MIHAI EMINESCU: 123 ani de la adormire (15 iunie 1889). DESPRE BOALA SI MOARTEA POETULUI NATIONAL [video]

15-06-2012 Sublinieri Print Print

Pe robul Său Mihail să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa!

Și noi să-l pomenim în sufletele noastre pe cel ce a împodobit minunat sufletul românesc!

*

”Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi resbele, zugrăvesc împărăţii despre care lui nici prin gând nu-i trece;

iubesc acest popor, care nu serveşte decât de calici acelora ce se înalţă la putere – popor nenorocit care geme sub măreţia tuturor palatelor de gheaţă ce i le aşezăm pe umeri.”

(din Scrieri politice cuprinse în volumul ”Opere complete” , ediţia A.C.Cuza, 1914)

*


Învierea

Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc in mâni mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata,
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tânguioasă puternicile bolti:
“Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte…
Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Hristos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:

“Cantari si laude-naltam
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!

Hristos a inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lumina ducand-o
Celor din morminte!”.

*

Rugăciune

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

*

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

*

Doina

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Toate cântecele pier,
Zboară pasările toate
De neagra străinătate.
Numai umbra spinului
În uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codru ­ frate cu românul ­
De săcure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă ­
Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las-arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor,
În sama părinţilor,
Clopotele să se tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând!
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
­ Îţi vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară,
Din hotară în hotară ­
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

(Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883)

*

Deşteaptă-te, Române!

Deşteaptă-te, Române, preot al libertăţii,
Nu plînge pe cenuşa geniilor străbuni,
E timp să nalţi stindardul în numele Dreptăţii,
E timp să-ţi calci tiranii, e timp să te răzbuni.

(Mihai Eminescu, Deşteaptă-te, Române, 1866,

text inedit reprodus după Poezii inedite ediţia Petru Creţia,
Manuscriptum, 1991, nr. 82, anul XXII)

*

Învierea

“Si iarasi bat la poarta cu degetele moi florile primaverii si unde acum cinci sute de ani turmele lui Bucur ciobanul se pierdeau in orizontul sesului, astazi mii de gradini contrasteaza in tanara verdeata cu zidurile albe si acoperemintele stralucite ale caselor si cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vesteste vechea si trista legenda ca astazi inca Hristos e in mormant, ca maine se va inalta din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicandu-si fruntea sa radioasa la ceruri. Trista, si mangaietoare legenda! Iata doua mii de ani aproape de cand ea au ridicat popoare din intuneric, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Budha, viata lui Socrat si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului Lao-Tse, de se asemanatoare cu invatatmintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului Nazarinean, a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru El, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrat a baut paharul cu venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima Mielului simtitor si in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima lui si si-au incheiat viata pamanteasca cerand de la Tatal-Sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane, acel sambure de adevar care dizolva adanca dizarmonie si asprimea luptei pentru existenta ce bantuie natura intreaga. (…) Omul trebue sa aiba inaintea lui un om ca tip de perfectiune dupa care sa-si modeleze caracterul si faptele. Precum arta moderna isi datoreste renasterea modelelor antice, astfel cresterea lumii noua se datoreste prototipului omului moral, Iisus Hristos. Dupa El incearca crestinul a-si modela viata sa proprie, incearca combatand instinctele si pornirile pamantesti din sine…”

(Mihai Eminescu, ”Timpul”, 12 aprilie 1881)

*

(…)

Eminescu, urmarit de Securitatea austro-ungara

Desi este cunoscut mai mult ca poet, totusi cea mai mare parte a activitatii lui Mihai Eminescu a fost dedicata gazetariei, el fiind unul dintre cei mai redutabili ziaristi ai Romaniei. Analizele de politica externa ale lui Eminescu puneau pe jar imperiile inconjuratoare – cel tarist si cel austro-ungar. Forta articolelor sale ii facea pe agentii secreti ai celor doua imperii sa dezvolte o intensa activitate informativa in jurul gazetarului Eminescu.

Va prezentam mai jos o nota informativa a Ambasadei Austro-Ungariei la Bucuresti care tinea sa stie cu exactitate cu ce se mai ocupa Mihai Eminescu. In exclusivitate, fotocopia notei de urmarire a lui Mihai Eminescu.

Sub supraveghere informativa

Intr-o nota informativa din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta ca “Societatea Carpatii” a tinut la 4 iunie o sedinta publica, inaintea careia a avut loc o consfatuire secreta. Austriecii aveau cel mai probabil un agent infiltrat in “Societatea Carpatii”, capabil sa transmita informatii precise despre activitatile organizatiei, de vreme ce ambasadorul afirma ca detine informatii “dintr-o sursa sigura”.

Sedinta secreta a “Societatii Carpatii” a convenit asupra continuarii luptei impotriva Monarhiei austro-ungare, recomandandu-se membrilor cea mai mare discretie. La aceasta sedinta, Mihai Eminescu a propus ca studentilor transilvaneni de la Bucuresti sa li se incredinteze sarcina de a duce o propaganda activa in timpul vacantelor in favoarea unirii cu Romania – proiectul “Daciei Mari”.

Un ziarist redutabil

Mihai Eminescu devine ziarist profesionist din 1876 – ramanand dedicat gazetariei pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor politic pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este internat cu forta intr-un ospiciu. Maiorescu noteaza ca “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verva”. “Stapan pe limba neaosa” si cu o “neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica, dupa cum aprecia Maiorescu.

In calitate de redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator, Eminescu s-a impus clar in viata publica romaneasca – Maiorescu afirmand la organizarea Partidului Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Analist de geopolitica

La “Timpul” Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica Parlamentul si Guvernul pentru instrainarea Basarabiei de sud la 1878, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie”) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar. Vehementa lui Eminescu il face pe fruntasul conservator P.P. Carp, aflat la Viena pentru negocierea tratatului secret de alianta cu Germania, sa-i scrie lui Titu Maiorescu: “si mai potoliti-l pe Eminescu!”

Prezentam in randurile urmatoare articolul “Drepturile Romaniei” publicat in ziarul “Timpul” in care Eminescu acuza Guvernul Romaniei de incompetenta in negocierea pacii de dupa Razboiul de Independenta. Eminescu demoleaza pretentiile guvernantilor care dadeau din umeri (atunci ca si acum!) spunand ca n-au stiut nimic despre intentiile imperiilor invecinate. Eminescu reafirma drepturile Romaniei asupra teritoriilor dintre Prut si Nistru si demonstreaza existenta planurilor secrete care au dus la rapirea sudului Basarabiei in 1878.

George Damian

(…)

Eminescu despre Basarabia

Drepturile Romaniei

“De cate ori s-au facut in Parlamentul nostru intrebari guvernului asupra adevaratelor conditii de pace ale Rusiei, de cate ori s-a ridicat in presa chestiunea Basarabiei, de atatea ori guvernul raspundea ca nu stie nimic, caci si celelalte guverne nu stiu nimic despre aceasta, iar in privinta Basarabiei ne raspundea “Romanul”. Calomnii de-ale conservatorilor, ca sa discrediteze guvernul, scorniri ca sa amageasca opinia publica, cai verzi pe pereti si inventii care pun la indoiala loialitatea inaltului nostru aliat, cum care se va risipi la cea dintai raza de adevar.

Iata, in fine, ca sosi generalul Ignatev, pentru a ne spune noua tuturor ca Dumnezeu a facut lumea la 1812 si ca pentru Rusia numai aceea e drept, ce s-a facut de atunci incoace. Deci, fiindca au anexat Basarabia la 1812, trebuie sa reanexeze astazi particica ce-am recapatat-o cu mare greu la 1856. Stiindu-se ca lumea nu-i facuta la 1812 si Basarabia a fost a noastra din veacul al XIV-lea, ba poarta chiar numele celei mai vechi dinastii romanesti, a dinastiei Basarabilor, care luase partea de loc de la tatari intr-o vreme in care nu prea era vorba de imparatia ruseasca si fiindca guvernul nostru stie importanta impreunata cu aceasta cucerire a lui Mircea cel Batran, era natural ca guvernul nostru… sa nu stie nimic, absolut nimic despre intentia Rusiei, ba mai mult, inca, atat era de nestiutor asupra acestui punct pe care celelalte puteri il stiau inaintea trecerii Dunarii a armatelor rusesti, incat au intrat si in razboi pentru rusi.

Ca sa aratam cata dreptate avea guvernul ca nu stie absolut nimic, reproducem pasajele de mai jos din nota pe care contele Suvalof a comunicat-o lui lord Derby deja la 8 iulie 1877. Aceasta nota da asigurari cum ca interesele engleze nu vor fi atinse nici in Egipt, la Canalul Suez, nici la Golful Persan, nici la Dardanele, pentru ca Rusia pune mare pret pe neutralitatea Angliei. Apoi spune conditiile unei paci care s-ar incheia inainte de a trece rusii Balcanii. In aceste conditii se prevede reforma Bulgariei, rotunjirea frontierelor Serbiei, noua pozitie a Bosniei si Hertegovinei, si in sfarsit vine la Romania si la pretentiile proprii ale Rusiei.

Cat despre Romania, care si-a proclamat neatarnarea, imparatul e de parere ca aceasta e o chestiune ce cauta sa fie reglata prin intelegere comuna. Daca Poarta ar cere pace si ar primi conditiile pomenite mai sus, inainte de a fi trecut armatele noastre Balcanii, Rusia ar primi pacea, dar si-ar pastra dreptul de a conditiona prin sine cateva foloase ca compensatie pentru cheltuielile de razboi. Aceste foloase n-ar intrece retrocesiunea Basarabiei cedata la 1856 pana la malul de nord al Dunarii (exceptandu-se asadar Delta Dunarii) si cedarea Batumi-ului impreuna cu teritoriul invecinat.

In asemenea caz, Romania ar fi despagubita prin intelegere comuna sau prin proclamatia neatarnarii sale, sau, “ramanand vasala”, prin cesiunea unei parti din Dobrogea. Daca Austro-Ungaria ar cere de asemenea o compensatie, fie pentru castigurile Rusiei, fie pentru siguranta contra reformarii facute in favoarea principatelor crestine din Peninsula Balcanica, atunci Rusia nu se va impotrivi ca Austro-Ungaria sa-si afle aceasta compensatie in Bosnia si, in parte, in Hertegovina. Acestea sunt bazele pe care le-ar aproba imparatul cu intentia de a stabili o intelegere cu sine in Europa si Anglia si de a ajunge in curand la pace.

Incolo Rusia ameninta ca, daca Turcia nu s-ar invoi cu aceste conditii, inainte de a trece ostirile rusesti Balcanii, atunci conditiile vor deveni mai grele. Din aceste destainuiri aflam doua lucruri aproape cu siguranta. Intai, ca Anglia a stiut conditiile adevarate de pace inca de la 1877, al doilea ca Austria le-a stiut asemenea, de vreme ce i s-a propus, drept compensatie pentru castigurile rusesti Bosnia si o parte din Hertegovina. Al treilea, ca deja din iulie 1877 Rusia ceruse pentru sine Basarabia. Este verosimil ca Austria care nu vrea Bosnia si Hertegovina, si Anglia, care tine la existenta Turciei, fara a face o chestiune capitala din aceasta experienta, sa nu fi spus nimic ministerului nostru de Externe despre aceasta. Se potrivea oare cu rolul guvernului roman sa tagaduiasca acest lucru si sa ne joace pana acum trista figura a unui inselator inselat?

Ceea ce am cerut e ca guvernul liberal, presupunandu-l chiar compus din oameni instrainati, sa spuna sincer pericolele in care pluteste tara si sa se duca in intunericul din care a iesit, pentru a lasa sa lucreze oamenii a caror nume de la 1870 incoace e legat cu insesi destinele tarii si a caror cea mai mare glorie ar fi sa moara pentru o tara al carei trecut sa predomneasca in aceste momente, in care istoria intreaga a Romaniei e primejduita. Si creaza-se ca cel din urma razes din vremea lui Stefan Voda sau a maritilor basarabi are mai mult simt istoric si mai multa iubire de tara decat veniturile care decid astazi asupra tarii romanesti.

Timpul, 1878

*

Aici puteți găsi mai multe date despre viața, opera și concepția lui Mihai Eminescu:

*

Petre Țuțea: ”Eminescu – sumă lirică de mari voievozi”

*

Eminescu – Doina și Ion Aldea Teodorovici

*

Despre boala și moartea lui Mihai Eminescu – Ovidiu Vuia


Categorii

Basarabia, Documentare/ Reportaje, Eminescu, George Damian, Istorie, Razboiul impotriva Romaniei, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Facebook

Comentarii

20 Commentarii la “MIHAI EMINESCU: 123 ani de la adormire (15 iunie 1889). DESPRE BOALA SI MOARTEA POETULUI NATIONAL [video]

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    Cred ca, daca sufletul romanului ar trebui sa aiba un nume acesta ar fi Eminescu. El a stiut sa puna in cuvinte ceea ce noi am simtit, dar nu ne pricepeam sa zicem

  2. “daca sufletul romanului ar trebui sa aiba un nume acesta ar fi Eminescu”

    N-ar fi mai bine sa ne raportam sufletele la Hristos…

  3. Cred ca nu ar trebui sa exagram totusi cu Mihai Eminescu, asa cum a facut parintele Ghelasie care i-a compus chiar si un acatist (http://www.miscarea.net/1-acatist-eminescu1.htm). Poetul nostru national a avut destule rataciri si a scris si altfel de versuri:
    ,Religia –o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece în jug…
    Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea…”

    ,,Când aud vreodată un rotund egumen,
    Povestind că viaţa e calea durerii
    Şi că pocăinţa urmează plăcerii… Mă întreb…”

    ,,Nu-nvie morţii—e-n zadar, copile!”, si multe altele.

    Constantin Noica spunea ca la Eminescu, ca si la Goethe, se poate vorbi despre o “religiozitate fara religie”. In rest,numai de bine.
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe talentatul nostru poet!

  4. @ Ionut:

    De acord ca exista si exagerari, insa nu putem sti nici pocainta omului pana la moarte, nici Judecata lui Dumnezeu, iar sfarsitul vietii singur poate sa dea seama – si de multe ori nu in ochii oamenilor – despre locul unde a ajuns sufletul cuiva. Iar mucenicia insasi poate sfinti, poate sterge multime de pacate si poate rascumpara ceea ce, in mod evident, au fost pacate sau manifestari de necredinta… dar care pot sa tin doar de rataciri temporare din viata cuiva.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/15/eminescu-a-adus-rugaciunea-in-inchisorile-comuniste-marturia-doamnei-aspazia-otel-petrescu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/15/eminescu-spovedania-si-monahismul/

  5. Vreau sa semnalez un atac al siteului jidovit http://www.nature.com la dl Ponta,ca raspuns la faptul ca dl Ponta a luat o masura foarte corecta vis-a-vis de ICR.
    Domniile il ataca pe dl Ponta pentru ca s-a inspirat in lucrarea sa de doctorat din alte lucrari si zic ca ar trebui demis pentru asta.
    Cine il ataca e un domn dubios de nu prea arata a roman,pe un site dubios,jidovesc fanatic din cate imi pare mie.
    Imi pare ca acel site a aratat ce hram poarta cand s-a declarat foarte revoltat de faptul ca nu stiu ce deputat ungar si-a scos un certificat conform caruia nu ar avea origini evreiesti sau tziganesti.
    http://www.nature.com/news/genome-test-slammed-for-assessing-racial-purity-1.10809
    Respectivul site mai are si articole in care se arata “buna colaborare” in nu stiu ce domenii intre SUA si Israel,de exemplu:
    http://blogs.nature.com/tradesecrets/2011/10/05/the-israel-us-connection
    Daca domniile lor chiar sunt asa corectzi,cum nu semnaleaza si faptul ca dl Netanyahu primul ministru al statului Israel impreuna cu altzi din conducerea statului au luat decizia de a exila nu stiu cate mii de africani de acolo pe considerente rasiale:
    http://www.rt.com/news/israel-african-migrant-tent-330/
    Daca a venit un prim ministru crestin ortodox si patriot,unii evrei fanatici nu ezita sa isi arate coltzii,cand dl Ponta ia o masura spre binele poporului roman.

  6. ” Daca a venit un prim ministru crestin ortodox si patriot,unii evrei fanatici nu ezita sa isi arate coltzii,cand dl Ponta ia o masura spre binele poporului roman. ”

    Frate , cam multe vorbe mari … Hai sa lasam faptele sa dovedeasca si vorbele sa urmeze . Pana una-alta , insa …

  7. @ Fane:

    Asa este, departe de a fi prea ortodox si prea patriot, e o evidenta totusi, cel putin in ultimele zile, ca cele mai scarboase si veninoase viespare de agenti multipli s-au deranjat si au ripostat agresiv, incercand sa dea asediul cel mare acum impotriva unui premier care totusi a indraznit sa mai tulbure linistea catorva cuiburi de impielitati antinationali, cum sunt sefii acestia obraznici de la ICR. Fara sa ne facem mari iluzii, unele semnale ca se poate macar… un rau ceva mai mic tot s-au dat si au starnit vifore turbate din partea gruparilor securiste basisto-m.r.i.-ste.

    Altminteri, desigur, nu trecem deloc cu vederea ca… http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/06/19/ilie-serbanescu-programul-fmi-ponta-viena-hidroelectrica-baieti-destepti/

    Pana una-alta, si pe subiectul “energiei” si al Rosiei Montana (prin ministrul cal troian Chitoiu), dar si in privinta “absorbtiei” de fripturisti pedelisti si de Placinte otravite, dar nu numai, mai degraba aripa liberala este vioara intai in ceea ce priveste zelul “continuitatii” cu regimul Basescu. Domnul Crin a reusit sa dezmageasca, surprinzator, mai mult decat domnul Ponta, cu tot stangismul lui. Exceptii bune, pana acum: dna Campeanu si dl. Diaconu.

  8. … Gata, pe Mircea Diaconu, care a comis marea crima de a se atinge de agentii propagandisti Patapievici si Mihaies si de sinecura lor grasa, deja au reusit sa-l execute, in timp record:

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12564160-instanta-suprema-mircea-diaconu-este-incompatibil-victor-ponta-mod-sigur-diaconu-ceda-functia-ministru-culturii.htm

    Sa vedem cat se mai tine primul ministru sau… cu ce pret. Mafia nu se joaca.

  9. da ,admin , numai ca dl. Diaconu tocmai ce trebuie sa-si depuna demisia .

    Pare-se ca de la un anumit nivel in sus nu mai poti rezista fara sa ti se incalceasca mainile in sforile papusarilor . Pare-se ca pentru a accede in sferele rar-ozonificate trebuie musai sa te faci frate cu dracul dar nu doar pana treci puntea , ci definitiv si iremediabil .
    Si mai au un mare defect , actualii guvernanti : nu sunt capabili sa gestioneze marea victorie obtinuta in locale ( norocul lor ca nici PDL-ul nu stie sa gestioneze marea infrangere ). DEJA se vede acest lucru .

    Nu , admin , nu sunt de acord , Crin-ul n-a dezamagit , pe mine unul , sigur nu . Poate pentru ca nu am avut nici o asteptare din partea lui ? I-am dat insa multa dreptate seniorului Campeanu cand l-a faultat pe Crin . Si eu sunt de aceeasi parere . Trist este ca … nu exista variante , nici de-o parte , nici de alta .

  10. @ fane:

    1. Pai tocmai asta remarcam, executia rapida. Razboiul e pe viata si pe moarte, nu e joaca si nici blat. De data asta.

    2. Dezamagire sau surpriza strict in raport cu promisiunile si comportamentele fiecaruia de pana acum.

  11. Pingback: Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Busulenga): Eminescu a iubit si a aparat ortodoxia/ In plus: CE NE-AR SPUNE EMINESCU DESPRE ROMANIA IN UNIUNEA EUROPEANA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: 15 iunie - POMENIREA POETULUI NATIONAL, MIHAI EMINESCU, la implinirea a 124 de ani de la trecerea sa la cele vesnice - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: DACA EMINESCU AR FI AZI PRINTRE NOI… “Dispretuind Biserica noastra nationala si injosind-o, atei si francmasoni cum sunt toti… CINE COMBATE ORTODOXIA POATE FI ORICE, DAR NUMAI ROMÂN NU E” -
  14. Pingback: Mihai Eminescu: 124 ani de la adormire/ “Cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată” | Regăsirea frumosului pierdut
  15. Pingback: BISERICA IL COMEMOREAZA PE MIHAI EMINESCU. Ce spunea poetul national despre ORTODOXIE? Dar despre “CIOCOII BOIEROSI SI FUDUI”?/ Emotionantul portret al lui Ioan Slavici despre cel “cu desavarsire lipsit de egoism” - Recomandari
  16. Pingback: EMINESCU ACTUAL – despre VANZAREA PAMANTULUI catre straini, colonizarea economica a României, transformarea angajatilor in unelte. ASASINAREA LUI EMINESCU – dezbatuta la “Panorama” si “Secvential” (VIDEO) - Recomandari
  17. Pingback: Mihai Eminescu: 124 ani de la adormire/ “Cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată” | Regăsirea frumosului pierdut
  18. Pingback: MIHAI EMINESCU – 125 ANI DE LA ADORMIRE - Recomandari
  19. Admin:

    Am citit un articol anul trecut cum ca Eminescu ar fi avut tangente cu Loja masonica. Stiti ceva legat de asta?

  20. @Emma:

    Nu orice societate secreta era si masonerie, pe atunci.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

    Carti

    Articole Recomandate

    Documentare