PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC
“…Dacă în comunism lupta se ducea pe faţă, acum “lupii” ce vor a sfâşia creştinismul au îmbrăcat piei de oi!… Să învăţăm a-i cunoaşte pe aceştia! Să ne deprindem a-i demasca şi a le zădărnici planurile perfide de descreştinare a unei lumi pentru care Hristos S-a întrupat în istorie!”
HRISTOS SE NAŞTE ÎNTR-O LUME DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN CREŞTINĂ
PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI
† S E B A S T I A N,
cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,
Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,
Tatăl nostru,
iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!
Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Hristos Se naşte în lume în fiecare decembrie, umplând unora inimile de bucuria sfântă a păstorilor aflaţi pe câmpul Betleemului, altora de prudenţa discretă a magilor, iar altora chiar de circumspecţia, cu totul nejustificată atunci, a lui Irod. În ceea ce ne priveşte, însufleţiţi de entuziasmul păstorilor, dar luând aminte şi la îndreptăţita îngrijorare a magilor, dorim a face, la acest ceas de sărbătoare, cu durere, dar şi cu realism, câteva consideraţii asupra stării societăţii şi a lumii noastre din ce în ce mai puţin creştine. Aceasta, întrucât am ajuns să întâlnim astăzi tot mai mulţi creştini fără Dumnezeu, oameni lipsiţi de morală şi credincioşi fără Biserică.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
1. Din punct de vedere doctrinar, nu putem să nu constatăm lipsa tot mai acută a lui Dumnezeu şi a învăţăturii Sale din societatea în care trăim. Astfel, dacă până nu demult El era Cel care îi alegea pe conducători şi îi ungea cu „ungere sfântă”, urmând ca aceştia să călăuzească poporul pe căile Sale, acum alegerea se face zice-se de popor, de către un popor care neglijează tot mai mult căile Lui. Aşa au putut ajunge la cârma unor ţări monştri gen Hitler ori Stalin, care s-au întors apoi împotriva propriilor „alegători”, prin instaurarea dictaturii!…
Cât priveşte învăţătura mântuitoare a Domnului, aceasta a fost transformată tot mai mult în simplu obiect de studiu, variantă de lucru ori chiar element de vitrină, prea puţini fiind aceia care au înţeles că poruncile Lui trebuie iubite şi trăite, nu doar admirate şi interpretate sau, şi mai rău, ignorate ori chiar sfidate.
2. Sub aspect moral, nu putem să nu recunoaştem că lumea devine, pe zi ce trece, tot mai necreştină, preceptele sfinte de altădată fiind considerate acum hilare, retrograde ori demodate. Astfel, desfrâul, concubinajul şi păcatele împotriva firii au ajuns să fie considerate fireşti; avortul, „călcarea pe cadavre” şi uciderea bunului nume al aproapelui au devenit căi „juste” şi aproape unanim utilizate; iar lăcomia, pizma şi ipocrizia au ajuns „virtuţi” la modă şi indispensabile unei lumi din ce în ce mai nesincere.
Câţi dintre tineri mai preţuiesc astăzi fecioria?
Câţi dintre cei căsătoriţi mai acordă cuvenita valoare fidelităţii conjugale?
Câţi dintre bărbaţi nu cad astăzi pradă alcoolului?
Câte dintre femei nu săvârşesc avort?
Câţi dintre noi nu alergăm disperaţi după bogăţii, în timp ce Hristos a fericit sărăcia (Lc. 6, 20)?
Câţi nu ne punem nădejdea numai în noi înşine, deşi Domnul ne-a arătat că „fără de El nu putem face nimic”(In. 15, 5)?
Ei bine, toate acestea ne arată nouă cât de creştini sau, mai bine zis, de necreştini suntem!…
3. Sub aspect practic, societatea noastră tinde astăzi să rămână doar declarativ creştină. Bisericile, dacă pentru cei mai mulţi au rămas doar simple instituţii de încreştinat, cununat şi înmormântat oameni, pentru alţii reprezintă vechi „muzee”, iar slujitorii lor inutili angajaţi ai statului, ce oficiază ceremonii ancestrale cu iz medieval.
Deşi, în mod public, dar ipocrit, se face uz de creştinism şi de valorile sale, prin viaţa personală cei mai mulţi semeni de-ai noştri se dezic de el, ori îl tratează ca pe un bun al celorlalţi, în timp ce alţii − de-a dreptul inamici ai lui − nu se sfiesc să îl atace pe faţă în fel şi chip, proclamându-l păgubos, retrograd şi, pentru aceasta, chiar periculos.
Dragii mei,
Nu spun toate acestea ca să ne întristăm ori să ne demobilizăm la un ceas de sărbătoare ca acesta! Nu trebuie să disperăm! Dacă pe Hristos au căutat să-L ucidă contemporanii Săi încă din leagăn, şi pe urmaşii Săi îi vor prigoni, ne-a prevenit El (In. 15, 20)! E necesar, însă, să conştientizăm felul în care ne folosim libertatea şi în ce fel de lume am ajuns să trăim, căci dacă în comunism lupta se ducea pe faţă, acum “lupii” ce vor a sfâşia creştinismul au îmbrăcat piei de oi!… Să învăţăm a-i cunoaşte pe aceştia! Să ne deprindem a-i demasca şi a le zădărnici planurile perfide de descreştinare a unei lumi pentru care Hristos S-a întrupat în istorie!
Să cerem ajutorul Pruncului Sfânt, născut pe pământ pentru a aduce pace şi bunăvoire (Lc. 2, 14), şi atunci lupta noastră se va putea dovedi biruitoare!
Să sărbătorim Crăciunul cu Hristos, făcând învăţătura Sa crez de nezdruncinat al vieţii noastre, iar exemplul Său model demn al petrecerii noastre, nelăsându-ne nicicum derutaţi de curentele ce caută a ne înstrăina de adevăratul şi mântuitorul creştinism adus în lume încă de acum 2000 de ani de Pruncul Sfânt născut în ieslea Betleemului!
Al vostru întru Domnul povăţuitor,
† SEBASTIAN
EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR
Sursa: Episcopia Slatinei si Romanatilor
Alte pastorale ale aceluiasi ierarh:
- O noua pastorala marturisitoare a PS Sebastian Pascanu, care denunta “DEMONOCRATIA” si FANATISMUL ANTICRESTIN din U.E.
- HRISTOS A INVIAT, IAR NOI MURIM? – Pastorala la Invierea Domnului a P.S. Sebastian
- PASTORALE VII DIN VREMEA INCEPUTULUI DRAMELOR “CRIZEI” IN ROMANIA: I.P.S.TEOFAN si P.S. SEBASTIAN despre marturisirea Invierii lui Hristos in noianul necazurilor si al deznadajduirii
Vezi si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Valentin:
Nu a intrat ce ai trimis, mai trimite o data linkul, te rugam.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/12/24/pastorala-de-nasterea-domnului-a-ips-teofan-mitropolitul-moldovei-hristos-singura-nadejde-si-singurul-sens-urma-vom-si-noi-steaua-lui/
Un Adevăr rostit pe faţă
Deschis, adânc, dumnezeiesc,
Acum în prag de sărbătoare,
De acest glas arhieresc.
Că-i timp de cumpănă şi neamul
Din ce în ce-i mai rătăcit
Biserica mai ezitantă
Şi preotul dispreţuit.
Pământul freamătă în rele
Şi-n mii de suflete-i pustiu.
Să-l ascultăm, să luăm aminte
Ca să n-o facem prea târziu.
Să ne’narmăm cu Adevărul
Cu dragostea şi curăţia
Să ne iubim neamul şi ţara
Biserica şi preoţia.
Că fără preot nu-i nici taină
Nici liturghie, nici iertare,
Fără biserici şi episcopi
Întreg poporu-i în pierzare.
Iată păstorii vin şi luptă.
Ne spun pe faţă adevărul
Pe care-l aşteptăm cu toţii,
Noi şi Iisus Mântiutorul.
E vermea să spunem pe faţă
Cu’adevărat ce e de spus
Şi mai cu seamă să şi facem
Ce ne-a cerut Domnul Iisus.
E vermea să trăim credinţa
În Adevăr şi-n curăţie
Să demascăm înşelăciunea
Şi tot ce este erezie.
Căci iată iarăşi Domnul slavei
Ne-aduce milă şi iertare,
Venid în Betleem la crucea
Şi patima-i mântuitoare.
Pe stapanul si arhiereul nostru, Doamne il pazeste!
Intr-adevar , bine-venita aceasta pastorala .
Doamne ajuta !
PS : Iaca , am ajuns sa ne bucuram cand aflam despre astfel de pastorale rare , pline de continut si concise , cu referire directa la lumea de azi .
Frumoase si precise aceste cuvinte ale PS Sebastian Episcopul Slatinei si Romanatilor, care au cuprins intr-o pstorala scurta si la obiect, cam toate durerile vremurilor pe care le traim,
Condacul- “Fecioara astăzi”
Sa ne rugam Micutului Prunc sa ne pazeasca Arhiereii Drept Credinciosi adunati in Staul in jurul Ieslei Sale,iar Maica Sfanta sa ii ocroteasca ca sa ne pastoreasca in aste vremuri grele,cu blandete si intelepciune!
Maica Sfanta si Pruncusorul sa ii ocroteasca si pe acei oameni oarecare nascuti in dimineti reci de 25 decembrie!
…rostiti binisor fiecare: Pruncusor. Auziti?! …
Cred ca fiecare prinos al inimii e rugaciune si fiecare rugaciune a asa ca imbaierea si miruirea si infasarea unui prunc abia botezat, asezat cumva de-acum, vindecat…”vezi de acum…”
Si dupa infasare, in imbratisare, hranirea pruncului…
“Se le tii in bratele Tale, sa le acoperi cu Sfantul Tau Acoperamant”…
Uau!
Extraordinar mesaj: scurt si la obiect, fara menajamente si dulcegarii, clar si raspicat. Semnal de alarma foarte bine venit in astfel de vremuri tulburi.
Chiar ca ne spala din urechi gingal belul adormitor si pagubitor.
Sa-l tina Dumnezeu sanatos si sa-l pazeasca, pe preasfintitul, caci mare nevoie avem de oameni ca dansul.
Intr-adevar, PS Sebastian ne ofera adevarate consideratii “concentrate” despre starea lumii in care traim si din care ne putem folosi in nevointa noastra .De fapt simtim zilnic o slabire a duhului in jurul nostru si nu reactionam “cat mai latin ” cum ne indeamna Parintele Iustin Parvu , pentru a marturisi fiecare credinta autentica ..Zice dansul obosind de atata sfat pe care ni l-a dat de-a lungul timpului :”Macar un paraclis sa ne silim sa facem si noi ,o metanie batuta din neputinta noastra ; nu solutii lumesti”…”e nevoie de un numar mare de rugatori ” “ca sa se simta puterea rugaciunii “.
Am citat putin din Parintele Iustin pentru ca asa m-au trimis cuvintele PS Sebastian care la randu-i semnaleaza nebunia care a cazut peste lume …
Sa cantam Pruncului Iisus colinda dulce a ingerilor, curata ca lacrima .
Doamne ,ajuta!
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu pentru acest de mare pret ierarh care este PS Sebastian al Slatinei un orator si acelas timp aprig marturisitor al traditiei nestramutate crestin ortodoxe,care din pct meu de vedere merita intr-un viitor binecuv de Bunul Dumnezeu sa fie randuit patriarh al romanilor!!!!! mi se umple inima de bucurie sa stiu ca este unul din putinii ierarhi marturisitori transanti! sa ne traiti intru multi si binecuv ani PS Sebastian si sa ramaneti tot asa de frumos in exprimarea cea ortodoxa!!! imi sunteti un model inestimabil de oratorie crestina ortodoxa si marturisitoare!!! dar sa ne rugam si pentru PF Daniel si sinodul BOR asa cum este el !!!