PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA. Predici si talcuiri (Sfantul Luca al Crimeei, PS Sebastian, Pr. Coman)

19-11-2011 Sublinieri

Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Zis-a Lui cineva din multime: Invatatorule, zi fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi? Si a zis catre ei: Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale. Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.

(Luca 12,13-21. Duminica a 26-a dupa Rusalii).

***


Sfantul Luca al Crimeii:

Fericirea celui bogat in Dumnezeu. Cine este acela?

Veniti acum, cei care ziceti: astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an, si vom face negot, si vom castiga, voi, care nu stiti ce se va intampla maine: ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere. In loc ca voi sa ziceti: „Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea”, si acum va laudati in trufia voastra: orice lauda de acest fel este rea.

(Iacov 4, 13-16)

Toti suntem astfel. Toti ne construim viata asa cum dorim, toti mizam ca ea va dura mult timp. Dar Domnul Iisus Hristos a spus pentru astfel de oameni, prin urmare si pentru majorita­tea dintre noi, acea parabola pe care ati auzit-o acum – despre un om bogat care a ajuns intr-o mare dilema, caci a strans re­colta bogata de grau si nu stia unde s-o puna. S-a gandit, s-a gandit si a hota­rat: Strica-voi hambarele mele si mai mari le voi zidi si-mi voi strange acolo tot graul meu si bunatatile mele, si-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe buna­tati stranse pentru multi ani: odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Dar Dum­nezeu i-a zis: „Nebunule, in noaptea aceasta iti voi cere sufletul!”

Domnul Iisus Hristos ne-a spus ca asa se va intampla cu oricine este impovarat de astfel de preocupari, care se imbogateste mai mult in cele materia­le decat in cele duhovnicesti, care nu imparte surplusul painii sale oamenilor saraci, ci isi construieste noi jitnite. Lor le vor fi adresate cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul: Iata, securea sta la radacina pomilor: tot pomul ce nu face roa­da buna se taie si se arunca in foc (Matei 3, 10).

Astfel va fi secerat oricine care, la fel ca si bogatul nebun, nu vrea sa stie ca in jurul lui traiesc multi nevoiasi, multi oameni flamanzi, dar nu se gan­deste sa ofere surplusul de paine acelora. Şi acest bogat se gandea doar la si­ne. Gandea ca va trai multi ani si se va desfata de averea lui. Dar Domnul i-a luat viata.

Sa ne infricosam de acest exemplu, sa ne infricosam de securea care ne poa­te secera in orice moment, sa ne gandim la ce inseamna sa te imbogatesti in Dumnezeu. Aceasta inseamna ca treptat, de la o zi la alta, sa te luminezi, sa te curatesti si sa te sfintesti.

Cine se imbogateste in Dumnezeu? Se imbogateste acela care devine mare prin munca, cu migala, care de la o zi la alta se leapada de mandrie, de iubirea de sine, de aroganta, care devine treptat sarac cu duhul. Se imbogatesc cei din ai caror ochi curg lacrimi – lacrimi pentru acea necuratie care ii inconjoara, pe care n-o pot suporta inimile lor, lacrimile unei dureri nemasurate pentru suvoaiele de sange cu care popoarele crestine inrosesc fata pamantului. Se im­bogatesc cei care fara de lacrimi nu pot privi la Crucea lui Hristos. Şi fericiti, bogati in Dumnezeu devin acesti oameni care plang cu aceste lacrimi sfinte. Sufletele lor intinate se spala si ei devin smeriti si buni, si fata de toti se poar­ta cu dragoste si cu blandete. Acestia devin flamanzi si insetati de dreptate, de dreptatea suprema a lui Dumnezeu. Nu pantecele lor flamanzeste, ci inima lor nesatios flamanzeste de adevar, curatie, dreptate si bine. Ei devin impreuna-patimitori cu toti oamenii si milostivi, isi impart toata averea celor neferi­citi care ii inconjoara. Nu se ingrijesc sa-si construiasca case mari, ci tot ce le ramane dau apropiatilor lor flamanzi si insetati. Şi li se curata inimile de ori­ce necuratie pacatoasa, de dispretul fata de oameni, de aroganta, de preainaltarea de sine, de necuratia gandurilor, de dorintele intinate. Şi acestia devin curati cu inima.

Aceste persoane deseori sufera persecutii pentru Hristos si pentru Evanghelia Lui. Sunt grele aceste persecutii, dar ii imbogatesc in Dumnezeu pe cei care le rabda in chip cuvenit. Din persecutii ies sporiti duhovniceste, se intorc curatiti, trecand prin focul si apa cumplitelor incercari ale credintei. Şi lor le este pregatita Imparatia lui Dumnezeu.

Iar cei care sunt batjocoriti pentru ca Il iubesc pe Hristos, pentru ca cred cu toata inima in Evanghelia Lui, cei care sunt ocarati, care sunt prigoniti se imbogatesc peste masura, fiindca si lor le este fagaduita Imparatia lui Dumnezeu. Şi in persecutiile pentru Hristos, si in batjocurile pentru Hristos, spo­resc in slava lui Dumnezeu inimile lor. Şi ei se schimba nu doar interior, ci se transfigureaza si exterior, fiindca ochii lor devin patrunzatori si privirea lor nu mai seamana cu privirea oamenilor din lume. Zambetul curat, luminos radi­aza de pe fetele lor bune si blande.

Uitati-va la icoana Cuviosului Serafim de Sarov, care se afla in fata voastra. Observati ce privire are, ce ochi uimitori, ce infatisare, si veti vedea cat este de bogat duhovniceste acest placut al lui Dumnezeu. In el s-au implinit cuvintele pe care le-a spus din cele mai vechi timpuri regele Solomon: „Luminatorul Domnului este sufletul omului, care a cunoscut adancimile inimii”. Sufletul Cuviosului Serafim de Sarov a fost indreptat toata viata in strafundurile ini­mii, cunoscand adancimea ei si atingand inaltimi nemasurate ale sufletului. Şi a ajuns Cuviosul Serafim luminator al lui Dumnezeu si lumineaza intregii lumi.

Astfel va fi cu oricine isi propune scopul de a nu se imbogati in cele pa­mantesti, ci in Dumnezeu. Şi se va insenina fata lui si se va lumina privirea lui, si va fi luminator al lui Dumnezeu, care isi revarsa lumina sa peste toti cei care il inconjoara.

Asa sa lumineze lumina lui Dumnezeu si in inimile voastre in fata oamenilor, ca vazand faptele voastre sa preaslaveasca pe Tatal vostru Care este in ceruri! Amin.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)

***

PS Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor:

Egoism si materialitate

(fragment)

[…]

Ei bine, pentru doua lucruri a condamnat Domnul pe acest bogat. Intai, pentru egoismul sau, si, in al doilea rand, pentru materialitatea gandirii lui. In ce consta egoismul bogatului? Vedeti, Evanghelia trece peste faptul ca omul acesta era bogat. Nu intereseaza ca avem de-a face cu un om bogat, spre deosebire de o alta pericopa evanghelica, unde bogatia constituia marea problema a tanarului care „a plecat intristat” (Mt. 19, 16-26). De data aceasta nu bogatia deranjeaza, ci felul in care gandeste bogatul sa se foloseasca de ea. Deranjeaza egoismul sau! Si-a vazut tarinele si holdele rodind din belsug; si-a vazut adunate roadele in batatura si primul lucru la care s-a gandit a fost sa-si mareasca hambarele. Din rationamentul bogatului a lipsit orice gand de multumire si recunostinta fata de Dumnezeu, Care a daruit aceasta minunata taina naturii, ca dintr-o samanta atat de mica sa rodeasca planta mareata si roditoare; Care a dat ploaie si soare la vreme ca sa poata creste holdele si Care l-a daruit pe el cu sanatate sa se poata bucura de roadele sale! Dar, cate motive n-ar fi avut bogatul ca sa-I aduca slava si multumire lui Dumnezeu? Lipseste, insa, cu desavarsire Dumnezeu din gandurile si planurile sale. A facut abstractie de Cel ce ii daruise, de fapt, totul…

Mai este egoist bogatul si pentru faptul ca nici aproapele nu incape in gandul si in mintea sa. In planurile sale are loc doar „el” pentru ca asa se intampla de cele mai multe ori cu mintea incetosata de bogatie: nu este loc acolo decat numai pentru „sine”. In mintea si inima omului egoist si coplesit de bogatie, adesea nu mai poate incapea nimeni afara de el insusi. In mijlocul acestor daruri revarsate de Dumnezeu asupra sa, bogatul a ramas singur si egoist. Nu a mai fost loc si pentru Dumnezeu. Nu s-a mai aflat loc nici pentru aproapele. Nu s-a mai gasit loc pentru nimeni, fara numai pentru sine. Acesta este una din explicatiile „nebuniei” bogatului din Evanghelia de astazi.

Am spus insa ca bogatul a fost numit „nebun” si pentru „materialitatea” gandirii lui. Pentru ca si-a inchipuit ca sufletul sau este tot atat de material, pe cat ii era si conceptia sa despre el. Pentru ca, dupa ce a gasit solutia maririi hambarelor, ca in sfarsit sa-si poata linisti constiinta chinuita de stresul bogatiei, s-a adresat sufletulul sau: „Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!” Cine? Sufletul? Dupa abordarea atat de egoista a bogatiei observam acum o alta monstruozitate la bogatul de astazi: el sta de vorba cu sufletul sau ca si cum ar vorbi materiei. Se adreseaza sufletului sau, atribuindu-i necesitati materiale: adica mancare, bautura, distractie. Adica, exact ceea ce nu are nimic comun cu sufletul! Sta de vorba cu sufletul sau cat se poate de material, uitand ca sufletul nu se hraneste cu acestea, ci tocmai cu opusul lor. Caci, sufletul nu are odihna decat in «lucrare» — in lucrarea binelui. Nu se hraneste cu mancare, ci cu nemancare – cu post, adica. Nu se veseleste cu bautura, ci cu abstinenta. Acestea reprezinta hrana, bautura si odihna sufletului! Nebunia bogatului, insa, a ajuns pana acolo incat, stand de vorba cu sufletul sau, i se adreseaza aceluia ca unui tovaras „de carciuma”. Iata de ce l-a numit „nebun” Dumnezeu pe bogatul acesta.

De aceea, mesajul Evangheliei de astazi nu poate fi decat acela de a fugi de aceste nebunii, pentru care Dumnezeu a judecat atat de aspru pe bogat. Intr-o lume in care suntem panditi tot mai mult de egoism: fiecare este mai mult pentru sine; nimeni nu mai are inima pentru celalalt; toti privim cu invidie, cu dispret si cu rautate la cel de langa noi, nu cumva sa ne-o ia inainte… Intr-o lume in care ne doare numai de noi insine si ne pasa tot mai putin de cei din jur; intr-o societate care cultiva tot mai mult egoismul; cultiva individul si nu persoana sau personalitatea; cultiva omul, dar nu omul lui Dumnezeu; nu omul format din trup si suflet, ci doar omul material; intr-o lume in care ne surprindem atat de mult gandindu-ne numai la noi insine, facandu-ne planuri peste planuri fara de Dumnezeu si dorindu-ne numai binele acesta material si pamantesc… Cat de mult lipseste din gandirea noastra raportarea la aproapele si la Dumnezeu?! De cate ori nu ne surprindem si noi vorbind cu sufletul nostru asa cum a facut-o bogatul de astazi? Si, stand de vorba cu noi insine, de cate ori nu ne aratam preocupati, sau mai bine zis obsedati, doar de lucruri materiale si trecatoare, ce se epuizeaza si se consuma in viata aceasta?…

Evanghelia de astazi ne invata, asadar, sa fugim de egoism. Sa facem, adica, si lui Dumnezeu loc in fiinta noastra. Lui, Care a creat-o. El a creat lumea si toate cele pe care le vedem in jurul nostru si, cu toate acestea, de multe ori Lui nici nu-I mai facem loc in inima si in gandurile noastre! Suntem plini de noi insine, si nu mai incape acolo nici macar Dumnezeu, daramite aproapele, pe care indraznim adeseori sa-l privim cu dispret sau sa-l judecam aspru, socotindu-l neimportant. Cat priveste sufletul, Evanghelia de astazi ne indeamna sa intelegem ca acesta nu se hraneste cu tot ceea ce este „la moda” in ziua si in lumea de astazi. Tot ceea ce este mai la moda astazi pare a avea din ce in ce mai putin de-a face cu sufletul din noi. Iata cat de actuala este aceasta pericopa si, totodata, cat de binevenita! Tot ceea ce este promovat de lumea aceasta: pe strada, pe panourile publicitare, in media si pretutindeni, toate acestea nu fac doi bani pentru sufletul din noi! Si cu toate acestea, adeseori cadem in capcana inversarii valorilor si ne trezim vorbind sau gandind numai despre acelea si lasand loc atat de putin, daca nu cumva deloc, lui Dumnezeu sau aproapelui in inima si in fiinta noastra.

Evanghelia de astazi ne arata, de asemenea, ca ceea ce, cu disperare, vom cauta sa punem in cosciugul nostru ori sa strangem in casele noastre nu vom lua cu noi dincolo, ci doar acelea pe care le vom darui lui Dumnezeu si aproapelui. Este paradoxal cum in lumea cealalta vor ajunge numai bunurile la care suntem gata sa renuntam aici, adica sa le daruim celuilalt! Nu cele pe care ni le indesa in buzunare si in „suflet”, ci doar cele pe care le vom darui aproapelui. Doar acelea vor putea trece vamile vazduhului si vor putea ajunge in viata de dincolo, pentru a se constitui in adevarate bogatii! Pentru ca, incheie Evanghelia de astazi, asa se intampla cu toti aceia care aduna comori aici, si nu vor intelege sa se imbogateasca in Dumnezeu. Asadar, doar aceia dintre noi care vom intelege aceasta taina si cum sa ne imbogatim in Dumnezeu vom scapa de judecata Sa aspra — „nebunule” — si vom putea dobandi binecuvantare si viata vesnica, Amin.

(din: †  Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)

***

Parintele Constantin Coman:

Despre investitii

R. Radulescu: Parinte profesor, o alta pilda despre relatia omului cu ceea ce poseda el, Pilda bogatului nemilostiv, asa este numita in Scriptura. O auzim astazi la Evanghelia din cadrul Sfintei Liturghii. Ogoarele unui om au rodit mai mult decat in alti ani, incat a trebuit sa-si mareasca hambarele sale, si chiar sa-si construiasca altele noi. Mantuitorul Hristos spune ca a apelat la o solutie nebuneasca. Va intreb de ce o apreciaza in felul acesta Mantuitorul Hristos, de ce-i spune: „nebune”?

Pr. Coman: Pilda aceasta mai este numita si Pilda bogatului neintelept, sau Pilda bogatului nebun. Sfarsitul parabolei confirma faptul ca solutia, care parea cel putin rationala, nu a fost deloc fericita. Nebunia este antonimul intelepciunii. Am fi tentati sa credem ca bogatul a procedat corect. Pana la un punct gandirea lui a fost logica. I-a scapat un amanunt: eventualitatea mortii. Bogatul nu luase in calcul moartea, care putea interveni oricand. Isi elaborase solutia, fara sa tina seama de aceasta eventualitate. Ori, o solutie care nu ia in calcul toti factorii implicati, nu este o solutie inteleapta.

Va intrebati, probabil, la ce solutie ar fi recurs daca lua in calcul eventualitatea mortii. Cred ca lucrurile se schimbau, poate chiar radical. Mai ales daca intra in discutie si posibilitatea ca moartea sa survina foarte repede. Se gandea probabil sa nu tina totul pentru el, ci sa investeasca o parte din avutie in „viata de dupa moarte”, indiferent cum o concepea el. A gandit ca un „nemuritor”, fara sa fie!

Acesta este un nivel de intelegere. Un alt nivel s-ar putea referi la faptul ca, intr-adevar, a limita viata numai la a manca si la a bea, si a face din aceasta prilej de veselie, este prea putin. Pana si bunul simt ar contrazice aceasta perspectiva. Cuvantul Mantuitorului este foarte ferm: „…viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale!

Dar mesajul central al parabolei merge mai departe, fiind consecvent cu intreaga Evanghelie. Faptul insusi de a se ingriji sa aiba ce manca si ce bea este o nebunie din perspectiva Evangheliei, adica o absurditate, un lucru neintelept. O sa va mire, dar tocmai aceasta este lipsa de intelepciune, prostia! Cu atat mai mare este nebunia, cu cat cineva se ingrijeste nu numai pentru prezent, ci vrea sa-si asigure si viitorul din acest punct de vedere, daca se poate pentru cat mai mult timp. Mantuitorul aduce aminte, si cu acest prilej, ca de cele necesare vietii omului se ingrijeste Dumnezeu, el, omul, fiind chemat sa se preocupe de lucruri mult superioare. Aceasta este perspectiva teologica.

Intorcandu-ne, insa, la perspectiva lumeasca, nici aceasta nu justifica atitudinea bogatului. Chiar daca omul s-ar limita la aceasta viata si la aceasta lume, solutia de a depozita numai pentru sine este una neinteleapta. Chiar si din perspectiva logicii, a filozofiei imanente, solutia bogatului era una neinteleapta, pentru ca, cel putin, si-ar fi creat relatii frumoase cu cei din jurul sau, daruind din surplusul recoltei sale.

De altfel, este foarte interesant cum introduce Sfantul Evanghelist Luca aceasta parabola. Mantuitorul Hristos rosteste parabola provocat fiind de cineva din multime, care Ii cere sa intervina intr-o disputa cu fratele sau. Il ruga pe Mantuitorul sa-l determine pe fratele sau sa imparta corect cu el mostenirea. Mantuitorul il apostrofeaza spunandu-i: „Cine M-a pus pe Mine judecatorul si impartitorul averii voastre?” Contextul ii ofera prilejul Mantuitorului sa spuna ca nu in prisosul averilor consta viata noastra, ci viata este mult mai mult decat atat.

Sugereaza celui care-i adresase rugamintea ca relatia buna cu fratele poate insemna mai mult decat a avea parte din mostenire. Lucrul acesta este de inteles la nivelul logicii elementare si comune. Dar nimeni nu este dispus sa sacrifice partea sa de avere pentru a pastra relatia buna cu fratele sau. In continuare, Mantuitorul rosteste aceasta parabola ca sa demonstreze ca este neintelept sa investesti numai in propria ta existenta, pentru ca singuratatea, oricat de imbelsugata ar fi ea, este un nonsens si o nebunie, chiar daca ramanem numai la nivelul lumii acesteia, al istoriei si al creatiei. Daca, insa, mergem mai departe, la existenta vesnica, pe care ne-o propune Mantuitorul Hristos, atunci lipsa de intelepciune sau nebunia sau prostia este cu atat mai mare.

R Radulescu: Parinte profesor, sa aplicam putin aceasta pilda la situatia noastra de astazi, cand se vorbeste pretutindeni despre criza economica in care suntem sau in care vom fi. Nu mai sunt bani pentru ca s-a consumat mult, au existat bani artificiali, s-a oprit robinetul, consumul s-a oprit, sunt probleme economice, sunt probleme sociale. Se spune ca cel mai bine in astfel de situatii este sa economisesti. Asa a vrut sa faca si bogatul nemilostiv, sa economiseasca pentru vremuri negre. Este si tendinta noastra sa ne asiguram viitorul, din punct de vedere material. Acesta este sistemul in care traim si suntem provocati sa actionam asa. Mai totul in jurul nostru ne impinge sa avem acest comportament. Mantuitorul Hristos ne propune altceva. Este greu sa iesi din valul economic al sistemului, in care ne aflam, si sa urmam mesajul Mantuitorului Hristos. Cum sa iesim din sistem, va intreb acum?

Pr. Coman: Bogatul neintelept din Evanghelia de astazi nu-si economiseste pentru vremuri grele, ci, spune Evanghelia, isi economiseste pentru a-si oferi un confort existential: „… suflete al meu, ai multe bunatati, de acum incolo poti sa stai, sa te odihnesti, sa mananci, sa bei si sa te veselesti!

In ceea ce priveste sfatul pe care ni-l dam noi sau analistii, in confruntarea cu iminenta criza financiara, de a econo­misi, sigur ca acesta are, pana la un punct, o logica. Este firesc. Daca afli ca este posibil sa fie seceta in vara care vine, consumi mai putin din hambar. Asadar, nimeni nu este impotriva unei elementare gospodariri a resurselor, ca sa faca fata unei situatii extreme. Dar nu despre aceasta este vorba aici, ci despre o anumita ideologie, mentalitate, care exercita atata presiune asupra noastra, incat ne transforma viata intr-o preocupare, intr-o angoasa, intr-o neliniste permanenta de a ne asigura noi propria existenta.

R RadulescuSi pentru consum!

Pr. Coman: Pentru consum, nu mai vorbim! Alta ispita majora, consumul. Romanii sunt in plin consumism, sa spun asa. Dupa o perioada de cateva decenii, cand nu au avut ce consuma, iata, acum consuma din plin, iar de cele mai multe ori au si cu ce plati. Ne luptam apoi, cu slabitul, cu neputintele care vin din consumul fara masura. Dar foarte importanta este angoasa, nelinistea, cum sa se asigure?

Acesta este discursul esential al Mantuitorului Hristos. Omul nu se poate asigura pe sine, oricat de inteligent ar fi, oricat de echilibrat, de econom. Dumnezeu ne da foarte multe semne. Criza insasi este un astfel de semn. Cine isi putea inchipui ca un sistem financiar atat de evoluat, asa cum se propunea el insusi, poate sa aiba o sincopa de asemenea proportii? Cel mai scump lucru acum sunt banii, am inteles. Eu nu ma pricep, dar asa ni se spune. Cel mai scump lucru la ora actuala sunt banii, desi bancile sunt in jurul nostru, mai multe decat bisericile. Si totusi nu mai sunt bani. Se demonstreaza, asadar, esecul unei ideologii, care era centrata tocmai pe economisire: banca egal economie; banca egal investitie rentabila; banca, egal asigurare. Pe langa banci exista si sistemele de asigurari, care sunt tot un fel de banci, care ne fagaduiesc asigurari, in curand si pentru vesnicie! Am inteles ca sunt unii foarte bogati, care cauta banci sa-si asigure vesnicia, daca cumva intre timp se descopera secretul nemuririi sau al invierii din morti. Aceasta asezare la nivelul mentalitatii fata de lucruri este combatuta de Hristos, de Biserica si de credinta noastra. Sa nu te alipesti de aceasta lume si de oferta ei ca de ultimul scop, ca de ultima ratiune, ca de ultimul sens al vietii tale, lucru care poate fi patruns chiar si cu cea mai simpla minte.

R. Radulescu: Concluzia pildei, o spune Mantuitorul Hristos, este recomandarea ca omul sa se imbogateasca in Dumnezeu. Ce inseamna sa te imbogatesti in Dumnezeu?

Pr. Coman: Este o exprimare un pic greoaie, dar o putem intelege prin extrapolare. Ce inseamna sa ma imbogatesc in cineva? Inseamna sa investesc timp, osteneala, dragoste pentru a-l pastra pe cel drag aproape. Noi stim ce inseamna sa investesti in relatiile cu oamenii. Aceasta inseamna sa te imbogatesti in oameni, in prieteni. Investitia se va dovedi profitabila, pentru ca de la cei dragi vor veni multa bucurie, mult folos, multa bunatate, multa dragoste. Sunt bogat ca am o sotie extraordinara, sunt bogat ca am niste copii care ma umplu cu ascultarea lor, cu stradania lor, cu rezultatele lor si asa mai departe. Sa vorbim in termenii pe care ni-i propune situatia actuala: a se imbogati cineva in Dumnezeu inseamna a investi in Dumnezeu. „Investiti in Dumnezeu” ne propune Mantuitorul Hristos. Este cea mai rentabila si cea mai neriscanta investitie. De altfel, spune Mantuitorul Hristos, nu investiti in lumea aceasta, in bogatiile acestei lumi, pentru ca bogatiile acestei lumi ba sunt furate de hoti, ba le rod moliile, ba vine o criza si se alege praful de tot; ci investiti in averea cereasca, in Dumnezeu, unde nici hoti, nici molii nu sunt.

Cum poate cineva investi practic in Dumnezeu, spune Hristos, putin mai jos, in continuarea parabolei: „Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica!(Luca 12, 33). Milostenia este alternativa „adunarii in hambare“, a economisirii pentru tine, a investitiei in tine. A face milostenie inseamna a investi in Dumnezeu. In limba romana se mai pastreaza cuvantul de multumire cand primesti milostenie: Bogdaproste!, care se traduce prin „Dumnezeu primeste! Va reamintesc scena judecatii finale a lumii, cand criteriul ultim va fi masura in care am fost solidari cu cei in nevoi. Justificarea acestui criteriu este relevanta pentru discutia noastra: „Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.” (Matei 25, 40). Aceasta este marea investitie. Aceasta este oferta, aceasta este provocarea ultima, pe care Evanghelia si Mantuitorul Hristos o aduce lumii, iar Biserica prin predica ei si prin chemarea ei o repeta la nesfarsit. Nu va alipiti de aceasta lume, oricat de frumoasa ar fi ea, pentru ca nu este sensul ultim al existentei voastre. Sensul ultim este mult mai mare, oferta este mult mai generoasa si se cheama Dumnezeu.

Cine a gustat, un pic, din ceea ce inseamna dragostea, bunatatea cuiva, cine se bucura sa vada fata omeneasca mai mult decat propria bogatie, cui ii este draga sotia sau sotul, cine a facut experienta acestei iubiri, sa incerce si experienta iubirii de Dumnezeu. Va avea de castigat!

(din: Pr. Constantin Coman, “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”,Editura Bizantina, Bucuresti, 2010)


Categorii

1. SPECIAL, Bogatul caruia i-a rodit tarina, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invidia, rautatea, Parintele Constantin Coman, PS Sebastian, Sfantul Luca al Crimeei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA. Predici si talcuiri (Sfantul Luca al Crimeei, PS Sebastian, Pr. Coman)

  1. Pericopa evanghelica: Luca 12, 16- 21

    16.Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
    17.Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?
    18.Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele;
    19.Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
    20.Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
    21.Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

    Pericopa apostolica: Efeseni 5, 8- 19

    8.Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
    9.Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.
    10.Încercând ce este bineplăcut Domnului.
    11.Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
    12.Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.
    13.Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
    14.Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: “Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos”.
    15.Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
    16.Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
    17.Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
    18.Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.
    19.Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,

  2. Pingback: Predici la Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina » Alex Rădescu Blog
  3. Pingback: "DE VREME CE EU, PACATOSUL..." (video, audio). "Suflete, suflete, pana ce esti viu, pocaieste-te..."
  4. Pingback: SCARA FERICIRILOR: Cele 9 Fericiri evanghelice talcuite de Parintele Rafail Noica. CE ESTE PATIMA? CE ESTE REALISMUL DUHOVNICESC? -
  5. Pingback: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea” -
  6. Pingback: Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI? -
  7. Pingback: Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina. TALCUIRE ACTUALA SI PROFUNDA A PARINTELUI GHEORGHE HOLBEA: “Momentul adevarului este cel in care ramanem cu noi insine”. VIATA – SIMULACRU si CULCUSIRE IN VREMELNICIE? (video) -
  8. Pingback: Sfantul Luca al Crimeei: CUVANT IMPORTANT DESPRE INTINAREA DE LA LUME: Sa fugim de nerusinare, de clevetire, de ura si aroganta ucigase, de sectanti! -
  9. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  10. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  11. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  12. Pingback: ADUCEREA LA TEMPLU A MAICII DOMNULUI. Smeritele si tacutele lectii duhovnicesti ale Preasfintei Fecioare (si AUDIO, VIDEO) -
  13. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? -
  14. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? -
  15. Pingback: BOGATIA SI HOTIA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE/ Evanghelia dupa Mamona si “facatura” ortodoxiei confortabile/ DESPRE CE ESTE POSTUL, DE FAPT?/ Ce fel de “sare a pamantului” mai suntem noi, astazi? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate