14 iunie 2020 – 30 de ani de la infiintarea ASCOR BUCURESTI. Filmari-document inedite: PARINTELE GALERIU la “Marsul colindatorilor” si CONFERINTA CU PARINTELE TEOFIL
O filmare document, neprelucrata, din decembrie 1999, cand se implineau 10 ani de la Revolutia română.
Ascoristii bucuresteni au organizat atunci intre Piata Romana si Piata Universitatii, un mars cu torte, un mars al colindatorilor, la care a participat si a tinut un cuvant si parintele Constantin Galeriu. Pe pancarte ei au pus poze cu tineri ucisi in decembrie 1989, in Bucuresti.
***
Am primit pe email:
Astăzi, 14 iunie 2020, se împlinesc 30 de ani de la înființarea Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) din București. Mai ales în primul deceniu de după evenimentele din decembrie 1989, această asociație a avut un rol foarte important în a ajuta mii de tineri să se regăsească în modul de viață pe care îl propun valorile Dreptei Credințe. ASCOR-ul București a organizat în anii `90, conferințe de înaltă ținută spirituală, la care au participat foarte mulți tineri. Amintim aici o parte dintre numele invitaților cei mai de marcă ai conferințelor ASCOR din acei ani: Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu Anania, Academicianul Virgil Cândea, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Teofil Părăian, Academicianul Florin Costantiniu, Filozoful Christos Yannaras, Părintele Efrem Vatopedinul etc.
Acțiunile ASCOR au încercat să-i ajute pe studenți să regândească propriul domeniu de activitate dintr-o perspectivă creștină. În acest sens, ascoriștii bucureștenii au editat revista „Schimbarea la Față”, au organizat și tabere de formare duhovnicească, pelerinaje, simpozioane culturale etc.
ASCOR-ul București a fost în anii `90 o prezență vie în mediile studențești din Capitală. Atitudinile publice ale ascoriștilor referitoare la probleme de mare actualitate din societatea românească, au generat dezbateri publice foarte necesare pentru lămurirea tinerilor (amintim aici ampla dezbatere asupra propagandei homosexualității în România).
ASCOR-ul a încercat să propună, la nivelul unei asociații studențești, o perspectivă patristică asupra vieții. Acest lucru a decurs în mod firesc și din legăturile strânse pe care le-au avut ascoriștii bucureșteni cu mari duhovnici ai neamului, îndeosebi cu Părintele Sofian Boghiu, dar și cu Părinții Teofil Părăian, Ioanichie Bălan, Constantin Galeriu, Arsenie Papacioc etc.
În cei 30 de ani de activitate, ASCOR-ul a dovedit că este o prezență cu adevărat necesară pentru a răspunde la multe dintre căutările studenților din România. Roadele demersurilor duhovnicești inițiate de ASCOR s-au văzut în timp și prin faptul că dintre ascoriști unii și-au întemeiat familii creștine cu mulți copii, alții au intrat în monahism și au ajuns duhovnici iscusiți, alții au ajuns profesori universitari, întemeiați în viața liturgică și în mărturisirea creștină ș.a.m.d.
Filocalia pentru toţi – Părintele Teofil Părăian
Din conferintele cu Părintele Teofil Părăian organizate de ASCOR la sfârsitul anilor ’90
Pe 7 octombrie 1996, de ziua Parintelui Sofian, reprezentanti ai filialelor ASCOR l-au cercetat pe marele duhovnic, la manastirea Antim, pentru a-i canta La multi ani
Doneaza pentru filmul "Scrum"
ASCOR-ul ființa deja, bineînțeles în formă incipientă, în Decembrie 1989; demersul pt a deveni asociație a început devreme, prin primăvara lui 1990, înainte ca păr Daniel Ciobotea să devină episcop vicar al Banatului. De altfel primul cleric care a avut o discuție și o minimă înrâurire asupra ascoriștilor a fost păr (arhimandrit pe atunci) Casian Crăciun, la mânăstirea Antim (ianuarie 1990). Iar unul dintre primii invitați ai conferințelor ASCOR (din nefericire nemenționat aici) a fost păr Serafim Joantă (pe atunci- martie 1990- episcop vicar la Sibiu).
De-abia mai târziu, pe când era mitorpolit al Moldovei și Bucovinei, păr Daniel Ciobotea a devenit responsabil din partea Sf Sinod și a BOR cu tineretul ortodox și a colaborat mai mult cu ASCOR.
Și da, păr Constantin Galeriu a avut mare rol în formarea ASCORului, fie ca bunul Dumnezeu să-l socotească cu sfinții!
Alți părinți îndrăgiți de ascoriști și nemenționați aici, deși cu merite mari în îndrumarea tinerilor creștini ortodocși: păr Constantin Coman, păr Vasile Răducă, păr Adrian Făgețeanu. Iar ca intelectual de marcă, pictorul Sorin Dumitrescu.
Și așa ca informație, fondatorii ASCORului (cei dinainte de mai 1990 când s-a oficializat) au fost de la Politehnică și de la Medicină și Farmacie; studenții teologi au venit ceva mai târziu ….
Deformări istorice după 30 de ani! ASTOR-Asociația Studenților Teologi Ortodocși Români, înfiripată imediat după vacanța de iarnă studențească din Decembrie 1989, (pr. Vasile Gavrilă, student la Teologie in anul IV fiind unul dintre lideri!) a fost o forță a studenților de care s-au temut repede mărimile cu funcții și grade atunci! La nivel bisericesc și statal! In Ianuarie-mai 1990 ASTOR lupta pentru asanarea morala și profesională a corpului profesoral universitar de la Institutul Teologic din București, pentru reprezentarea studenților in Consiliile facultăților (la paritate cu profesorii), pentru refacerea programelor in învățământul teologic (comisie condusă de arhim. Daniel Ciobotea). Deschidea colaborare cu Liga Studenților din Universitatea București, prin participarea la fenomenul Piața Universității, cu AFDPR (pentru cine nu cunoaște abrevierea, e Organizația deținuților politici, “colegii” sfinților închisorilor), cu alte organizații creștin ortodoxe și civic politice din țară și si din străinătate (SINDESMOS). Acestea, ca și altele, dintre care una, pe care o trec cu vederea, a produs frisoane la nivel maxim in BOR, a făcut sa se confecționeze repede o organizație cu nume asemanator, ASCOR, cu scop de diluție și confuzie. Scopul, afirmat pe culoarele facultăților, era sintetizat de pr. Vasile Răducă, pe atunci asistent la catedra de Morală, laconic: “Haideți, măi, sa se cunoască mai bine băieții de la teologie cu fetele de la alte facultăți!” (sic!). Pentru cine nu știe, pe atunci, la Teologie, erau numai bărbați! Ar mai fi multe de spus, dar 30 de ani pentru unii sunt încă puțini! Desigur, pentru realizările frumoase cu care ne amăgim, uitând de evanghelicele îndemnuri “să nu știe stânga ce face dreapta”, unii jubilează, alții jertfesc! Până la moarte, uneori! ( a se cerceta recentul caz al monahului Petroniu de la Putna, pus de curând in mormânt la Dragomirna.) Cu binecuvântarea Domnului, pr t
Doamne-ajută și mă bucur că administratorii acestui site s-au gândit să marcheze aniversarea a 30 de ani de la înființarea ASCOR-ului București. Pentru a se știi istoria reală a acestei asociații, am trimis, prin email, prezentarea de mai sus. Această scurtă prezentare este adevărată și se referă la perioada 1992-1993, până prin 2000, 2001. Eu nu știu ce a fost în ASCOR București în perioada 1990-1992. Totuși, în comentariul anterior, sunt niște erori de logică. Dacă mergem pe principiul să nu știe stânga ce face dreapta, atunci de ce începem să ne lăudăm că ASTOR a produs frisoane maxime în BOR, sau că a fost o forță reală a studenților de care se temeau mulți etc? Cred că atât intenția părintelui care a semnat comentariul anterior, cât și intenția mea, au fost acelea de a prezenta niște informații aș spune de ordin istoric, care este bine să fie cunoscute. De asemenea, dacă o asociație este cu adevărat puternică, ea nu dispare atunci când apare o altă asociație cu un nume asemănător. Să ne ajute Dumnezeu pe toți, să avem mai multă dragoste, smerenie, pocăință, mai ales că vremurile sunt foarte grele. Să ne străduim să fim mai uniți. Cu dragoste, părintele Teofan
Pt Tudor: chestia cu ”a făcut sa se confecționeze repede o organizație cu nume asemanator, ASCOR, cu scop de diluție și confuzie” este de bună seamă o minciună, din moment ce ASCORul NU s-a format din și de către studenții teologi. Și în orice caz dinainte de vacanța de iarnă din 1990 pomenită aici. Ba chiar studenții teologi veniți la ASCOR aveau la început probleme de comunicare și de socializare cu ceilalți studenți ”laici”. Nici nu știu să se fi auzit de ASTOR de către ascoriști, nici atunci, nici mai târziu.
Apoi este ușor de văzut în arhivă care au fost studenții fondatori (20 de membri ASCOR- așa era legea asociațiilor pe atunci- încep. mai 1990); probabil că or fi fost max 2-3 studenți teologi.
Și chestia cu pocăința, dragostea, smerenia și unirea este f f actuală; dar numai întru Adevăr!
Off, offf! In toate gasim motiv de cearta.
E vreme pentru toate, dar parca acum, mai mult ca oricand este nevoie sa fim uniti.