EXISTA SOLUTII LA PROBLEMA CRESTERII POPULATIEI GLOBULUI? Si un adevar simplu, dar grav: “Vrem sa schimbam lumea fara sa ne schimbam deloc pe noi”
Doxologia (Laurentiu Gheorghe): Soluţia la problema viitorului
Societatea noastră europeană îmbătrâneşte. Se nasc din ce în ce mai puţini copii, iar persoanele în vârstă trăiesc din ce în ce mai mult. Pe de altă parte, deşi numărul de persoane tinere scade, necesităţile lor de consum cresc. Simultan cheltuielile cu sănătatea cresc şi ele de vreme ce ţinta medicinii este prelungirea vieţii, iar viaţa tinde să fie prelungită cu costuri din ce în ce mai mari dincolo de limitele oarecum naturale de 70-80 de ani.
Pe termen lung presiunea pe resurse va fi din ce în ce mai mare deoarece în alte părţi ale lumii creşterea economică şi demografică cuplată cu noile idealuri de viaţă care necesită un consum mare de resurse vor face ca lucrurile să devină din ce în ce mai complicate.
Care este soluţia la această problemă? Problema este că nu există doar o singură soluţie, ci o serie de soluţii concurente sau complementare, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lor.
Prima ar fi scăderea artificială a populaţiei lumii prin planning familial. Dacă noi nu mai facem copii, să nu mai facă nici alţii. Cea mai simplă soluţie: nu necesită tehnologii noi şi nici investiţii în găsirea unor noi resurse. Pur si simplu reducem numărul oamenilor ca cei rămaşi să trăiască mai bine. Această soluţie presupune însă costuri administrative uriaşe pe care doar un sistem global totalitar ar putea să şi le asume, este complet inumană şi imorală, favorizează naţiunile dezvoltate în dauna celor în curs de dezvoltare şi nu în ultimul rând presupune în ultimă instanţă eliminarea ucigaşă a milioane de suflete prin avort şi contracepţie.
Altă soluţie ar fi să facem cât mai mulţi copii în paralel cu accelerarea progresului tehnologic care să ne asigure tehnologii din ce în ce mai eficiente în identificare unor noi resurse, extragerea resurselor existente şi valorificarea lor. Practic ar fi o cursă între creşterea populaţiei şi eficienţa tehnologiei, această soluţie însă presupune investiţii uriaşe în cercetare şi educaţie, sacrificarea beneficiilor imediate în vederea beneficiilor pe termen lung şi o concurenţă acerbă între inventatori care ar trebui să dea naştere la noi şi noi invenţii, care însă vor trebui împărţite pe gratis tuturor pentru a avea un impact cât mai mare. O asemenea soluţie ar fi însă prea utopică, nimeni nu va menţine un asemenea ritm de creştere în absenţa unor beneficii directe personale. Dacă ar fi fost posibil acest lucru, l-am fi avut deja în industria direct legată de binele oamenilor, industria medicală, care ar fi trebuit simultan să investească în dezvoltarea de noi medicamente şi după ce le obţine să le pună pe piaţă cu costuri minime ba chiar să încurajeze şi alte companii să le producă. Evident că acest lucru nu se întâmplă, noile medicamente se fac doar dacă aduc profit maxim companiilor, iar profitul maxim înseamnă monopol şi raritate.
O a treia soluţie ar fi cumpătarea, să încercăm să trăim cu mai puţine resurse, să fim mai generoşi, să muncim mai mult, să împărţim ceea ce avem şi cu cei care nu au şi să nu dorim să ne dezvoltăm în detrimentul altora. Ar fi soluţia ideală, dar nu funcţionează se pare deloc pentru că oamenii nu sunt dispuşi să facă aceste gesturi de generozitate nici măcar faţă de cei apropiaţi, darămite faţă de toţi ceilalţi locuitori ai planetei.
Şi atunci care ar fi soluţia? Răspunsul este simplu: nu avem o soluţie. Pentru că problema noastră porneşte de la o premisă ascunsă care o face irezolvabilă: vrem să schimbăm lumea fără să ne schimbăm deloc pe noi. Lucrul acesta este imposibil. Fără să ne schimbăm noi lumea nu poate fi schimbată. Punctul de plecare de la care ar trebui să pornim ar fi schimbarea noastră. Schimbarea noastră însă e mult mai dificilă decât schimbarea lumii. Presupune curaj.
Legaturi:
- “LUMEA VA TREBUI SA TREACA PRIN CRIZE MAJORE, CHIAR CATACLISME!” O ‘analista’ Princeton face apologia catastrofelor necesare pentru … reforma ONU, multiplicarea UE si organizarea unui nou model economic!
- Revolutia mondiala declansata prin internet, marea criza, noua ordine mondiala si elogiul catastrofelor: INGREDIENTELE NOII CONSTIINTE PLANETARE
- DOCTRINA BASESCU sau invataturile orwelliene care ne ghideaza si ne vor ghida vietile
- (video) “Profetism” al crizei si pe malul Dambovitei: Sebastian Lazaroiu despre NOUA ORDINE INSTITUTIONALA ce i se pregateste Romaniei
- Prinsi in haosul Marelui Diversionist, intre fumul petardelor si menghina “reformatoare” a cioclilor de la capataiul Romaniei… CE NE MAI RAMANE?
- Ernest Bernea si CRIZA LUMII MODERNE – carte de la Predania: “Suntem in fata celei mai mari crize din cate a cunoscut umanitatea”
- Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”
- In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II)
- CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cine sa imparta ceea ce are cu cei care nu au?Poate unii care au suferit si impartasesc suferinta si greutatile altora.De cateva duminici, mergand la biserica, preotul a propus strangerea unor bani pentru a ajuta copiii nevoiasi din parohie sa se procure niste rechizite pentru a putea merge la scoala.Aflati ca abia s-au strans niste banuti doar pentru a le oferi catorva dintre ei(cei mai nevoiasi)2,3 caiete.Si sunt convinsa ca tot cei care au putin au dat bani din putinul lor…desi sunt destui ,,baroni,, in acest orasel… cand unii le cumpara copiilor haine de milioane de lei, altii nu au nici pentru niste amarate de caiete.E dureros dar adevarat.De curand in micul nostru oras s-au facut strazi pietonale impanzite de terase, baruri si altele pentru pierderea si petrecerea timpului liber… dar pentru sarmani, cine?Cum am putea convinge de exemplu un patron al unei firme, caruia ii intra in buzunar profituri de zeci si sute de milioane, ca macar o data pe an sa fie generos, in cazul de fata, la inceput de an scolar, sa cumpere niste rechizite pentru niste copii?Va spun ca ar fi prea mult… si ca nu poate intelege, devreme ce salariatii domniei sale muncesc si duminica… ca doar si dumninica se serveste masa nu?Si daca nu muncim, nu mancam.Sa schimbam lumea?Ar fi ideal sa ne schimbam noi.Doar daca am lupta cu egoismul si trufia si vanitatea si iubirea de inavutire si toate.Cred ca fiecare dintre noi, la nivel personal ar putea face ceva numai constientizand ce inseamna suferinta… e singura ,,traire,, care te trezeste cat de cat la realitate…Si care sunt noile idealuri de viata?Nobile?Nu.Multa tehnica,multe masini luxoase, multe case mari(,,cavouri,,),insule pentru distractii…si familia pe cale de disparitie.Ce a lasat DUMNEZEU mai bun ,mai nobil si mai frumos pe pamant e distrus pe zi ce trece…
Multumim pentru munca voatra nesecata! Desi vestile nu-s bune, totusi reusiti sa-mi luminati ziua! Un gram de adevar intr-o mare de minciuni e aur curat! Doamne ajuta!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/08/09/dati-le-voi-sa-manince/
13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.
14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
@Costel: Cred ca aveti dreptate, asta e adevarata minune in Textul citat de dv: sa.l convingi pe om sa manance el mai putin ca sa ajunga pentru toti. Tulburatoare lectie despre egoismul celor de ieri sinonim cu al nostru, dragostea de aproapele, infima jertfa si minunile care ne stau sub nas abia asteptand dragostea, disponibilitatea si minimul nostru sacrificiu pentru a ni se oferi plenar – toate concentrate in aceasta intamplare.