Bulgaria si Ungaria SCAD preturile la GAZE SI ENERGIE/ Efectele crizei: SARACII AU SARACIT SI BOGATII S-AU IMBOGATIT/ Guvernul Ponta renunta la impozitarea progresiva ca sa nu ”sperie” INVESTITORII SI FMI-ul

4-01-2013 7 minute Sublinieri

  • Hotnews:

Bulgaria: Preturile la gaze scad cu aproape 10%, iar energia termica se ieftineste cu pana la 7%

Gazele si energia termica s-au ieftinit in Bulgaria de la 1 ianuarie cu 9,8%, respectiv 3-7%, potrivit Comisiei de stat pentru reglementarea in domeniul energiei si apei (DKEVR), informeaza Mediafax, care citeaza Novinite.com.Sofia va inregistra cele mai importante scaderi ale preturilor la incalzire, cu reduceri mai mici in Varna, Burgas si Plovdiv.

Ieftinirea cu 9,8% a gazelor, aprobata la sfarsitul lunii decembrie de DKEVR, conduce la un pret de 656,47 leva (335,6 euro) pe 1.000 metri cubi de la 1 ianuarie 2013, cu 71,89 leva (36,7 euro) mai putin decat inainte. Directorul general al companiei de stat Bulgargaz, Dimitar Gogov, estimeaza ca veniturile operatorului vor scadea cu pana la 4 milioane leva (aproximativ 2 milioane euro) in primul trimestru al acestui an in urma reducerii pretului la gaze cu 9,8%, si cu nu 9,3%, cat recomandase compania.

Ministrul bulgar al Economiei, Energiei si Turismului, Delyan Dobrev, a promis in decembrie ieftinirea gazelor naturale de la 1 ianuarie 2013, datorita scaderii costurilor productiei interne si negocierii unui contract mai avantajos de livrare cu grupul rus Gazprom, care prevede o reducere cu 20% a pretului. Productia interna a Bulgariei acopera aproximativ 15% din consum, restul fiind importat din Rusia.

Ungaria a redus preturile energiei livrate populatiei cu 10% si pregateste o noua astfel de masura

Ungaria a redus de la 1 ianuarie preturile gazelor naturale, electricitatii si energiei termice livrate populatiei cu 10%, iar o masura similara urmeaza sa fie aplicata cel tarziu in aprilie, a declarat joi o sursa guvernamentala citata de publicatia Magyar Hirlap, transmite Mediafax.

Obiectivul masurii, aprobata de Parlament in decembrie 2012, este ca fiecare gospodarie sa plateasca mult mai putin pentru energie, a aratat oficialul. Initial, costul masurii ar fi trebuit suportat de furnizorii straini de energie, dar potrivit modificarilor aduse legislatiei costurile sunt impartite de un grup mai mare de operatori din industrie.

Potrivit unei analize a Portfolio, informatia publicata de Magyar Hirlap este surprinzatoare avand in vedere ca nici reducerea actuala de 10% a pretului energiei nu este justificata economic, intrucat nu a avut loc o scadere a costului materiilor prime. In aceste conditii, o a doua decizie de acest fel ridica intrebarea daca nu va fi pusa in pericol aprovizionarea cu energie, in conditiile in care tendintele de pe piata mondiala nu indica o scadere a preturilor.

Premierul Viktor Orban si mai multi membri ai Parlamentului au declarat inainte de reducerea pretului energiei din ianuarie ca masura este “doar un prim pas”. Orban a afirmat, cu prilejul mai multor reuniuni, ca Guvernul estimeaza ca este posibila o reducere a pretului energiei pentru populatie de 20%-40%.

Analistii avertizeaza insa ca aceste reduceri ar putea avea loc, de exemplu in cazul furnizarii de electricitate, in detrimentul segmentului de clienti corporatisti. Reducerile, care pot fi considerate drept masuri de protectie sociala, ar putea alimenta asteptarile privind intentia guvernului de a nationaliza companiile furnizoare de energie, avand in vedere ca le vor fi erodate veniturile.

