LEGEA REPRODUCERII ASISTATE MEDICAL CU TERT DONATOR: o lege anti-viata si anti-familie, aprobata de Guvern. Ce presupune?
Proiectul de act normativ privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator a fost aprobat de către Guvernul României în şedinţa de ieri. Accesul la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator va fi permis părinţilor care suferă de sterilitate care nu poate fi tratată prin nicio metodă terapeutică clasică sau intervenţie chirurgicală. Identitatea donatorului va fi confidenţială. Tehnicile de reproducere umană asistată medical cu terţ donator vor fi cele realizate în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro şi de inseminare artificială. Actul donării va fi gratuit.
Criteriile medicale de selecţie a terţului donator vor fi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii. Legea privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator va produce efecte după ce va fi aprobată şi de reprezentanţii Parlamentului României.
Legea privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator defineşte dreptul la reproducere, sănătatea reproducerii umane, tehnologiile de asistare medicală a reproducerii umane, noţiunea de donator terţ, accesul la reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, infertilitatea, fertilizarea in vitro, inseminarea artificială şi donarea de material reproductiv. Mai mult, în actul normativ sunt cuprinse prevederi referitoare la unităţile sanitare în care se efectuează tehnicile şi procedurile de reproducere umană asistată, dar şi la personalul care realizează în practică reproducerea medicală asistată cu terţ donator.
De asemenea, în proiectul de act normativ mai sunt specificate şi modalităţile de realizare a acestei metode de tratament, procedurile şi tehnicile permise şi interzise, obligativitatea prelevării de material reproductiv numai de la donatori în viaţă, obligativitatea consimţământului scris, liber, prealabil şi expres al donatorului şi al cuplului solicitant, precum şi obligativitatea informării asupra riscurilor posibile. Conform actului normative avizat de Executiv, activitatea de reproducere umană asistată medical cu terţ donator va fi organizată şi controlată de Ministerul Sănătăţii, care este autoritatea responsabilă în domeniu. Supravegherea şi coordonarea activităţilor de reproducere umană asistată medical cu terţ donator se va face de către Agenţia Naţională de Transplant.
Legea conturează cadrul juridic al activităţilor necesare pentru realizarea reproducerii umane asistate cu terţ donator, care este reprezentat de prevederile din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.
Legea este anti-viata si anti-familie de doua ori: foloseste tehnici avortive si introduce un tert in familie, copilul fiind, practic, “obtinut” in afara familiei… Pe larg, in materialele de mai jos:
Noul proiect de lege privind reproducerea umană asistată medical (RUAM) are mai multe puncte vulnerabile şi, în primul rând, presupune omorârea de embrioni umani. Din datele altor ţări, există o rată de eşec de 80%, adică doar 20% din embrionii creaţi astfel rezultă într-o naştere vie. Distrugerea unui număr foarte mare de embrioni face ca noul proiect de lege privind legalizarea RUAM să fie de neacceptat din punct de vedere creştin.Un embrion distrus înseamnă un om omorât. Şi din alte puncte de vedere acest proiect de lege trebuie respins.
Tehnicile RUAM subminează familia tradiţională, permiţând femeilor singure să apeleze la ele. De asemenea, proiectul aduce atingere demnităţii umane prin legalizarea mamei-purtătoare, susţine uciderea embrionilor şi, în ansamblu, deschide uşa experimentelor pe embrion. Proiectul mai propune subvenţionarea acestor tratamente de fertilitate foarte costisitoare de la bugetul de stat, ceea ce este imposibil pentru o ţară săracă precum România. Nici o ţară fostă comunistă nu şi-a permis să susţină de la bugetul de stat asemenea tratamente costisitoare.
Fiecare sarcină presupune un număr mare de embrioni distruşi
În “Expunerea de motive”, iniţiatorii legii deplâng criza demografică din România, opinând că legalizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical ar putea stimula creşterea natalităţii. Influenţa reală a tehnicilor RUAM asupra situaţiei demografice este, de fapt, infimă. Iar consecinţele reale ale acestei legi asupra societăţii ar fi tragice. Se cunoaşte faptul că fertilizarea in vitro are o rată de eşec de 80%. În România, se realizează cam 5.000 de fertilizări in vitro anual, dar nu se ştie câţi copii se nasc vii anual pe această cale. Potrivit unui studiu realizat de Societatea Americană pentru Medicină Reproductivă, doar 7,5% din embrionii creaţi în eprubetă ajung vii la naştere (LifeSiteNews.com, 26 octombrie 2010). Datele arată că 7-8 ovule sunt fertilizate in vitro, din care 3-4 embrioni sunt implantaţi în uterul femeii. Din cei trei-patru embrioni implantaţi, doi sau trei sunt apoi avortaţi prin reducţie embrionară, ca măcar unul să aibă şanse mari de a se naşte. Pentru a creşte ratele sarcinii şi a proteja femeia de chinurile tratamentelor repetate, majoritatea clinicilor de fertilizare in vitro creează mai mulţi embrioni. Embrionii în exces sunt de obicei distruşi, criogenaţi sau utilizaţi în diverse experimente medicale (dacă părinţii doresc asta). Dar dacă este imorală crearea embrionilor pentru cercetare (şi după cum, în aparenţă, interzice actualul proiectul de lege), la fel de imorală ar trebui să fie şi sacrificarea embrionilor pentru tratamentul infertilităţii.
Efecte nefaste asupra familiei
Aceste proceduri nu pot fi decât distrugătoare pentru familia tradiţională căci permit femeilor singure să apeleze la ele, încurajând crearea de copii în afara căsătoriei. Iar influenţa lor asupra situaţiei demografice din ţara noastră este nesemnificativă. Mai simplu şi mai corect ar fi să se încurajeze naşterea de copii pe cale naturală, cu o politică sigură şi pe termen lung, însoţită de legi de restricţionare a avortului, de informare a femeilor asupra consecinţelor nefaste a avortului, reducându-se astfel una din cauzele infertilităţii.
Donarea de ovule încurajează maternitatea şi paternitatea anonimă, fără nici o responsabilitate. Proiectul de lege nu prevede informarea minimă, cel puţin, a femeilor supuse tratamentului de fertilitate, care doresc să doneze ovule, ce reprezintă materialul lor genetic. Legalizarea fenomenului social al “mamei purtătoare” propusă de noul proiect deschide calea comercializării trupului uman.“Mamei purtătoare” i se implantează embrionul provenit din părinţi “genetici”, pe care ea îl poartă 9 luni în pântece, îi dă naştere şi îl dă, apoi, părinţilor “genetici”. Chiar dacă actul este făcut pe baze necomerciale, el devine un act împotriva firii şi nepermis din punct de vedere moral. Procedura neglijează legătura emoţională stabilită între mamă şi copil în timpul sarcinii, ceea ce poate provoca urmări psihice ulterioare, atât mamei, cât şi copilului.
Satisfacerea cererilor de fertilizare in vitro pentru femeile singure cu utilizarea spermei de la donator încalcă dreptul viitorului copil de a avea un tată. Astfel, legea nu “garantează interesul superior al copilului”. A considera un embrion drept o simplă proprietate sau un obiect înseamnă a refuza să recunoşti că el este o fiinţă umană. Embrionii nu sunt proprietatea părinţilor ca să fie produşi, manipulaţi sau proiectaţi. Iar părinţii sunt chemaţi să-i accepte ca membri ai familiei umane.
Riscuri medicale crescute
În lege, nu se prevede informarea mamei cu privire la consecinţele tratamentelor de fertilitate asupra ei, cât şi asupra copiilor. Un studiu extins, efectuat pe copiii concepuţi prin FIV, în Franţa, arată că aceştia sunt mai des atinşi de anumite maladii sau malformaţii. Géraldine Viot, genetician la Maternitatea
Cochin-Port-Royal, studiază deja de 7 ani riscurile crescute de malformaţii şi de probleme de sănătate la copiii rezultaţi din FIV. Ea a analizat cu atenţie starea de sănătate a 15.162 copii, în perioada 2003 şi 2007, în 33 de spitale, şi a urmărit evoluţia lor până acum. Ancheta sa arată că un număr de boli, genetice sau nu, apar mai des la aceşti copii în eprubetă, faţă de media în rândul copiilor concepuţi natural (www.chretiente.info).
Lucrarea “IVF and stillbirth: a prospective follow-up study”, avându-i ca autori pe dr. K. Wisborg, dr. H.J. Ingerslev şi dr. T.B. Henricksen, publicată în revista Universităţii Oxford, Human Reproduction (2010), aducea în faţă următoarele concluzii: “Comparativ cu femeile fertile, femeile care concepeau prin FIV/ICSI aveau un risc crescut de a naşte un făt mort. Rezultatele noastre arată că riscul crescut de făt mort la naştere observat în tratamentul de fertilitate este un rezultat al acestui tratament sau al unor factori necunoscuţi ce se referă la cuplurile care sunt supuse tratamentului FIV/ICSI.”
Distrugerea embrionilor prin diagnosticul genetic de preimplantare
În art. 8 (c) se menţionează: “Diagnosticul genetic preimplantator este interzis, cu excepţia unei boli ereditare grave”. Diagnosticul genetic de preimplantare înseamnă crearea mai multor embrioni prin fertilizare in vitro, analiza lor pentru a se stabili care din ei suferă de anumite boli. Cei care sunt purtători de boli sunt distruşi, iar unul sau doi din cei sănătoşi sunt implantaţi în uterul femeii. Această procedură duce la distrugerea de embrioni şi, prin urmare, se impune respingerea ei. Proiectul de lege, în ansamblu, deschide uşa experimentelor pe embrion. În art. 8, pct.(j), se afirmă că “se acceptă cercetarea” pe embrion doar dacă astfel solicită cuplul sau femeia singură, “cu respectarea prevederilor Legii 17/ 2001”. Or, Legea 17/ 2001, la cap. V, articolul 18 “Cercetarea pe embrioni in vitro“, arată: “1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este permisă de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvată a embrionului. 2. Este interzisă crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.” În proiectul de lege art. 8 (k) se afirmă: “Gameţii şi preembrionii asupra cărora s-au derulat activităţi de cercetare ştiinţifică nu mai pot fi folosiţi în scop reproductiv.” Din această exprimare nu se înţelege cum s-ar putea “asigura o protecţie adecvată embrionului” cf. Legii 17/ 2001.
În art. 34 (4), se stipulează: “Conceperea unui copil în alte scopuri decât recoltarea de celule stem sau suşă se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.” A concepe un copil în scop de recoltare de celule stem sau suşă nu înseamnă nimic mai mult decât experiment pe embrion. De obicei, recoltarea de celule suşă sau stem se face pe un embrion de trei zile, aflat în stadiul de blastocist. Această recoltare, în esenţă, ar putea fi echivalată cu recoltarea de organe de la un copil. Evident că embrionul nu mai poate “fi folosit în scop reproductiv”, căci, după recoltarea de celule stem sau suşă, embrionul moare.
Investigaţiile infertilităţii şi mai ales tratamentul de fertilitate presupun costuri imense pentru bugetul de sănătate al României, şi aşa şubred. Potrivit proiectului de lege, o femeie poate face până la patru cicluri de tratament suportate de stat. Suportarea acestor costuri de către stat este posibilă, probabil, doar în statele bogate. În condiţiile în care, în România, medicina primară este subfinanţată, spitalele se desfiinţează, de unde se vor găsi bani pentru tratamentele de fertilitate?
Având în vedere influenţa nefastă pe care ar avea-o o asemenea lege atât în plan social, cât şi moral, în societatea noastră, întrebarea noastră este: ne lasă conştiinţa să acceptăm acest proiect de lege?
Despre tehnicile fertilizarii in vitro, vezi aici:
- In plina criza a sistemului sanitar, MINISTERUL SANATATII DEMAREAZA PROGRAMUL AVORTIV SI COSTISITOR AL FERTILIZARII IN VITRO
- MINISTERUL SANATATII A LANSAT PROGRAMUL NATIONAL FERTILIZAREA IN VITRO SAU FABRICA DE COPII – FINANTAT DE LA BUGET! Afaceri avortive pe banii publici, care nu mai ajung pentru spitale si medicamente…
- Premiul Nobel pentru Cutia Pandorei. FERTILIZAREA IN VITRO (FIV), “revelatia” unei industrii a iluziilor si a mortii ascunse. Perspectiva ortodoxa: FIV = FATA NEVAZUTA A AVORTULUI
- Parintele Andrei Lorgus: CLINICILE FIV, UN IAD AL COPIILOR
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Citesc mai sus si parca e vorba despre animale…
Lumea asta seamana tot mai mult cu cea din “Diavolul este politic corect” al Pr. Savatie…
Nu cred ca mai e mult si se vor adopta toate blestematiile. Se pare ca nu suntem (pentru ei!) decat niste animale mai evoluate, in sensul ca avem DREPTUL de vot, spre deosebire de restul! Si in afara de asta, “dreptul” la moarte (de care oricum n-am scapa, ca niste “condamnati” ce suntem!)
Cum spune Sf. Ioan in Apocalipsa: Vino, Doamne Iisuse!”
Lucrurile abia acum se intampla in Romania, prin alte parti nu sunt asa o noutate! Oricum Romania nu e o tara al carei punct de vedere s-ar lua in seama, chiar daca ar fi acel pct de vedere corect dpdv moral sau nu. Romania este un loc in care se accepta orice, iar cei care nu sunt de acord sunt indeobste prea putini sau nu au putere sa ia vreo atitudine relevanta pentru ceilalti. Din moment ce sunt deja multi romani care au apelat la aceste tehnici medicale “revolutionare” in afara tarii, se punea intrebarea “fireasca” : Cat mai e de asteptat sa se dea cadrul legal ca sa se faca si la noi?… Asa ca de ce ne-am mira?
Asa se intampla si in “Minunata lume noua” a lui Aldous Huxley, scrisa pe la 1930 !
Voi din ce p.d.vedere va exprimati ? Aveti deja cel putin unn copil ? Dar daca nu ati putea avea ???
asta vroiam sa aflu, din ce postura va dati cu parerea …
@adyna:
Da, si din punctul de vedere al unor parinti, si al unora care nu au copii. Din postura de oameni care incearca sa nu forteze mana lui Dumnezeu, obtinand un copil cu pretul sacrificarii vietii altora (procedura FIV presupune distrugerea altor embrioni).
Probabil ca majoritatea celor care au comentat acest articol (poate chiar si autorul acestuia) sunt deja parinti. Din aceasta postura este foarte usor sa dai verdicte morale, sa emiti judecati de valoare si, mai ales, sa te plasezi confortabil intr-un discurs dogmatic ce nu accepta dialogul cu cel care sufera din pricina infertilitatii. Nu stiu cati inteleg ce zbateri interioare si cata durere aduce cu sine un asemenea diagnostic.Va vorbesc acum din pozitia omului care, la varsta de 30 de ani neimpliniti a primit o asemenea veste naucitoare, Sunt casatorita si imi doresc atat eu cat si sotul meu un copil al nostru pe care, insa, nu il puteam avea ”pe cale naturala”. Amandoi urmam, cu limitele, scaderile si marginile fiintelor noastre imperfecte, invatatura Mantitorului nostru. Perspectiva expusa in cuprinsul articolului este reductionista si nenuantata.
Este drept ca doar Dumnezeu, Creatorul nostru ne ofera acest dar nepretuit care se numeste ”viata” insa, va intreb, legitim, ce reprezinta copilul, care poate fi perfect sanatos, rezultat din utilizarea acestor proceduri medicale? Este o oare o fiinta ce nu poate avea acces la darul Mantuirii?
@elena:
Nimeni nu pune in discutie copilul rezultat in urma FIV, ci procedura si ce se intampla cu ceilalti samburi de viata…
Am inteles. Asadar, pentru cei care se gasesc in situatia familiei noastre nu raman decat doua variante: 1. resemnarea si acceptarea vietii fara copii sau 2. adoptia.
Adoptia, care ar parea sa fie calea spre implinire familiala (atat din perspectiva copilului orfan care gaseste in cei doi soti ,parintii, cat si din cea a celor doi soti care vor deveni astfel parinti) nu este ferita de neajunsuri. Este simplu sa spui cuiva care nu are copii: Adopta! Drumul este anevoios si poate avea rezultate dezastruoase, atat pentru copilul care se poate sau nu sa se adapteze in noua familie, sa aiba capacitatea de a primi si darui iubire cat si pentru parinti care se pot confrunta cu aceleasi dificultati. S-ar mai pune in discutie aici bagajul genetic al copiului, deloc de neglijat precum si dorinta legitima a acestuia de a-si cunoaste parintii naturali . Am citit si alte comentarii, la alte rubrici, dar pe aceeasi tema si am descoperit ca unul dintre argumentele pentru care reproducerea umana asistata nu ar trebui considerata ar fi acela al introducerii unui tert in relatia celor doi, un strain. Copilul adoptat este un strain fata de parintii lui adoptivi.
Celalata varianta, adica aceea de a accepta aceasta situatie si a alege viata in doi pare, intrucatva egocentrista si individualista.
Asadar, cum o fi mai bine?
@Elena:
Din cate stiu, marii parinti ai Ortodoxiei ne sfatuiesc in astfel de cazuri sa nu fortam lucrurile, ci sa le lasam in mainile lui Dumnezeu, Care cu siguranta stie El de ce nu ingaduie – poate doar temporar – aparitia unui copil.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/11/11/sfaturi-viata-de-familie-parintele-epifanie-teodoropulos-educatia-copiilor-lui-dumnezeu-nastere-multi-copii-mucenicie-daca-dumnezeu-nu-da-copii/
Cred ca tot aici pe site am citit insa un text si mai interesant despre subiectul deschis de tine (familiile fara copii), apartinand unui parinte rus contemporan, daca nu ma-nsel.. Imi pare teribil de rau ca nu il gasesc acum , poate ne ajuta adminii si o sa mai caut si eu…
Am gasit! 🙂
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/07/26/parintele-andrei-lorgus-clinicile-fiv-un-iad-al-copiilor-razboiul-ideologic-impotriva-culturii-monogame-modelul-scandinav-al-revolutiei-sexuale-atinge-noi-culmi-de-perversitate-stiri-si-recomanda/
Iti multumesc, Doroteea! M-au pus pe ganduri articolele, mi-au adus in atentie chestiuni noi. Sper sa pot ingenunchia din nou si sa ma pot ruga Maicii Domnului, asa cum am facut-o candva.
Cu placere, Elena!
Stiu ca si pe mine m-au pus pe ganduri la vremea respectiva, mai ales cel al parintelui rus. Mi se pare o abordare geniala in simplitatea ei: pe cat de inedita pe atat de limpede si profunda, pt ca demitizeaza pe buna dreptate si f bine si lesne argumentat lozinca cu ‘familia se mantuieste doar prin copii’ – desi familia e in sine o cale de mantuire, pt ca cei doi isi impart povara reciproc, dar o si preiau pe a celuilalt, iar traiul in doi nu e deloc usor si supune oamenii unor teste duhovnicesti deloc usoare si cat se poate de semnificative in termeni de mantuire (teste pe care ma intreb oare cati cu adevarat le parcurg asa cum se cuvine?).
Ca fapt divers: aceeasi reactie a produs-o al doilea articol si intr-o buna prietena a mea care are aceeasi problema :). Mi-a povestit ca din momentul in care l-a citit pur si simplu s-a calmat, i-a trecut `incrancenarea` – iar aceasta inseninare sufleteasca s-a vazut realmente pe chipul si in atitudinea ei generala, cotidiana. A lasat lucrurile in voia Domnului (bine, si-a facut analizele si toate alea) si asa s-a si reglat hormonal, pt ca nelinistea aceea o tulburase inclusiv fiziologic.
(ps: dar cred ca e ok sa iti doresti si sa te rogi in continuare pt asta – dar fara indarjire, fara `impatimire’, cu calm si cu nadejdea fireasca si neclintita ca stie Domnul pana la urma ce e cel mai bine pt mantuirea voastra!)
Romania in 15-20 de ani va avea un numar mai mic de ROMANI si un numar si mai mic de copii.
Daca sunteti de acord cu homosexualii, lesbienele, drogurile, transplaturile, de ce nu sunteti de acord cu acest gest umanitar?
Din mii de spermatozoizi, doar unul reuseste sa devina..om. Si natura face selectii. Noi de ce sa nu acordam o sansa in plus unui copil. Sunt atatia copii care au avut nesansa de a se naste in familii care nu i-au vrut, nu i-au iubit.
De ce sa fim perversi? La cati dintre voi le pasa de acesti copii? Cati ati miscat un deget pentru ei? Fie ca sunteti mari crediciosi sau nu?
Copii facuti de mame surogat, sunt copii foarte doriti si iubiti. Dar probabil ca asta nu vreti! De fapt este sigur acest lucru.
Astept si o sa lupt pentru acest drept al unor copii nevinovati.
@dada
Pai, nu suntem…
Spermatozoidul nu e fiinta umana.
??
Cum? Multiplicand cauzele care ii fac victime?
@dada
Un credincios nu forteaza natura. El stie ca daca Dumnezeu nu ii permite sa procreeze, cauza este una profunda (nu intotdeauna negativa). Si, inlaturand efectul, nu rezolvi problema de baza. Dimpotriva, o deplasezi asupra urmasilor sau ii agravezi efectele in viitor. Asa gandesc credinciosii. Ei stiu ca biologicul e un efect al duhovnicescului.
In plus, se creeaza legaturi cu mama purtatoare, iar desprinderea de ea e mai traumatica decat va puteti inchipui.