MERKEL SI SARKOZY PREGATESC MODIFICAREA TRATATELOR UE: mai multa DISCIPLINA FISCALA, adica mai multa AUSTERITATE pentru RASARITENI
IMPERIUL EUROPEAN CU STAMPILA GERMANA SI DETRACTORII STATULUI NATIONAL
In aceste conditii, Romania va trebui sa primeasca unda verde de la Bruxelles pentru bugetul national. Noua uniune fiscala este solutia pe care Angela Merkel si Nicolas Sarkozy o propun. Comisia Europeana se va transforma intr-un fel de Fond Monetar International si va lua la bani marunti bugetele fiecarei tari. Ministrul de Finante european va fi un fel de Jeffrey Franks. De la el va trebui sa obtinem de exemplu aprobarea daca vrem sa reducem taxele sau impozitele.
Daca dintr-un acord cu FMI Romania poate sa iasa cand vrea, deciziile Comisiei Europene vor fi obligatorii, altfel riscam excluderea. Merkel si Sarkozy spun ca uniunea fiscala este singura solutie pentru a scoate europa din criza. Cancelarul german a recunoscut in fata propriilor parlamentari ca desi romanii sau bulgarii au dus greul crizei, n-au primit la fel de multa atentie ca spaniolii, grecii sau portughezii.
Cancelarul merge luni la Paris pentru a prezenta, impreuna cu presedintele francez, propunerile franco-germane de modificare a tratatelor UE. Vineri, bursele europene au incheiat cea mai buna saptamana din ultimii trei ani, iar Statele Unite au anuntat ca rata somajului a scazut in ultima luna la cel mai mic nivel din martie 2009
“Nu doar vorbim despre o uniune bugetară, dar suntem pe cale să o şi realizăm”, a afirmat Angela Merkel, adăugând că ar urma să fie vorba despre o “uniune bugetară cu reguli stricte, cel puţin pentru zona euro“.
“Elementul central” al acestei “uniuni a stabilităţii” dorite de Germania va fi “un nou plafon de îndatorare european“, a declarat cancelarul, care şi-a reiterat intenţia de a-şi convinge partenerii despre necesitatea de a modifica tratatele europene în vederea sporirii disciplinei bugetare. “Nu există alternativă“, a explicat cancelarul.
Pe de altă parte, şefa executivului german a respins categoric principiul “eurobondurilor” pe post de remediu pentru criza care afectează zona euro. “Cine nu a înţeles că eurobondurile nu pot fi soluţia pentru această criză nu a înţeles natura crizei“, a conchis Angela Merkel.
Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a declarat, joi, in timpul discursului de la Toulon despre viitorul Europei, ca Franta militeaza, alaturi de Germania, pentru realizarea unui nou tratat european care sa reformeze Uniunea Europeana, potrivit Le Monde.
Discursul lui Sarkozy are loc pe fundalul negocierilor intense intre Paris si Berlin menite sa evite o propagare fatala a crizei datoriilor suverane, scrie presa franceza.
Principalele declaratii ale presedintelui francez:
– Franta este atat de angajata in lume incat nu exista nici o diferenta intre politica interna si cea externa.
– Izolarea nu este o solutie. Nu avem posibilitatea de a alege intre deschidere si izolare. Izolarea ar fi fatala pentru economia noastra, pentru locurile de munca.
– Nu vom accepta o imigratie necontrolata care sa ne strice modelul social.
– Reglementarea situatiei tuturor imigrantilor ilegali reprezinta singura modalitate certa de a crea un factor de control.
– Realitatea pe care toata lumea trebuie sa o inteleaga si sa o accepte este ca suveranitatea se exercita impreuna cu ceilalti. Europa nu inseamna mai putina suveranitate, ci suveranitate mai multa, deoarece capacitate de a actiona este mai mare.
– Singurul mod de a ne proteja este sa fim arhitectii schimbarii impreuna cu ceilalti, mai degraba decat sa ne angajam intr-o aventura solitara. […] Daca nu acceptam globalizarea, riscam sa refacem, pas cu pas, traseul tragic care a afectat lumea in anii ’30.
– Sa ne cedam locul in Consiliul de Securitate si dreptul de veto ar fi o greseala iresponsabila.
– Cu Germania si Franta unite, intreaga Europa este unita si puternica. Franta si Germania dezbinate, intreaga Europa este divizata si slabita. Lunea viitoare ma voi intalni, la Paris, cu cancelarul Angela Merkel si impreuna vom face propuneri pentru a asigura viitorul Europei.
