Proorocia Cuviosului Ignatie din Harbin si PREGATIREA PENTRU GOLGOTA
“Pr. Serafim avea mereu in vedere prorocia Staretului Ignatie din Harbin (Manciuria) [mutat la Domnul pe 16 august 1958, n.n.], un parinte vazator cu duhul, care inca din anii `30 spunea: ‘Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America‘.
In cuvantul rostit la Manastirea Sf. Treime din Jordanville, Parintele Serafim a vorbit mai mult despre necazurile ce se vor abate asupra Americii si despre pregatirea pentru ele. Dupa ce a descris suferintele crestinilor din Rusia si din alte tari ortodoxe, a spus:
“Nu vreau sa va sperii, insa este mai bine sa constientizam faptul ca ceea ce sufera ei acum, sau ceva asemanator, va veni probabil si aici, si cat de curand. Noi traim vremurile de pe urma, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece in Rusia si in alte tari asemenea ei reprezinta experienta normala a vremurilor noastre.
Aici, in Occident, noi traim intr-un paradis al nebunilor, care oricand se poate pierde si, foarte probabil, asa se va si intampla. Sa incepem dar sa ne pregatim – nu facand stocuri de alimente sau alte lucruri, asa cum s-au apucat unii sa faca in America, ci cu o pregatire launtrica de crestini ortodocsi“.
Iata, de pilda, v-ati intrebat oare vreodata cum ati supravietui daca ati fi aruncati in inchisoare sau intr-un lagar de concentrare, si mai ales daca ati fi izolati in carcere de pedeapsa? Cum ati supravietui? Ati innebuni in scurt timp, daca nu ati avea cu ce sa va ocupati mintea. Ce oare ati putea avea in minte? Daca sunteti plini de impresii lumesti si nu aveti nimic duhovnicesc in minte; daca traiti de pe o zi pe alta, fara a va gandi cu seriozitate la crestinism si la Biserica, fara a constientiza ce este Ortodoxia, si daca ati ajunge intr-o situatie de izolare intr-o celula, unde nu este nimic de facut, nu ai unde sa te duci, nu sunt filme de vazut, ci trebuie sa stai intre patru pereti – este putin probabil ca ati supravietui.
Pastorul protestant roman Richard Wurmbrand are o caseta foarte interesanta pe aceasta tema. Intr-o asemenea situatie de criza, cand ni se iau toate cartile si lucrurile exterioare de care ne sprijinim, nu mai depindem de nimic altceva decat de ceea ce am adunat inlauntrul nostru.El spune ca nici unul dintre versetele biblice pe care le stia nu l-au ajutat prea mult; cunoasterea abstracta a dogmelor nu i-a fost de nici un ajutor. Important este ceea ce ai in suflet. Trebuie sa il ai pe Hristos in sufletul tau. Daca El este acolo, atunci noi, crestinii ortodocsi, avem un intreg program pe care putem sa-l folosim in inchisoare. Ne putem aminti de calendarul ortodox – cand anume se tin anumiti sfinti si praznice. Nu este nevoie sa stim tot calendarul, dar, din viata noastra de zi cu zi in Biserica, ne vom aminti pietrele de hotar ale anului bisericesc; ne vom aduce aminte tot ceea ce am inmagazinat in inimile si in mintile noastre. Ne vor ajuta toate rugaciunile si cantarile pe care le stim pe de rost si va trebui sa le cantam in fiecare zi. Si, de asemenea, avem oameni pentru care sa ne rugam“.
Chiar si acum, sublinia parintele Serafim, rugandu-ne pentru crestinii ortodocsi ce sufera in intreaga lume, putem fi intr-un suflet cu ei, putem fi partasi la necazurile lor:
“Puteti inconjura globul cu mintea, luand la rand tarile si continentele, si sa va rugati pentru cei pe care ii cunoasteti, chiar si fara a va gandi la numele lor – episcopi, manastiri, parohii si preoti, atat rusi cat si misionari, pentru manastirile din Tara Sfanta, pentru detinutii din Rusia, Romania si alte tari aflate sub jugul comunist, pentru misiunile din Uganda si din alte parti ale Africii, unde este foarte greu, pentru calugarii de la Muntele Athos. […] Cu cat sunteti mai constienti de aceste lucruri si va rugati pentru ele acum, cu atat mai bine va va fi atunci cand veti avea voi insiva de suferit, si cu atat mai multe veti avea de luat cu voi in inchisoare“.
Truda parintilor de la Platina de a face cunoscuta in Occidentul liber istoria Noilor Mucenici de sub jugul comunist era inchinata tocmai pregatirii confratilor lor occidentali in vederea prigoanelor viitoare. Parintele Gherman scria intr-un articol din Cuvantul Ortodox:
“Avem trebuinta de Noii Mucenici spre a ne chema la o adevarata viata duhovniceasca. Ei ating in noi un lucru atat de adanc si de esential, incat sufletele si mintile noastre, devenite superficiale prin ‘luminarea’ modernista, de-abia daca il mai pot intrezari; si totusi il cunoastem. Sa ne alaturam asadar ostirii lor in marsul catre fericirea vesnica, cu hotararea de a apara Adevarul chiar si cu pretul mortii trupului. […] Sa ne plecam deci urechea la strigatul Noilor Mucenici!“
(…)
‘Este o lege a vietii duhovnicesti care spune ca acolo unde este Golgota – adica unde exista patimire adevarata pentru Hristos – acolo va fi si Inviere. Invierea aceasta are loc mai intai in inimile oamenilor si nu trebuie sa ne ingrijim prea mult de forma exterioara pe care o va lua, prin voia lui Dumnezeu. Toate semnele arata ca traim la sfarsitul lumii si orice refacere exterioara a Sfintei Rusii pravoslavnice va fi de scurta durata. Insa lucrul pentru care ar trebui sa ne straduim este invierea noastra duhovniceasca launtrica, iar evenimentele din Rusia ne dau nadejde ca, in ciuda tuturor imitatiilor si simulacrelor de crestinism si de ortodoxie de care este plina lumea de azi, va avea loc totusi o inviere a adevaratului crestinism patimitor, nu numai in Rusia, ci oriunde au mai ramas inimi ce nu au inghetat cu totul. Insa trebuie sa fim gata pentru suferintele ce vor veni mai inainte. […]
Oare suntem noi, cei din Occident, pregatiti pentru aceasta? Golgota nu este totuna cu suferintele inevitabile prin care trecem cu totii in viata aceasta! Este ceva urias si adanc, ce nu se poate alina luand o aspirina sau mergand la un film. Este un lucru prin care Rusia a trecut, iar acum incearca sa ni-l comunice si noua. Sa nu fim surzi la acest mesaj!
Pentru rugaciunile tuturor Noilor Mucenici, fie ca Dumnezeu sa ne intareasca, sa putem indura incercarile ce se vor abate asupra noastra si sa aflam in ele invierea sufletelor noastre!’.”
- (Re)cititi integral textul, la: Cuviosul Serafim Rose: “Astăzi in Rusia, mâine în America”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
aCuvântul care nu zideşte
Cuvântul care nu zideşte
Şi-i fără viaţă pe pîmânt
E izvorât din inimi moarte
Şi mintea fără Duhul sfânt .
El este plin de’văţătura
Umană, moralizatoare
Şi de-un Hristos ce-mparte pâine
Doar pentru viaţa trecătoare.
Vorbeşte minţii în cuvinte
Cu mare grijă prlucrate
Şi-l poartă pe Hristos dovadă,
Dar nu lovaşte în păcate.
Trce-n revistă doar mici rele,
Dar nu acuză cumva statul,
Chiar dacă ţara-i ortodoxă
Şi el a cultivat păcatul.
Vorbeşte de dreptatea’n lume,
De bieţii oameni sărăciţi,
De modu’n care prin credinţă,
Pot fi şi chiar sunt sprijiniţi.
De un Hristos uman ce poate,
Să ne conducă spre dreptate
Spre o cultură modernistă
Şi-o viaţă plină cu ..,,de toate’’.
Cuvântul care nu zideşte,
Doar speculează sărăcia,
Lovind uşor şi blând în vicii
Şi speculând şi veşnicia.
Nu tună şi nu înfierează
Fariseismul vinovat,
În cult în viaţa socială,
În legi, în oamenii de stat.
Hristos e unul care cheamă
Nu la zidirea prin război,
,,Cu fariseul din lăuntru’’
Şi cu făţarnicul din noi.
Nu la o viaţă înlăuntru,
În Adevărul ce s-a scris,
Ci la morala actuală
Şi la oricare compromis.
Cuvântul care nu zideşte ,
Nu spune ce nu onorează,
Nu mustră cum o făceau sfinţii,
Dar banul îl administrează.
Nu veşnicia’i prima ţintă.
Nu’administrarea celor sfinte,
Ci socialul, culturalul,
Umanul marilor cuvinte.
Şi dragostea argumentează,
Doar năzuinţe omeneşti,
Şi speculează sentimente
Fără trăiri duhovniceşti.
Fără puterea sfinţitoare
Care desparte pe pământ,
Iubirea cea distrugătoare
De cea primită’n Duhul Sfînt.
Cuvântul care nu zideşte,
Numeşte azi filantropie,
O milostenie strigată
Prin media şi pe hârtie.
O milostenie menită
Să ne arate că-i dovadă,
Credinţei noi, umanitare,
Cu un Hristos scos la faţadă.
O milostenie care împacă
Şi pe Ahab şi pe Ilie,
Şi lipsurile din politic,
Şi cele dintru veşnicie.
Cuvântul care nu zideşte
Nu-i aspru şi nu înfierează,
E lustruit cu umanisme,
Şi vorbitoru-şi onorează.
Nu pune în pericol răul
Şi nici pe cel care vorbeşte,
Este uman, prinde la public,
Dar în Hristos nu mai zideşte.
O, Maică sfântă Tu eşti taina
Ce strigă-n suflet cu putere,
Chipul divin al Fecioriei
Şi cale către înviere.
Tu eşti potir al veşniciei.
Tu eşti chivot . Tu eşti altar
Cupa umană ce –ai dus focul
Dumnezeirii întru Har.
Tu porţi la piept nemărginirea.
Tu duci pe braţe ce-i mai sfânt
Din slava slăvilor divine,
Pe Iisus Domnul pe pământ.
Tu eşti puterea neprihanei,
La maximum . Tu porţi iubirea ,
Tu mângâi pruncul ce prin cruce,
Oferă lumii mântuirea.
O, Maică,dar divin şi taină,
Şi ce-i mai sfânt de pe pământ,
Cu ce cuvinte şă te laud ?
Cu ce putere să Te cânt ?
În noi, credinţa şi iubirea
Şi lupta pentru înviere,
Şi Domnului Maică şi Ţie ,
Pot să vorbească cu putere.
Orice’nchinare adusă Ţie,
E recunoaştere firească,
Şi închinare către Domnul,
Şi slava sa dumnezeiască.
Lui ne’nchinăm.Lui îi aducem
Şi slavă şi recunoştinţă,
Şi Ţie imn de preamărire
Şi preţuire în credinţă.
Viata ca o carte
Si iar se mai petrece-o zi
In care sunt de slava, plin,
Si doar cu numele crestin,
Dar fariseu, cu fapte, mii…
Iau munti de bine, de la toti,
Si de impart, ofer doar raul,
Ma-ndrept atat de drept spre haul
Cu orbi carmaci, pe patru roti –
Cat de usor talmaci Iti sunt,
Cand nu pricep nimic din Tine!
Cand si la rau, eu ii spun bine!
Si prunc raman, cand sunt carunt…
Te caut parca de un veac –
Cu cat Te-ating, esti mai departe,
Si stiu ca numai dupa moarte
Te voi vedea, Rege sarac,
In lutul meu, un semn de carte…
13 august 2009
Este cumva un pseudonim, Nicolae Mirean?
Poeziile dumneavoastra sunt adevarate,cu semnificatii adanci si scrise cu multa credinta.
@ Mihaela
Da, este un pseudonim.Am ales această cale din dorinţa de a nu face din aceste lucruri un merit sau o sminteală în inima celor care mă cunosc.Şi noi şi cele ale noastre aparţin lui Dumnezeu şi consider că nu am făcut decât să las inima să vorbească.Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase, ce le-aţi adresat lui Dumnezeu, într-un comentariu anterior.În cursul anului ce a trecut am trimis o parte din poezii pe site-ul www poezii ortodoxe com.Dar a apărut şi acolo o problemă şi am ieşit. Am ezitat până să mă decid să trimit din ele la comentariile de pe acest minunat site şi am mare şi multă recunoştinţă pentru admin. că le-au primit şi deasemeni pentru aprecieri.Nu doresc să provoc tulburare cu ele tocmai aici.Doresc să mai aduc doar, ceva în cinstea praznicului Adormirii Maicii Domnului . Mulţumesc tuturor celor ce au avut răbdarea să le citească şi rog să fiu iertat petru tulburarea provocată.Este spaţiu acordat comentariilor şi eu am abuzat. Numele meu nu spune nimic nimănui.Aşa cum nu o face nici acest pseudonim.Nu m-am ocupat cu literatura. Sunt plin de greşeli. De tot felul.Nu ţin la prestigiu, şi nu merit ce a-ţi spus. Nu doresc decât să-mi apăr credinţa,şi să fiu de folos cu ceva.Vă rog să mă iertaţi.
Sunt atat de bine venite aceste viersuiri ale realitatii. Ilustreaza foarte clar si folositor ceea ce ne mai strafulgera si noua mintea afumata si inchircita in griji de nimic.
Adevarul isi alege graitori din oameni, inca. Atunci cand nu vor mai fi, pietrele vor striga.
doamne ajuta,este o bucurie sa citesc aceste sfaturi
Oare mai sunt crestini in aceasta lume? Oare eu sunt crestin cu adevarat? Port eu rugaciunea pentru lumea in suferinta, m-am despartit total de surogatele vietii comode? Vreau eu sa imi mantuiesc sufletul? Inteleg sa nu imi pun nici o nadejde in cele de aici, nici una? Simt oare in mine dorinta fierbinte de rugaciune, de dialog, de chemare a Numelui? Am invatat oare discernamantul duhovnicesc?
@isaac
Bune intrebari!… Cand ne uitam in jur la cum a ajuns lumea, de fapt ar trebui sa ne uitam la NOI insine, sa ne punem NOUA intrebari, ce am putea schimba pentru a fi mai buni. Schimbandu-ne NOI insine, se vor schimba apropiatii nostri si, treptat, lumea. Doamne, ajuta!