Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)

• Parintele Proclu: E nevoie sa ajungem la iertare, sa nu ne mai dusmanim! “

– P. Proclu:  .. cât pot, să nu-mi pierd pacea din suflet.

– R: Şi putem noi, iertaţi-ne părinte, să nu ne-o pierdem, în momentul în care sunt atâtea presiuni, probleme cu serviciul, probleme sociale. Iată acum, umblă un duh, aşa, de tulburare, privind faptul că există o lege care impune scoaterea unor paşapoarte numite biometrice – care amprentează omul, îi măsoară trăsăturile feţei şi aşa mai departe – considerate, chiar şi de părintele Iustin, ca fiind precursoare ale acelui… ale semnului fiarei, ale cipului care se va pune ori pe mâna dreaptă, ori pe frunte. Cum vedeţi cuvioşia voastră acest punct de vedere, e un semn al vremurilor de pe urmă?

P. Proclu: Doamne, fereşte! Eu atâta … Ii nevoie de rugăciune. Dacă lumea va birui duşmănia, Dumnezeu va face o minune şi aiestea n-a să grăbească, a să mai întârzie.

Ştii de ce au apărut aiestea? Pentru că n-avem ochi să ne vedem unii cu alţii. Că aşa spune Mântuitorul: vă urâţi, şi Eu vă urăsc, vă iubiţi, şi Eu vă iubesc. Că Dumnezeu e iubitor de oameni. Că spune aşa: nu vrea moartea păcătosului, întoarnă-se şi să fie viu. E nevoie să ajungem la o iertare. Nu vezi, dacă într-o familie sunt patru, cinci, şase… n-au ochi să se vadă unul cu altul! Nu mai zic de celălalt, străin. Ştii de ce? Că nu ne mărturisim din smerenie, să recunosc că am supărat pe bunul Dumnezeu. Fiecare aşa ar trebui, să nu înşele pe celălalt, fiecare să lupte pentru dreptul lui, nu… vra să zică eu vreau să iau dreptul meu şi îl iau şi pe al lui. Se supără Dumnezeu pentru treburile aiestea. Trebuie să fim aşa, cu milă.

Şi preoţii … a venit odată un părinte, un călugăr – nu amu, de vreo doi ani a venit – a zis aşa: au zis Preaînaltul şi duhovnicul şi stareţul, au spus să mă pregătesc să mă facă preot şi duhovnic şi a zis: ce zici, să mă fac sau nu? Ce părere îţi dai? Eu am spus: eu nu trebuie să mă bag în treburile bisericeşti, nici politiceşti, eu trebuie să-mi plâng păcatele mele. Dar fiindcă ai venit până aici, aşa i-am spus, uite ceva, uite cum: dacă doreşti şi vrei să te faci preot şi duhovnic, aşa să te faci: dacă iubeşti să te faci mucenic. Şi dacă te faci preot şi nu doreşti să te faci mucenic, să nu te faci preot. Că mai bine un dascăl în rai, decât un preot în iad.

R: Poate un creştin al zilelor noastre să se mântuiască locuind în oraş, în mijlocul atâtor curse şi ispite? Sau ar fi musai să se retragă undeva, poate nu în pustie, dar într-o zonă de munte, într-o zonă aproape de mănăstire, sau mă rog, poate chiar în mănăstire?

P. Proclu: Uite ceva: Nu toţi reuşesc între cei mulţi. Adică pentru unii care sunt mai slabi îi bun să se retragă ca să poată avea îndemânare să poată scăpa de tot ce-l înconjoară pe el. Că uite cum îi: dacă ai îndemânare de luptă, adică o luptă contra duhurilor. Adică cum îi? Să poţi face metanii, rugăciuni, să mă pot scula noaptea la rugăciune, să n-am nimic cu nimeni, să n-am duşmănie pe nimeni, să pot sluji lui Dumnezeu.

Că unii au să se mântuiască şi prin oraşe, dar mai puţini. Ca să spun, trebuie a trăi în…. ca să câştigi mântuirea între cei mulţi, trebuie o minte trează, cu frică de Dumnezeu, aşa …

R: Dar se poate şi în lume.

P. Proclu: Da, poate. Dar e totul dacă te poţi descurca. Dacă te poţi descurca. Ai duhovnic, te duci la mărturisit şi să nu am nimic cu nimeni. Adică să n-am răutate pe nimeni şi să doresc mântuirea tuturor.

Dar, [în] momentul de faţă îi nevoie a se ruga călugării şi preoţii şi maicile şi creştinii care au sporit în nevoinţă, a ne ruga ca bunul Dumnezeu să-i lumineze pe cei mari să poată descurca ei, că ei pot menţine pacea, liniştea. Că dacă Duhul Sfânt îi va lumina şi pe ei, şi pe creştini să devină în pace, fără tulburare, atunci Duhul Sfânt va potoli furtuna care apare.

– R: Aş vrea să vă rog, câteva cuvinte de folos pentru cei care cred că sfârşitul lumii se va întâmpla poate în această generaţie, care cred că e începutul sfârşitului, ca să zic aşa.

– P. Proclu: Uite ceva … Eu amu fac în felul ista: nu mă mai rog la Dumnezeu să-mi descopere sfârşitul lumii, eu amu mă rog pentru sfârşitul meu. Că Dumnezeu nu mă întreabă de sfârşitul lumii. Că uite cum îi, sfârşitul lumii… pe-aicea noi putem fără să-mi spună nimeni. Când vom vedea că-n toată casa-i tulburare, n-au ochi să se vadă unul cu altul, vai de mine şi de mine!

A venit cineva, amu un an ori doi ani, nu ştiu când, s-or luat la sfadă, o familie … poate aţi auzit mai bine ca mine. Ce-a făcut? A văzut atâta tulburare unul care avea diavoli mai mulţi, că n-am cum să zic altfel, s-o enervat şi a luat un ciocan, era aproape de ciocan, a dat câte un ciocan la fiecare în cap. Şi când a văzut că nu mai mişcă nici unul, chiar c-a murit, s-a omorât şi el pe el, singur. Aşa face diavolul la sfârşitul lumii.

Că să ştiţi asta: Doamne, fereşte, dacă noi suntem slabi de credinţă şi noi nu biruim vrajba, tulburarea, aşa se va întâmpla. Vai de mine şi de mine! Se va întâmpla o nenorocire. Şi nu numai pentru noi, chiar şi pentru cei mari. Şi cei mari au putere de a potoli, nu cu ambiţii, a apela la rugăciune, adică a ne împăca, a lăsa duşmănia, a ne duce la biserică şi bunul Dumnezeu face minune de a să fim toţi fericiţi.

Iar dacă nu se potoleşte, aşa trebuie, preoţii, duhovnicii, toţi suntem [datori] a ne ierta, a nu ne mai duşmăni.

***

• Sf. Chiril al Ierusalimului: “Ura de frati face loc lui Antihrist”:

Totusi noi cautam un semn al venirii Domnului, propriu noua. Noi, care facem parte din Biserica, cautam un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci multi se vor sminti, se vor vinde unii pe altii si se vor urî unii pe altii“ (Matei 24, 10). Sa nu te tulburi daca vei auzi ca merg pâna la varsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor si popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! Se poate ca ucenicul sa fie mai bun decât dascalul si sa fie întâiul cel ce vine cel din urma (Matei 20, 16), pentru ca Domnul îi primeste si pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati? Semnul acesta nu priveste numai pe conducatori, ci si popoarele, într-adevar. Domnul zice: „Din pricina înmultirii faradelegii dragostea multora se va raci“ (Matei 24, 12).

Se va lauda oare cineva din cei de fata ca are prietenie nefatarnica fata de aproapele? Oare nu adeseori buzele saruta, fata surâde, ochii sunt aparent voiosi, iar inima mestesugeste viclesug si faureste rele în timp ce vorbeste cu pace (Psalmul 27, 4)? (…) Prin urmare, ura de frati face loc lui Antihrist. Diavolul pregateste mai dinainte dezbinarile dintre popoare, ca sa fie bine primit cel care vine. Sa dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici si nici vreun alt rob al lui Hristos din alta parte sa nu alerge la dusman”.

Legaturi: