Demiterea lui TEODOR BACONSCHI sau CAND IUDELE SUNT… TRADATE

• Gandul: 

EMIL BOC L-A SCHIMBAT PE BACONSCHI DIN FUNCŢIE prin telefon

EMIL BOC A ANUNŢAT CĂ L-A REVOCAT PE BACONSCHI.“Regret derapajele şi stângăciile unor colegi faţă de protestari. Acesta este şi motivul pentru care am cerut revocarea din funcţie a ministrului Afacerilor Externe, Teodor Baconschi”, şi-a explicat gestul Emil Boc. La finalul discursului lui Boc s-a scandat “Demisia, demisia”. Teodor Baconschi nu este în ţară, el fiind prezent la Bruxelles la reuniunea miniştrilor afacerilor externe din Uniunea Europeană.

[CTP] Pompous ass, inventarul moale şi şocâtele înaripat

Am încremenit. Era prima dată când luam contact cu discursul lemnos al acestui domn, de un anticomunism rigid şi anacronic, rostit într-o engleză constipată pentru un şef al diplomaţiei. A fost singurul vorbitor tratat cu o tăcere nepăsătoare, fără aplauze, jenantă pentru mine. Nu şi pentru el.

T. Baconschi a făcut apoi de nenumărate ori proba imposturii sale agresive, ajungând până la ameninţări de gang adresate Franţei şi Germaniei, asezonate cu complimente linguale pentru colega lui intelectuală Elena Udrea şi promisiuni de a găbji voturi prin corespondenţă pentru PDL, aşa cum a făcut la Paris. Am infinit mai mult respect pentru orice protestatar amărât care îşi agită mica lui pancartă meşterită în casă, cu greşeli gramaticale, decât pentru acest […] arivist de doi bani, demn reprezentant al mahalalei intelectuale.

Cazul lui este însă simptomatic pentru boala Băsescu – Boc. În loc să fie numit la Externe tânărul şi înzestratul diplomat profesionist Bogdan Aurescu, artizanul victoriei României în conflictul cu Ucraina pentru platoul continental al Mării Negre, a fost înscăunat în ultimul moment Baconschi, din ordinul lui Băsescu, fără ca PDL să aibă vreun cuvânt de spus. Puţin i-a păsat lui T. Băsescu că diletantul îngâmfat urma să nenorocească politica externă a României uneori mai rău decât el însuşi – ca împuitor fruntaş de voturi, Baconschi trebuia răsplătit.

Acum, acelaşi Băsescu, în deruta lui cinică şi megalomană şi -a închipuit că va da satisfacţie străzii aruncându-i ciozvârta Baconschi. Prin urmare, i-a ordonat lui Boc să-l dea afară pe loc, prin telefonul mobil, în vreme ce acesta reprezenta România într-o întâlnire cu omologi la Bruxelles. Din nou, T. Băsescu şi-a bătut joc de prestigiul extern al ţării, că aşa a avut el chef. Acest comportament e unul dintre multele motive pentru care l-am numit, şi o repet, pe T. Băsescu scelerat iresponsabil.

Aruncarea pe scări a lui Baconschi nu interesează pe nimeni. Ea nu dovedeşte decât că PDL este în continuare inventarul moale al lui Băsescu. Ceea ce va duce, mai devreme sau mai târziu în acest an, la o înfrângere catastrofală prin vot a PDL, posibil neintrare în Parlament. Or, asta e rău şi periculos nu numai pentru PDL. Colapsul unui partid mare, principal partid de guvernământ, face o gaură de proporţii în peisajul politic prin care pot intra felurite jivine. În 2000, prăbuşirea PNŢCD din vârf în fundul gropii a lăsat loc pentru o ciurdă de peremişti în Parlament şi pentru CV Tudor în turul doi al prezidenţialelor.

Acum, prăbuşirea PDL poate face loc stafiilor violete ale partidului OTV în cap cu şocâtele lor înaripat. Dar cine să se gândească la asemenea consecinţe pentru România, T. Băsescu?

PS
Băsescu şi poporul

De fapt, în clipa de faţă, nu mai contează miniştrii, guvernul, opoziţia, Boc, Antonescu, Ponta, totul se reduce la o relaţie simplă şi sumbră: Băsescu şi poporul.

Tot aşa cum Ceauşescu a ajuns să se confrunte finalmente cu cei care au scandat Ceauşescu şi poporul! ani în şir, T. Băsescu se află acum faţă în faţă cu poporul cu care şi-a declarat reciproc iubirea de atâtea ori. Şi sumbru mi se pare faptul că nu-l văd pe T. Băsescu cedând.

• Contributors [Stefan Vlaston]: De ce fost demis ministrul Teodor Baconschi?

Demiterea precipitata a ministrului Teodor Baconschi merită câteva consideraţii, mai ales că motivele demisiei sunt cusute cu aţă albă. Ce-i impută premierul Emi Boc? Ca a scris pe blog, acum circa o săptămână, când manifestaţiile violente de le Bucureşti îngrozeau o ţară întregă:

„”Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii”

Ce e greşit aici? Nu este adevărat că există şi oameni violenţi, ultraşi, pentru care violenţa este un mod, poate singurul, de manifestare? Ce cultură au aceşti oameni care  stiu doar să dea cu pietre, cărămizi si sticle incendiare, dar nu şi să urmeze cursuri de ucenicie, calificare, ce le-ar fi adus un job plătit cum se cuvine? Baconschi nu se raporta la toţi românii, ci la o parte, identificată plastic cu „mahalaua violentă”.

Apoi, modul de a-l demite, prin SMS sau telefon, în timp ce era in exercitiul funcţiunii la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe (CAE), este cu totul inacceptabil, aminitind de dictatura de tristă amintire a lui Stalin şi Ceauşescu. Cum să fi reacţionat colegii miniştri de externe din ţări UE? Nu mai discutăm cu tine, că nu mai reprezinţi Romania. Penibil!

Motivele sunt de cu totul alta natură, sa nu se mai scunda Emil Boc dupa cires. Se ştie că UNPR cere de multă vreme încă un post de ministru. La ministerul muncii n-a avut noroc, dar acum i-a spus premierului Boc franc: ne dai, sau ne luam jucăriile şi plecăm. Iar premierul Boc, care s-a lipit de scaunul de premier ca marca de scrisoare, a spus: am inţeles, executăm. Şi l-a executat pe Baconschi, pentru a-i oferi postul lui Cristian Diaconescu. Dacă teoria mea nu e bună, să-i dea postul lui Bogdan Aurescu şi-mi pun cenuşă pe cap. În câteva ore vom afla numirea la MAE.

Un alt obiectiv a fost să ofere ceva sânge manifestanţilor din piaţa Universităţii şi alte oraşe ale ţării. Să-i mai potolească. Slabă speranţă, pentru că manifestanţii nu capete de miniştri cer, ci plecarea guvernului Boc si a preşedintelui Băsescu. Aşa că nici aici n-a nimerit-o premierul Boc.

Un alt motiv ar putea fi eşecul ministrului Baconschi de a coagula o Mişcarea Populară de dreapta, satelit sau vehicul al PDL pentru salvarea alegerilor. Sau ce-a mai rămas de salvat. Fundaţia Creştin Democrată a dlui Baconschi n-a reuşit să atragă alte ONG-uri, mişcări de orientare de dreapta, care să salveze onoarea „nereperată” a PDL. Câtă vină are dl Baconschi, este greu de spus. Ce să facă, să ambaleze partidul  în ţiplă strălucitoare? Nu mai ţine,că nu mai suntem in anii 90. Nu mai crede nimeni in tiple.[…]