SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea”
Articol apărut în nr. 17 din “Familia Ortodoxă”:
Sfântul Luca al Crimeei – doctor fără-de-arginţi şi mărturisitor al Ortodoxiei în prigoana comunistă
Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.
Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.
În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie.
Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism (a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop.
Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată şi de-a dreapta, de zeloţi şi fanatici, precum şi de-a stânga, de guvernarea atee şi „biserica vie” pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinţei sale, în ciuda uriaşelor sale realizări medicale şi ştiinţifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temniţe, chinuit şi surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia şi alte locuri cumplite.
Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.
Uimitoarele virtuţi ale Sfântului Luca, precum şi nemărginita sa dragoste pentru Domnul şi aproapele au întărit din preaplin turma credincioşilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă şi de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea şi dăruirea copleşitoare ale credincioşilor au năruit aceste uneltiri. Deşi s-a vrut ca procesiunea de îngropare să ţină doar câteva minute, fără cinstiri şi cântări bisericeşti, ea s-a sfârşit după ore bune, căci credincioşii s-au aşezat în jurul dricului şi l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaş de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir.
Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Moaştele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos şi aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviinţată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfinţeniei sale s-au arătat şi prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.
„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre. Ca mulţi dintre noi, el s-a aflat în faţa dilemei de a-L alege pe Hristos şi a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferinţă, de jertfă, de mărturisire – şi, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru dânsul” (I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuieşte” (Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinţilor pe Sfântul Ierarh Luca, a cărui pildă să ne învrednicim toţi a o urma, pentru rugăciunile sale.
Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea
„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.”
„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”
***
„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca:
- „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.
- „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”
- „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!”
Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca:
„Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!”
Grupaj realizat de Radu Hagiu
Legaturi:
- DIN MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI, IERARHUL DOCTOR FARA DE ARGINTI (11 iunie)
- Chirurgul facator de minuni: SFANTUL LUCA AL CRIMEEI. ACATISTUL. CUVINTE DE MANGAIERE SI INTARIRE
- SCRISORI INEDITE SI PROOROCESTI ALE SFANTULUI IERARH LUCA AL CRIMEEI
- Praznuirea Sfantului Luca al Crimeei la Paraclisul Spitalului Parhon. Ce ne invata sfantul ierarh si medic despre CUM TREBUIE SA NE EDUCAM COPIII?
- Cuvant trezitor al Sfantului Luca al Crimeei despre ceasul mortii. “SA VA FIE MIJLOACELE INCINSE SI FELINARELE APRINSE”, “GRABITI-VA SA FACETI BINE!”
- Sfantul Ierarh Luca al Crimeei – intruchiparea păstorului responsabil si jertfelnic: „CE RASPUNS VOI DA IN FATA LUI DUMNEZEU PENTRU VOI TOTI?”
- Sfantul Ierarh Luca al Crimeei – intruchiparea păstorului responsabil si jertfelnic (II): “NU TE TEME, TURMA MICA!”
- REALISMUL DRAMATIC AL VIETII SFINTILOR. Ispitiri, patimiri, caderi si ridicari ale SFANTULUI IERARH LUCA, NOUL MARTURISITOR
***
- “Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara”
- Predica trezitoare la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci: CE INSEAMNA LUAREA CRUCII SI URMAREA LUI HRISTOS?
- Unde să căutăm mângâiere in necazuri?
- “Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră“
- Litera omoară, iar duhul dă viaţă
- DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU! Cugetare duhovniceasca la ranile lui Hristos si la nevoia fiintiala de un Mantuitor. Dar cat de vie mai este credinta noastra?
- ZAHEU SI PUTEREA IUBIRII CARE CHEAMA LA POCAINTA: “Domnul nu intoarce spatele nimanui”
- Omilii deosebite ale Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI. “Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, Mie Mi-ati facut”
- Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
- Cuvant al Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii: “Din cuvintele tale te vei osandi”
- Omilia Sfantului Luca al Crimeei despre fatarnicie si pacatul judecarii aproapelui si a arhiereilor
- SFANTUL LUCA AL CRIMEEI despre vindecarea demonizatului din tinutul Gadara si despre posibilitatea de demonizare a crestinilor prin patimile lumii
- Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
- Predica Sfantului Luca al Crimeei (11 iunie) pentru ZIUA CINCIZECIMII (RUSALII): „IMPARATE CERESC, MANGAIETORULE…”. Unde (nu) locuieste Sfantul Duh?
- Predicile Sfantului Luca al Crimeei la Duminica Ortodoxiei despre ERETICI, SCHISMATICI si ICONOCLASMUL DE IERI SI DE AZI
- Sfantul Luca al Crimeii: Fericirea celui bogat in Dumnezeu. Cine este acela?
- Predica Sf. Luca al Crimeei despre NOBLETE si ORBIRE: “Oamenii josnici la fiecare pas viclenesc, sunt in stare sa-i distruga pe fratii lor doar ca sa traiasca ei mai bine”
- PREDICA Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA SLABANOGULUI: “De ce oamenii raspund atat de des cu nerecunostinta si ii defaimeaza pe binefacatorii lor?”
- “O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi…?” Mustrarea durerii lui Dumnezeu si conditia crestinului in lume
- POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul
Postu-i luptă şi răbdare.
Este foamea bucuriei
Care creşte şi se’nalţă
Pe măsura curăţiei.
Ortodoxul ce-l iubeşte
Şi-l trăieşte în Hristos,
Tocmai din asprimea foamei
Se hrăneşte cu folos.
Pe măsură ce sporeşte
Adâcimea curăţiei
Duhul Sfânt îi dă podoaba
Şi’nţelesul vredniciei.
După ani de post şi rugă
Curăţia e lumină
Iar iubirea curge-n lacrimi
(Care cântă), nu suspină.
Neputinţa îl hrăneşte
Cu blândeţile puterii,
Iar din foamea asumată,
Se strâng crinii învierii.
Fiecare zi parcursă
Cu Hristos în post ascuns
I-o cunun’a răstignirii
Dăruite de Isus
Şi’un alt pas viu, în limină
Şi-n virtuţile puterii
Ce ne duc către lumina
Şi adâncul învierii.
Postu-i luptă şi răbdare
Când e’n dragoste parcurs
Şi dovadă a credinţei,
(Întru noi), pentru Iisus.
Multumim, mai este disponibil filmul despre viata lui? parca l-am vazut anul trecut.
am inteles ca la biserica din curtea spitalului Parhon, s-au adus moastele Sfantului Ioan Maximovici
Multumim Fratilor Admini ca ne-ati adus aminte de Ziua Praznuirii Sf. LUKA Al Crimeii si ca ati postat acest material folositor de suflet!
Doamne Ajuta!
Stiti cumva in Bucuresti unde se gasesc (spre vanzare) Icoane ale Sfantului Luca ?
Multumesc frumos.
@c2
In Bucuresti sunt si moaste ale Sf. Luca, la Paraclisul din incinta Institutului C.I. Parhon de pe Bd. Aviatorilor. Foarte probabil acolo au si icoane cu Sfantul.
Doamne ajuta!
Știu că există părticele din moaștele Sfântului Luca al Crimeii la o capelă din București, cred că la cea din Spitalul de Urgență Floreasca. Nu cunoșteam viața lui și acum după ce am citit-o am rămas la fel de impresionat cum o fac după ce citesc viețile marilor sfinți din vechime. Doamne ajută!
Am stat si m-am intrebat DINTOTDEAUNA:
Cum a fost/este/va fi posibila iubirea patimirii din partea sfintilor?!
Ce?! Sunt masochisti? Chiar ma enerva gandul asta asa…ca o musca mare si agresiva care, dupa ce ca intra in casa ta, face galagie mare si se izbeste ca o nauca de toate cele…CRED – nu sunt incredintata pe deplin – ca, sfintii iubesc patimirea fiindca inmoaie oasele mandriei din ei, le aduce smerenia in suflet, iar prin smerenie – vorbesc si sunt sprijiniti de Insusi Tatal smereniei – Hristos Dumnezeu, este?!
Altminteri, nu vad cum sa iubesti cele pe care le urasti firesc( adica in mod normal, pe timp de ‘pace’ si neconstrans – ca-n puscariile comuniste – de gardieni ori tortionari) ORI exista AICI un paradox – asa cum e posibil (in viata duhovniceasca) sa iubesti pacatul si sa te duci dupa cel pe care-l urasti facandu-i voia (diavolul), nefacand BINELE pe care-l doresti (cum se caina Apostolul), asa si AICI – iubesti patimirea (trupeasca si/sau sufleteasca) ca sa te innomenesti din ce in ce mai mult ridicandul-te la asemanarea Adam-ului Cel Nou (si Vechi de zile, totodata) care este Cel ce Este…altfel – prin relaxare (ca esti ‘bine’) si coborarea garzii jos (asceza) – te (re)impatimesti, facandu-ti-se tie cele din urma, mai rele decat cele dintai!
Asa este?!