– O convergenta intre Franta si Germania nu inseamna ca una vrea sa devina remorca celeilalte. Alegerea de a converge nu este o alegere de a imita.
– Voi face totul pentru ca Germania si Franta sa convearga si sa joace, impreuna, rolul de incredere pe care sa construim Europa.
– Europa nu mai este o alegere. Este o necesitate. Dar criza a scos la iveala slabiciuni si contradictii. Europa trebuie sa fie regandita. Trebuie sa fie reproiectata.
– Europa are nevoie de mai multi solidaritate. Dar, mai multa solidaritate cere mai multa disciplina. Este primul principiu al refondarii europene. Solidaritatea nu trebuie sa incurajeze relaxarea. Europa are nevoie de mai multa responsabilitate politica. Europa fara politica, Europa pe pilot automat care aplica orbeste regulile concurentei si ale comertului liber este o Europa care nu poate face fata crizei. Este o Europa dezarmata. Este o Europa sortita sa sufere. Nu vrem aceasta Europa.
– Europa trebuie sa fie mai democrata. Europa este un construct care nu poate reusi fara oameni. Daca oamenii
– Europa se va refonda invatand din lectiile crizei.
– Trebuie sa ne indreptam fara teama spre mai multe decizii luate cu majoritate calificata.
– Europa care isi deschide pietele fara sa ceara reciprocitate din partea concurentilor nu poate continua. Ea trebuie sa negocieze, pas cu pas, apararea intereselor sale comerciale. Europa care aplica in interior principiul liberei circulatii si care nu controleaza frontierele externe nu poate dura. Schengen trebuie regandit.
– Europa nu poate permite grupurilor sale industriale la mila tuturor pradatorilor din lume. Nu mai poate nega necesitatea absoluta pentru o politica industriala.
– Europa poate fi maturata de criza in cazul in care nu se schimba.
– In inima crizei europene se afla criza monedei euro. […] Apararea monedei euro inseamna apararea Europei.
– Disparitia monedei unice ar avea consecinte dramatice pentru francezi; datoria noastra ar deveni nesustenabila. […] Simpa iesire din zona euro ne-ar dubla datoria.
– Criza monedei unice nu se poate rezolva decat prin restaurarea credibilitatii si a increderii.
– Trebuie sa fie cat se poate de clar ca toate tarile din zona euro vor fi solidare. Trebuie sa fie clar ca, ceea ce s-a facut pentru Grecia, nu se va repeta.
– Banca Centrala Europeana joaca un rol foarte important. BCE este independenta si asa va ramane.
– Daca vrem mai multa solidaritate, avem nevoie de o mai mare disciplina fiscala […] sa examinam bugetele in comun, sa aplicam sanctiunile mai repede si acestea sa fie mai dure pentru cei care nu isi respecta angajamentele
– Europa a dezamagit de la inceputul crizei datoriilor.
– Tratatul de la Maastricht s-a dovedit a fi imperfect. A inclus prevederi lacunare de preventie, sanctiuni niciodata aplicate.
– Intr-o situatie extrema, dupa ce am strabatut un drum atat de lung, trebuie sa revenim la elementele esentiale.
– Franta militeaza, alaturi de Germania, pentru un nou tratat european de regandire si reformare a Uniunii.
– Ne vom dezvolta impreuna, nu unii impotriva altora.
- Presseurop: Daţi democraţiei o şansă
Se transformă UE într-un imperiu condus de Germania? Pentru socialistul german Ulrich Becks, ar trebui să profităm de această mult răspândită şi mult discutată teamă de a stabili o nouă organizare a Uniunii, bazată pe o comunitate reală a cetăţenilor. Extrase.
Europa a mai înfăptuit un miracol cândva: duşmanii au devenit vecini. În lumina crizei euro, întrebarea cardinală trebuie confruntată încă o dată: cum poate Europa să garanteze cetăţenilor pacea, libertatea şi securitatea având în vedere riscul de furtună ce face ravagii în lumea globalizată? Este nevoie atunci de un al doilea miracol: cum poate Europa birocraţiei să devină o Europă a cetăţenilor?
Cândva, după ce datoria grecească a fost devalorizată, oamenii au început să respire uşor şi să aibă speranţe: Europa a supravieţuit şi era poate chiar suficient de puternică şi de agilă încât să-şi depăşească problemele. Apoi premierul grec, Giorgios Papandreu, a anunţat că vrea să pună această întrebare vitală poporului grec, la un referendum.
Dintr-odată, realitatea ascunsă, inversată, a ieşit la lumină. În Europa, care este atât de mândră de democraţia ei, cineva care practică democraţia devine o ameninţare pentru Europa! Papandreu a fost forţat să anuleze referendumul democratic.
Salvare dar şi pericol
Întrucât acum puţin timp am sperat, pentru a-l cita pe poetul german Hölderlin, că “Acolo unde este pericol, apare şi salvarea”, acum o nouă realitate-contrară apare la orizont: acolo unde există salvare, apare şi pericolul. În orice caz, întrebarea plină de anxietate şi-a făcut loc în minţile oamenilor: Desfiinţează aceste măsuri introduse pentru a salva euro, democraţia europeană? Va înceta UE “salvată” să fie o Uniune Europeană aşa cum o cunoaştem şi va deveni în schimb un “IE”, un Imperiu European cu o ştampilă germană? Dă naştere această criză fără sfârşit unui monstru politic?
Nu cu mult timp în urmă era ceva obişnuit să se vorbească în termeni peiorativi despre cacofonia din Uniunea Europeană. Acum, dintr-o dată, Europa are un singur telefon. Sună la Berlin şi pentru moment aparţine Angelei Merkel.
Când Europa învaţă germană
Unii nemţi cred că modelul lor exercită o putere magnetică de atracţie pentru oamenii din Europa: Europa învaţă germană, spun ei. Dar este mai realistic să întrebăm: care este fundamentul puterii de a se impune? Angela Merkel a dictat că preţul pentru datoria fără reţineri este pierderea suveranităţii.
Viitorul ce ia formă în laboratorul salvării euro ca un efect secundar internaţional – ezit să o spun – seamănă cu o variantă europeană întârziată a Uniunii Sovietice. O economie centralizată nu mai înseamnă să facem planuri cincinale pentru producţia de bunuri şi servicii, ci planuri pe cinci ani pentru reducerea datoriei.
Puterea de a le implementa este plasată în mâinile “comisarilor”, autorizaţi de “drepturile accesului direct” (Merkel) de a nu se opri de la dărâmarea satelor Potemkin ridicate de ţările cunoscute ca datornice. Cu toţii ştim cum s-a sfârşit cu URSS.
Criza euro nu ţine doar de economie
Dar ar putea exista şi o oportunitate în această criză? John F Kennedy a uimit cândva lumea cu ideea sa de a crea un program de voluntariat (peace corps). Prin analogie, neo-europeana Merkel ar trebui să îndrăznească să surprindă lumea cu înţelegerea şi iniţiativa potrivit căreia criza euro nu este doar legată de economie ci şi de iniţierea Europenizării Europei de jos, de diversitate şi autodeterminare, de un spaţiu politic şi cultural în care cetăţenii nu se mai confruntă între ei ca duşmani care nu mai au drept de vot sau au fost înşelaţi. Creaţi Europa cetăţenilor acum!
Regula legii şi a pieţei nu sunt suficiente. Libertatea are nevoie de un al treilea stâlp de susţinere pentru a deveni sigură; numele său este o societate europeană civilă, sau în termeni mai concreţi, realizarea unei Europe sau unei activităţi europene civice. O astfel de practică civilă autonomă, ce oferă finanţări de bază pentru tinerii şomeri ai Europei, va costa cu siguranţă o grămadă, dar doar o fracţiune a zero-urilor care au fost, şi care probabil vor mai fi înghiţite de salvarea băncilor.
Nu ar trebui să ne temem de democraţia directă. Fără oportunităţi transnaţionale pentru intervenţii de jos, fără referendumuri europene pe teme europene care trimit un fior prin barca Europa, întreaga întreprindere va cădea. De ce să nu fie preşedintele Comisiei Europene ales direct de toţi cetăţenii europeni în aceeaşi zi, fiind astfel pentru prima oară, european în cel mai strict sens?
Legitimitate pentru o altă Europa
Ar avea de asemenea sens să stabilim o nouă convenţie constituţională care să confere de data aceasta legitimitate democratică unei alte Europe – să o numin “Comunitatea Europeană a Democraţiilor” (CED). Acesta ar fi un început, nu răspunsul la criza europeană. Trebuie să vorbim despre Europa unui citoyen, a unui citizen, a unui burgermaatschappij, a unui ciudadano, a unui obywatel, etc, care echivalează cu antagonsimele ascunse în formula unificatoare “Europa cetăţenilor”.
Cum este posibilă o democraţie europeană fără revocarea dreptului de vot al parlamentelor naţionale? Presupunând că se recunoaşte că implementarea drepturilor democratice implică şi cere multe variante, poate fi însoţită abilitarea democratică a unei Europe cosmopolite de o întărire a democraţiilor naţionale în statele membre?
Răspunsul trebuie să fie că noua Europă nu va urma modelul euronaţionalismului german, dar va fi o Comunitate Europeană a Democraţiilor emergentă. Iar împărţirea suveranităţii multiplică puterea şi democraţia.
- Contributors (Dragos Paul-Aligica): Despre Stat si Natiune: Raspuns lui Dan Tapalaga
(…) Problema nu este delimitarea de populism si nationalism gregar, de impostorii si escrocii specialisti in folosorea statului national ca instrument de afaceri si influenta sociala si politica. De accord cu ei in aceasta privinta. Sa ne delimitam. Dar asta e partea usoara. Problema e ce facem dupa aceea. Caci discutia reala abia acum incepe. Unde ei vad o concluzie si un punct final, eu vad o conditie si o premise a adevaratei discutii.
De pilda, intrebarea: „Cata suveranitate mai trebuie cedata catre Bruxelles in chestiuni economice?” Chiar: cata, va intreb eu? Pe ce criterii si pe ce baza? Cu ce consecinte? Iata o discutie importanta pe care observ ca nu numai partizanii si agentii Bruxellului prefera sa o eludeze, dar pe care si voi, liberali clasici, conservatori si crestin democrati, oameni de dreapta autentici, o eludati.
Nu zic sa nu cedam. Dar avem dreptul sa cerem o discutie publica pe tema asta? Nu ar fi bine sa ne gandim bine cum cedam si in ce conditii, inainte de a o face? Ce strategii de exit avem? Ce garantii primim pentru varii circumstante si scenarii mai putin roze? Fiindca, iata, se mai intampla si chestii care nu merg exact pe parametrii planificati de birocratia si elita europeana.
In plus, din cate inteleg, pentru voi externalizarea instrumentelor exercitarii guvernantei nationale unor foruri supranationale este motivata in principal cu ideea de competenta a acestor foruri si organisme. Sa ne guverneze ei, ca noi nu suntem in stare. Totusi, zic eu, poate ca ar fi bine sa reevaluam un pic aceasta premiza, in lumina evolutiilor recente. Nu ca ar fi cine stie ce de capul nostru, dar nici cu politrucii si birocratii lor nu ne e rusine…In plus, ridicole cum sunt, incidentele europene cu apa sau cu becurile de iluminat spun ceva important, un semnal de alarma, nu?!
Sigur, aici nu e vorba ce dihotomii radicale: Abolirea intergarii europene versus abolirea statului national. E o chestiune concreta si pragmatica de administrare publica si guvernanta. Care este aria de acoperire si competenta a statului national si care este cea a entitatilor supra-nationale? Cum vor fi exercitate functiile guvernarii in aceste arii de competenta?
Am rezerve la ideea ca sa cedam pur si simplu functii „Europei” doar pentru ca asa zic elitele europene, ca asa e moda si la altii, sau pentru ca noi credem ca europenii de la centru ne vor guverna mai bine decat ne auto-guvernam. Vreau sa aud mai concret cat, cum, pe ce criterii, pe ce analiza de cost/beneficii, cu ce scenarii de avarie si cu ce strategie de exit.
Tot aud povestea cu Statele Unite ale Europei in analogie cu SUA. Ce se uita este ca SUA, ca sa ajunga modelul vostru de azi, a trecut printr-un razboi civil devastator. Unele state ce au intrat in Uniune, au vrut sa-si exercite optiunea de exit. Nu mai conteaza de ce. Ce conteaza este ca nu s-a putut. Desi constitutional aveau tot dreptul sa iasa. Rezultatul: Statele respective au fost devastate, orasele lor au fost rase de pe fata pamantului, sute si sute de mii de oameni au fost ucisi, deportati, maltratati in cel mai sangeros conflict din istoria SUA…
Tema de meditatie deci. Ce garantii ai ca odata intrat in mega-structuri de felul asta mai poti sa iesi daca vei constata ca nu functioneza chiar cum credeai, spre beneficiul tau?
Statele nationale ca „institutii intermediare”
Dar ceea ce ma mira cel mai tare la prietenii mei de dreapta este ca sa plang de disparitia sau slabirea „institutiilor intermediare”, a acelor forme sociale ce se interpun intre stat si individ (comunitati, biserici, familie, identitati regionale si structuri locale etc.). Ei observa corect ca aceste institutii intermediare erau un instrument, o garantie, un cordon sanitar de protectie a libertatii individuale in fata fortei brute a statului.
Ei bine, dupa ce se plang si prezinta aceasta teorie foarte corecta, in propozitia urmatoare se dezlantuie impotriva statului national, singura forta capabila sa stea azi in calea mega-fortelor centralizatoare Europene, sa le tempereze si sa le tina in frau. Ideea ca statul national poate fi una dintre institutiile intermediare care intr-o arhitecuta de contra-echilibre institutionale (checks and balances) ar putea sa joace un rol pivotal in prezervarea libertatilor individuale fundamentale, ramane acum doar nota de subsol in teoria lor.
Ideea de sistem policentric, in care centre de putere la nivele diferite si cu jurisdictii geografice si functionale aflate in competiti si coordonare simultana, pare ca nu are nicio tractiune in ochii lor cand vine vorba de rolul statului national in cadrul sistemului european.
Zice Dan Tapalaga: „Romania are inca nevoie de biciul extern pentru a putea progresa… mecanismele de monitorizare instalate de Comisia Europeana sau de Fondul Monetar International… ne garanteaza mersul inainte”. Corect. Ce uita Dan si prietenii mei de dreapta este ca acest mecanism de monitorizare functioneaza si invers. Statele nationale si alte institutii intermediare garaneaza si ele mersul inainte prin simplul fapt ca pot cenzura excesele entitatilor supra-statale si supra-nationale. Cu ce sa-i tii in frau cand tu le-ai cedat toate instrumentele relevante exercitarii puterii?
Un experiment mental pentru ei. In Imperiul Universal, odata instalat, un Lenin si un Stalin pot da oricand o lovitura de stat sau organiza o revolutie. Cine si unde si cum va putea contrapune o forta noii puteri instalate la varful imperiului cand toate centrele de putere alternative au fost emasculate si subordonate ierarhiei administrativ-politice a Super-statului Universal? Unde sa pleci, unde sa emigrezi, unde sa te ascunzi? Cu ce arme sa te aperi?
Alt experiment mental: In Imperiul Universal, odata instalat, un Hitler poate fi oricand adus la putere de votul popular. Cine si unde si cum va putea contrapune o forta noii puteri instalate la varful imperiului cand toate centrele de putere alternative au fost emasculate si subordonate ierarhiei administrativ-politice a Super-statului Universal? Unde sa pleci, unde sa emigrezi, unde sa te ascunzi? Cu ce arme sa te aperi? (…)
Nota noastra:
Cel mai sintetic si, pana la urma, exact, a prezentat situatia Pro TV. Da, spre asta ne indreptam, in ceea ce priveste uniunea bugetara pe care ne-o promit Merkel si Sarkozy: un soi de FMI mult mai bine construit si chiar mai constrangator. A se observa ca distributia rolurilor s-a facut cu mult tact regizoral: Merkel, reprezentanta Germaniei, cu un discurs mai plat dar mai exact, mai concis, mai… neamt, despre necesitatea uniunii bugetare paralel cu disciplina fiscala, iar Sarkozy, cu un discurs flamboaiant din care nu se putea sa lipseasca (Allons enfants de la patrie!) apelul la democratie, la citoyen, la popor.
In mod concret, pe noi ne intereseaza ca vom intra, prin propunerile cuplului Merkozy, in acea preconizata etapa a doua a UE, caracterizata de disciplina fiscala, deci de austeritate cu adresa catre rasariteni. In orizont ni se nazareste, de arhitectii europeni, si “miracolul” Europei cetatenilor, in care vom avea “mai multa politica” (adica, probabil, vom alege presedintele UE).
Apropo… observati identitatea argumentelor aduse de presedintele Frantei pentru UE cu cele aduse de presedintele Traian Basescu, desi cei doi nu se suporta defel. Au primit insa acelasi mail – si acelasi punctaj de reprodus papagaliceste – de la Barroso sau, mai degraba, de la arhitectii reali ai zonei euro.
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Un mare semn de intrebare este: CE TREABA AVEM NOI CU NOUA UE FEDERALA? La urma urmei noi stam bine, nu suntem Grecia, avem deficitul sub control, avem crestere economica, am luat masurile de austeritate, de ce am vrea sa intram in federatia lor? Cu ocazia crizei in care sunt ei? Uimitor cum in discursul despre UE federala si cedarea suveranitatii a fost introdusa si Romania desi nu este cazul. Romania incare are moneda ei, tiparnita ar trebui sa functioneze si interesul romanilor aparat cu dintii de catre politicieni. De ce sa ne alaturam epavei care se scufunda cand noi avem inca barca noastra, chiar daca capitanul e beat mort?