PARINTELE SERAFIM MAN, duhovnicul parintelui Steinhardt si al IPS Iustinian Chira, A TRECUT LA DOMNUL LA 87 DE ANI. Vindecarea sa minunata de cancer. Sfaturi duhovnicesti

12-02-2013 7 minute Sublinieri

serafim man

UN DUHOVNIC BUN, CURAJOS SI JERTFELNIC

În dimineata zilei de 12 februarie 2013, la ora 03 si 10 minute, Arhimandritul SERAFIM MAN a trecut în lumea dreptilor si a cuviosilor.

Arhimandritul SERAFIM (Stefan) Man, s-a nascut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lânga Rohia. La img_serafim_manvârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obstea manastirii Rohia, fiind primit de catre staretul Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului. Dupa un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la manastire pâna în anul 1959. Din anul 1959, dupa Decretul 410, pâna în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupseni, Baiut si Costeni. În 1971 a revenit la manastirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit staret al manastirii Rohia. A condus manastirea pâna în 1984 când, din motive de sanatate, cancer la gât, s-a retras. Preacuviosia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obstea Manastirii si l-a calugarit. Parintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca si a fost licentiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promotia 1979.

În 6 decembrie 1973, de sarbatoarea Sfântului Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul manastirii a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, la 27 decembrie 2012 de sarbatoarea Sfântului Mc. si Arhid. Stefan Preasfintitul Parinte Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de pretuire si respect „Crucea Voievodala maramuresana”. De sarbatoarea Sfântului Arhidiacon Stefan, numele sfântului pe care la primit la botez, a fost ultima data când a slujit Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie sia fost împartasit de catre Preasfintitul Justin Sigheteanul ucenicul Arhimandritului Serafim Man. În noiembrie 2010 la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetatean de onoare al Orasului Târgu Lapus.

Duminica, 10 februarie s-a marturisit si împartasit si apoi dupa ani de suferinta, s-a stins ca o lumânare ce a ars cu credinta jertfelnica, cu dragoste fata de Dumnezeu, de manastire si de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Hristos Domnul si la Maica Domnului pe care a cinstit-o si iubit atât de mult.

Un om al rugaciunii si al cartii, cu chip de înger

A iubit biserica, rugaciunea, Sfânta Liturghie dupa ce a fost hirotonit a slujit timp de trei ani neîntrerupt si dupa aceea iubirea si bucuria cea mai mare era slujirea Sfintei Liturghii si la Sfântul Maslu. A fost duhovnicul monahilor si monahiilor de la manastirile: Rohia, Rohiita, Lapusul Românesc, Casiel, Habra, Breaza, etc. a sutelor de preoti si a credinciosilor din toata tara, dar mai ales a Înaltpreasfintitului Arhiepiscop Justinian care s-a marturisit la Preacuviosia sa în urma cu sapte zile. Cu timp si fara timp, în plina zi si în miez de noapte a fost la dispozitia credinciosilor, tuturor dându-le cuvânt de mângaiere si întarire în credinta, exemplu al minuni lui Dumnezeu fiind însusi Preacuviosia sa prin modul cum Dumnezeu l-a vindecat si la tinut marturie timp de 30 de ani de cumplita boala de care a suferit.

A publicat urmatoarele carti: Manastirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj – Napoca, 1989; Livada duhovniceasca, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj-Napoca, 1990; editia a doua, 2010; Adevaruri traite, Învataturi folositoare, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 1993; Un buchet de pilde si învataturi crestine pentru tineri,Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 1995; Crâmpeie de propovaduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 1996; Meditatii duhovnicesti, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2002; Viata si Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, Baia Mare, 2004; Rugaciunea domneasca Tatal nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007. A publicat multe predici si omilii în revistele teologice.

Un staret gospodar si jertfelnic

Arhimandritul Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunatatirea starii patrimoniale si materiale a manastirii. Dintre realizarile sale amintim : construirea „Casei cu Paraclis”, „Casei Poetului”, „Altarului de vara”, aductiunea apei la manastire, introducerea curentului electric, construirea drumului de acces la manastire, zidurile de sustinere din incinta manastirii. etc. Pe lânga conducerea lucrarilor, la toate acestea a lucrat efectiv cu mâinile si bratele Preacuviosiei Sale.

Înmormântarea Arhimandritului Serafim Man va avea loc vineri 15 februarie 2013 la Manastirea Sfânta Ana Rohia: de la 10 în biserica manastirii, va fi oficiata Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie de catre Preasfintitul Justin Sigheteanul –ucenicul Arhimandritului Serafim Man, iar de la ora 12 va avea loc slujba înmormântarii dupa rânduiala înmormântarii monahilor.

Vesnica sa-i fie pomenirea si Bunul Dumnezeu sa-i faca parte de odihna împreuna dreptii si toti cuviosii!
Obstea îndoliata a Manastirii „Sfânta Ana” ROHIA

pr. serafim ok

“Dumnezeu m-a vindecat de cancer”

Cu parul alb, coliliu, seamana cu un fuior de lana adunat pe un trup subtire si inlemnit. Ochii negri sunt insa vii, calzi si umezi de lacrimi, atunci cand vorbeste de Maica Domnului sau de Cer. Iubirea, si nu hrana, tine viu acest suflet, lipit inca de trupul care pare sa alunece din lumea noastra de lut. La un moment dat, moartea a atarnat neinduplecata asupra lui. Nimeni nu ii mai dadea nici o speranta. Doctorii ii spusesera ca e mai bine sa mearga la manastire pentru a muri intre zidurile ei sfinte. Dar Dumnezeu a facut un miracol si l-a intors din drumul fara de pulbere. Parintele Man trebuia sa traiasca, pentru a-si tine un legamant: promisiunea facuta lui Nicolae Steinhardt ca il va calugari. De la acea incercare napraznica au trecut 26 de ani. Ce-i drept, glasul ii suiera stins, din pricina bolii, dar Arhimandritul Serafim Man a ajuns cu bine la varsta de 85 de ani [in 2010, n.n.], implinita acum, in noiembrie, si continua sa ii spovedeasca pe maramuresenii lui dragi. Pentru calugarii de la Rohia el este, simplu, Parintele.

Florile lui Dumnezeu

Parintele SERAFIM MAN, duhovnicul lui Nicolae SteinhardtImi povesteste cum dragostea de Hristos l-a cuprins inca din copilarie. Cum Domnul ii vorbea din bisericile invelite cu sita si turle avantate spre cer, cum prezenta Lui se rasfrangea, jucausa, in poienile smaltate cu flori raspandite pe dealurile care invesmanteaza tinutul Lapusului. “Tot ce ne inconjoara ne vorbeste de Dumnezeu. Daca ne uitam la un camp frumos cu flori, vedem ca una este foarte rosie, alta galbena, alta albastra. Rasarite din acelasi pamant, ce seva isi trage fiecare, ca sa aiba culorile acestea atat de diferite? Si forma aceasta a lor, minunata? Intelegem, deci, ca si o floare ne poate vorbi de Dumnezeu. Cu atat mai mult, un om…”.

La nici 17 ani, valvataia inimii a rupt zagazurile si s-a revarsat spre manastire. A pasit atunci pe portile de la Rohia, hotarat ca aici sa ramana pana la ultima suflare. “Un calugar trebuie sa aiba in minte doua lucruri: sa fie rabdator si sa fie statornic!”. Cand spune acestea, batranul parinte mangaie agale copertile unui “Acatistier“. Filele sunt galbene de vreme, tocite de rugaciunile in timpul carora au fost rasfoite. Prin geamul stramt, o pala de lumina luneca peste icoanele care au acoperit intregul perete dinspre rasarit. Sa te rogi in fata lor, zi de zi, fara sa iei in seama plictisul sau oboseala sau dorinta de a te opri, pur si simplu, asta e calea monahului.Zilnic stai la rugaciune, cum poti, cat poti. Da’ sa nu hie o zi fara rugaciune. Ca nu e zi fara pacat! Mergand pe drum ori lucrand, zi si-atunci: “Doamne ajuta! Doamne iarta-ma!”. Nu-i voie sa intrerupem rugaciunea. Mintea noastra sa hie in cer, mintea noastra sa hie la Dumnezeu. Mie imi place sa o rog pe Maica Domnului si tin la ie enorm de mult!”.

“Calugarul in lume e ca pestele pe uscat”

Parintele Serafim nu a mai apucat sa-si urmeze visul de a ramane pana la moarte in singuratatea imbatatoare de suflet de la Rohia. La nici sapte ani dupa ce ii trecuse portile, comunistii au decis sa-i alunge pe calugari din manastiri. Sperau sa le desfiinteze cinul, sa faca uitate rugaciunile lor, slujbele lor de noapte, hainele lor cernite si obsedanta lor grija pentru un cer pe care politrucii il credeau gol. Pentru conducatorii atei, monahii erau o prezenta prea vie, acuta chiar, a dumnezeirii si, de aceea, imposibil de tolerat.

Parintele Serafim a fost si el alungat. O mare suferinta s-a abatut asupra lui atunci: “Calugarul in lume e ca pestele pe uscat!”. S-a revarsat insa in slujirea credinciosilor, caci ii fusese incredintata o parohie de mir. Cea mai mare bucurie o avea in timpul slujbelor. La inceput, crestinii nu prea veneau la biserica in care oficia calugarul cel tanar, dar, treptat, vazand ca el adasta la rugaciune zi de zi, au inceput sa indrazneasca. Mai intai cativa copii, pentru ca parintii erau dusi la lucru, apoi batranii si tinerii. In Postul Mare, biserica sa de parohie era plina, chiar si in timpul saptamanii. Parintele Serafim coborase, cu manastirea lui draga cu tot, in sat.

Locul potrivit

Exilul a durat mai bine de zece ani. Dar comunistii nu puteau lupta prea mult cu Dumnezeu. Treptat, au ingaduit monahilor sa revina la vechile lor vetre de rugaciune. Parintele Serafim Man s-a intors la Rohia dupa 12 ani de pribegie. La nici trei ani de la reintoarcere, a fost chemat in scaunul staretiei, conducand manastirea intr-una dintre cele mai negre perioade ale bisericii.

Atunci l-a intalnit pe Nicolae Steinhardt. In “Autobiografia” sa, pastratanicolae-steinhardt-si-obstea-rohia-langa parintii-iustin-si-serafim-man si acum in manastire, acesta scrie ca “jinduia dupa calugarie”, pe care si-o dorise inca din anii temnitei. Va lua manastirile tarii la pas, batand in poarta lor pentru a fi primit ca frate, dar, scrie Steinhardt, “staretii se fereau de un fost detinut politic”. Nu voiau sa se incurce cu un intelectual cu “dosar”, chiar daca acesta il cauta pe Hristos, mai aprig decat multi alti crestini caldicei.

Intalnirea cu spatiul magic al Rohiei a fost prilejuita de Constantin Noica, fratele intru suferinta al lui Steinhardt, care, in 1973, l-a anuntat scurt: “Ti-am gasit locul potrivit!”. Era chiar anul in care parintele Serafim urca in treapta staretiei. Intelept si plin de dragoste, el i-a deschis bratele sale carturarului de care alti conducatori de manastire se fereau. Atunci i-a si fagaduit ca il va calugari, desi legamantul nu era simplu de tinut, pentru ca, pe langa autoritatile comuniste, tanarul staret avea de infruntat si posibila opozitie a ierarhiei ortodoxe. Steinhardt era evreu. Asa ca s-a decis sa faca totul in taina. Insa o incercare napraznica a intervenit brusc, spulberand planurile celor doi, legati de acum prin nevazutele fire ale relatiei dintre fiu si parinte duhovnicesc: cancerul!

Vindecarea miraculoasa

serafim man“Parintele Serafim Man, scrie Nicolae Steinhardt in “Autobiografia” sa, s-a imbolnavit foarte grav si a fost internat in stare aproape disperata la un spital din Cluj. De acolo, din ce in ce mai bolnav, a venit, in august 1980, la Rohia, numai ca sa ma calugareasca pe mine, potrivit fagaduintei ce-mi facuse”.

Era o dimineata de vara cand doctorii l-au externat. Facusera tot ce se putea pentru a-l salva, dar cancerul ajunsese la metastaza. Atunci s-au hotarat sa il trimita acasa, in manastire, pentru a putea muri in murmurul rugaciunilor citite la strana, alaturi de fratii pe care ii iubea nespus. Profesorul care-l ingrijise i-a spus parintelui sincer: “Mai ai de trait ceasuri, nu zile!” si l-a rugat pe sofer sa mearga direct la Rohia, fara opriri pe drum.

Doctorii se aratasera neputinciosi, dar parintele mai avea o ultima nadejde. Zice: “Asa ca i-am spus Mantuitorului – “Daca mai am ceva de lucrat aici, lasa-ma in viata, daca nu, ia-ma la Tine”!”. Ochii parintelui se umplu de lacrimi si vocea i se ineaca si mai mult. Privirea cauta spre inlauntru, spre acea “inima” interioara, in care mintea devine simtire de Dumnezeu. Sunt sigur ca in astfel de momente, o ureche atenta ar putea deslusi freamatul unei aripi de inger. “Ce puteam face la manastire, decat sa ma pun staruitor pe rugaciune? “Maica Domnului, fa-ti mila, roaga-te fierbinte Lui Dumnezeu pentru mine pacatosul! Ajuta-ma!”. Si alte rugaciuni improvizate, da’ rostite cu staruinta! Mereu, mereu m-am rugat. Cu doua scopuri. Intai, scopul principal, sa ma ierte Dumnezeu. Si, in al doilea rand, sa ma vindece. Si m-a vindecat si, iata, traiesc si azi…”.

Parintele SERAFIM MAN, duhovnicul lui Nicolae SteinhardtPovestita atat de simplu, minunea devine aproape fireasca, parte din mersul natural al lumii sub veghea lui Dumnezeu. Parintele Man si-a implinit promisiunea facuta: tunderea intru monahism a celui care avea sa devina Nicolae de la Rohia, monahul cu condei de profet. Evenimentul s-a petrecut in vara anului 1980, discret, fara stirea puternicilor zilei, care ar fi putut zadarnici totul.

Dupa acea slujba, implinita de un muribund, vindecarea miraculoasa a devenit evidenta. Parintele Serafim a inceput incet, incet sa manance, apoi sa slujeasca in altar. Un an de zile a durat pana cand s-a intremat pe deplin si si-a reluat slujirea de staret si lupta cu comunistii. Dorea sa primeasca oameni tineri in lavra, la usa bateau novici, dar i se interzicea cu brutalitate. Politrucul ii spunea deseori: “Ai nevoie de oameni? Angajeaza barbati casatoriti! Tineretul lasati-l sa se insoare, sa mearga la scoli, nu la manastire”. A rabdat toate acestea pana in 1984, cand s-a retras din fruntea fratilor, daruindu-se doar rugaciunii si spovedaniei credinciosilor.

Durerea intru lumina

Pentru parintele Man, revolutia nu a adus doar libertatea dupa care jinduise atat. Sufletul il doare si acum. Imi spune cum plange la rugaciune, dupa tinerii plecati din tara, dupa familiile destramate, dupa copiii lasati doar in grija bunicilor. “Tinerii ii musai sa plece in strainatate. Nu putem trai in tara noastra, care era granarul Europei. Pamantul nostru devine salbatec. Si distrugem milioane de familii. Uneori, mere sotul, mere si sotia, cand merg amandoi ii mai bine. Da’ de multe ori, mere numa unu’ si se distruge familia”.

Carduri, carduri, mParintele SERAFIM MAN, duhovnicul lui Nicolae Steinhardtorosenii vin si ii spovedesc parintelui toate aceste dureri. Ele trec prin trupu-i istovit de boala si batranete, se coboara in inima spalata de har si apoi se limpezesc. Sfatul izvodit astfel are alta incarcatura decat a celorlalti preoti. Parintele Serafim nu iti spune doar ce sa faci. El plange alaturi de tine durerea ta adanca si, mai ales, se roaga neincetat, abatand asupra ta o iubire de care nu ai stiut pana atunci. Si, totusi, nu socoate ca face indeajuns: Ar trebui mai mult… Sa ne apropiem de oameni mai mult, sa ii mangaiem, sa ii intarim, sa stam de vorba cu ei. Ca acu’, numa’ biserica ne mai tane! Cat ne tane…”.

Ascultandu-l, inteleg cuvintele inteleptilor care spun ca numai sfintii mai tin astazi lumea. Prin ei se scurge toata neputinta si raul nostru; ei, cu delicata lor jertfa, ard patimile care pe noi ne istovesc. Si in urma acestei combustii dumnezeiesti, nu ramane decat lumina. Asta face si parintele – transforma intunericul oamenilor in raze de soare. Il intreb daca ii este dor de cer.

“Pai mi-i dor mereu. Cand vreau sa fiu la El prin rugaciune, o rog mult pe Maica Domnului in ajutor. Eu pe Maica Domnului o consider cea mai mare aparatoare. Eu o numesc advocata me si ajutatoarea grabnica, ocrotitoare, acoperitoare, bucuria tuturor necajitilor…

Eu, cu necazurile mele, la Maica Domnului am alergat cel mai mult. Dupa rugaciune, il simt pe Dumnezeu. Il simt! Sunt clipe cand ma simt fericit ase… o bucurie, o inaltare, o luminare a mintii… Da! O stare de evlavie, de bunatate, cand parca nici nu iti mai vine sa te rupi de rugaciune. Dumnezeu e aproape de noi…”.

In ochii parintelui joaca scantei de lumina. Ceva din frumusetea mai presus de lume se reflecta in ei. Stiu de ce parintele Serafim a fost vindecat de cancer. Nu el mai avea nevoie de viata, ci noi. Si a ramas aici, un stalp de lumina, in calea acestui neam vitregit de istorie.

Plec din Rohia cu acest gand. Astazi, toata lumea se vaita de oboseala si stres. La parintele nu am vazut nici urma de asa ceva, desi a trecut prin incercari grozave. Si asta, nu numai pentru ca Domnul i-a fost aproape, ci si pentru ca, aidoma Lui, nu a suferit pentru sine, ci pentru ceilalti. Desi este batran si neputincios, parintele Serafim ne poate vindeca pe toti de cea mai aspra boala din lume – lipsa de iubire.

***

*
Vezi si:


Categorii

1. DIVERSE, Minuni, Preoti si duhovnici romani, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “PARINTELE SERAFIM MAN, duhovnicul parintelui Steinhardt si al IPS Iustinian Chira, A TRECUT LA DOMNUL LA 87 DE ANI. Vindecarea sa minunata de cancer. Sfaturi duhovnicesti

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Avem un nou mijlocitor in fata Lui Dumnezeu.

  2. Mai afli si de alti parinti minunati ai neamului nostru, pe care nu-i stiam.

  3. Pingback: IN MEMORIAM Parintele Serafim Man – duhovnicul lui Nicolae Steinhardt – mutat la Domnul in 12 februarie 2013 – marturie a unei minuni « cristinadavidniculiu
  4. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l asculte si de-acum in mijlocirea sa pentru neamul romanesc!
    Parinte Serafim iarta-ne, te rugam, si te roaga pentru ortodoxie, neamul romanesc si tara noastra!

  5. Ascultă un interviu cu pr. Serafim Man acordat RRA în anul 2000:

    http://www.romania-actualitati.ro/duhovnicul_serafim_man_a_murit-47883

  6. Pingback: Mariana Gurza – Blog » Blog Archive » Părintele Serafim Man a plecat la Domnul
  7. surprize-surprize , de nu mai stii ce sa crezi :

    http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-la-manastirea-rohia-la-priveghiul-fostul-staret-serafim-man-1218667
    din care aflam ca :
    ” Serafim Man a fost duhovnicul lui Traian Basescu, potrivit unor surse locale.”

  8. @fane:

    Chiar nu mai stim ce sa credem? Eventual vedem acum totul in alta lumina si toate ticalosiile la care am fost martori sa fi fost sub blagoslovenia unuia din marii duhovnici?

    Ce sens are “a avea duhovnic” pentru noi si ce sens are acest lucru pentru presa tabloidizata care preia mesajele propagandei pe nemestecate? Pana la urma, noua securitate nu face altceva decat sa foloseasca la nivel 2.0 aceleasi metode diversioniste ale vechii securitati si sa se foloseasca de paravanul unor mari nume pentru a colporta zvonuri de credibilizare PRIN IMPOSTURA a unui personaj politic PRIN EXCELENTA ANTIHRISTIC. Si asa se face ca bietul parinte Serafim Man este facut cunoscut ca fiind “duhovnicul” lui Traian Basescu, in mass-media, si nu ca fiind duhovnicul pr. Nicolae Steinhardt…

  9. @admin ,

    nu exagera , frate , te rog . Este amintita si partea cu ” duhovnicul pr. Nicolae Steinhardt ” , dar mai incolo , asa , ca fara prea mare importanta . Nu de alta , dar cati au auzit de Basescu si cati de pr. Nicolae Steinhardt ? 🙂

    Mda , in privinta ” de nu mai stii ce sa crezi ” , imi fac mea culpa , este nepotrivita total exprimarea .

  10. Pingback: Elldor.Info » Părintele Arhimandrit Serafim Man este înmormântat la 15 februarie
  11. Pingback: PARINTELE GAVRIL DE LA NICULA si CUBLESUL SOMESAN, preot misionar cu viata sfanta al vremii noastre (†1 oct. 1988): “UNDE NU ESTE ALTAR SI JERTFA, NU DOVEDIM PREZENTA LUI DUMNEZEU”, “Stii tu inaintea Cui stam?! Aminteste-ti mereu ca st
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare