Zona Euro da ULTIMATUM Greciei/ CUM ISI UMILESC NATIUNEA SI CUM SE INJOSESC CONDUCATORII (TARILOR) MICI IN FATA FINANTEI GLOBALISTE. Iohannis – una dintre slugile prea-plecate – nu vorbeste decat cu strainatatea. Va fi GUVERNUL TSIPRAS un exemplu diferit?

17-02-2015 5 minute Sublinieri

varu

Zona euro a lansat luni un ultimatum Greciei, pana la sfarsitul saptamanii, pentru a cere o extindere a programului de asistenta financiara, la capatul unei reuniuni la Bruxelles care rapid, in urma unui refuz al Atenei.

Acesta a evocat posibilitatea unei noi reuniuni a ministrilor de Finante vineri. “Cu conditia ca grecii sa ceara o extindere si sa prezinte o cerere valabila”, subliniaza anturajul acestuia.

“Nu exista alternativa la prelungirea programului”, a subliniat si comisarul european pentru Afaceri economice, Pierre Moscovici. “Vom continua dialogul in aceasta saptamana, a spus el, cerand guvernului grec sa nu se ramana intr-un “blocaj ideologic”.

Este “foarte clar ca urmatorul pas trebuie sa vina de la autoritatile grecesti (…) si avand in vedere calendarul putem folosi aceasta saptamana, dar asta este aproape tot”, a spus, intr-o conferinta de presa, seful Eurogrup, Jeroen Dijsselbloem.

Atena a respins inca de la inceputul reuniunii Eurogrup, la Bruxelles, o prima propunere considerata “absurda” si “inacceptabila”, apreciind ca “in aceste circumstante nu se poate ajunge la un acord astazi”, potrivit unei surse guvernamentale grecesti.

Potrivit acestei surse, propunerea viza aplicarea conditiilor din actualul plan de salvare financiara.

In urma acestui refuz, ministrii de Finante din Zona Euro si-au incheiat sedinta dupa mai putin de patru ore de discutii.

Anterior acestei reuniuni, ministrul grec al Finantelor, Yanis Varoufakis, a avertizat ca guvernul de la Atena nu “blufeazasi ca “liniile rosii” sunt nenegociabile, in momentul in care incepe la Bruxelles o reuniune cu omologii sai din Zona Euro, care ar putea fi decisiva pentru viitorul economic al tarii sale.

Intr-un editorial publicat de New York Times, ministrul scrie ca anumiti comentatori, din cauza trecutului sau de economist specializat in teoria jocului, cred ca “blufeaza” cu partenerii europeni ai Greciei. “Daca exista un lucru de care acest trecut m-a convins, acela este ca ar fi o nebunie sa vezi discutiile (actuale ca un joc) in care castigi sau pierzi blufand sau apeland la subterfugii tactice”, spune acesta.

Dimpotriva, el se declara “convins ca nu avem decat o singura optiune: sa prezentam cinstit faptele privind economia sociala a Greciei, propunerile noastre pentru a reveni la crestere, sa explicam de ce ele sunt in interesul Europei si sa anuntam liniile rosii dincolo de care lagoca si datoria noastra ne impiedica sa mergem”. Aceste linii rosii “nu vor fi depasite. Daca nu, ele nu ar fi intr-adevar rosii, ar fi doar un bluf”, a subliniat el.

Aceasta este, potrivit ministrului, “marea diferenta” fata de guvernele precedente. “Noi ne vom lupta cu marile interese si nu ne vom lasa tratati ca o colonie de datornici care are ce merita”, a continuat acesta.

Atena nu vrea decat un program “umanitar” pentru grecii cei mai afectati de criza. Prin urmare, spune Varoufakis, noul guvern al stangii radicale condus de Alexis Tsipras cere “cateva luni de stabilitate financiara care ne vor permite sa lansam reforme capabile sa readuca crestere si sa puna capat imposibilitatii de a plati ce datoram”.

Acesta neaga ca ar fi motivat de “nu stiu ce agenda de stanga“. Guvernul nu trebuie decat “sa priveasca in ochii celor carora le este foame (…), sa observe clasa medie sau sa tina cont de interesele tuturor celor care muncesc din greu in fiecare oras si sat din uniunea noastra monetara. (…) Europa nu isi va recastiga sufletul decat atunci cand va recastiga increderea poporului tinand cont de interesele acestuia in primul rand”, concluzioneaza Yanis Varoufakis.

”Relația dintre Grecia și creditorii săi nu se îmbunătățește. Este oare din cauza abordării proaste a premierului Tsipras și a ministrului de Finanțe Varoufakis? Se poate, dar bănuiala mea este că nu puteau face nimic pentru a evita o confruntare, în afară de a trăda alegătorii care i-au dus în fruntea țării. Iar oficialii din țările care au credidat Grecia se comportă încă de parcă ar aștepta ca această trădare să se întâmple, așa cum s-a întâmplat în ultimii cinci ani”, scrie pentru New York Times Paul Krugman, laureat al Nobelului pentru Economie.

”Dar aproape sigur se înșeală. Dinamica este foarte diferită de această dată, iar dacă nu este înțeleasă se poate ajunge ușor la un dezastru inutil.

Lăsați-mă să insist asupra aspectului inutilității. Ceea ce cere Grecia – alegătorii germani probabil nu știu asta – nu este o nouă infuzie de bani. Ce se negociază este o reducere a surplusului primar – adică o reducere a plăților în contul datoriei. Și ni s-a spus deseori că toată lumea înțelege că ținta oficială a surplusului, de 4,5% din PIB, nu este rezonabilă și nu poate fi atinsă. Așadar, Grecia nu face, de fapt, decât să ceară recunoașterea unei realități pe care toți păreau să o fi înțeles.

Atunci de ce dau lucrurile în clocot? Pe de o parte pentru că ceea ce ”toti știu” nu a fost explicat vreodată electoratelor din țările nordice, astfel încât cunoașterea realității este mereu ceva ce urmează să se întâmple cândva în viitor. Pe de altă parte, cred, creditorii au ajuns să se aștepte ca, în numele unui simbolism și al responsabilității, guvernele datornice să-și abandoneze în mod mizerabil promisiunile și acum vor ca guvernul grec să plătească obișnuitul tribut al umilinței.

Dar, cum am spus, dinamica este foarte diferită de data asta.

Am considerat mereu că Matthew Yglesias a abordat un subiect important când a observat că politicienii statelor mici au în general impulsul de a se supune cerințelor troicii, chiar dacă acestea sunt contrare intereselor națiunii:

În mod normal te gândești că opțiunea cea mai bună a premierului unei țări este de a face lucrurile care să-i asigure realegerea. Aceasta este strategia dominantă, indiferent cât de sumbre sunt perspectivele. Dar în epoca globalizării și a UE-ficării, cred că liderii țărilor mici se află, de fapt, într-o situație diferită. Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de ei. Argumentul suprem al solidarității cu ”comunitatea internațională” este să faci ceea ce comunitatea internațională vrea, chiar dacă întâmpini o rezistență masivă din partea poporului tău’.

Însă un guvern autentic de stânga, spre deosebire de unul de centru-dreapta, este foarte diferit – nu pentru că politica și ideile sale sunt nebunești și avântate, și nici nu sunt, ci pentru că oficialii unui asemenea guvern nu vor fi apreciați de grupul de la Davos. Alexis Tsipras nu va fi in consiliul director al unei bănci, nici președinte al Băncii de Decontări Internaționale, nici, probabil, comisar UE. Lui Varoufakis nu-i place nici măcar să poarte cravată – ceea ce, conștient sau nu – este un mod de a arăta vizual că nu va juca jocul obișnuit. La nivel personal, noii lideri greci fie vor reuși, fie vor eșua, în functie de ce se va întâmpla cu Grecia și nu vor exista premii de consolare în caz de eșec.

Oare Berlinul și Bruxelles-ul pricep asta? Dacă nu, atunci operează cu o concepție greșită.”

MOTTO:
“E ultima şansă sau va fi război.”
Francois Hollande

Aici, acasă, preşedintele Iohannis abia dacă scoate două-trei silabe. Poate că nu-l interesează poporul său, pe care s-a văzut obligat să-l păstorească. Căci n-a fost voinţa sibianului, s-a văzut în campanie, l-au pus alţii cu anasâna. Aşa îmi explic de ce se adresează mereu străinătăţii şi nu nouă. În problemele importante, desigur, nu în fleacurile interne. Păi, deunăzi, în interviul acordat unui ziar austriac, a vorbit despre pregătirea pentru război a românilor. Tot acolo i-a beştelit pe Putin şi Tsipras, ale căror politici nu sunt, cică, demne de vremurile actuale. Nici pe politicienii de stânga de aiurea nu-i prea are la inimă, a avut grijă să le transmită prin ziariştii de aceeaşi grupă sanguină. I-ar fi stat mai bine noului locatar de la Cotroceni dacă discuta toate astea mai înainte şi cu noi, nu să le aflăm de la alţii. Dar, probabil, astfel înţelege domnia sa raporturile cu propriii alegători, unii de mâna a doua, se pare, nevrednici să-i fie interlocutori în chestiunile majore.

■ Apropo, sunt sigur că proaspătul premier grec nu are nicio şansă să reziste mult la putere, însă mă reconfortează puseul lui de mândrie naţională. Într-o lume de slugi, condusă de la Washington şi Bruxelles, elenul a primenit aerul stătut al unei Europe debusolate. La fel şi Viktor Orban, şeful cabinetului de la Budapesta. Socialiştii spanioli dau şi ei semne de dezmeticire, italienii încă bâjbâie, situaţia seamănă cu cea din perioada prepaşoptistă. Renaşterea naţională e pe aproape, popoarele nu pot trăi la infinit, prin delegare.

[…]

■ Ce terorişti or fi fost ăia din Paris de şi-au uitat în maşină actele de identitate? E o întrebare care nu-mi dă pace deloc. Ca şi cea cu multele coincidenţe din aruncarea în aer a Gemenilor, la 11 septembrie 2001. Uciderea spectaculoasă a lui Bin Laden, dar fără arătarea cadavrului, n-o mai iau în calcul. Nu că toate aceste episoade au ceva în comun? În urma lor, măsurile restrictive au sporit, iar drepturile şi libertăţile cetăţeneşti s-au debilizat primejdios. Omenirea e la cheremul serviciilor secrete.

[…]

La câţiva kilometri de graniţa nordică a României, în războiul din Ucraina, mor zilnic oameni. Iar noi ne prefacem că acolo nu se petrece nimic. Trăim normal, ne mângâiem copiii, mergem la slujbă, ne ghiftuim şi iubim, chefuim, ne tocmim vacanţele estivale… Tragedia urzită de americani şi occidentali la doi paşi de noi nici măcar nu mai emoţionează dincolo de câmpul sângeros. Şi cine e nebun să mai meargă pe front, cum ne atenţionează Klaus Iohannis, de vreme ce propaganda anilor din urmă s-a străduit să ne scopească de patriotism? Memoria naţională a putrezit şi ea, miroase a stârv, cum să lupţi pentru o ţară care nu-ţi mai aparţine?


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Criza datoriilor suverane, Grecia, Tradatori si lichele, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Zona Euro da ULTIMATUM Greciei/ CUM ISI UMILESC NATIUNEA SI CUM SE INJOSESC CONDUCATORII (TARILOR) MICI IN FATA FINANTEI GLOBALISTE. Iohannis – una dintre slugile prea-plecate – nu vorbeste decat cu strainatatea. Va fi GUVERNUL TSIPRAS un exemplu diferit?

  1. Fata de mancator de pietre la micul dejun. S-ar putea sa aiba si stomacul tare.

  2. Pingback: “PUTERNICA SI NECONTROLATA: TROIKA” (documentar Video-ARTE). Yanis Varoufakis, actualul ministru de finante al Greciei: INDATORAREA GRECIEI A FOST O CRIMA IMPOTRIVA UMANITATII. ELITELE POLITICE AU FACUT UN PACT FAUSTIC CU BANCHERII | Cuvântul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare