ADUNAREA CLERICILOR SI MONAHILOR ORTODOCSI din Grecia ia atitudine fata de MANEVRELE Patriarhului Bartolemeu de a ATACA semnatarii Marturisirii de credinta impotriva ecumenismului

18-11-2011 4 minute Sublinieri

Pe 17 octombrie a avut loc Adunarea Clericilor şi Monahilor Ortodocşi, care a abordat în primul rând problematica vizitei Patriarhului Ecumenic în Sfântul Munte şi cuvântarea acestuia de la Sfânta Mănăstire a Marii Lavre. Adunarea a constatat următoarele:

„Încă o dovadă nedezminţită a faptului că erezia Ecumenismului a vătămat grav gândirea teologică a Întâi-stătătorilor ortodocşi a constituit-o răspunsul Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, la alocuţiunea Stareţului Pródromos al Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre de sâmbătă, 8 octombrie 2011. În acelaşi timp, cuvântul Patriarhului  vădeşte, o dată în plus, că „Mărturisirea de credinţă împotriva Ecumenismului” – care s-a aflat, nedeclarat, în ţinta cuvântării patriarhale – a reprezentat o acţiune bisericească pe deplin îndreptăţită.

Textul cuvântării patriarhale suferă, din nou, atât de neputinţa de a articula un cuvânt bisericesc întemeiat împotriva „Mărturisirii de credinţă”, cât şi de faptul că ignoră sau ascunde adevărata cauză a opoziţiei teologice dintre ecumenişti şi aşa-numiţii „zeloţi”.

Cauza polemicii teologice dintre ecumenişti şi „zeloţi” nu o constituie dialogurile cu cei din afara Bisericii, ci acceptarea în scris de către Fanar şi de către alte Biserici locale a unor poziţii ecleziologice şi, mai general, dogmatice eretice, precum şi unirea treptată de facto cu ereticii, prin comuniunea la nivel liturgic cu aceştia şi prin pregătirea psihologică exercitată asupra poporului ortodox.

Monahii drept-slăvitori ai Marii Lavre, pe care Patriarhul Ecumenic, şi împreună cu el mass-media, i-a asemănat în mod nedrept cu vechea obşte de la Esfigmenou, s-au supus capului de acuzare şi unei serii de mustrări privitoare la ascultarea oarbă, fără cuvânt, nu pentru că au oprit pomenirea Patriarhului (cum a făcut vechea obşte a Mănăstirii Esfigmenou), nici pentru că s-au luat la harţă pentru proprietăţile mănăstirilor sau clădirilor, ci pur şi simplu pentru că au semnat şi au apărat „Mărturisirea de credinţă împotriva Ecumenismului, singurul text care pune corect problema relaţiilor cu eterodocşii eretici şi cu cei de alte credinţe. Din nefericire, Patriarhul Ecumenic nu a încercat niciodată – şi nici de această dată – să combată bisericeşte textul „Mărturisirii de credinţă împotriva Ecumenismului”. Pentru că, dacă ar aborda teologic şi bisericeşte problema, ar trebui să conştientizeze că se impune să treacă oficial de partea teologiei şi ecleziologiei „post-patristice” care – nefiind „credinţa dată Sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3) – în nici un caz nu este ortodoxă, ci „alta decât cea” pe care Apostolii „ne-au vestit-o nouă” (Galateni 1, 8).

Patriarhul Bartolomeu a folosit o compilaţie de pasaje scripturistice şi patristice în favoarea ascultării faţă de mai-marii bisericeşti şi despre dialogul interminabil cu eterodocşii. Dar faptul că în atacul la persoană şi în discursul despre păruta neascultare a lavreoţilor l-a opus pe Sfântul Ioan Scărarul Apostolului Pavel care porunceşte ca „după întâia şi a doua certare depărtează-te” (Tit 3, 10) de oamenii eretici, dovedeşte că aceste pasaje au fost interpretate în afara contextului şi împotriva „cugetului” („nous”) unanim al ecleziologiei ortodoxe. În zilele următoare, în cadrul următoarelor sale cuvântări, se vor vădi cele de mai sus. Însăşi învăţătura Cuviosului Athanasie Athonitul, ctitorul Marii Lavre, de ale cărui mustrări s-a folosit Patriarhul Ecumenic, întăreşte faptul că, din motive de conştiinţă, monahii trebuie să se îndepărteze de elementele „eteroreligioase şi eterodoxe”.

Suntem întru totul de acord cu Patriarhul Ecumenic care a constatat că „Biserica Ortodoxă, care deţine adevărul, nu are a se teme de nici o cădere sau falsificare a sfintei noastre Credinţe”, după cuvântul Sfintei Scripturi (Matei 16, 18). Acest lucru însă nu este valabil şi pentru arhiereii, clericii, teologii sau laicii care au falsificat credinţa şi ale căror nume s-au înscris cu ocară în rândul celor pe care Biserica îi numeşte, laolaltă, ereziarhi şi eretici.

De aceea, pentru că ascultarea monahilor este raţională şi centrată pe Dumnezeu-Omul Hristos, iar nu de tip guru, se presupune ca ascultătorul să vadă la Episcop şi la părintele duhovnicesc un minim de asemănare cu Hristos. Astfel, Sfinţii interzic ascultarea de mai-marii bisericeşti care se abat de la dogmele şi de la sfintele canoane ale Bisericii.

Numai dacă luăm textul Porto Alegreplin de compromisuri – prin care a fost acceptată ecleziologia protestantă şi care, potrivit învăţăturii antieretice a Bisericii noastre este identificat ca rău-credincios, ca eretic – şi este de ajuns să se dovedească, contrar celor spuse de Patriarh, că problema nu constă în continuarea dialogurilor, ci în faptul că reprezentanţii ortodocşi încheie acorduri cu eterodocşii într-o atmosferă sărbătorească şi le consfinţesc prin semnătura lor, spre mincinoasa liniştirea a eterodocşilor şi pierderea acestora şi, mai cu seamă, spre ruperea ortodocşilor de Trupul Bisericii.

Este vădit faptul că, după eşecul „vârfurilor” de a se pune teologic de acord, se promovează acum unirea de jos în sus, începând de la turma credincioşilor care sunt ţinuţi în ignoranţă dogmatică. Iar pentru că „Mărturisirea de credinţă” este un factor care împiedică această evoluţie, ea încasează atacul virulent al Patriarhului Bartolomeu. Aceasta este cheia ermineutică prin care se explică dezaprobarea patriarhală faţă de lavreoţii tradiţionali, câtă vreme era de aşteptat ca Patriarhul să vină la Athos pentru a aduce în pace slavă şi mulţumită lui Dumnezeu. Cheia aceasta s-a vădit clar în cuvântarea Patriarhului de la Langadas, la câteva zile după vizita în Sfântul Munte, unde din nou a atacat organizaţiile de zeloţi care, nefiind în cunoştinţă de cauză,” semnează „mărturisiri de credinţă”.

Totuşi, ironia face ca – în contextul vizitei şi cuvântării patriarhului – Marea Lavră să fie locul unde dumnezeiasca dreptate i-a pedepsit exemplar pe cei care, în timpul apostatului Patriarh Vekkos, au preferat ascultarea de mai-marii bisericeşti căzuţi în înşelare ascultării de „Hristos Care transcende veacurile”, de Trupul Lui, adică de Biserică, şi de dogmele neschimbătoare ale Bisericii.

În numele Adunării Clericilor şi Monahilor Ortodocşi

17 octombrie 2011

Arhimandritul Athanasios Anastasiou, Stareţ, Sfânta Mănăstire a Marelui Meteor,

Arhimandritul Sarantis Sarantos, Parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, Amarousi, Attiki

Arhimandritul Grigorios Hatzinikolaou, Stareţul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gazea, Volos,

Bătrânul Evstratios Ieromonahul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre, Sfântul Munte Athos,

Protopresviterul Gheorghios Metallinos, Profesor Onorific al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena,

Protopresviterul Theodoros Zisis, Profesor Onorific al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 21 octombrie 2011, nr. 1898, pp. 1, 7.

Traducere Mihail Ilie

Legaturi:

***

***


Categorii

Părintele Theodoros Zisis, Parinti greci si athoniti, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “ADUNAREA CLERICILOR SI MONAHILOR ORTODOCSI din Grecia ia atitudine fata de MANEVRELE Patriarhului Bartolemeu de a ATACA semnatarii Marturisirii de credinta impotriva ecumenismului

  1. Puterea lumii ne impune
    Slăvitule Mântuitor,
    Să acceptăm ecumenismul
    Şi umanismu’nșelator

    An după an păcatul creşte
    Prin motivaţia iubirii,
    Prin sincretism, prin duh politic,
    Prin cele împotriva firii.

    Din largul lumii dau năvală
    Apucături neruşinate,
    (Năravuri ce distrug lăuntru),
    Şi cultul marilor păcate.

    Politica și’ecumenismul
    Aproape că s-au suprapus,
    Iar umanismul camuflează
    Duhul eretic din apus.

    Duhovnicia modernistă
    E tot mai intelectualizantă,
    Tot mai departe de trăirea
    Şi viaţa sfântă, de’altă dată.

    “Duhovnicia” ortodoxă
    E tot mai umanitaristă
    Tot mai ilustră prin “cultura”
    Şi înfrăţirea sincretistă.

    Schimbăm şi faţa pocăinţei
    Din nevoinţă’n dărnicie,
    În indulgeţe…ortodoxe
    În artă şi în zidărie.

    Puţini mai sunt azi cei ce strigă
    Cerând curata pocăinţă,
    Că cei mai mulţi transformă cultul
    În academic, în…. ştiinţă,

    În adâncimi filozofale,
    (Și-n speculaţia gândirii),
    Ce nu-și mai au izvor în crucea
    Şi în sfinţenia trăirii.

    Întoarce-ne Doamne Iisuse
    La Adevărul pocăinţei,
    La faptele mântuitoare
    Ce’aduc VIRTUŢILE CREDINŢEI.

    Întoarce-ne la vrednicia
    Și duhul sfinţilor părinţi
    La simplitatea celor care
    (Sfinţindu-se), au fost smeriţi.

    La viaţa fără de prihană.
    La asumata pocăinţă,
    La rugăciunile trăite,
    Și la smerita nevoinţă.

    Că modernismele aduse
    De “liderii” cei mai de sus,
    Ne fac doar ortodocşii vorbei
    Şi al emoţiei, Iisus.

  2. @ Nicolae Mirean
    N-am citit niciodata o poezie, o rugaciune mai frumoasa si adevarata.
    Multumesc.

  3. SPOVEDANIE, de Nicolae Mirean

    Iisuse foarte greu greşesc
    Şi mii de suflete smintesc,
    Cu faptele şi cu gândirea,
    Cu inima şi cu simţirea,
    Că fac în toate voia mea,
    Şi-ncalc cu ştirea voia Ta.
    Că sunt din fire iubitor,
    De desfătări şi trai uşor,
    Iubesc cu patimă plăcerea,
    N-accept nici vina, nici durerea
    Nu vreau şi nu rabd umilinţa,
    Şi fac de formă pocăinţa.
    Sunt un trufaş în chip ascuns
    Şi mint, dar cred că-s bun, Iisus.
    Cred că-s sporit când scriu sau spun
    Ceia ce ştiu că este bun,
    Dar când ocara mă loveşte,
    Adâncul mi se răscoleşte
    Şi în cârtire şi-n mânie,
    Îmi arde inima pustie.
    Şi sunt şi lacom şi avar,
    Sunt în adâncul meu curvar,
    Când ochii vor neincetat,
    Imagini ce aduc păcat
    Când gîndul meu şi cugetarea
    Trezesc şi întreţin pierzarea
    Şi-n locul gândului curat,
    Trăiesc cu voia în păcat.
    Dar cum să-ţi spun cât mă iubesc,
    Şi cu ce grijă mă păzesc
    Să nu-mi rănească cineva,
    Măcar c-o vorbă cinstea mea,
    Cum şi în faptă şi-n cuvânt
    M-arăt la oameni ca şi-un sfânt.
    Nu-i grija pentru legea Ta
    Ci dragostea de cinstea mea,
    Deaceia sar ca ars în sus,
    Şi-o apăr aprig o Iisus,
    Şi nu accept nici o mustrare,
    Şi nici cuvânt de îndreptare.
    Şi mila o am pentru mine,
    Deaceia-n ruga către Tine,
    Îti cer şi trai bun, pământesc,
    Şi Raiul Tău duhovnicesc,
    Şi vreau în lume, de la Tine,
    Că-n orice fel să-mi fie bine.
    Să rabde alţii răul meu,
    Să nu trudesc nici mult nici greu,
    Să dau puţin şi să iau mult,
    Şi când cu voia nu ascult
    De legea şi cuvântul Tău,
    Tu să mă ierţi mereu, mereu.
    Fără o aspră pocăinţă,
    Fără canon şi umilinţă,
    Fără s-accept totul cinstit
    Că eu sunt cel care a greşit,
    Şi fără să trudesc din greu,
    Să nu fac iarăşi acest rău.
    Cât Ţi-am promis ? Cît am făcut ?
    Şi oare cât m-am cunoscut,
    În confruntarea cu păcatul ?
    Am izgonit din mine iadul,
    Trăiesc eu sincer pe pământ,
    În adevăr şi-n Duhul Sfânt ?
    Sunt sincer Doamne şi-n iubire
    Trăiesc şi lupt spre mântuire ?
    O , nu. Eu caut pe pământ
    Doar o imagine de sfânt,
    Să fiu aşa e foarte greu,
    Că-n viaţa şi în gîndul meu
    E doar trăire omenească
    Prin gând şi faptă pur trupească.
    Mândria mi s-a rafinat
    Şi nu păzirea de păcat,
    Şi văd cum strâng doar cunoştinţă
    Şi nu trăire în credinţă
    Cum nu mai simt că-s vinovat,
    Cum aduc scuză la păcat
    Cum mă grăbesc să dovedesc
    Că nu din vina mea greşesc.
    Şi că această lume rea
    E cauza şi scuza mea.
    Dar nu-i aşa Doamne Iisus
    Că eu o caut –cum ai spus-
    Că rău-n inima îl port
    Şi sufleteşte-s ca şi mort.
    Nu lumea mă duce la rău,
    Ci voia mea, şi traiu-mi rău
    Iubirea-mi egoist-ar vrea
    Doar desfătări şi-n pofta rea,
    Mă duc şi-o caut c-o voiesc
    Şi n-am să pot să Te iubesc.
    Ca milă Doamne eu nu fac,
    Cu cel bolnav, cu cel sărac,
    Cât voi trăi de dragul meu,
    Voi fi străin de harul Tău
    Cât voi râvni doar cinstea mea,
    Voi fi străin de calea Ta.
    Cât poftele cele trupeşti,
    Vor stinge cele sufleteşti,
    N-am să cunosc ce mi-ai adus,
    Şi-n suflet câţi –talanţi- mi-ai pus
    Abţinerea şi lupta grea
    De nu le-accept, nu voi vedea.
    Am să mă-nşel că am credinţă
    De n-am să-mi iau din suferinţă,
    Vederea în adâncul meu
    Şi dragostea de Dumnezeu,
    Şi nici comorile de sus,
    N-am să le-adun Doamne Iisus.
    Iată ce sunt şi ce iubesc
    Iată Iisus de ce trăiesc,
    Nu-mpart la semeni nici iubire
    N-am nici dovadă de trăire
    În dragoste şi-n Duhul Sfânt
    Şi-s un nevrednic, pe pământ.
    Acesta sunt. Şi-mi dovedesc.
    Cum pentru carne ostenesc
    Şi cum consum tot ce mi-ai dat
    Ca în final să am păcat.
    Le recunosc, şi îmi asum,
    Iisuse toate câte-ţi spun.
    De tot şi toate-s vinovat.
    Eu le-am dorit. Eu le-am lucrat.
    Şi iată cum îmi dovedesc,
    Că mint câd spun că Te iubesc.
    Că sunt un egoist şi-un rău
    Şi că n-ascult de Dumnezeu.

  4. Frate Adrian, sunt ceia ce i-am spus Domnului în aceste cuvinte și mult mai mult încă (în rău). Ceia ce te-a impresionat, este darul Lui Dumnezeu . Iertare.

  5. Foarte bine, felicitari pt cei la Sf Munte, macar ei sa mai tina dreapta credinta neschimbata!!! Doamne Ajuta!

  6. Consider legitimă dorinţa dumneavoastră, a tuturor acelora care consemnaţi la această mărturisire de credinţă de a vă apăra credinţa şi convingerile religioase. Totuşi dacă se tot afirmă întâietatea sinoadelor, mi-aţi putea explica pentru care motiv, sub acuzaţii şi comdamnări atât de grave, sunt blamaţi cei care nu subscriu acestei mărturisiri care nu este o urmare a unui sinod? Dacă Biserica Ortodoxă este Una, de ce părerile sunt diverse şi nu sunt toţi de acord? Aţi putea să-mi lămuriţi, dacă se poate cu argumente care să poată fi susţinute această neclaritate pe care o am?

  7. @fr. Cristian:

    Nu este prea clara …neclaritatea dvs si nici identitatea din perspectiva careia ne intrebati.

  8. Eu cred ca inteleg ce vrea sa spuna fr. Cristian. De fapt intrebarea lui in esenta se rezuma la asta: de ce este ecumenismul erezie atata vreme cat nici un sinod (ecumenic?) nu l-a condamnat ca atare?
    Sa incerc un raspuns nadajduind ca altii mai competenti sa intervina. Nu putea un sinod ecumenic (ortodox se intelege)sa declare ecumenismul ca erezie pentru ca un astfel de sinod nu a avut loc inca. Si apoi toate sinoadele ortodoxe prin cele ce le-au hotarat au aratat clar ca sunt impotriva unei ortodoxii stil ghiveci. Cum aparea cate o erezie atunci imediat se intervenea si ortodoxia condamna erezia – vezi toate sinoadele de pana acum, cele 7 ecumenice si altele.
    De ecumenism in termenii astia de astazi nu s-a vorbit pana acum si deci asteptam ca un sinod sa condamne aceasta erezie. Pana atunci fiecare isi nuanteza pozitia.

  9. @Mircea:

    Cu precizarea ca nici sinoadele nu sunt infailibile. Infailibila este doar Biserica in intregul sau, Predania. La modul in care toti marii parinti si Sfinti Parinti ai vremurilor noastre s-au raportat fata de ecumenism (Sf. Iustin Popovici, Pr. Dumitru Staniloae, Pr. Seraphime Rose s.a.m.d.) putem deja spune ca exista un consens patristic fata de acest curent ca fiind ”erezia tuturor ereziilor” (formula apartine Sf. si teologului Iustin Popovici). Nu e neaparat nevoie de un sinod care sa ateste acest lucru, desi, teoretic, da, ar fi benefica o astfel de consacrare a unei concluzii a Bisericii. Insa, practic, slabe (spre nule) sperante sa se intample asa ceva…

  10. Desi catolicismul a fost condamnat in Sinod cu valoare ecumenica pentru ortodocsi, condus de Sf. Fotie, cred ca s-ar impune ca la urmatorul (cel de-al VIII-lea?) Sinod Ecumenic ce ar urma (nu neaparat cel care se preconizeaza) sa fie pusa o condamnare oficiala si hotarata asupra Bisericii Catolice si nu numai pentru a face diferentele de rigoare.
    Pana sa citesc cartea Sf. Nectarie de Eghina despre papism, credeam ca nu e chiar departe catolicismul de ortodoxie (desi eretici), dar acum imi dau seama ca este o diferenta ca de la cer la pamant, ca intre duh si materie. Nici nu poate fi numita Biserica, adica adunare a credinciosilor, ci mai degraba imparatie lumeasca. De aceea e mai potrivita denumirea de cezaro-papism.
    Sigur, or fi unii catolici mai credinciosi, mai apropiati de noi in general, fata de protestanti si neo-protestanti, dar credinta catolica este, in fapt, pur pamanteasca, dupa cum spune si Sf. Ioan de Cronstadt.
    Cea mai grava abatere este Filioque, pt ca atinge direct credinta nemijlocita in Dumnezeu cel in Treime, dar cea mai inradacinata si mai indarjita si radacina tuturor relelor este infailibilitatea papala. Aceasta dogma a infailibilitatii coboara totul pe pamant si incuie (desi se zice ca ar avea cheile imparatiei) cerul(ui).
    Concluzia: ecumenismul este, de fapt, o tendinta mai pamanteasca decat ne putem imagina prin scopurile si efectele sale, minciuna sfruntata si trebuie osandit cu trambite (duhovnicesti, nu zelotiste). Nici Sinoadele Ecumenice nu s-au adunat repede, nici efectul nu a fost imediat, de aceea nici acum nu e tarziu si se impune o astfel de condamnare.

  11. Pingback: Pr. Gheorghios Metallinos: de la marturia dreptei credinte a Sfintilor Parinti la eretica teologie POST-PATRISTICA a ECUMENISMULUI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la pomenirea patriarhului Athenagoras: CONTINUAM ”DIALOGUL” PANA LA MAREA ZI A UNIRII TUTUROR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: PARINTELE THEODOROS ZISIS la Constanta - predica audio si conferinta (text) despre DESCRESTINAREA EUROPEI, rolul Sfantului Imparat Constantin, CADEREA CONSTANTINOPOLULUI, ierarhii filo-papistasi si PERICOLUL ECUMENISMULUI - Razboi întru Cuvânt - Recoman
  14. Pingback: AUDIO: Partea a II-a a conferintei PR. THEODOR ZISIS de la Man. Sf. Ioan Casian (Constanta). Intrebari si raspunsuri despre ECUMENISM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: Patriarhul Bartolomeu recivideaza: REUNIFICAREA BISERICILOR ESTE O DATORIE A TIMPURILOR NOASTRE. Papa Francisc invitat la CONSTANTINOPOL de sarbatoarea Sf. Ap. Andrei - Recomandari
  16. Pingback: BASILICA se transforma in AGENTIA DE PRESA A FANARULUI, INSUSINDU-SI AGENDA PROVOCATOARE? Siteul Patriarhiei popularizeaza in mod iresponsabil opinia unui teolog slugarnic al PATRIARHIEI ECUMENICE care cere CATERISIREA, respectiv AFURISIREA marilor teolog
  17. Pingback: BASILICA se transforma in AGENTIA DE PRESA A FANARULUI, preluandu-i AGENDA PROVOCATOARE? Siteul Patriarhiei popularizeaza in mod iresponsabil opinia unui teolog slugarnic al PATRIARHIEI ECUMENICE care cere CATERISIREA, respectiv AFURISIREA marilor teologi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare