Pavel da (de la el) acest pogoramant, de a se continua convetiuirea, inclusiv cea trupeasca, in afara casatoriei crestine, mergandu-se pe ideea aducerii intr-un final al sotului pagan la credinta.
Iar acest pogoramant este dat pt. corinteni, care erau mai slabi de inger din acest punct de vedere, trupesc (era unul dintre orasele cele mai desfrante din grecia, grecie care in sine era cea mai desfranata natie din acele vremuri).
In ce masura se poate aplica genul acesta de pogoramant in zilele noastre este f. greu de zis. Este adevarat ca cei mai multi dintre noi, inainte de a veni la credinta, putem spune ca am fost practic niste pagani, chiar daca formal am fost botezati candva (sub comunisti sau ulterior).
Deci teoretic, putem gasi similitudini. Lumea in care traim este, de asemenea, foarte aproape de grecia antica in materie de desfranare, poate chiar peste, in anumite privinte.
Practic insa, cred ca numai un duhovnic foarte bun, care te cunoaste FOARTE bine, iti poate da un astfel de pogoramant, si numai in anumite conditii, tu neputand fi totusi niciodata considerat ca “fara pacat” atata timp cat duci o astfel de viata. Asta pana la normalizarea situatiei …
Dumnezeu este intr-adevar flexibil. Dar acesta flexibilitate nu i-o cunostem noi in mod direct si nici nu ne putem baza pe ea asa … dinainte. Limitele aceastei flexibilitati au fost revelate in Traditia Bisericii, in Sfintele Canoane si, din cand in cand, atunci cand este cazul, ii mai este revelata si duhovnicului tau pt. cazul tau particular.
@Tony, “calea cea stramta si ingusta” este din ce ce in mai greu de acceptat!si devenim pe zii ce trece crestini de circumstanta, in pas cu vremea ca suntem laici sau clerici. Una e sa fi in acest pacat si sa te smeresti si sa plangi cu toata fiinta ta catre Domnul sa te ajute sa isi din el, si alta este INDREPTATIREA.
Si ref. la acel “duhovnic” la care tu faci trimitere….”Duhovnicul acestuia din urma este Hristos” si oare cum crezi ca se amesteca curatia cu uraciunea? Parca sf Maria Egipteanca a fost convertita altfel…in orice caz personal nu am intanlit in 2000 de ani de crestinism o istorioara (asa ca din Pateric) sa confirme ceea ce tu spui. Ne inselam amarnic, crezand ca putem merge pe doua cai…ca fecioarele cele nebune. Doamne fereste sa apuce pe cineva moartea in aceasta stare…”ca in starea in care vom fi gasiti, in aceea vom fi si judecati”.
Ne spune sfântu’apostol Pavel
Că trupul nostru pe pământ
Este biserică divină
Sau templu pentru Duhul Sfânt.
Că suntem mai prejos de îngeri,
Doar cu puţin, David ne spune,
C’avem suflare de la Domnul,
Şi trupul nostru-i o minune.
În noi s’ascunde infinitul
Comorilor duhovniceşti,
Setea şi dorul şi chemarea
Desăvârşirilor cereşti.
Urcuşul spre desăvârşire
Ni-i foaia noastră de parcurs
Pe calea crucii ortodoxe
Adusă de Domnul Iisus.
Fiece pas făcut spre ceruri
E un urcuş sfânt în lumină,
O adâncire înlăuntru
Şi în cunoaşterea divină.
Orice dobândă sufletească,
Prin cruce, este-o bucurie,
Este-o cunună câştigată
Şi-un pas spre sfânta veşnicie.
În noi sunt taine fără seamăn,
Comori ce zac necercetate,
Ce le vom pierde dacă-n viaţă
Vom osteni pentru păcate.
De vieţuim doar pentru simţuri,
În dezmierdările trupeşti,
Ca robi organelor ruşinii,
Pierdem comorile cereşti
Şi coborâm din sfânta cinste
Mult mai prejos de dobitoace
Spurcândune şi trup şi suflet,
Căzând din har, milă şi pace.
Robi ai organelor ruşinii,
Adulterini şi pângăriţi,
Batjocorind şi trup şi suflet,
Vom fi deapururi osândiţi.
Curvind intrăm în casa creimei,
Avortului şi sodomiei
Şi a incestului ce’aduce
Întrega cerului mânie.
Ferice celor care-n viaţă
N-au devenit robii plăcerii
Şi-n tainele ortodoxiei
Sorb din potirul învierii.
Care din dragostea de sine
Şi-au făurit doar nevoinţă
În căile desăvârşirii
Şi-n Adevărul de credinţă.
Ce merg pe calea ortodoxă
În duhul sfinţilor părinţi,
Fără’noirile moderne
Şi duhul celor doar şcoliţi.
Nicolaie Mirean, foarte frumoase poeziile scrise de tine,…merg direct la inima. Doamne ajuta!
Sfantul Pavel zice ca nu mai suntem sub Lege – nu atinge, nu gusta, nu asta, – zice “toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”. Da, toate imi sunt ingaduite, dar daca am si intelegerea dreapta.
Aceasta ma face sa-mi amintesc celebra zicala a Fericitului Augustin : “Iubeste si fa ce vrei” care nu poate fi adevarata decat intr-o anumita intelegere, pentru ca conteaza foarte mult si cum iubim, ce fel de dragoste avem, iar pe de alta parte pentru ca doar dragostea lui Dumnezeu este desavarsita, El fiind insasi Iubirea, in timp ce omul doar tinde spre Absolut.
Sf. Maxim Marturisitorul spune ca vointa e miscarea rationala a fiintei omenesti. Iar daca omul ii da o directie stramba ratiunii de care e imprimata vointa lui, chiar daca iubeste nu poate sa ajunga la o plinire, ci risca o deviatie. Asadar o iubire in care nu exista dreapta socotinta, o iubire in care lipseste partea rationala, este o iubire franta.
@ Nicolae Mirean
Omul fiind creat dupa Chipul dumnezeirii nu poate fi mai prejos decat ingerii.In schimb pacatul poate sa-l faca pe om mai prejos decat animalul.
Limbajul s-a pervertit pentru că s-a stricat, mai înainte, viaţa pe pământ. În privinţa desfrânării… şi-a pierdut gustul. Dar şi fecioria, curăţia, şi-a pierdut gustul. Gustul desfrânării e… oţetit şi ar trebui să ne facă să fugim de ea.
Dar degeaba ne gândim că păcatul a ajuns lege, că desfrânarea a ajuns curentă, dacă nu avem în mintea noastră noţiunea a ceea ce este curăţia. Poate pricepem ceva din faptul că acum un secol era o mare ruşine, nu se pomenea… să fii îmbrăcat indecent, să vorbeşti vulgar, să existe relaţii trupeşti, ba chiar cu nonşalanţă, înainte de căsătorie. Acum domneşte peste tot păcatul desfrânării, de la reclame până la concubinaj.
Nu mai există taină, totul este dezgolit, batjocorit, experimentat. Cred că la înţelegerea aceasta tainică, cuviincioasă se referea şi P. Rafail că totul este îngăduit dacă există şi înţelegerea dreaptă. De aceea peristă şi în cadrul căsătoriei păcatul desfrânării, pt că nu există înţelegerea tainică.
Şi, pt că s-a ajuns atât de jos, pot avea unii pretenţia că relaţia lor trupească e atât de frumoasă încât să fie şi binecuvântată de duhovnic pt că nu e păcat. Atunci cununia ar rămâne doar la un nivel formal, bigot. Pe când asta ţine mai mult de yoga, de ezoterisme care dau o “eliberare” spirituală care nu e altceva decât anihilarea strigătelor conştiinţei, “eliberare” care înseamnă emancipare. Dar nu aduce linişte, ci dezastru.
Ce este mai rău e că răsturnarea aceasta s-a produs cu toate celelalte patimi: lăcomie, invidie, cleveteală…
Am spus mai sus ca am sa inchei subiectu asta ca nu vreau sa zic ceva care sa sminteasca.Si eu sunt de acord cu voi si stiu ca asa este cel mai bine si cel mai uman de facut.Da ce ziceti voi este corect.Este ideal defapt.Dar noi nu traim intr o lume ideala.Ba din contra intr o lume care se aseamana cu sodoma.Cati credeti ca se mai casatoresc virgini?Pe bune acum.Si daca nu se mai casatoresc virgini sau daca fumeaza sau au vreo alta patima sa nu i mai primeasca in Biserica?Sa nu i mai spovedeasca?Sa ii lase lumea(cei ca voi spre exemplu care pareti oameni cu o randuiala Ortodoxa buna) de izbeliste?Nu mi se pare normal si nici nu mi se pare corect.Trebuie sa alegi raul cel mai mic.Orice om poate sa se schimbe,unii se schimba deodata si altii in timp.Nu trebuie sa ii marginalizati si sa ii puneti la perete?sau trebuie ajutati?Daca sa presupunem cauta hotii sau talharii cauta sa prinda pe un om ptr ai face rau si omul acela vine si se ascunde la tine in casa si hotii vin la tine si te intreaba…Este omul acela aici?U ce faci?Zici da este aici,luati-l!ca s-a nu minti?Sau zici NU!Nu este aici!Ai mintit si ai salvat viata omului?Ce de facut aici?Sa minti si sa pacatuiesti?sau sa zici adevaru si sa l omoare pe bietu om?E doar un exemplu.Sper sa nu-l intelegeti la propiu ci la figurat si sa intelegeti ideea defapt care vreau sa o spun.Si mai am 1000 de exemple si chiar intamplari atat din Pateric Elaina si de la Sfinti Parinti.Asa cum zice si Parintele Cleopa…Vezi ca nu vrea sa tina post…spunei incerca omule macar o zi,la anu incerci o saptamna si Doamne ajuta ai sa ajungi la cele 40 de zile.Incet,cu rabdare,ptr ca lumea e din ce in ce mai pacatoasa…si pacatele foarte bine inradacinate in ei si le este foarte greu sa lupte pe toate “fronturile” din prima.Chestia care am spus o si mai sus cu impreunarea cu o fata si ea sa se schimbe era de asemenea un exemplu.Nu un caz exact.Sa nu credeti ca eu incerc sa va zic altceva decat zice Scriptura,sau ca eu nu sunt de acord cu voi.Si eu as vrea sa traiesc in lumea aceea perfecta in care toti sunt credinciosi si se casatoresc si asculta poruncile Domnului.Dar nu traiesc intr o asemenea lume si as putea sa sincer sa mi vad de viata mea si sa nu bag in seama pe cei din jurul meu cu care ma intalnesc sau vorbesc sau socializez in viata de zi cu zi,sau oamenii care iti ies in cale.Da.Mi ar fii bine sa zic ca nu ma intereseaza.Eu sunt om cu frica Lui Dumnezeu si ce ma interseaza pe mine de vecinu meu?Dar daca fac asta ma simt ca acel om care si a ingropat talantul.Am spus multe lucruri la figurat si sper ca s-au inteles.Chiar e de data asta ultima oara cand intervin legat de subiectu asta,desi sincer as putea sa dau exemple pana maine.Oricum am sa mai intervin la alte subiecte de aici de pe site:) pentru ca imi plac discutiile pe plan duhovnicesc.Poate la alte subiecte o sa intelegeti ce vreau eu sa spun.Multumesc
@ C.O.
Psalmul 8 v 4,5
Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri,cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el.
DESPRE CĂSĂTORIE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA
– La căsătorie nu ajunge numai numărul anilor, îngăduiţi de lege, ci se cere şi vârsta credinţei în Dumnezeu, prin care, „păzind hotarele legii”, să se asigure stăpânirea acestei patimi. Majoratul părţilor îl decide mintea, nu instinctul; credinţa, nu necredinţa; înfrânarea nu desfrânarea.
– Viaţa noastră are trei faze în dezvoltarea ei: faza vegetativă – până la naştere; faza bio psihică, fără limite precise; şi faza spirituală. Mulţi nu trăiesc decât primele două faze ale vieţii, iar mai sus nici n-au de gând s-ajungă. Trăind într-o căsătorie cu aceştia, nu poţi fi decât într-un permanent dezechilibru cu cerinţele spiritului. Viaţa acestora e o înjurătură continuă la adresa spiritului, iar pentru partea creştină e un fel de mucenicie fără nădejde sigură.
– În opera recreaţiunii omului în Hristos, cele două părţi trebuie să se simtă că sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmăreşte printr-înşii o intenţie divină, îmbrăcată în pui de om. O căsătorie cu o aşa socoteală o binecuvintează Dumnezeu când ridică nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taină. E singura garanţie a unei căsătorii durabile şi plăcute lui Dumnezeu.
– Prin Isaia proorocul, Cuvântul se tânguie: „Piere dreptul şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept” (Isaia 57, 1). Cum pier drepţii şi nimeni nu ia aminte? Foarte simplu: că nu se mai nasc. Şi e de vină omul? Trebuie să se întrebe omul, de ce nu se mai nasc drepţii? Iată că trebuie, de vreme ce-i aflat de vină; iată că dispariţia dreptului e o problemă, de care suntem traşi la răspundere. Căsătoria are cuvântul.
– De multe ori haosul îl anunţă prima celulă a mediului: familia necreşină.
– Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
– Dacă nu-i dă pace la copil în vremea sarcinii, va avea precocitate sexuală.
– În timpul sarcinii, mama să nu stea în fum şi să nu ia medicamente.
– Copiii născuţi numai după distracţii şi destrăbălări au ieşit răi.
– Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
– Iobagii aveau câte 16 copii şi erau slugi.
– Din 3 familii, 2 divorţează.
– Căsătoria pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.
– Abstinenţa sexuală dă vigoare, dar din când în când, şi mai rar, trebuie soţii să se împreuneze, în afară de posturi (Sfântul Pavel).
DESPRE DESFRÂNARE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA
– Scurtarea vieţii a venit neamului omenesc ca o plată pentru căderea în desfrânare. Nici că se poate mai drept. L-a înzestrat Dumnezeu pe om cu atâtea daruri minunate, ca el să renunţe la ele şi să se coboare satisfăcut la singur rolul de mascul şi femelă? Asta-i toată aspiraţia lui? Neînvăţat la un ideal mai înalt, sau nevrând să ostenească mai sus, aşa după cum a rânduit Dumnezeu o instituţie, Biserica, tocmai cu acest scop, ca să-l îndrepte şi să-l ajute spre împărăţia spiritului, sigur că se află în disonanţă şi în dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv că nu-L asculţi sau Îi tăgăduieşti existenţa, şi-I nesocoteşti Biserica, pentru că El are o rânduială şi-ţi cere s-o urmezi.
Solomon, ca unul ce avea s-o păţească, a întrevăzut acestea: „Cei nelegiuiţi pedepsiţi vor fi… Femeile lor sunt fără minte şi copiii lor stricaţi, iar spiţa lor blestemată” (Înţelepciune 3, 10 12).
– Preoţii vremurilor noastre, cu aceeaşi datorie ca Pavel, nu mai urmăresc desfrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească, în întindere şi în adâncime, ci o lasă să-şi facă de cap. Ei nu mai au îndrăzneala să o măture afară din taina căsătoriei creştine, de aceea se ajunge la sărăcirea roadelor ei, copiii. Aşa se întâmplă că: „lipsind preotului cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul”, cum se tânguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-au întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni. Acesta este un semn de primejdie, din amândouă părţile. Căci scrie: „Dormind oamenii, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s-a dus” (Matei 13, 25).
Deci nu fără rost atragem luarea-aminte că neghinele vrăjmaşului vor sălbătăci oile împotriva păstorilor…
– Păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea întârzie sau face cu neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Hristos în noi. Că numai de se va arăta viaţa lui Hristos în noi, vom cunoaşte ţinta spre care trebuie să tindem şi ne vom înţelege rostul pe pământ.
@TonyP
Ai dreptate că realitatea în care trăim e păcătoasă. Dar eu prefer o perspectivă inversă a ceea ce ai spus.
Într-adevăr, durează mult până să ne ridicăm din tina păcatelor, mai ales dacă ne-am trezit la credinţă după o viaţă mai destrăbălată. Pe de altă parte, nu durează deloc mult să lăsăm păcatele, ci pur şi simplu nu le mai facem. Răbdăm orice neajuns numai să intrăm în împărăţia cerurilor chiar şi fără un ochi sau o mână. Doar o astfel de împotrivire ne va face înţelepţi în cele bune, nu în vicleşuguri şi compromisuri. Doiar aşa ne putem înnoi viaţa şi mintea. Altfel nici nu suntem creştini.
Vreau să zic cu credinţă, cu smerenie, cu umilinţă, cu realismul dat de cugetarea la moarte şi veşnicie, nu la oportunităţi lumeşti voite sau constrângătoare. Cu recunoaşterea răutăţii noastre care ne aduce mila, harul lui Dumnezeu, care ne scoate din clişeele păcatului pe tărâmul dreptăţii şi cuviinţei. Nu e folositor un zelotism sterp, cu aprinderea sângelui, ci smerenia curată, din inimă.
De aceea s-au chinuit mult sfinţii, pt că au gustat din harul Lui şi l-au dorit prin toată viaţa lor. De aceea sunt puţini care se mântuiesc, de aceea e strâmtorare mare acum cum n-a mai fost, pt că majoritatea alege păcatul, voit sau prin constrângerea împrejurărilor. De multe ori până să ne ducă la limita existenţei. Orice îngăduinţă strică mult, mult efort bun.
Dduhovnicul nu are puterea de a tolera vreun păcat de orice fel. Sf. Vasile zice în canoanele sale că dezlegarea şi canonul se dau celor ce arată întorcere. Iar faţă de cei ce nu se pocăiesc – să nu se facă părtaş la păcate străine. Dar şi între cei care nu se lasă de păcate sunt diferenţe. Unii din neputinţă, alţii din rea-voinţă sau chiar necredinţă. Pe cei din neputinţă nu-i poate dezlega la păcat, ci îndruma să-şi capete vigoarea duhovnicească să se ridice, să scape din mrejele răului.
Am scris destul de concentrat, dar mai sunt destule aspecte, mai ales ale păcatului în discuţie, desfrânarea/curăţia. Remarci foarte bune de la P. Arsenie Boca a adus antuza: 1. la majoratul căsătoriei se ajunge şi cu mintea, cu despătimirea, nu doar cu anii; 2. cele trei faze ale existenţei … Căci mulţi caută să se căsătorească pt a scăpa de păcat sau la păcat. Pt a evita lupta cu patima şi a o „învinge”.
@ Nicolae Mirean
In cartea “Psaltirea in talcuirea Sfintilor Parinti” de Cuv. Eftimie Zigabenul si Sf. Nicodim Aghioritul, pentru Psalmul 8 in care David a scris “Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri”, se spune:
Cu aceste cuvinte, Proorocul si imparatul isi aduce aminte de facerile de bine pe care Dumnezeu le-a facut dintru inceput omului; acesta era cu putin mai prejos decat ingerii, din pricina amestecarii tinei trupului si a celor ce urmeaza dintr-un astfel de trup .Si in continuare, Teodorit da explicatia urmatoare: “Aici a pomenit de hotararea de dupa calcarea poruncii [aceea de a nu mai manca din pomul cunostintei binelui si raului, a carei calcare a adus dupa sine moartea], caci este mai micsort decat ingerii din pricina ca este muritor”.
Omul este mai prejos decat ingerii din cauza trupului material,si care din cauza naturii cazute este supus pacatului. Insa asa cum se spune si intr-un tropar din slujba inmormantarii: Chipul slavei Tale celei negraite sunt, macar de port ranile pacatelor. El este, asa cum stim, chemat sa se asemene cu Creeatorul,este chemat la indumnezeire, si toata viata lui ramane cu acest dor de Absolut.
Nu putem insa sa nu ne amintim aici si de Sfantul Ioan Botezatorul care este numit “inger in trup”, dar mai ales sa ne gandim la Maica Domnului care este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanarea decat serafimii.
Acestea fiind scrise, sunt doar cateva precizari pe marginea frumoaselor versuri pe care ni le aduci spre bucurie, si pentru care iti multumim.
@Toni
Te gasesti exact in situatia in care ma aflam eu cu zeci si zeci de ani in urma. Ma simteam atras de Domnul dar si obisnuintele rele. Stiam ca a trai in curvie este pacat dar socoteam ca in zilele noastre sunt altii cu pacate mult mai mari. La urma urmei ce este curvia fata de sodomie? Sau fata de pedofilie?
Mi-au trebuit ani multi si multa suferinta pe care a trimis-o Domnul in calea mea ca sa inteleg ca Judecata nu va fi facuta prin comparatie, adica cantitatea si gravitatea pacatelor mele versus ale societaii in timpul careia am trait. Nu..nu Toni. Vei sta in fata Domnului ca si cum ai fi singurul om care a trait vreodata si ti va pune o singura intrebare simpla: Ai stiut ca a trai in curvie este pacat? Si daca raspunsul este pozitiv, si este… nu stiu daca mai urmeaz ceva. Nu pentru ca Domnul ar fi nemilostiv sau pentru ca n-ar putea sa treaca peste asta, ci pentru ca El judeca inimile si constiintele. Nu poti lucra impotriva constiintei pe care El a zidit-o in tine si sa te astepti sa fi socotit nevinovat.
Este foarte adevarat ce spui tu, ca din ceva rau poate iesi ceva bun, dar noi n-avem nicidecum voie sa ne lasam in pacate – sau sa facem noi raul – ca sa izvorasca binele. Ia gandeste-te ce crime monstruoase s-ar putea justifica in felul acesta.
Daca iese ceva bine din ceea ce tu ai facut rau este numai si numai pentru ca Dumnezeu vrea sa te incurajeze sa cauti binele si ca sa nu deznadajduiesti in puterea si dorinta Lui de a indrepta faptele tale si a te ierta. Nicidecum pentru ca ingaduie o asemenea purtare. Nu face confuzie intre rabdarea Domnului si toleranta Lui fata de pacat. Pentru ca atunci cand ai sa cresti duhovniceste ai sa intelegi ca toleranta Lui fata de pacat este zero.
TonyP:
Am sa incerc sa-ti dau un raspuns cat mai frumos posibil, pentru ca dupa ce ai mai venit cu niste precizari, „mi-am revenit” din „socul” pe care mi l-a produs prima ta postare. Credeam ca erau asa niste cuvinte „test”, ca sa vezi cum reactioneaza lumea. Cred ca ai fost totusi sincer. Dar, … ceea ce ai spus tu, nu seamana prea mult cu ceea ce incearca fiecare crestin, dupa puterile sale, sa puna in practica, conform invataturii crestin-ortodoxe.
Dupa 1990 s-au tiparit tone de carti, avem acces nelimitat la informatie, avem nenumarate manastiri si biserici in tara, sunt multi preoti si calugari care sunt buni duhovnici, asadar, avem posibilitatea de a ne pune la punct, cum spunea parintele Arsenie Papacioc. Nu avem scuze …
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al milei si al iubirii, care are infinita rabdare cu noi, care nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Tocmai de aceea Hristos soca, nedumerea, si-i deranja foarte tare pe fariseii si carturarii Legii Vechi, pentru ca statea mai mult in preajma vamesilor, a samarinenilor (adica cu celor de alt neam decat poporul ales), a desfranatelor, a bolnavilor, a demonizatilor, a saracilor, a celor mai umili si mai „neimportanti” oameni din punctul de vedere lumesc. Hristots a venit pentru TOTI, inclusiv pentru cei exclusi de societate (vezi pilda celor 10 leprosi, dintre care, culmea, doar unul I-a fot recunoscator). Asadar, pentru Dumnezeu fiecare suflet este la fel de pretios, indiferent de conditia lui pe acest pamant. Se face sarbatoare in Cer atunci cand un pacatos se indreapta.
Si ce a facut Hristos? A rascumparat pacatul nostru. Ne-a oferit posibilitatea de a gusta din nou din bunatatile vesnice ale Raiului din care toti cei de la Adam si pana la Invierea Mantuitorului fusesera alungati. A ascultat rugacinile atator drepti care aveau portile Raiului inchise. Si rascumpararea noastra a fost facuta in asa fel incat cel rau sa nu o poata contesta niciodata, adica cu pret de sange, si in asa fel incat nici noi sa nu putem sa o punem vreodata la indoiala, adica S-a intrupat asemenea noua, si a dus povara pacatelor noastre NEVINOVAT fiind, astfel avand deplina incredintare a dragostei Sale pentru noi, ce a mers pana la jertfa suprema.
Ioan Botezatorul doar asta a vestit deopotriva contemporanilor sai si noua: sa s-a apropiat Imparatia Cerurilor. Hristos prin tot ceea ce a facut, a deschis larg portile Imparatiei Cerurilor. Orice Taina in Biserica Ortodoxa incepe prin „ Binecuvantata ESTE Imparatia Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecilor!.” Adica Imparatia Cerurilor ESTE, nu va fi!
Si ce ni se cere? In primul rand sa CONSTIENTIZAM starea noastra de pacatosenie, apoi sa ne para SINCER rau pentru pacatele facute, adica sa ne POCAIM, apoi sa ne SPOVEDIM cu SINCERITATE pacatele, si sa facem eforturi constante pana la la sfarsit, pentru a nu REPETA aceleasi pacate, sau pentru a nu face altele noi, adica sa stam cu candelele aprinse ca si fecioarele intelepte, care atunci cand a venit Mirele au intrat in Imparatie, si usa s-a inchis in nasul facioarelor neintelepte.
Si ce ni se mai cere? Sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele, iubirea incluzand si cele zece porunci, sa credem, sa ne rugam, sa facem fapte bune, sa fim smeriti, si sa avem nadejde in permanentul Lui ajutor si in mila Sa. Si toate acestea nu le facem singuri, ci avem ajutor Biserica, Sfintele Taine, Sfintele Scripturi, pe Duhul Sfant, pe Dumnezeu Tatal, pe insusi Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe Sfintii Parinti, si pe toti Sfintii! Ce ne mai ramane noua de facut, este sa vrem sa fim ajutati.
Revenind la doua dintre exemplele pe care le-ai dat. Spui: „uneori se poate sa pacatuiesti ptr a face ceva bun.Daca eu mint spre slava Lui Dumnezeu…Ce pacat am eu?,sau de ce nu am face cele rele ca sa vina cele bune.” Nici un pacat NU se face spre slava lui Dumnezeu! Daca de exemplu intr-o imprejurare data suntem obligati sa mintim pentru ca sa scapam de la moarte pe cineva, acea minciuna nu este spre slava lui Dumnezeu, si tot pacat ramane, pacat care va trebui spovedit. Am ales doar raul cel mai mic. Dumnezeu in iconomia Sa poate ca a ingaduit sa trecem prin acea imprejurare, pentru ca sa ne folosim de ea mai departe.
Al doilea exemplu pe care l-ai dat, a fost in legatura cu de viata de concubinaj in care traiesc majoritatea oamenilor in ziua de azi, tineri si mai putin tineri, si care tot pacat se numeste, si este inca unul foarte mare, pentru ca legaturile intre barbat si femeie daca nu sunt binecuvantate de Dumnezeu in Taina Cununiei, poarta numele urat dat foarte exact de curvie. Metodele contraceptive, legaturile intime libere, sunt o ofensa pe care noi o aducem lui Dumnezeu, al carui ajutor il ignoram.
Da, Dumnezeu este flexibil atata timp cat vede ca dorinta noastra de a nu mai pacatui este sincera, atata timp cat lupta noastra contra pacatului este permanenta, si atata timp cat nu incercam sa ne indreptatim pacatele, adica sa umblam cu tot felul de scuze si de smecherii, unele char foarte „valide” in ochii nostri. Era o pilda in Pateric, in care un calugar repeta un pacat, apoi ii parea rau, se spovedea, facea canonul si apoi iarasi cadea in pacat. Si cel rau ii spunea ca degeba se straduieste atata, si ca nu are nici un sens sa se tot spovedeasca si sa faca canonul daca tot va cadea in pacat. Iar calugarul i-a spus ca el v-a lupta cu acel pacat pana la ultima suflare, din cauza neputintelor lui. Lupta lui era insa sincera, si pocainta lui adevarata, si Dumnezeu s-a milostivit de el, si moartea l-a gasit spovedit si impartasit de pacatul in care din slabiciune omeneasca cadea. Din exemplul pe care l-am dat ar trebui sa intelegem ca din cauza firii noastre foarte slabe, Dumnezeu mai inainte de a ne contabiliza pacatele, tine seama de dorinta noastra sincera de indreptare si de lupta noastra permanenta cu firea cazuta si cu slabiciunile noastre. Asadar sa punem inceput bun in fiecare zi.
@TonyP
Biserica, duhovnicul poate face pogoramant la unele pacate mici, de exemplu la minciuna in anumite situatii, dar niciodata nu poate face pogoramant la pacate ff mari cum este curvia. (…)Cum ar fi daca duhovnicii ar primi la spovedanie si impartasanie curvari si criminali, spunand acestora ca ” hai lasa ca vad ca esti neputincios ” ? Hristos impartasit curvarilor si ucigasilor ? Asta nu se poate, caci, exista regula care da si limita pana unde poate merge pogoramantul : cu cat esti mai pacatos te impartasesti mai rar, si daca pacatele tale sunt prea mari, atunci esti oprit de la impartasanie. Pogoramantul are limitele lui, altfel se puteau impartasi sfintii laolalta cu ucigasii si curvarii si ereticii si paganii chiar si zilnic. Asa ceva este inadmisibil.
Da, lumea aceasta s-a umplut de curvia tinerilor, este o adevarata sodoma, dar noi nu traim in lume, ci in biserica, dupa regulile bisericii, reguli cu vechime de 2000 de ani si cu obarsia in SFANTA Treime. Vrei curvie ? Atunci nu te impartasesti ! Daca asta vrei, curvie, o faci in afara bisericii, si stii ca in afara ei nu te poti mantui. E alegerea ta, tinere, cu mintea verde. De ce sa spurcam biserica cu sodoma lumii, biserica e acelasi lucru cu sodoma lumii ? Nu, nici intr-un caz. Duhovnicul nu poate face pogoramant niciodata la curvie, crima, lepadare de Hristos, la pacate mari. E drept, exista duhovnici, f rar, care au dat ” binecuvantare ” la curvie, dar acei duhovnici se duc in fundul iadului impreuna cu curvarii. Ce a spus ingerul unui sfant ? Ca cele mai urate pacate pentru Dumnezeu sunt curvia si mandria, si ca in fundul iadului, se duc curvarii si cei f mandri. Acuma ce sa faca duhovnicii ? Sa extinda biserica pana in fundul iadului ? Pai atunci ce anume nu e biserica, daca biserica e si raiul si iadul si sodoma si dracul ??? Cum poti afirma ca o astfel de Biserica mai e a lui Hristos cand e in egala masura si a diavolului ? Poate biserica sa fie de amadoua, sa slujeasca si lui Dumnezeu si lui mamona ? Biserica ortodoxa a lui Hristos si a diavolului ??? Doamne fereste ! Preacuratul Hristos Dumnezeu impartasit curvarilor care sunt fundul iadului ??? Fereasca Dumnezeu. Ca exista, din nefericire si duhovnici care nu inteleg asemenea lucruri fundamentale ? Vinovat e cel care i-a pus duhovnici. O Doamne, lucruri cu adevarat dureroase si tragice. Insa sa nu confundam Biserica cu acei preoti si duhovnici. Ca numarul lor se va tot inmulti ? De aia imi si ingadui sa spun faptele lor, ca sa nu creada cineva ca alea sunt adevarul bisericii. Sminteala se va tot mari, si vai de cei prin care ea vine. Se va mari pana cand un mare putregai din biserica va cadea in gheara antihristului. Putini vor ramane. Numai cei care vor face deosebirea intre invatatura ” oficiala ” si cea traditional ortodoxa.
Sf Apostol Pavel, atunci cand spune ca daca o femeie vine la ortodoxie si era deja casatorita civil, sa nu se despartade barbatul ramas pagan, nu da pogoramant la curvie, asa cum ai inteles tu gresit. Nu, casatoria celor care nu au cunoscut ortodoxia nu se considera curvie, Dumnezeu o primeste chiar daca nu este facuta in fata preotului ortodox. (…) Nu, casatoria celor ce nu cunosc ortodoxia nu e curvie, si Dumnezeu o primeste, asa cum e ea. Ce spune Hristos ? ” Daca nu as fi venit ( Eu, Hristos ) si nu le-as fi spus acestea, pacat nu ar avea ”. Deci pacat au doar aceia care cunosc ortodoxia, dar nu vin la biserica sa se cunune. Aceia sunt curvari. Dar femeia din cuvintele lui Pavel, care vine la ortodoxie deja casatorita cu un sot ce ramane pagan, nu e curva. Deci Pavel nu face pogoramant la curvie nicidecum. El primeste doar ceea ce si Dumnezeu a primit, si nu socoteste curvie casatoria celor care nu au cunoscut ortodoxia, si care … vor fi judecati dupa legea lor. Asta, desigur, nu se intelege, ca cei din alte legi, vor intra neortodocsi in rai. Caci in rai intra doar ortodocsii. Insa, ortodoxia, se poate cunoaste si pe lumea aialalta, de cei ce nu au avut sansa in timpul vietii s-o cunoasca. Caci Dumnezeu e drept si milostiv.
Dar un lucru nu-l poate face Dumnezeu : sa mantuiasca pe cei care nu vor sa fie mantuiti.
PS admin: am intervenit in doua locuri ale comentariului unde afirmatiile erau riscante.
Emanuel,
“lumea aceasta s-a umplut de curvia tinerilor”?
Ar fi bine daca ar fi asa cum ziceti dvs.
Ii compatimesc pe tineri. Nu aprob, evident. Mai greu de inteles pe cei mai putin tineri, care nu sunt deloc putini.
Si ma opresc aici, pt ca multe ar fi de comentat…si cum nu ma rog cu durere pt cei cazuti in pacate grele, ma abtin si de la a comenta.
Referitor la pervertirea limbajului, am observat la Parintele meu duhovnicesc ceva ce mi-a placut tare mult.
Niciodata nu spune la avort altcumva decat ucidere sau crima.
Si daca o femeie se plange ca sotul bea si este violent, ii spune:acela nu e sotul tau, e curvarul cu care curvesti (chiar daca sunt casatoriti civil de multi ani si au copii mari).
Exprimarea aceasta a sfintiei sale a avut darul sa trezeasca pe multi.
Buna, dragilor,am intrat si eu pe siteul acesta,mi se pare interesant sa le citim,sunt analize si explicatii.Tot ceea ce se discuta este interesant,ar fi bine ceea ce discutam sa si respectam,dar din pacate omul discuta multe si respecta putine.e usor sa analizezi dar e greu sa realizezi,ma refer la respectarea cuvantului Domnului.Ce bine ar fi daca tot omul de pe pamant ar incerca sa respecte poruncile Domnului cu orice pret,insa omul asi dedica foarte putin timp Lui DUMNEZEU PRIN RUGACIUNE,NU VREAU SA SUPAR PE NIMENI ,DAR DE ADEVAR NU NE PUTEM ASCUNDE.IMAGINATIVA CAT DE FRUMOS ASR FI DACA TOT OMUL SAR GANDI MACAR CAT DE PUTIN TIMP LA DUMNEZEU,SI AR RESPECTA CUVANTUL LUI.CAT DE BINE AR FI DACA TOT OMUL SAR CREDE EGAL UNUL CU CELALALT,SI SAR RESPECTA INTRE EI ,ATUNCI POATE CA NU AR FI ATATA AMARACIUNE PE PAMANT,PENTRU CA AMARACIUNEA ESTE RASPLATA FAPTELOR NOASTRE.VA MULTUMESC CA MIATI ACCEPTAT CUVANTUL,PACE INTRE NOI TOTI SI LUI DUMNEZEU LAUDA.