Moartea regizorului Sergiu Nicolaescu. INCINERAREA, TRANSPLANTUL DE ORGANE SI INHUMAREA
Cineastul Sergiu Nicolaescu, care a încetat din viaţă, joi dimineaţă, la Spitalul Elias din Bucureşti, va fi incinerat conform propriei dorinţe exprese. Dana Nicolaescu, soţia regizorului, precizează că incinerarea a fost “dorinţa expresă” a soţului său, pe care i-a respectat-o, şi solicită presei să trateze “cu decenţa şi respectul cuvenit tragicul eveniment cauzat prin dispariţia soţului ei“, scrie Mediafax.
Contactată telefonic de jurnaliştii România TV, prof. dr. Monica Pop a susţinut faptul că regizorul Sergiu Nicolaescu a dorit să fie incinerat.
“Doamna Nicolaescu nu face decât să respecte dorinţa lui Sergiu Nicolaescu şi am avut de mai multe ori discuţii de genul acesta pentru că atunci când venea la spital la consultaţie şi la control şi stăteam de vorbă. Discuţia a pornit de la încercarea noastră de a convinge populaţia că este bine să ne transformăm în donatori de ţesuturi şi organe atunci când nu mai suntem ca să ajutăm pe alţi oameni şi decât să ne mănânce viermii. Bineînţeles, el întotdeauna mi-a spus că e perfect de acord şi că el îşi doreşte să fie incinerat şi nu altfel. Asta a fost dorinţa dumnealui. E un lucru pe care eu îl ştiu de 15 ani. În niciun caz doamna nu greşeşte, doamna nu face decât să respecte dorinţa pe care soţul ei a avut-o. Şi noi medicii, unii dintre noi avem această părere. Mi se pare anormal să ajungem acolo şi să fim devoraţi de nişte mici vieţuitoare şi cel puţin eu sunt de acord cu această poziţie a lui. Discuţia a pornit de la faptul că am spus că eu dacă aş fi într-o situaţie de genul acesta aş dori ca să mi se ia orice fel de organ sau ţesut ca să pot să ajut alt om. Şi în acest context a avut loc discuţia aceasta şi ştiu sigură că dânsul asta a dorit.”, a declarat Monica Pop.
Întrebată dacă în cazul în care există un testament, Sergiu Nicolaescu ar fi consemnat şi această dorinţă a sa de a fi incinerat după moarte, Monica Pop a precizat: “Nu ştiu şi nici nu cred că trece cineva în testament aşa ceva. Asta era dorinţa dânsului şi mie mi se pare foarte normal ca fiecare om să hotărască asupra organismului lui şi apoi să fie propriul lui stăpân“.
Trupul neînsufleţit al regizorului Sergiu Nicolaescu va fi incinerat sâmbătă, la ora 12.00, la crematoriul Vitan Bârzeşti din Bucureşti. Incinerarea va avea loc într-un cadru restrâns, nefiind permis accesul presei. Preotul Valentin Fotescu spune că regizorul nu va putea avea o slujbă religioasă. “Trupul trebuie să se întoarcă în pământ, de asta se face înmormântare. Ca preot, eu nu pot merge să fac slujbă pentru cei incineraţi. Nu sunt de acord cu incinerarea nici ca preot, nici ca om“, a declarat preotul, la România TV.
Mai mult, şi Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut apel la familia lui Sergiu Nicolaescu să-l înmormânteze creştineşte, pentru a păstra renumele marelui regizor în conştiinţa poporului român în majoritate ortodox.
“Pentru a păstra renumele lui Sergiu Nicolaescu în conştiinţa poporului român în majoritate ortodox, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut apel către familia marelui regizor să-l înmormânteze creştineşte, iar în acest sens, Arhiepiscopia Bucureştilor şi Parohia Parc Domenii din Bucureşti (Biserica Caşin) vor asigura jumătate din cheltuielile de înmormântare ale regretatului regizor. Incinerarea este o practică necreştină“, a precizat părintele Constantin Stoica, potrivit Mediafax. (…)
Pentru a păstra neştirbit renumele regretatului regizor Sergiu Nicolaescu în memoria poporului român, majoritar creştin ortodox, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut în cursul zilei de 3 ianuarie 2013 un apel către familia renumitului artist pentru ca el să fie înmormântat creştineşte.
În acest sens, Biserica s-a oferit să acopere cheltuielile de înmormântare a regizorului Sergiu Nicolaescu pentru ca mormântul său să devină loc de omagiere pentru numeroşii admiratori care i-au apreciat filmele de excepţie realizate de-a lungul unei cariere prodigioase. Cu toate acestea, familia domnului Sergiu Nicolaescu a ales să respecte dorinţa lui testamentară de a fi incinerat (ars la crematoriu).
Biserica Ortodoxă Română respinge practica necreştină a incinerării, deorece aceasta este contrară credinţei ortodoxe bimilenare pe care se întemeiază hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi din 5 iulie 2012. Întrucât Biserica Ortodoxă are numai servicii religioase pentru înmormântare (punere în mormânt), ea nu poate asigura funeraliile religioase pentru cei care sunt incineraţi. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române)
- Apostolat in Tara Fagarasului: Înhumare sau incinerare?
Cristian Paţurcă, autorul „Imnului Golanilor”, cunoscut încă din anul 1990 pentru zelul său anticomunist din Piaţa Universităţii, a cerut în „testamentul” său ca după moarte să fie incinerat: „Vă implor să mă ardeţi, iar cenuşa mea să o puneţi la Troiţa din Piaţa Universităţii!”. Familia şi prietenii apropiaţi au ajuns la concluzia că este mai bine să fie înmormântat. Au procedat ei bine, nerespectându-i ultima dorinţă? Care este poziţia Bisericii faţă de această practică?
Practică milenară a creştinilor
Înhumarea a fost practica de început a oamenilor în legătură cu rămăşiţele pământeşti. Incinerarea a apărut mult mai târziu în viaţa unor popoare şi a constituit o practică separată de înmormântare sau unită cu aceasta. Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice, reiese fără îndoială că Biserica creştină a practicat de la început înmormântarea ca unică modalitate de tratare a rămăşiţelor pământeşti. Aceasta corespunde învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să se descompună în pământul
În privinţa incinerării, spune Pr Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserica nu are un canon expres care să interzică acest lucru, pentru că această practică a apărut târziu, adică după încheierea colecţiei oficiale canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a venit o dată cu ideile secularizante ale revoluţiei franceze, încercând să înlocuiască o practică milenară cu una nouă, având un simbolism deosebit de cel creştin.
Pro şi contra
Din discuţiile purtate în jurul introducerii incinerării celor morţi, au rezultat o serie de argumente pe care se sprijină susţinătorii celor două practici. Şi unii şi alţii îşi susţin şi-şi apără poziţiile lor pe temeiuri de igienă, de economie, de justiţie, de ordin social, de ordin psihologic-sentimental şi de ordin religios.
Un argument neserios, folosit de susţinătorii incinerării, este faptul că prin incinerare se evită primejdia de a fi îngropat de viu, în caz de moarte aparentă, ignorând faptul că prin incinerare această primejdie e înlocuită cu riscul de a fi ars de viu. Şi într-un caz, şi în altul, aceste primejdii pot fi evitate cu totul, printr-un examen serios al celui mort. După incineraţionişti, mormintele şi cimitirele ar constitui focare şi centre de infecţie, însemnând o perpetuă ameninţare pentru sănătatea celor vii. Neîngrijirea cimitirelor, precum şi superficialitatea cu care se făcea îngroparea morţilor în unele ţări prin sec. XIX, a contribuit mult la succesul propagandei pentru incinerare. Totuşi, cercetările făcute până în prezent n-au putut dovedi realitatea primejdiei înmormântărilor pentru sănătatea publică, fireşte dacă acestea sunt executate potrivit rigorilor normelor igienice şi sanitare.
Din punct de vedere judiciar, înhumarea se recomandă şi este preferabilă incinerării, ba uneori chiar este necesară. Se ştie că, în caz de crimă, justiţia se adresează medicinii legale, care aduce servicii şi descoperiri deosebit de importante.
Cât priveşte meschinăria exprimată nu de mult în presă de către un parlamentar, care făcea apel la economisirea de haine, lemn şi ciment, recomandând incinerarea, considerăm că este cea mai grosolană sfidare şi ignorare a unei laturi atât de importante a spiritualităţii ortodoxe româneşti, care este cultul morţilor, şi o lipsă totală de respect faţă de oameni, care, pentru toată truda pe care şi-o dau sub soare, merită măcar un rând de haine şi patru scânduri cu care să plece din această viaţă.
Valoarea trupului
Pentru Biserică, trupul este templu al Sfântului Duh, este biserica cea vie în care omul este chemat să slujească şi să se închine lui Dumnezeu. Iar Sfinţii care L-au slujit şi s-au închinat cu adevărat lui Dumnezeu sunt, prin moaştele lor, temelia bisericilor zidite, în care slujesc credincioşii. De aceea Biserica cinsteşte rămăşitele pământeşti ale Sfinţilor şi le păstrează ca pe un tezaur de mult preţ.
Când trupul mort este considerat rămăşita pământească a existenţei umane, este firesc ca acesta să fie cinstit, iar îngroparea sau, mai apoi, păstrarea osemintelor, este ceva sacru. De altminteri, cunoaştem astăzi că osemintele, deşi uscate, menţin vie identitatea biologică a celui mort, pe când cenuşa nu. Acolo unde trupul omenesc mort este tratat ca un hoit macabru, este firesc să se urmărească dispariţia lui. În acest caz nu se mai disting simboluri, ci obiecte naturale cu valoare utilitaristă ori financiară. Şi, odată cu problemele marilor centre urbane, este considerată mai logică şi mai practică arderea morţilor.
Îngroparea păstrează nu doar amintirea (pomenirea) mortului, dar şi pe cea a morţii. Pentru a păstra cineva pomenirea aceasta, fără a fi obsedat de ea, are trebuinţă să creadă în biruinţa asupra morţii. Creştinul adevărat crede în această biruinţă şi aşteaptă învierea, care se refera la întregul lui ipostas psihosomatic, adică la omul întreg, trup şi suflet.
Trupurile celor incineraţi vor mai Învia?
Unii cred că, dacă trupurile lor vor fi incinerate, iar cenuşa va fi aruncată în mare sau văzduh, l-ar pune pe Dumnezeu într-o dificultate la A Doua Sa Venire. Ortodoxia nu a susţinut niciodată că o persoană al cărei trup e mistuit într-un incendiu sau chiar e vaporizat de o bombă nucleară, nu va mai învia din acest motiv. Acelaşi lucru trebuie afirmat despre martirii arşi pe rug. Deci şi cei incineraţi vor învia.
Alţii spun: cum învie şi recompune Dumnezeu trupurile celor înhumaţi în pământ şi putreziţi? Dumnezeu nu are nevoie de nimic de care să se folosească pentru a crea sau a da viaţă. Învăţătura Bisericii Ortodoxe, scripturistică şi patristică, spune că la Parusia (Venirea) Domnului va avea loc învierea generală, a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ (atât drepţi cât şi păcătoşi), când, prin atotputernicia lui Dumnezeu, sufletele oamenilor se vor reuni cu trupurile acestora, ca în viaţa pământească, dar cu însuşiri speciale, potrivite cu noul lor scop: viaţa veşnică. Învierea păcătoşilor – alături de cei drepţi – este consecinţa însuşirii naturii umane de către Hristos, Care prin întrupare a devenit frate al nostru (Evrei 2,11), ridicând natura umană, prin Învierea Sa, la nemurire. Deci păcătoşii nu înviază neapărat spre a-şi primi pedeapsa pentru faptele lor, ci, în baza identităţii de natură între toţi oamenii, ei vor învia împreună cu drepţii şi, asemenea acestora, îşi vor primi şi ei plata pentru faptele lor, putând astfel să-şi dea seama de posibilitatea ce au avut-o de a se mântui, pe care însă nu au fructificat-o datorită greşitei folosiri a libertăţii lor.
Care este poziţia BOR?
Biserica Ortodoxă Română s-a pronunţat încă din anul 1928 în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât următoarele:
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a făcut precizarea că „pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare”.
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre. În cazul în care este chemat să oficieze slujba înmormântării celor care urmează a fi incineraţi, preotul trebuie să refuze categoric, cu atât mai mult cu cât ştie că solicitarea a venit şi din convingeri sau practici atee, care, în acest caz, arată dispreţ faţă de învăţătura Bisericii. Cazul este aproape identic cu sinuciderea, pentru care Biserica nu admite oficierea slujbei înmormântării, pe motiv că sinucigaşul s-a substituit lui Dumnezeu, curmându-şi viaţa pe care nu şi-a dat-o el, ci Dumnezeu. Aşadar, pentru cei care se incinerează nu se săvârşesc nici slujba Înmormântării şi nici slujbele de pomenire a celor morţi.
Ceea ce este mai dureros este însă faptul că, profitând de lipsa de informare a credincioşilor şi de buna lor credinţă, preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă săvârşesc slujba înmormântării în însăşi incinta crematoriului, fără ştirea şi controlul autorităţii bisericeşti şi civile. Este unul din abuzurile care se cer neîntârziat curmate.
Dorinţa muribundului de a fi incinerat
În chestiunea incinerării ortodocşilor poate apărea şi un alt aspect delicat. Se poate întâmpla ca cineva să ceară ca după moartea sa să fie ars. Motivele pot fi multe şi diverse: puţinătatea credinţei, necunoaşterea învăţăturii de credinţă ortodoxe, posibilele afecţiuni la nivelul gândirii datorate suferinţei şi bolii, delirul, considerente materiale, o mentalitate deficitară etc. Cum se va raporta familia celui repauzat la această situaţie? Vor putea fi obligaţi să îndeplinească dorinţa celui dispărut? În ce măsură dorinţa individuală a aceluia, care exprimă o anumită atitudine faţă de trupul omenesc, nu violează libertatea de conştiinţă a celor ce au o altă atitudine în această privinţă? În legislaţia justiniană există următorul exemplu. Un cetăţean roman l-a făcut pe cineva moştenitor al său, cu condiţia ca acela să îi arunce trupul în mare. Moştenitorul a refuzat să îl arunce în mare şi l-a îngropat. S-a pus atunci problema dezmoştenirii, pe motiv că moştenitorul nu a îndeplinit prevederea testamentară privitoare la trupul testatarului. Tribunalul a considerat fapta aruncării trupului în mare ca imorală şi neconformarea moştenitorului ca o acţiune lăudabilă, în acord cu morala creştină.
În limba greacă, aminteşte Profesorul Georgios Mantzaridis, mortul este numit adormit, iar locul unde sunt îngropaţi morţii – sălaşul celor ce dorm, „dormitor”. Nimeni nu se gândeşte să îl ardă pe acela despre care are sentimentul că „doarme”, în afara de cazul în care îl urăşte de moarte. Mai mult, celui mort i se spune şi iertat. Iar verbul neogrec „a muri” îl are ca sinonim pe „a fi iertat”; iertarea (literal: împreună-cuprindere, con-locuire) reprezintă o sinteză grandioasă a simţirii, pentru că cel ce este iertat este adăpostit în spaţiul vieţii personale al celui ce iartă, rămâne în amintirea sau în pomenirea acestuia. Mormântul este monument, adică loc de pomenire şi pelerinaj pentru toţi cei care l-au iubit şi l-au iertat/l-au împreună-cuprins pe cel mort. Minuciu Felix sublinia în scrierile sale că creştinii osândeau arderea, socotind îngroparea ca cel mai în cinste, vechi şi nobil obicei; Origen zice că trupul, locaşul sufletului, trebuie să se învrednicească de o îngropare potrivită demnităţii lui, iar Fericitul Augustin arată că îngroparea este o datorie de iubire, grija de îngropare este o datorie de umanitate.
Aşa că cei rămaşi în viaţă n-au de ce să-şi facă probleme de conştiinţă, pentru că nu-i fac un rău celui adormit, ci un bine, dacă din iubire, din respect, din compasiune, nu vor să-l lase pentru veşnicie fără rugăciunea şi mângâierea Bisericii, care se roagă pentru uşurarea şi mântuirea sufletului lui cel veşnic şi nemuritor.
Concluzie
În privinţa incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiţia milenară consacrată de aceasta, care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte şi să o cultive, socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioşii ei.
Biserica nu îşi impune credinţa şi ritualurile ei celor străini de ea, spunea Profesorul Georgios Mantzaridis. Dar nici cei străini de ea nu trebuie să îi ceară să binecuvânteze opţiunile făcute după bunul lor plac. Arderea trupului neînsufleţit poate fi aleasă în mod liber, dar nu poate fi transformată într-un act bisericesc. Se poate asocia funeraliilor civile. Însă poziţia Bisericii faţă de ea nu poate să nu fie una negativă.
Pr. Alexandru Stanciu
Nota noastra:
A se remarca si propaganda facuta transplantului de organe cu prilejul mortii regizorului Sergiu Nicolaescu, prin opiniile exprimate de dr. Monica Pop. Este inca o variatiune pe tema mortii “igienico-sanitare”, de aceasta data acompaniata si de pretextul “generozitatii”. Mai ca te simti vinovat si egoist daca nu esti de acord ca, dupa moartea ta, organele sa-ti fie ciopartite si cusute in trupurile altora. O mentalitate a eficientei maxime: nici nu mai “nutrim” viermii (niste paraziti), nici nu mai putrezim (ca avem naturelul simtitor) si functionam perfect pe baza principiului: nimic nu se arunca (ingroapa, in acest caz), totul se transforma, se recicleaza (totul se cioparteste si restul se arde, ca suntem cilivizati). Din pacate, in ceea ce priveste transplantul de organe, BOR nu are o atitudine la fel de clara si fara echivoc ca in cazul incinerarii…
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Am avut ocazia o data sa intru in crematoriul unde a fost incinerat Nicolaescu si ce pot sa le spun celor care vin cu argumentul civilizatiei este ca fenomenul numit crematoriu este un simptom al barbariei civilizate. Cand intri in acea atmosfera satanica te gandesti automat la Auschwitz. Intre cimitir si crematoriu exista o diferenta ca de la viata la moarte. Iar crematoriul, oricat ar invarti-o modernistii din Biserica, este expresia concreta a unei culturi fondata pe convingerea ca nu exista viata dincolo de mormant. De principiu, reactia Bisericii din cazul de fata a fost ferma si parinteasca, exact asa cum trebuie sa fie. In ciuda faptului ca oferta baneasca facuta a fost, in cazul de fata, complet lipsita de inspiratie, fara sa fie vorba de vreo rea intentie. Nu te apuci sa-i spui unui fost senator ca daca nu are bani de inmormantare ii dai tu.
Apropo de banii de inmormantare:
http://jurnalul.ro/stiri/observator/ce-avere-lasa-in-urma-sergiu-nicolaescu-632832.html
Exact!
http://www.realitatea.net/se-striga-rusine-la-incinerarea-lui-sergiu-nicolaescu_1084767.html
http://www.rtv.net/reprezentant-bor-o-inmormantare-simbolica-a-lui-nicolaescu-ar-fi-doar-o-piesa-de-teatru_60489.html
http://www.rtv.net/valentin-uritescu-sergiu-nicolaescu-a-fost-un-om-a-carui-religie-era-munca_60484.html
Cu toate astea, doamna care a facut aceasta afirmatie nu a fost prezenta la respectiva ceremonie! Dansa insasi a recunoscut ca a ramas acasa, neputand fi prezenta alaturi de fratele domniei-sale. In schimb, nu s-a indoit nici o clipa ca ar putea fi vorba de o eroare de interpretare, datorata – probabil – momentelor destul de tensionate din ultimele zile.
Iar posturile tv s-au repezit cu aviditate asupra noii stiri de senzatie!
daca patriarhia spune ca nu este de acord cu incinerarea, si are in acest sens hotarari inca din 1928 (biserica ortodoxa inca de la inceputul ei), hotarari pe care patriarhia spune ca nu le-a anulat si sunt inca in vigoare, atunci cred ca ar trebui sa spuna ca este in vigoare si acea hotarare a Sfantului Sinod din anul 1933 despre excomunicarea masonilor, hotarare in care se spune clar ca masonii nu vor beneficia de slujba de inmormantare, si care nu s-a anulat. Sper ca patriarhia sa anunte public si acest lucru care este inca in vigoare(si asa trebuie), pentru ca am vazut cum atatia masoni declarati au avut parte de slujba de inmormantare (ex. Florin Pitis si multi altii)
http://www.realitatea.net/prigoana-la-realitatea-tv-am-cerut-taierea-salariilor-preotilor-din-romania_1084922.html
Daca ar fi avut rude credincioase, altfel ar fi stat lucrurile. Am auzit ieri pe sora regizorului, o doamna in varsta, spunand o gramada de aberatii pe postul RTV. Era evident ca nu cunoaste ortodoxia, si ca nu prea are habar de biserica si de randuielile ei. A folosit, precum altii, zilele acestea, la fel de ignoranti, argumentul conform caruia catolicii nu ar avea nimic impotriva incinerarii, spunand ca trebuie religia ortodoxa ar trebui si ea sa mai avanseze, ca Dumnezeu il va judeca pe fratele ei dupa fapte, nu dupa popi, nu dupa ‘fariseisme’ (de parca slujbele Bisericii si pomenile ar fi fariseisme), ca Mantuitorul a intrat in biserica si i-a dat afara pe cei de acolo, pt ca erau farisei (prefacuti). Dupa mintea ei, templul evreilor din vechime si biserica noastra ar fi cam acelasi lucru, si aceast gest ar putea fi interpretat ca un act de condamnare a Bisericii…(?!) Iar azi nu s-a dezmintit, acuzand nici mai mult nici mai putin Patriarhia de “marsavenie” pt ca ar fi trimis un paznic sa pazeasca intrarea in crematoriu, pt a nu se tine vreo slujba.
Am cunoscut si eu pe cineva care nu se intelegea cu tatal sau si cand acesta a murit, l-a incinerat. Sa ne fereasca Dumnezeu sa fim la mana unor astfel de rude, sau sa fim in siutatia de a ramane singuri la batranete si sa ajungem sa fim incinerati…
Imi pare si mie nespus de rau pentru sufletul acesta,pentru cele dinaintea lor si pentru cele care vor urma.Din pacate(le mele),cunosc mai indeaproape ce anume ii determina sa ia asa o decizie asupra trupului.Mai intai de toate lipsa de credinta in Dumnezeul,refuzul si indaratnicirea cunoasterii,nu cred in viata vesnica,au un dumnezeu dupa inchipuirea lor,detesta ritualurile religioase,sunt foarte orgoliosi si plini de slava,practic urmaresc o tacere,uitare sau distrugere a mortii.Paradoxal au un suflet de aur,oricand si ar da viata pentru aproapele,sunt plini de fapte bune si vorbesc la plural,pt.ca aceasta persoana,a reusit sa influienteze in acest mod si pe alte persoane cu un caracter similar.Din fericire,daca Bunul Dumnezeu imi va ingadui moartea dupa a lor,nu vor avea nicio sansa sa si indeplineasca aceasta dorinta pagana.
Mi-am pus de multe ori aceasta intrebare:de ce nu credem cu totii in Dumnezeu Cel Adevaret?Si am gasit explicatii la Sf.Parinti ca harul e prezent si activ in om de la botez dar pastrarea lui este dependenta de vointa si truda noastra de a il simti si pastra si ca legea vietii duhovnicesti este aceasta:”unde lipseste truda,harul nu aduce roade,desi truda singura nu-ti ingaduie sa reusesti in nimic”.Adica,am inteles ca toate faptele bune pe care le face omul nu sunt socotite fara impreuna lucrare cu harul Lui Dumnezeu.Si am mai inteles ca poate cea mai mare truda pentru mine,este aceasta.
@cititor ,
” In fata lui Dumnezeu, la Infricosata Judecata barbatul merge cu prima sotie cu care a fost cununat in Biserica, nu cu a n-spea ”
In aceasta privinta , Mantuitorul Hristos a fost cat se poate de lamuritor , vezi Evanghelia dupa Matei , cap.22 , vers.23-32 .
Da. Si care este legatura cu ce am spus eu?
Saducheii, care nu credeau in inviere, L-au intrebat pe Iisus poate chiar cu gand ispititor. Adica, femeia respectiva cu cine va trai in Imparatia lui Dumnezeu???
Eu n-am spus ca un barbat va fi sotul primei sotii in Imparatie (caci Hristos spune clar in alta parte ca in Imparatia cerurilor vor fi ca ingerii), ci am spus ca vor fi judecati impreuna, ceea ce este cu totul altceva. Aceasta este invatatura Bisericii. De exemplu pentru avort vor raspunde ambii soti. Apoi, daca unul dintre ei divorteaza, se face vinovat si pt curvia celuilalt daca cel lasat nu ramane in curatie pana la sfarsitul vietii, dupa cuvantul: cel care o ia de nevasta pe cea lasata de barbat curveste cu ea. Ca Biserica face pogoramant si ingaduie a doua casatorie, este altceva. De aceea nici nu se mai face slujba de la Nunta a doua oara ci se citesc doar niste rugaciuni de iertare, si se canoneste cu oprirea de la Sf. Impartasanie. Dar, cred ca stiti totusi acestea…
@cititor ,
eu stiu ca judecata va fi una individuala ( chiar daca pentru pacate savarsite in comun sau cu implicare comuna ) , si nu “impreuna” ( nici macar daca cei doi soti decedeaza simultan sau se afla alaturi-in cazul unui accident ) . Ca vom fi judecati pentru TOATE faptele noastre , este una , dar nu vom fi judecati ” impreuna ” . “Aici” , preferam o judecata “impreuna” pentru a cauta si a gasi indreptatiri , dar “acolo” nu-si au rostul , pentru ca nu v-a mai exista o “expunere de motive ” ci doar enumerarea celor infaptuite .
Este , insa , foarte posibil sa ma insel ( de aceea va voi si ruga sa ma iertati ) , asa ca apelez la ajutorul adminilor , daca au ceva resurse in acest sens , sa ne lamureasca .
Fane,
eu imi cer scuze ca am deviat discutia de la subiect. Imi cer scuze si pentru nu prea inspiratul “impreuna”, care in nici un caz nu inseamna umar langa umar.
Ceea ce am spus nu este o parere personala. Am citit despre aceste lucruri si am discutat cu duhovnicul. Ganditi-va ca este scris ca vor veni la judecata neamurile.
@ fane:
Poate n-a fost foarte inspirata ideea de “judecata impreuna”, dar ramane ideea de posibil pacat al adulterului, daca nu a existat un motiv binecuvantat pentru despartire. Insa asta nu este al nostru a judeca. Iar pentru cineva care nu a trait cam deloc in legatura cu Dumnezeu si cu Biserica si despre care sunt suspiciuni destul de mari de implicare in crimele “revolutiei”… asta s-ar putea, Doamne fereste sa fie asa, sa fie o problema inca prea mica si omeneasca, din pacate. Oricum ar fi, Dumnezeu stie si va judeca, nu noi. Noi atat putem spune: Dumnezeu sa-l ierte! Si pe rudele lui…
Nu pot sa inteleg atitudine unora, precum Mircea care a comentat mai sus, ca daca esti botezat, gata! nu conteaza ce faci, ce dregi, biserica trebuie sa-ti ofere serviciile asa cum vrei tu sau familia ta.
Vrei sa stai in club, respecti regulile. Nu? Pa!
E de-a dreptul penibil cum toti vor sa faca ce le taie capul, dar la sfarsit, si nu numai, biserica trebuie sa-i inghita asa.
Asta m-a facut chiar sa scriu un articol de blog dupa o pauza de multi ani
http://danielchiriac.blogspot.ro/2013/01/sergiu-nicolaescu.html
Petre Tutea: “O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.…In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucrand nu cu genii, ci cu oameni”.
Dumnezeu sa-l ierte!…Opera lui S.Nicolaescu este o cronica framantata a omului in cautare dupa perfectiune un creator de frumos ce a uitat cu totul ca el insusi este doar o creatie.
BOR este sustinuta cu salarii de la statul roman. Fiecare roman are parte de contributie la salariile lor (prin impozitele platite). Firesc si normal ar fi urmatorul lucru; Asigurarea GRATUITA (la cerere) a unui serviciu religios minimal, in caz de deces. Poate multi dintre dumneavoastra nu stiu ca nici bebelusii nascuti la termen dar morti la nastere nu au parte de slujba religioasa. De asemenea nici cei ce nu au bani sa plateasca slujba de inmormantare. Ceva trebuie schimbat la BOR si cu ajutorul postului tv. ANTENA 3 se poate initia un PROIECT DE LEGE care sa oblige BOR la efectuarea unui serviciu religios minim GRATUIT (la cererea apartinatorilor) fiecarei persoane decedate, indiferent de felul in care aceasta a ales sau nu sa paraseasca aceasta lume. Chiar daca cel decedat a fost; sarac, ateu, sinucigas, incinerat, sau nascut mort, familia sa are dreptul la o slujba minimala, de mangaiere. Daca BOR este platita din impozitele noastre atunci trebuie sa avem acest drept. Cu stima G. Dorin
@Gherghev Dorin:
Asta e argument falacios. E ca si cum am pretinde de la doctori sa ne asigure un ”serviciu” medical minimal dar care contravine deontologiei, doar pentru ca platim asigurari de sanatate, sau de la profesori sa asigure nu stiu ce toane mai avem pentru copii, care contravin principiilor pedagogice, pe acelasi considerent. Este vorba de un sistem compensatoriu la mijloc, nu este restaurant! Nici Biserica, nici celelalte domenii amintite. Ca sa nu mai amintim de problema proprietatilor Bisericii. Daca punem aceasta chestiune in termeni legali, atunci statul, daca vrea sa nu finanteze mica parte a salariilor preotilor, sa dea inapoi proprietatile Bisericii si cu asta se rezolva totul. Insa in primul rand Statul roman, in momentul asta, nu isi doreste sa se debaraseze de Biserica, pe care o tine doar la nivelul de supravietuire si de “ungere” a varfurilor, pentru ca ii convine aceasta coniventa vicleana.
Gherghev Dorin,
“Ceva trebuie schimbat la BOR si cu ajutorul postului tv. ANTENA 3 se poate initia un PROIECT DE LEGE care sa oblige BOR”
Domnule, asa ceva nu credeam ca o sa citesc vreodata. Dumneavoastra stiti ce este Biserica? Recunosc, nici eu nu prea stiu ce e Antena 3, dar gluma dvs tot am gustat-o din plin. Merci!
@Gherghev Dorin ,
” Chiar daca cel decedat a fost … , familia sa are dreptul la o slujba minimala, de mangaiere ” . :-)))))))
Iertare , sincer , pentru hazul care m-a cuprins citind acestea , dar nu stiam ca slujba de inmormantare este , de fapt , una de mangaiere pentru familie . Dar se spune ca omul cat traieste , invata . Astfel s-ar putea explica de ce se scandalizeaza foarte multa lume cand biserica refuza sa oficieze slujbe de inmormantare in cazurile enumerate . Si eu care credeam ca slujba ii este de vreun ajutor celui decedat …
Ma gandeam odata , ca este foarte multa nevoie de cateheza , nu numai in societate , in general , ci chiar si in biserica , dar s-ar putea ca in unele cazuri , nici cateheza sa nu poata ajuta prea mult , cauza unor pareri fiind cu mult mai adanca … Dumnezeu sa ne ierte pe toti !
În principiu, se pare că oamenii vor ca “cerebel să facă show!” 🙂 Un show minim pentru fiecare bilet plătit.. E drept, ori nu-i drept?! Nu ziceţi că nu-i drept!
Se pare ca multi nu stiu faptul ca statul plateste 60% din salariile preotilor, dar clericii platesc toate impozitele si asigurarile la stat echivaland prin aceasta sau chiar depasind suma platita lor de catre stat prin salarii. Cu alte cuvinte impozitul dat catre stat e egal sau chiar mai mare chiar decat ce se primeste de la stat.
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/172176.html
Oamenii nu stiu ca in vremea lui Cuza BOR a fost deposedata de averi (pt ca prin acestea se putea intretine singura), iar in compenstare statul s-a obligat de atunci sa plateasca o parte din salariile preotilor. Mai sunt si proiectele sociale, cantinele si sutele de asezamintele sociale pe care Biserica le finanteaza din fonduri proprii, ajutand astfel statul cu ceea ce ar fi cazut in responsabilitatea acestuia. Deci, per total dupa ce se trage linia, B.O.R. este cea care ajuta mai mult statul si nu invers.
D-le Gerghev Dorin, ceea ce spuneti este plin de logica, de o logica negustoreasca de piata, dar, in ultima instanta, de o logica a necredintei.
Din cele pe care le spuneti reiese ca priviti Biserica strict ca pe o institutie omeneasca care exista pentru confortul spiritual al membrilor ei platitori, menita sa le asigure niste servicii “mangaietoare” (ca doar au platit). Inseamna ca nu va puneti problema daca aceste servicii au sau nu vreun ecou in vesnicie sau care sunt urmarile dincolo de moarte pentru toti cei implicati si daca ele au legatura cu mantuirea sau nu. Si nu va puneti aceasta problema pentru ca nu credeti.
In acest caz, slujbele acelea “minimale”, pe care doriti sa le smulgeti printr-o lege “care sa oblige BOR” sa le asigure, nu au nici un rost.
Pentru confort spiritual omul poate sa mearga oriunde: la psiholog, rude, prieteni sau la o vecina.
Biserica nu are rolul de a ne asigura confortul sufletesc, asa cum gresit credeti, ci acela de a ne conduce pe calea mantuirii. Desigur, asta numai daca vrem. Nu este obligatoriu/
Hristos nu ne obliga la nimic, ne respecta deplin libertatea, dar, sa fie clar, nici noi nu putem sa obligam Biserica lui Hristos sa “joace” dupa regulile si mofturile noastre.
Este bizar ca in ceea ce priveste alte institutii din societate cetatenii inteleg si sunt de acord sa respecte regulile care li se impun de catre acestea dar, atunci cand vine vorba de Biserica, au impresia brusc ca au drepturi si ca regulile trebuie sa le impuna ei. Sunt convinsa ca lucrati cu cel putin o banca si ca i-ati acceptat conditiile fara comentarii, nu ati incercat sa-i impuneti niciodata nimic. Chiar si cardul de banca pe care il detineti este de fapt proprietatea bancii nu al dvs. si va poate fi oricand retras daca asa considera banca si nu aveti nimic de obiectat. Ca cetatean sunteti, cu siguranta, platitor obligatoriu al unor diverse asigurari fara sa existe certitudinea ca vreodata veti avea nevoie neaparat de serviciile lor si totusi platiti, adaugand faptul ca veti beneficia de ele doar in anumite conditii care trebuie respectate cu scrupulozitate. Cum se face, deci, ca atunci cand vine vorba de Biserica, de Creatorul a toate, sau ca sa ma exprim mai prozaic, de “proprietarul” intregii creatii vreti sa-I impuneti reguli si aveti brusc drepturi si pretentii?
Incercati sa iesiti din termenii judecatii lumesti si sa cunoasteti mai indeaproape ce inseamna Biserica si rosturile ei, dar mai ales pe Hristos – Capul ei.
Va doresc din suflet luminare de la Dumnezeu!
http://www.rtv.net/dezvaluirile-lui-dan-voinea-procurorul-ceausestilor-nu-a-fost-niciun-terorist-in-decembrie-89_61727.html
Dan Voinea, procurorul din procesul soţilor Ceauşescu, spune că nu a fost picior de terorist în România, în decembrie 1989. Toate focurile de armă au fost trase de români, din ordinul generalului Atanasie Stănculescu.
“În majoritatea dosarelor au fost identificaţi autorii fizici pentru fiecare victimă, iar autorii sunt români de-ai noştri, luptători din gărzi, militari, angajaţi la Ministerul de Interne. Şi eu am crezut la început că au fost terorişti, doi ani de zile am crezut. Am întrebat toţi colegii mei din ţară. Aveţi vreunul vreun dosar cu un străin implicat în activităţi teroriste? Nu”, a spus la România TV Dan Voinea, procurorul din procesul soţilor Ceauşescu
Voinea spune că şi regizorul Sergiu Nicolaescu a manipulat populaţia, alimentând zvonurile că teroriştii trag în români. “A jucat un rol fundamental în manipularea populaţiei. N-a făcut altceva decât să alimenteze prin mass-media populaţia că este atacată de grupe de terorişti şi că trebuie folosită armata. Era spiritul lui Iliescu, care trebuia documentat prin această diversiune“, a completat Voinea.
Voinea mai spune că toate zvonurile din acele zile, inclusiv cele cu apa otrăvită, erau lansate cu acordul celor care controlau Comitetul Central şi televiziunea.
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/dezvaluirile-lui-dan-voinea-procurorul-ceausestilor-nu-a-fost-niciun-terorist-in-decembrie-89_61727.html#ixzz2HxPVp0Hj
http://www.dcnews.ro/2013/11/bomba-la-publicarea-testamentului-nicolaescu-nu-a-vrut-incinerarea/