România are, din acest an, cel mai mic salariu minim din Uniunea Europeană, fiind surclasată de Bulgaria, care până acum ocupa ultimul loc în UE. Astfel, de la 1 ianuarie, bulgarii au un salariu minim mai mare cu 0,37 euro faţă de salariul minim din România. De la 1 ianuarie 2013, salariul minim în Bulgaria a fost majorat cu 20 de leva, ajungând la 310 leva, echivalentul a 158,424 euro. Astfel, salariul minim din Bulgaria este mai mare decât salariul minim din România, care este în prezent de 700 de lei, adică echivalentul a 158,387 euro.

La nivelul UE, cele mai recente date disponibile pe Eurostat, valabile la 1 iulie 2012, arătau că România era pe penultimul loc din UE în ce priveşte salariul minim, cu 157 de euro, iar Bulgaria era pe ultimul loc, cu 148 de euro. În România, programul de guvernare al USL prevede creşterea salariului minim pe economie la 1.200 de lei până în anul 2016, dar şi reducerea în următorii patru ani a CAS datorate de angajator cu cinci puncte procentuale.

Majorarea salariului minim în Bulgaria este prevăzută în proiectul bugetului pentru 2013, aprobat de Parlamentul din Bulgaria în decembrie anul trecut, potrivit Novinite. În plus, în bugetul pe 2013 se prevede că pensiile bulgarilor vor creşte în medie cu 9%, începând din aprilie acest an. La capitolul “Salarizare” din Programul de guvernare al USL este prevăzută până în 2016 creşterea progresivă a salariului minim pe economie până la 1.200 lei.

Cele mai mari salarii în Bulgaria

Un sondaj realizat de Camera Industrială din Bulgaria, la sfârşitul anului trecut, a arătat că salariul mediu lunar în Bulgaria a crescut cu 48 de leva în primele nouă luni ale anului 2012, de la 720 leva în ianuarie la 768 leva în luna septembrie.

Acest lucru demonstrează că în Bulgaria salariile mari sunt în creştere, în timp ce cele mici, inclusiv salariul minim, sunt la acelaşi nivel sau au înregistrat o creştere redusă. Pe sectoare, creşterea salarială cea mai mare a fost în industria minieră – de la 1077 leva în luna ianuarie 2012 până la 1463 leva în luna septembrie, adică o creştere de aproape 400 de leva.

Cea mai mare salariu mediu lunar este înregistrat în sectorul IT – de 2 324 leva, care este mai mare cu 200 de leva comparativ cu începutul anului, mai arată sondajul amintit. În producţia de energie electrică şi energie termică, salariile lunare au înregistrat o scădere mică în ultimele luni, muncitorii câştigând 1.523 leva pe lună, în trimestrul al treilea, comparativ cu 1 429 leva în al treilea trimestru al anului 2011.

În administraţia publică din Bulgaria se înregistrează cele mai mici salarii de la nivelul economiei, acestea crescând în ianuarie-septembrie 2012 cu doar 9 leva, de la 485 leva la 494 leva.

Averea celor mai bogați 100 de oameni din ume a crescut anul trecut cu 241 miliarde de dolari, ajungând, cumulat, la 1.900 miliarde. Un plus de 14,5% (sursa: Hotnews). Cum a fost posibilă o asemenea creștere în condițiile în care majoritatea țărilor dezvoltate au avut o creștere economică mult, mult mai mică? Asta dacă nu au înregistrat stagnări sau chiar scăderi? O recunoaște chiar unul dintre miliardari. “Anul trecut a fost foarte bun pentru miliardari. În 2013 vor continua să caute oportunități de investiții la nivel global, nu neapărat în SUA, care să le asigure un avantaj”, a afirmat John Catsimatidis, proprietar al companiei Red Apple Group.

Așadar, răspunsul e simplu (și previzibil). Creșterea averii miliardarilor lumii s-a înregistrat în țările mai slab dezvoltate, cele care, citându-l pe Catsimatidis, ”le asigură un avantaj”. Teoretic, aceste cifre ar trebui să reprezinte un lucru bun: faptul că marii miliardari își măresc averile în statele în curs de dezvoltare înseamnă că au și investit în acele țări. Iar profitul acestor investiții ar fi trebuit să genereze dezvoltare (locuri de muncă, taxe și impozite, dezvoltări economice indirecte și induse etc.) și pentru țările în discuție. În realitate însă, oglinda e strâmbă. Creșterile economice ale țărilor în curs de dezvoltare nu sunt nici pe departe comparabile cu creșterile averilor marilor miliardari/investitori.

O primă explicație e oferită și doar dacă privim care sunt cele mai mari sectoare economice care au generat profiturile: retailul și comunicațiile, cu creșteri medii de 20%. În privința comunicațiilor situația e, cât de cât, normală: țările în curs de dezvoltare oferă, într-adevăr, oportunități mult mai mari pentru investitorii din domeniu (a-normală și inechitabilă rămâne însă distribuirea profitului – ”avantajele” la care face trimitere Catsimatidis nu se referă doar faptul că marile companii de comunicații intră pe o piață deficitară în domeniu, ci și la taxe și impozite mai mici, forță de muncă mai ieftină, legislații mult mai permisive, care asigură relativ lejer externalizarea veniturilor obținute pe aceste piețe, fără a mai vorbi de coruptibilitatea, cu toate consecințele și efectele acesteia, din țările în discuție).

În ceea ce privește retailul, situația este mult mai gravă. Pentru că e evident că cea mai mare parte a produselor care fac obiectul acestei dezvoltări provin din importuri și/sau sunt produse obținute foarte ieftin de marile companii multinaționale. În detrimentul afacerilor mici și medii locale. Dezvoltarea marilor lanțuri de retail internațional nu doar că distribuie inechitabil și externalizează cea mai mare parte a profitului, ci și blochează sau elimină afacerile mici și medii locale. Sumele obținute din taxele și impozitele mici/modice ori locurile de muncă create de lanțurile de retail sunt avantaje derizorii pentru țările în curs de dezvoltare în raport cu cele obținute de marii investitori. Și extrem de scumpe: pentru fiecare loc de muncă în rețelele de retail internaționale sunt desființate sau blocate alte zeci de locuri de muncă în afaceri locale. Faptul că retailul (internațional) crește într-o măsură mult mai mare decât celelate sectoare în țările în curs de dezvoltare nu sprijină dezvoltarea economică a acestora, ci o blochează. Dezechilibrele nu se micșorează, ci cresc.

***

Ce legătură are această informație (despre creșterea explozivă a averilor marilor miliardari ai lumii într-o perioadă de criză) cu România? În primul rând, România este una dintre țările în curs de dezvoltare care oferă astfel de ”avantaje” marilor investitori. Cota unică este unul dintre ele. Într-o perioadă de boom economic sistemul cotei unice are câteva justificări: pe o piață cu foarte multe oportunități de creștere există o concurență foarte mare în atragerea fondurilor/investițiilor (posibilitățile și cererile de investiții mari și diversificate sunt mult peste ofertă, de unde rezultă că vor fi alese țările/piețele cele mai atractive). Într-o astfel de perioadă, statul are însă și posibilități să compenseze și să susțină politici sociale adecvate.

Într-o perioadă de criză, meținerea cotei unice nu mai are însă nicio justificare și e de-a dreptul nocivă. Politicile de austeritate (impuse de FMI) garantează, oricum, profitul marilor investitori (austeritatea generează stagnare, nu dezvoltare, și singurul ei scop este garanția oferită creditorilor că-și vor încasa împrumuturile și dobânzile în detrimentul unor largi categorii sociale). Mai important însă, într-o perioadă de criză, este solidaritatea. Iar un asemenea deziderat se poate îndeplini doar în condițiile în care privilegiații acceptă câștiguri/profituri mai mici din punct de vedere procentual decât cea mai mare parte a populației (chiar dacă, procentual, aceste profituri sunt ”mai mici”, în realitate sunt, oricum, mai mari decât cele obținute de 99% din populație).

Astfel, pe de o parte, din lipsă de fonduri sau din cauza măsurilor impuse de austeritate, într-o perioadă de criză statul este blocat/nu poate susține politici sociale. Pe de altă parte, același stat se încăpățânează să taxeze egal atât pe cei care au venituri mici sau deloc (în condițiile în care taxele și impozitele plătite de aceștia s-ar putea să reprezinte marja lor de supraviețuire), dar și pe cei care, chiar și în condiții de criză, își sporesc averile cu mult peste media totală de dezvoltare a societății (în condițiile în care și dacă ar fi în pierdere o perioadă de timp, acest lucru nu l-ar resimți la nivel personal – cineva care un miliard de dolari în cont va trăi la fel și cu două miliarde și cu 900 de milioane).

”Avantajele” pe care un stat (în speță, România) le oferă marilor investitori reprezintă astfel, tot atâtea dezavantaje pentru cea mai mare parte a propriilor cetățeni. Dezavantaje pe care nu are cum (posibilitatea, resursele) să le compenseze în vreun fel. Ce uită toate aceste state (inclusiv România) e că prima datorie o au este față de proprii cetățeni, nu față de marii investitori/creditori. Nu doar într-o perioadă de criză, dar cu atât mai mult necesară într-o perioadă de criză. Mare masă a cetățenilor unei țări au nevoie de avantaje, nu un grup restrâns al marilor investitori/creditori.

Faptul că marii investitori fac profituri considerabile într-o perioadă de criză nu este doar inechitabil social sau imoral, ci de-a dreptul criminal. Pentru (că), în mod special într-o perioadă de criză, acest profit e rezultatul (și consecința) unei sărăciri considerabile a unei mari părți a populației (uneori dincolo de limita de supraviețuire).

***

Într-o intervenție de început de an la RTV, premierul Victor Ponta a anunțat că taxarea progresivă (de fapt regresivă – pentru că nu se referă la o creștere a taxelor și impozitelor celor cu venituri mai mari, ci la o reducere a celor cu venituri mai mici) nu se va aplica în 2013 (așa cum promisese în campania electorală). Argumentul (pus pe umerii liberalilor) face trimitere la principiile pieței concurențiale libere. În fapt, o minciună. Cu o impozitare (atât pe venituri, cât și pe profit) de doar 16%, România reprezintă, oricum, o țară care oferă un avantaj mai mult decât atractiv pentru orice investitor (sunt puține țări în UE și în lume cu o impozitare atât de atractivă). Așadar, avantajul s-ar fi menținut – investitorii nu ar fi pierdut nici măcar un cent din introducerea unei taxări regresive începând cu 2013. O asemenea reducere a impozitării nu ar fi avut de ce să-i sperie pe investitori.

Doar FMI ar fi avut motive de îngrijorare legate de returnarea împrumuturilor acordate României, deși, cum am mai arătat, România are obligații în primul rând față de proprii cetățeni, nu față de FMI. Experiența internațională – cazul Argentinei la începutul anilor 2000 – arată că nu e o gaură în cer neplata la timp a datoriilor externe. Folosirea banilor pe care ar fi trebuit să-i returneze pentru dezvoltare internă i-a ajutat pe argentieni să treacă peste criză. Mai mult, aceeași dezvoltare i-a ajutat, în cele din urmă, să-și achite și datoriile la FMI (în ciuda amânării plățili datoriei, ulterior, Argentina a solicitat și a primit alte împrumuturi de la FMI și de la alți creditori internaționali, culmea, cu mai puține condiționări).

***

Tot la început de an, diferiți analiști economici invitați pe la diferite televiziuni ori consultați de mass-media generalistă sau de business, au bătut toba pentru aceeași mari investitori străini. Cărora România ar trebui să le aștearnă un covor roșu, să le garanteze avantajele și profiturile. Să le elimine din cale orice risc. Încălcându-se astfel chiar principiile pieței libere (!), conform cărora nimeni nu ar trebui să fie avantajat. Cu atât mai mult cu cât aceste avantaje acordate marilor investitori reprezintă tot atâtea dezavantaje pentru afacerile mici și medii autohtone (și e de-a dreptul cinică atitudinea așa-zișilor liberali autohtoni care susțin astfel de avantaje, în condițiile în care tocmai liberalii au fost cei care au fundamentat și introdus în România modernă politica ”prin noi înșine”).

Blocarea/respingerea apriorică a marilor investitori străini ar fi absurdă. Avantajarea lor, în detrimentul afacerilor locale și a unor imense categorii sociale este, însă, și mai absurdă. Marii investitori străini trebuie să-și asume cel puțin aceleași riscuri precum mai micii antreprenori autohtoni. Dacă nu chiar riscuri mai mari în condițiile în care și profiturile pe care le vizează sunt, de asemenea, mai mari, și cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a acestor profituri urmează să fie externalizate.

Creșterea averilor marilor investitori (de la noi și de aiurea) cu mult, mult mai mult decât creșterea economică a țărilor din care provine surplusul reprezintă un dezechilibru major de dezvoltare. Cu consecințe dramatice la nivel social. Profitul nu reprezintă, în cazul unui asemenea dezechilibru, rețeta unei afaceri de succes, ci pe cea a unui furt. La nivel național și mondial.

E regretabil că, după mai bine de două decenii de piață liberă, investitorii străini sunt priviți cu aceeași speranță în România. Ca și cum ar veni aici să dea, să ofere, ceva. Vin pur și simplu să ia. Să câștige. Lucru absolut normal și acceptabil. De neacceptat e însă ca un asemenea câștig/profit să fie obținut doar de pe urma unor avantaje oferite în detrimentul dezvoltării autohtone.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Acordul cu FMI, Criza preturilor, criza alimentara

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Bulgaria si Ungaria SCAD preturile la GAZE SI ENERGIE/ Efectele crizei: SARACII AU SARACIT SI BOGATII S-AU IMBOGATIT/ Guvernul Ponta renunta la impozitarea progresiva ca sa nu ”sperie” INVESTITORII SI FMI-ul

  1. Din ciclul “cum sa spargem nuca cea tare, România”.
    Vecinii primesc guri zdravene de oxigen, iar noi suntem stransi de gat cu speranta asfixierii.
    Dar cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.

  2. @Cosmin S. pana cand pica ei in groapa vom pica noi cand de pe acuma nu vom mai avea ce baga in gura si vom ajunge ca in evu mediu pe fondul saraciei. Vad ca ptr romania ue ne ofera alt regim dictatorial amar iar ptr altii putin mai bine nu vreau sa spun dulce.

  3. Cota unica fara cheltuirea eficienta a banilor nu inseamna decat un ciolan si mai mare pentru hotii care ne conduc. Asa macar “bogatii” care “beneficiaza” de cota unica macar nu toaca banii aiurea cum fac politicienii si se mai prelinge cate ceva si in investitii.

    Pe langa asta, Romania nu are posibilitatea sa renunte la cota unica – este unul dintre putinele lucruri care mai atrag cat de cat investitorii, desi Bulgaria are oricum cota unica mai mica ca noi si impozite asemenea, pe langa administratia financiara reformata si infrastructura peste a noastra.

    Cu sau fara cota unica insa, altele sunt problemele. Cota unica e doar o variabila intr-o ecuatie mult mai complexa. Este insa cert ca renuntarea la cota unica ar lovi puternic orice investitie si ar goni atat investitorii straini cat si firmele romanesti peste Dunare la bulgari.

    Sa nu ne amagim cu iluzia ca bogatii nu au incotro si vor trebui sa plateasca pentru ca nu e greu sa deschizi firma la Bulgari si sa ai operatiunile in Romania.

    Marii investitori straini nu din cauza cotei unice au profiturile care le au ci mai ales din cauza redeventelor infime si a derogarilor de la plata impozitelor obtinute. Statul roman este unul bleg si nu doar ca nu e in stare sa creeze un mediu favorabil cresterii economice, dar nici macar contractele nefavorabile semnate nu are grija sa fie indeplinite si astfel orice “mare investitor” nu are nici o problema in a ocoli pana si plata acestei cote unice sau a altor contributii.

    Si pana una alta, sa nu uitam ca firmele de stat nu platesc macar nici taxele obligatorii cum ar fi fondurile de pensii, somaj sau alte contributii pentru care daca nu platesc, firmelor private li se inchid conturile.

    Asadar, sa ne hotaram daca vrem capitalism sau comunism. Si apropos, noi inca nici macar nu simulam capitalismul nu doar ca suntem prea departe.

  4. Păi, da ce capitalism e ăla în care bogații sărăcesc și săracii se îmbogățesc? Ce beneficii pentru societate au adus cei ce s-au îmbogățit, ca să zici că au fost răsplătiți în mod meritat pentru ce au făcut? Da! Cei ce s-au îmbogățit au muncit atît de bine și de mult, că noi, acum, o ducem ca-n rai?

  5. Da, Romania e nuca tare. Ungaria si Bulgaria sunt usor de facut praf. România nu. Pot sa scumpeasca ei gazele cu 100%, de crapat tot nu o sa crapam.

  6. @ Cosmin:

    Nu toti, doar cei mai saraci si mai slabi. Si inainte, mii de firme… Triumfalismele astea declamative nu prea tin de cald si nici nu tin locul realitatii dure si dramatice, iarta-ne. Pana si poporul ales de Dumnezeu s-a facut singur praf si s-a condamnat singur prin tradarea sa, cu atat mai mult noi nu avem garantat nimic. Sunt legi duhovnicesti, pana la urma, necrutatoare. S-au facut pres cu absolut toate in fata cizmei “euro-atlantice”, impotriva oricarui interes national vital si dezicandu-se aproape de tot ceea ce au promis si declarat in fata poporului (aseara am aflat, din gura primului-ministru, ceea ce se tot spunea pe la colturi: ca va da drumul si gazelor de sist, peste toate celelalte) si fiind dispusi la absolut toate injosirile posibile (vezi pactul Ponta-Basescu, acordul scris cu UDMR samd) pentru a face pe plac stapanilor adevarati ai Romaniei si pentru a fi tolerati ei aici ca guvernatori. Dupa aia, desigur, mai au si ei nevoie de o supapa de descarcare de tensiunile constiintei si se racoresc nitel in interviuri nocturne “casual”, precum tot romanul care isi injura vartos sefii la bodega, dupa ce in fata i-a lingusit. Cam la atata se reduce curajul romanesc de astazi. Si parca tot e mai “bine” fata de bocii care nu faceau nici macar asta, ci pupau zelos, perfect dresati, aceleasi dosuri la orice ora si in orice tinuta.

    Tradarea, viclenia si prostituarea morala sunt, din pacate, cele mai intalnite virtuti ASTAZI in poporul roman, incepand de la clasa noastra conducatoare si pana la ultimii angajati cu cea mai mica functie dintr-o companie, firmulita sau institutie. Desigur, exceptiile confirma regula. Si exceptiile sunt peste tot… drastic prigonite de catre slugile viclene.

  7. admin,

    Logic si intru-totul de acord cu voi. Dar Dumnezeu va deschide portiţe pentru toţi si vom supravieţui spre disperarea dusmanilor nostri.

  8. Cosmin,
    Dumnezeu deschide porti dar nu pentru toti ci pentru cei care cer cu insistenta acest lucru, pentru cei ce cred si se roaga si chiar bat la aceste porti.
    Tu cum iti imaginezi ca un popor impilit, obidit si neunit ca si cel romanesc are la nesfarsit sansa supravietuirii, in conditiile in care “se abandoneaza ” pe el insusi, preferand strainatatea tarii proprii, uitand de familiile lasate in tara, avortand in continuare mii de copii in fiecare an, stand cu gura zambareata si privirea mieroasa in fata strainilor care mulg aceasta natie de atati ani, neavand pic de mandrie nationala si respect pentru propriile radacini si istorie, acceptand la nesfarsit asemenea conducatori, neajutandu-se intre ei ( si asta e valabil oriunde in lume, ceea ce in comparatie cu alte natii e o treaba tragica) …………. si as putea continua dar e mult prea lunga si trista lista!!!!
    Cum sa supravietuim cand am acceptat si acceptam in continuare toate gunoaiele si batjocurile FMI + BERD + UE + BM, de atati ani, cand am deveni in mare parte niste lingai si prefacuti doar de dragul de a ne merge exact ca si occidentalilor pe care ii veneram de-a dreptul, ca de admiratie nu mai e vorba( in timp ce acesti straini ne considera undeva in colonul UE – imi pare rau ca sunt atat de brutala, ne considera un popor primitiv si barbar) ???? Ce model este acesta ? Cum sa suipravietuiesti intr-o tara in care asistam de zeci de ani la exterminarea propriei populatii sub acceptul tacit al conducatorilor ei, dar ce e mai trist al nostru???
    Aici nu mai e vorba de logica , iar Dumnezeu nu ne va accepta la nesfarsit lipsa de coloana vertebrala, de iubire fata de aproapele nostru, de prefacatorie si lasitate !!!!

  9. Pingback: CE (MAI) ESTE DRAGOSTEA DE TARA ASTAZI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: REVOLTE STRADALE in Bulgaria din cauza PRETULUI la ENERGIE si a CORPORATIILOR STRAINE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: "SCLAVIE IN ENERGIE". Ne asteapta si pe noi TAVALUGUL SCUMPIRILOR din cauza LIBERALIZARII impuse de FMI&UE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare