DATI-LE VOI SA MANANCE!

9-08-2008 Sublinieri

Parintele Cleopa: Despre datoriile pastorilor sufletesti

Nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manince (Matei, 14, 16)

3.jpg

Iubiti credinciosi,

In Sfanta Evanghelie de astazi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hranit peste cinci mii de oameni numai cu cinci piini si doi pesti. Caci mergind prin Galileea, vestea tuturor cuvintul mintuirii, fiind inconjurat de o mare multime de oameni, barbati, femei cu copii in brate, batrini si bolnavi de tot felul. Toti cautau pe Dumnezeu si erau insetati dupa cuvintele de invatatura ale Mintuitorului. Toti suspinau dupa Mesia si aveau nevoie de pastori duhovnicesti care sa-i invete Sfinta Scriptura, sa-i hraneasca cu cuvinte de mintuire, sa-i scape de robia patimilor si sa-i calauzeasca spre Hristos. Vazind Domnul popor mult, I s-a facut mila de ei si a tamaduit pe toti bolnavii lor (Matei 14, 14). Iata ca Fiul lui Dumnezeu are mila si de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostiveste si de suferintele noastre trupesti si le vindeca, uneori chiar inaintea tamaduirii sufletelor, stiind ca prin aceasta oamenii se intorc mult mai usor la pocainta.

Dar facindu-se seara, au venit la Dinsul ucenicii Lui si I-au zis: Locul este pustiu si vremea a trecut; deci da drumul multimilor, ca sa se duca prin sate sa-si cumpere hrana (Matei 14, 15). Ucenicii, vazind poporul obosit, flamind si insetat, si soarele asfintit, au cerut Mintuitorului sa inceteze cuvintul de invatatura si sa lase multimea sa se intoarca in satele lor ca sa manince si sa se odihneasca. Oare au gresit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai ca ei cugetau mai mult omeneste decit duhovniceste. De aceea Mintuitorul a respins propunerea ucenicilor Sai prin aceste cuvinte: Nu trebuie sa se duca!, adica: Nu indepartati oamenii de la voi, ca nu au unde se duce. Iata, sint ca niste oi fara pastori. Sint obositi, bolnavi, flaminzi si insetati trupeste si sufleteste si au nevoie de pastori buni, de cuvinte de mingiiere, de hrana duhovniceasca. Nu trebuie sa se duca de la voi! Dati-le voi ca sa manince!

Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mintuitorului Hristos: Nu avem decit cinci piini si doi pesti! Iar Domnul a poruncit: Aduceti-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvintat piinile, iar ucenicii, dupa ce au asezat poporul pe iarba, le-au impartit multimilor piinile si pestii. Dupa ce s-au saturat toti cei ce mincasera, ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii, ucenicii au strins ramasitele de farimituri, douasprezece cosuri pline (Matei 14, 17-21). Aceasta mare minune a inmultirii piinilor, s-a savirsit in Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. In amintirea ei s-a zidit aici o manastire mica, ce dainuieste pina astazi. Intr-un chip desavirsit minunea inmultirii piinilor se repeta pe pamint de la inceputul zidirii si pina astazi, ca o liturghie permanenta a creatiei. Oare nu hraneste Dumnezeu astazi cu piine si hrana peste cinci miliarde de oameni, cit numara tot pamintul? Si aceasta nu este o minune a inmultirii piinilor, cel putin tot atit de mare ca cea din Galileea, de acum aproape doua mii de ani?

03-the-feeding-of-five-thousand-people.jpg

Iubiti credinciosi,

Omul fiind format din doua parti, adica trup si suflet, are in viata si bucurii sufletesti si bucurii pamintesti, are si ispite sufletesti si ispite trupesti. Are nevoie pe pamint de hrana sufleteasca pentru mintuire si de hrana trupeasca materiala pentru a-si mentine viata in trup. Pentru hrana materiala avem parinti care se ingrijesc de copii si le asigura cele necesare vietii. Iar pentru hrana duhovniceasca necesara mintuirii sufletelor, avem parinti duhovnicesti, episcopi, preoti si duhovnici care se ingrijesc de mintuirea credinciosilor incredintati lor de Hristos.

Iata pentru ce a poruncit Mintuitorul ucenicilor Sai: Nu trebuie sa se duca oamenii de la voi; dati-le voi sa manince! (Matei 14, 16) Si care este hrana cu care episcopii si preotii hranesc pe credinciosi?

Cea dintii hrana cu care pastorii Bisericii sint datori sa hraneasca pe credinciosi este invatatura de credinta ortodoxa. Credinta dreapta apostolica este piinea vietii noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvintul viu si neschimbat propovaduit de Fiul lui Dumnezeu si de Sfintii Apostoli si scris cu litere de foc in Sfinta Evanghelie. Credinta curata in Dumnezeu, Cel in Sfinta Treime inchinat si marit, este cuprinsa pe scurt in Crez, este marturisita de doua mii de ani de Biserica Ortodoxa si de sfintii ei slujitori si este aparata cu jertfa a milioane de martiri si cu invatatura tuturor Sfintilor Parinti si Cuviosi.

Fara credinta dreapta, adica ortodoxa, nu putem face nici fapte bune si deci nu ne putem mintui. Credinta adevarata, vie, pe care o marturisim prin cuvint si prin viata noastra, impreuna cu singele mucenicilor stau la temelia Bisericii si a mintuirii noastre. De aceea, cine cauta sa schimbe cu ceva dogmele credintei ortodoxe, sa rastalmaceasca Sfinta Scriptura, sa semene neghina in ogorul semanat si lucrat de Hristos, acela incearca sa puna alta temelie Bisericii. Dupa cuvintele Sfintului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei si este dat anatema, adica dat satanei, de Biserica. Printre acestia se numara atit necredinciosii care neaga pe Dumnezeu si urasc Biserica Lui, cit si toti sectantii rupti din sinul Bisericii apostolice care isi fac “bisericutele” lor si se leapada de dreapta credinta, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinti si rastalmacesc Sfinta Scriptura.

Ierarhii si preotii, ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli, au marea datorie sa apere dreapta credinta si pe credinciosii ortodocsi incredintati lor, ca sa nu fie amagiti de prozelitismul sectar si sa fie tiriti in orice fel de grupari sectare. Preotii, mai ales, au datoria sa faca lectii de catehizare in Duminici si sarbatori, in cadrul sfintelor slujbe, atit la Liturghie si la vecernie cit si in toate ocaziile, sa explice credinciosilor nostri invatatura de credinta ortodoxa, Crezul, Tatal nostru, Fericirile, cele sapte Taine ale Bisericii. Apoi sa combata orice fel de prozelitism sectar, adunarile religioase afara de biserica, vizitele neortodoxe in casele enoriasilor, ca si raspindirea si citirea cartilor anticrestine si sectante, care amagesc pe crestinii slabi si neinformati duhovniceste.

Mai ales astazi, cind sectele de tot felul asalteza Biserica Ortodoxa si pe fiii ei, preotii trebuie sa fie la datorie, sa cunoasca bine Sfinta Scriptura, sa fie modele vii in ochii tuturor, sa propovaduiasca Evanghelia “cu timp si fara timp”, sa faca vizite misionare in casele enoriasilor, sa formeze comitete de credinciosi buni ca sa-i ajute in misiune si sa hraneasca poporul lui Dumnezeu cu invatatura curata a Bisericii Ortodoxe. Oricit ar parea de greu, preoti buni sint destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar si intaresc cu cuvintul si fapta dreapta credinta.

A doua hrana duhovniceasca, de aceeasi valoare cu credinta curata, este viata morala in rindul credinciosilor nostri. Dumneavoastra fratilor, ca fii adevarati ai Bisericii lui Hristos aveti mari datorii sa pastrati cu sfintenie credinta ortodoxa pina la moarte, chiar cu pretul vietii. Apoi sa traiti, adica sa puneti in practica invatatura Sfintei Evanghelii, stiind ca si credinta fara fapte bune este moarta (Iacob 2, 17-20). Adica sa fiti oameni de rugaciune, sa traiti in pace cu totii, sa mergeti regulat la biserica, de unde primiti adevarata hrana duhovniceasca; sa faceti milostenie, sa fugiti de desfrinare si de betie, doua grele pacate care stapinesc astazi aproape toata lumea si sa va cresteti copiii in frica si dragostea de Dumnezeu.

Aveti grija de tot si mai ales de fiii si de familia dumneavoastra sa nu cada in cursele cele de multe feluri ale diavolului. Acum s-au inmultit avorturile, certurile in familie, desfriul si divortul. Ba in ultimul timp s-au raspindit la noi filme si chiar carti si reviste pornografice care cad in miinile tinerilor si copiilor nostri si trag pe multi la desfrinare. Parintii in familie, batrinii intelepti si crestinii buni impreuna cu preotii din parohii sint datori in fata lui Dumnezeu sa ajute generatia tinara, pe cei slabi in credinta si lipsiti de educatie crestina, ca sa nu cada in aceste cumplite patimi ce corup societatea noastra. Credinciosii nu trebuie sa lase totul in grija preotului. Ei trebuie sa ajute pe preot, sa-l intrebe, sa colaboreze, sa-i ceara sfatul ori de cite ori este nevoie si sa asculte cu sfintenie cuvintul lui. Iar daca au vreo indoiala, sa mearga la preotii batrini, la minastiri si la nevoie, chiar la episcopul lor. Viata morala exemplara a preotului si a credinciosilor, ca si colaborarea lor la evanghelizarea parohiei, formeaza un puternic zid de rezistenta impotriva tuturor ispitelor si furtunilor.

Sfintele slujbe facute la timp, dupa rinduiala, cu evlavie si fara graba, hranesc cel mai mult pe credinciosii din satele si orasele noastre. Si daca exista coruri si cintari frumoase la slujbe si predici bune, calde, inspirate din traire, pe intelesul tuturor, slujbele ii intaresc in credinta pe toti, umplu bisericile de credinciosi, atrag la ortodoxie chiar si pe cei ce s-au rupt de Biserica si ii apropie de Hristos pe toti. Fericite sint asemenea parohii care au preoti buni, cu slujbe si predici frumoase, izvorite din credinta; cu pastori model si mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu si pentru copiii lor. Acolo nu pot fi dezbinari religioase si de familie, nici secte, nici betii, nici alte grele pacate, ci toti vor fi cu un cuget si o inima in sinul Bisericii lui Hristos.

Predica vie este ajutata in parohie si de citirea cartilor ortodoxe. De altfel s-au tiparit numeroase carti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Se recomanda sa functioneze la fiecare parohie o biblioteca cu cele mai bune carti de invatatura ortodoxa, care sa se dea enoriasilor la citit, dupa nevoie, cu binecuvintarea preotului. Cele mai bune carti pentru intarirea credintei sint: Sfinta Scriptura sau Biblia, Vietile Sfintilor pe fiecare luna, Despre credinta ortodoxa, Filocaliile, Catehismul, Mintuirea Pacatosilor, Convorbiri duhovnicesti, Pelerinaj la Locuri Sfinte, Patericul Romanesc, carti de explicare a credintei, precum si multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credinciosilor sa nu lipseasca sfintele icoane, Sfinta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul, Psaltirea sau macar o carte de rugaciuni. Toate acestea sporesc credinta in casa si in inimi si hranesc mult pe credinciosii nostri. Iar daca lipsesc slujbele frumoase, predica vie, cartile sfintele si exemplele preotului, indata patrund sectele si dezbinarea in casa si in parohie si nimic nu este mai greu decit sa indreptezi o parohie dezbinata si tulburata.

Credinciosii trebuie sa se spovedeasca, pentru a se putea hrani cu Sfinta Impartasanie care este Trupul si scump Singele lui Hristos, mai ales in cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, batrinii, vaduvele si copiii sa se impartaseasca mai des, dupa sfatul preotului. Nu trebuie sa fugim de Sfintele Taine, fie de frica osindei, fie din nepasare, dar nici sa cerem prea des Sfinta Impartasanie ci sa tinem regula Bisericii, calea de mijloc, stiind ca extremele, excesele, adica nepasarea si indrazneala, sint ale vrajmasului.

Iubiti credinciosi,

Iata citeva cai prin care pastorii Bisericii lui Hristos isi hranesc enoriasii, dupa porunca Domnului: Dati-le voi sa manince. Ele sint mai multe, dar acestea sint recomandate intii de Sfintii Parinti. Insa nu este de ajuns numai sa avem preoti buni la sate si orase. Dumneavoastra credinciosii sinteti datori sa colaborati cu preotii la intarirea ortodoxiei in parohie, la hranirea celor flaminzi si insetati, la ajutorarea, cercetarea si miluirea saracilor, a orfanilor, a vaduvelor, a copiiilor si a celor greu bolnavi. Sa nu uitam ca de multe ori credinciosii reusesc sa atraga multe suflete si sa intre acolo unde nu poate patrunde preotul. Nu lasati pe preot sa lupte singur. Ajutati-i la biserica, la slujbe, la curatenie, la cercetarea bolnavilor, la indrumarea celor din jur sa vina la Hristos.

Sa ne rugam cu totii lui Dumnezeu sa rinduiasca pastori in buni Bisericile Sale, spre intarirea dreptei credinte intru lauda Preasfintei Treimi si mintuirea sufletelor noastre. Amin.


Categorii

Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Inmultirea painilor, Marturisirea Bisericii, Parintele Cleopa, Preotie (pentru preoti), Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “DATI-LE VOI SA MANANCE!

  1. Ce-ar fost BINE si in ce masura… a fost si nu mai este!
    Ceea ce este acum in comparatie cu ce-ar trebui sa fie si cand, Dumnezeu stie de va mai fii…numai o criza majora atat la nivel personal si/sau general…v-a mai rezolva ceva fiindca omul de cele mai multe ori numai de frica stie.

  2. @ Magda
    “Ce-ar fost BINE si in ce masura… a fost si nu mai este!”

    Trebuie sa te contrazic aici (iertari); roaga-te, jerfeste-te, smereste-te, puneti toata increderea in Domnul si mai cauta (tineti mintea in iad si nu deznadajdui spune Domnul prin gura Sf Siluan Antonitul)…chiar daca trebuie sa sacrifici ore sau zile (asa cum se intampla in occindent) ca sa ajungi la o biserica adevarata, sau pastor in Domnul.
    Sunt de acord cu tine, cum ca criza este in primul rand la nivel personal; aceasta genereaza generalul. Sa ne obisnuim sa ne cerem noua ceea ce in mod normal cerem altora.
    Cu dragoste in Domnul

  3. Daca ceri cu toata credinta(si nu lucruri nefolositoare care sa il supere pe Dumnezeu)atunci,fara nici un fel de indoiala Domnul iti va darui,iti va oferi ,tot ce iti este necesar trupului si mai ales sufletului, in asa fel incat sa nu te clatini incredinta ta catre El.Avem in acest sens,multe exemple in cartile noastre ortodoxe,dar sunt sigura ca fiecare a trait la un moment dat,un eveniment ,in viata sa,care impunea o cerere expresa si personalizata catre Facatorul cerului si al pamantului.Si sunt sigura ca a fost implinita de El,daca a fost FOLOSITOARE acelui om .Avem o pilda intr-o povestioara a unui preot ortodox care spune ca atunci cand era mic,se ruga Lui Dumnezeu sa ii dea dinti ca ai lui bunicu-sau ,pe care, acesta ,seara ii punea in pahar. Mai tarziu s-a bucurat ca Dumnezeu nu i-a ascultat rugaciunea. Asadar aduceti-va aminte cate bucurii v-a facut Domnul,implinindu-va sau nu cererile. Doamne ajuta-ne!

  4. @ellaina

    Nu dejnadajduiesc, sunt doar mahnita pentru ca, un duh strain de Biserica si traire isi face tot mai mult loc pana la grozavia asta cu ecumenismul; spre exemplu merg la Biserica de ceva ani buni (dupa ’90); la manastirea Cernica ma duceam des (cat traia Pr.Argatu), Biserica Sf.Spiridon (atat cea mica de langa Opereta cat si cea de la Budapesta), la Sf.Maslu ma duceam la Biserica Sf.Ilie Gorgani; in toate acestea (cu timpul…mai mult sau mai putin) ori in altele am inceput sa vad o schimbare (straie stralucitoare, reamenajari, cor) dar, in ciuda a tot si a toate am simtiti ceea ce spunea Pr.Arsenie Papacioc: ‘tipic, tipic si la inima…NIMIC’ parca asisti la un ritual nu la o slujba; predicile sunt lungi si plictisitoare, vocile celor din cor sunt din ce in ce mai perfectionate dar nu strabat dincolo de cupola Bisericii fiindca raman perfecte doar d.p.d.v. tehnic gadiland urechea lumeasca, inima este lasata deoparte!

    Forma (pornind de la straie stralucitoare cusute cu fir de aur sau argint ale liturhisitorilor pana la cor ce etaleaza doar lumeste calitatile vocale, crestinii din Biserica (majoritatea batrani sau bolnavi) cu loc dinainte stabilit ca proprietate personala in Biserica lui Dumnezeu ce fac ordine si intra in judecati cu cei tineri la momentele cele mai importante ale slujbei pana la ciuntirea acestora(Acatist sau Evangheliile de la Sf.Maslu); stiu ce vorbesc, nu va mint…nu dau nume si exemple (ii stie Dumnezeu cine sunt) pana la grozavia asta cu ecumenismul si tradarea din sanul Bisericii ce te scarbeste; daca as deznadajdui n-as mai calca in Biserica, n-as mai avea duhovnic, nu m-as mai spovedi si toate celelalte; dar inchipuiti-va cei ce nu-si cunosc valoarea sufletului si abia sunt ‘pe cale’ adica la inceput si vad, simt, si se smintesc aducandu-ti argumente si contra-argumente (unele batatoare la ochi si suparatoare chiar si pentru cei incercati)…ce cuvant de justificare sa le spui? cum sa-i imbarbatezi? Se smintesc si nu le mai trebuie nici Biserica, nici Taine, nimic….pentru acestia ma doare si ma supar! Ar trebui sa nu-mi pese, sa ma gandesc doar la mine dar…nu pot!

    Cunoasterea de sine cu toate grozaviile ce zac (inca) in tine, temerea de Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu este si ramane valabila si pentru mireni, preoti sau arhierei! Nimeni nu sta mai sus decat celalalt decat in privinta trairii in/cu Dumnezeu! Restul…e poveste!

  5. Magda , ai tu o vorba :”traznet”… da , atat de mult mi-au placut cuvintele tale :”Nimeni nu sta mai sus decat celalalt decat in privinta trairii in/cu Dumnezeu!” …inalte ca cerul si simple ca pamantul , dar zise tocmai in acest context , ele sunt “traznet” …si tot in acest context il citezi pe parintele Arsenie Papacioc:”tipic , tipic si la inima… nimic !” – “traznet” – Lirismul diafan al parintelui Cleopa :”Intr-un chip desavarsit minunea inmultirii painilor se repeta pe pamant de la inceputul zidirii si pana astazi , ca o liturghie permanenta a creatiei” –
    si-a primit , cumva , replica – in brutalitatea “tradarii din sanul Bisericii” si in ecumenismul mai-marilor nostri , care nu mai repeta inmultirea painilor ortodoxe de la “inceputul zidirii” , ci vor sa repete A L U A T U L F A R I S E I L O R si din asta sa faca ei alte paini ecumenice si pierzatoare , ca n-au legatura cu “liturghia permanenta a creatiei” ???… tocmai de aceea te-am priceput :”daca as deznadajdui n-as mai calca in Biserica…” adica , degeaba aluatul fariseilor ecumenisti si tradatori sminteste pe multi , ca tot inmultirea painilor noastre ortodoxe este mai puternica , oricat de putini ar ramane sa le guste !!!

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Nicolae Steinhardt: FALSUL IDEALISM SI PROBLEMA PAINII APROAPELUI
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » OMUL INTRE INMULTIREA PAINILOR SI A PESTILOR SI IMPUTINAREA CREDINTEI
  8. Pingback: MEDITATIE LA DUMINICA INMULTIRII PAINILOR: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?
  9. Pingback: Inmultirea painilor: ENTUZIASM SFANT SAU INTERES?
  10. Pingback: Parintele Nicolae Steinhardt despre "PROBLEMA PAINII" SI PREDICATORII FATARNICI AI FALSULUI IDEALISM
  11. Pingback: Predici (audio si text) la Inmultirea painilor: INVATA SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU!/ De la Hristos-Painea vietii la politicianul manipulator care ne vinde iluzii de circ -
  12. Pingback: INMULTIREA MILEI LUCRATOARE sau CUM AJUTA DUMNEZEU OMUL PRIN OM. De ce uitam binefacerile Domnului, cartind si tinand minte numai raul? -
  13. Pingback: PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: “Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE” -
  14. Pingback: PARINTELE IULIAN STOICESCU, “un preot de foc”, hranitor al flamanzilor de Duh, un sfant desprins din Patericul viu al temnitelor si al slujirii jertfelnice -
  15. Pingback: Predici (audio si text) la Inmultirea painilor: INVATA SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU!/ De la Hristos-Painea vietii la politicianul manipulator care ne vinde iluzii de circ -
  16. Pingback: PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu? -
  17. Pingback: “DOAMNE, DA-NE NOUA INTOTDEAUNA PAINEA ACEASTA!” -
  18. Pingback: Predici (audio si text) la Inmultirea painilor: INVATA SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU!/ De la Hristos-Painea vietii la politicianul manipulator care ne vinde iluzii de circ | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: CUM SI CAND LUCREAZA DUMNEZEU MINUNI IN VIATA NOASTRA? “Dumnezeu este atent la nevoia noastra, la durerea noastra, la dorul nostru cel mai adanc si ne cheama ca si PRIN NOI sa-si imparta si sa inmulteasca darurile Sale” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 12 ani de la plecarea “in gradinile Raiului” (†2 dec. 1998): “MANCA-V-AR RAIUL SA VA MANANCE!” (inedit audio si video) | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: PÂINEA VIEȚII. “…iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate