OCEANUL DE SANGE AL AVORTULUI/ Feminism radical: “SI CE DACA AVORTUL E CRIMA”?

• Doxologia/

Pr. Valentin Istrati: Oceanul de sânge de sub pământ

După ce s-a născut viu şi perfect sănătos, „doctorul moarte” i-a smuls şira spinării şi l-a aruncat într-o cutie unde acesta s-a zvârcolit câteva minute înainte de a-şi da sufletul.  Martorii din sala de judecată au leşinat după ce au văzut fotografiile, însă multe dintre femeile de acolo au făcut acelaşi lucru cu copiii lor. Mişcarea Pro-alegere din Statele Unite, susţinută de Preşedintele Obama, este de fapt mişcarea pro-moarte, care încurajează lipsa de responsabilitate, desfrânarea, ororile perverse şi firesc, crimele îngrozitoare care urmează unei asemenea sub-umanităţi.

Faptul că specia umană este cea mai crudă specie a planetei nu mai e un secret pentru nimeni. Însă oroarea avortului, adică tăierea în bucăţi a pruncilor nenăscuţi, este mai cumplită decât orice imaginaţie şi arată căderea umanităţii nu în animalitate, care nu cunoaşte o astfel de crimă, ci în diabolizare şi iad. În spatele zâmbetului benevolent şi al afirmaţiilor despre libertatea corpului femeii, stă un ocean de sânge de copil care întinează pământul şi strigă a răzbunare către Dumnezeu.

Procesul recent din Philadelphia (18 martie 2013) al lui Kermit Gosnell a tulburat încă o dată apele în Statele Unite. Este vorba despre un medic care a fost condamnat la moarte pentru uciderea a 7 copii nou-născuţi şi a unui fost client. Conform mărturiilor, metoda lui Gosnell de a comite avorturi este de a scoate copiii vii din pântece, iar apoi de a le rupe şira spinării. Staff-ul lui nu avea educaţie medicală, el nu îşi curăţa măcar echipamentul medical ruginit şi colecta picioare dezmembrate de bebeluşi în nişte cutii.

Rapoartele au şocat întreaga lume, metodele infernale şi criminale ale lui Gosnell înfricoşând milioane de oameni. Însă cam acelaşi lucru se întâmplă în cabinetul oricărui medic aborţionist, chiar dacă realităţile sunt cosmetizate.

Gosnell ucidea copilaşi născuţi şi a fost condamnat la moarte, pe când este perfect legal să-i tai în bucăţi câteva minute mai devreme. Acelaşi act îngrozitor de ucidere este numit „igienă reproductivă” dacă este folosit material medical steril. Aberaţia absolută vine din următoarele: crima „doctorului moarte” nu este că a omorât copii, ci că nu i-a omorât într-un mod corect. Omoară copilul acum şi este medicină reproductivă, omoară-l peste câteva minute şi este crimă. Acesta este non-sensul oricăror legi avortive.

Un copil numit generic „Baby A” spre exemplu avea 30 de săptămâni (luna a 7-a). După ce s-a născut viu şi perfect sănătos, „doctorul moarte” i-a smuls şira spinării şi l-a aruncat într-o cutie unde acesta s-a zvârcolit câteva minute înainte de a-şi da sufletul.  Martorii din sala de judecată au leşinat după ce au văzut fotografiile, însă multe dintre femeile de acolo au făcut acelaşi lucru cu copiii lor.

Înainte sau după naştere, copilul este acelaşi. Faptul că medicii au dreptul ucigaş de a tăia în bucăţi un bebeluş şi primesc bani pentru asta, iar dacă copiii s-au născut este considerată crimă, arată non-sensul aberant al susţinătorilor morţii. Cotidianele americane s-au grăbit să facă diferenţa între uciderea în uter (avort) şi uciderea afară (crimă odioasă), ceea ce stârneşte perplexitatea. Este ca şi cum un om dacă ar fi omorât în casă, ar fi un act de umanitate, însă dacă ar fi hăcuit în aer liber, trebuie condamnat la moarte.

Tehnologia medicală a transformat lumea în iad, un miliard de bebeluşi fiind omorâţi la fiecare câţiva ani, mai mult decât au făcut ciuma, războiaele mondiale, maladiile groaznice, dictaturile, SIDA şi cancerul la un loc. Tăcerea noastră este un act profetic de auto-condamnare. Şi ne mai întrebăm de ce planeta asta se duce de râpă în infern, după ce toţi sfinţii nenăscuţi au fost măcelăriţi şi au rămas doar criminalii – care direct sau indirect – încurajează cea mai odioasă crimă a istoriei.

Pr. Eugen Tanasescu: Dacă mama ta te-ar fi avortat?

Indiscutabil, avortul este o crimă. Cu toate acestea, România este în topurile internaţionale privind avortul şi chiar se găsesc încă susţinători ai acestei practici. Dincolo de argumentele aduse în discuţie, eu am o singură întrebare pentru aceştia: Cum s-ar simţi dacă ar afla că părinţii săi ar fi vrut să-l avorteze?

Sâmbătă, 23 martie, pe la amiază, în principalele oraşe ale României (dar şi în străinătate) se organizează „Marşul pentru Viaţă”. Este un gest care vrea să susţină viaţa şi drepturile celor încă nenăscuţi şi neajutoraţi, în faţa agresiunii criminale a provocatorilor de avort, fie ei autori fizici sau morali: părinţi, medici, rude, etc. Totodată organizatorii, diverse ONG-uri din societatea civilă, doresc să sensibilizeze societatea întreagă, începând de la autorităţi şi până la simpli cetăţeni, asupra consecinţelor familiale, sociale, economice şi de oricare altă natură ale acestei practici criminale.

Evenimentul este organizat în fiecare an în apropierea sărbătorii de Bunavestire (25 martie), ea însăşi o celebrare a vieţii ca dar divin, prin Întruparea lui Iisus Hristos în pântecele Fecioarei Maria. Aşadar, o sărbătoare a momentului real în care orice om îşi începe viaţa: zămislirea sa în pântecele matern. Căci viaţa fiecăruia dintre noi începe în momentul concepţiei, nu când ne naştem sau când spun prevederile legale. Căci nici o lege nu poate să îngrădească dreptul cuiva la existenţă, cum tot aşa nici un articol juridic nu ne poate spune de când avem dreptul de a fi socotiţi persoane umane, deoarece nu putem concepe un timp al existenţei noastre în care să nu fim persoane. Perspectiva de a mă considera cineva doar o grămadă de celule nu mă încântă deloc.

Astfel, cred că majoritatea dintre noi iubim viaţa şi ceea ce suntem, chiar dacă uneori necazurile vieţii ne mai aduc încercări. Din nefericire, sunt şi semeni de-ai noştri care încă nu măsoară peste tot cu aceiaşi măsură. Dacă ei vor să fie lăsaţi să-şi trăiască viaţa aşa cum cred de cuviinţă, la rândul lor, ei nu lasă pe alţii să-şi trăiască viaţa dată de Dumnezeu, ci pur şi simplu vor să îi omoare încă în pântece, prin avort, pe motiv că „îi încurcă”. Ba mai îndrăznesc să construiască tot felul de argumente, care mai de care mai neghioabe sau mai nebuneşti, încercând să susţină un presupus „drept la avort” al mamei. Oare se mai poate numi o femeie mamă, din momentul în care îi poate trece prin suflet gândul de a-şi ucide propriul făt? În ce categorie de drept uman poate fi aşezat dreptul la crimă? Dumnezeu să ii ierte.

Dar ştiu că, de fapt, toată argumentaţia adusă pro-avort nu este pornită decât din neputinţa împricinaţilor de a-şi recunoaşte vinovăţia şi din dorinţa de a trăi egoist pe mai departe. Vinovăţia vine din faptul că ei au iubit mai mult plăcerile dezmierdărilor trupeşti decât asumarea responsabilă a consecinţelor, motiv pentru care şi sarcinile sunt adeseori tratate ca ceva nedorit, ca „produse de concepţie” accidentale. Urmează apoi şi egoismul, când ei doresc să trăiască numai pentru ei înşişi, fără a împărţi bucuria şi resursele vieţii cu nimeni altcineva, nici măcar cu pruncul zămislit din propriile lor trupuri.

Sigur, sunt şi cazuri delicate, gen un viol, când o femeie poate rămâne însărcinată fără a-şi dori măcar plăcerile intime. Soluţia însă nu mi se pare a fi avortul ci solidaritatea socială. Ne-a lăsat Dumnezeu o întreagă lume, cu toate cele necesare traiului, dar noi continuăm să trăim egoist, ca şi când totul ni se cuvine doar nouă, nemilostivindu-ne mai deloc la cei săraci, neajutoraţi, sărmani, etc. şi mai cu seamă la cei orfani sau nedoriţi de părinţi. Cumplită chinuire sufletească a unui copil, să ştie că părinţii săi trăiesc şi nu-l doresc. Groaznică însă şi cuşca individualismului şi a egoismului.

Mai este şi altă situaţie delicată, cea a sarcinii care pune în pericol viaţa mamei. Cred că este singurul caz în care discuţiile merită purtate de specialişti, la modul cel mai serios, în sensul deciderii a ce anume se salvează: viaţa mamei sau a fătului. Grea decizie, deoarece alegerea salvării unei vieţi reprezintă practic asumarea pierderii celeilalte. Şi cine poate accepta cu inima senină pierderea unei vieţi?

Mai există şi situaţia când o mamă, ştiind că are un făt grav bolnav, ar putea decide avortarea lui, gândindu-se că viaţa ar fi mai mult un chin decât o bucurie pentru făt. S-ar presupune că acea mamă nu poate fi damnată în faţa societăţii. Filosofic vorbind, am crede că inexistenţa e de preferat unei existenţe chinuite. Însă gândindu-mă că suferinţa are un alt sens în teologie decât în filosofie, dar şi că uneori, „păcatele părinţilor cad pe capetele copiilor”, n-aş putea îngădui sau spune vreodată: „omoară-l, că-i mai bine”. Depinde până la urmă cum ne raportăm la Dumnezeu şi la răspunsurile pe care le avem de dat în faţa Lui, filosofic sau teologic.

Tocmai de aceea, celor ce susţin avortul, nu am a le adresa decât o singură întrebare: Cum s-ar simţi dacă ar afla, la un moment dat că, din diverse motive, părinţii lui ar fi dorit să-l avorteze?

Adică să se ştie omorât cu bună ştiinţă, prin renegare şi dispreţ.

• Antena3: China. 330 de MILIOANE de avorturi în 40 de ani

Aproape 330 de milioane de avorturi au fost efectuate în China în perioada 1971-2010, potrivit unor date publicate de Ministerul chinez al Sănătăţii, în contextul în care politica de limitare a numărului de naşteri apare tot mai frecvent în discuţii publice, relatează AFP. Ministerul a furnizat în ianuarie statistici detaliate cu privire la sterilizare şi avorturi, după care a anunţat că fuzionează cu Comisia Naţională chineză pentru Populaţie şi Planificare Familială, săptămâna trecută.

Anumiţi observatori au interpretat această reorganizare ca pe un semnal în vederea pregătirii unei flexibilizări a măsurilor de limitare a naşterilor ce vizează cuplurile chineze, însă oficiali de rang înalt au afirmat contrariul săptămâna aceasta. “Planificarea familială va fi consolidată şi nu slăbită”, a declarat Wang Feng, un adjunct al şefului Biroului pentru reformarea sectorului public, citat de agenţia China Nouă.

“În urma reformei, China îşi va continua politica de planificare familială”, a declarat, de asemenea, secretarul general al Guvernului, Ma Kai. Limitarea naşterilor şi politica privind naşterea unui singur copil la oraş, măsuri introduse la începutul anilor ’80, au permis, potrivit Beijingului, evitarea unui număr suplimentar de aproximativ 400 de milioane de naşteri, în cea mai populată ţară din lume, care număra 1,354 miliarde de locuitori la sfârşitul anului trecut.

Însă avorturile au contribuit la eliminarea selectivă a unor embioni şi feţi de sex feminin, creând un deficit de câteva zeci de milioane de femei în rândul populaţiei chineze. Un număr mare de avorturi s-a înregistrat în perioada 1982-1992 – peste zece milioane pe an -, iar recorduri în acest sens, de peste 14 milioane de avorturi, s-au atins în 1983 şi 1991, precizează Ministerul Sănătăţii. Limitarea naşterilor a condus, ca un corolar, la un număr foarte important de avorturi impuse, care sunt, în principiu, interzise în prezent. Însă această practică este continuată în anumite regiuni.

În ianuarie, cazul unei femei obligate să avorteze în timp ce se afla în luna a şaptea de sarcină a produs un scandal şi a determinat autorităţile locale să prezinte scuze. China va fi nevoită ca, pe termen mediu, să efectueze o flexibilizare a măsurilor de control asupra naşterilor, din cauza îmbătrânirii rapide a populaţiei şi a diminuării populaţiei active, subliniază unii demografi şi analişti.

Vremuri vechi si noi: Cercetări recente demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină

de Andrew Bair

22 februarie 2013-(Naţional Right of LifeNews) – Cercetările ştiinţifice s-au dovedit a fi un instrument foarte convingător în favoarea vieţii – punând în lumină umanitatea copiilor nenăscuţi. S-a demonstrat ştiinţific – că inimioara bebeluşilor începe să bată după 21 de zile de la concepţie şi că după 20 de săptămâni de vârstă fetală, copilul dezvoltă capacitatea de a simţi durerea.

În prezent cercetătorii de la Wayne State University şi cei de laPerinatology Research Branch of National Institute of Child Health and Human Development (Departamentul de cercetare în perinatologie de la Institutul Naţional al sănătăţii copiilor şi dezvoltării umane) din Detroit au demonstrat că există şi activitate cerebrală la copiii nenăscuţi. Cercetătorii consideră că aceste studii revoluţionare ar putea să-i ajute să gasească noi modalităţi de prevenire şi tratare a unor disfuncţionalităţi cerebrale, cum ar fi autismul, ADHD şi dislexia. Rezultatele studiilor au fost publicate miercuri, 20 februarie 2013, în revista Science Translational Medicine.

Moriah Thomanson, profesor asistent de pediatrie al Facultăţii de Medicină din cadrul Wayne State University, cercetător principal în acest program de cercetare, a declarat pentru cotidianul Detroit News: “Niciodată până acum nu am reuşit să pătrundem în creierul fetal şi să observăm dezvoltarea reţelelor sale funcţionale. Cercetătorii au la dispoziţie de acum o nouă metodă prin intermediul căreia vor putea răspunde unui mare număr de întrebări, iar acest lucru ne va fi de folos tuturor.”

Cercetarea, finanţată parţial de NIH şi Wayne State s-a făcut pe 25 de copii nenăscuţi (fetuşi), cu vârste cuprinse între 24 şi 38 săptămâni de gestaţie intrauterină. S-a descoperit, utilizându-se un aparat RMN care a măsurat circulaţia oxigenului şi a sângelui prin creier, că “imaginile capturate în timpul sarcinii arată conexiuni ale reţelelor neuronale şi dezvoltarea lor la fetus” – conform lui Mary Posani care a scris pentru Mediil Reports. Scanările în timp real (puteţi vedea aici un exemplu) demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină, şi nu după naştere. Comparând scanările realizate în diferitele etape ale dezvoltării copilului, cercetătorii au fost capabili să scoată în evidenţă momentele în care îşi încep activitatea diferite părţi ale creierului.

“Este primul studiu din cadrul unui proiect mai mare care caută să afle cum se formează şi funcţionează reţelele neuronale la fetuşi şi examinează mediul intrauterin în care se dezvoltă copilul, dar şi factorii de influenţă din viaţa mamei“, relatează Kim Kozlowski de la Detroit News. De ani de zile a fost detectată activitate cerebrală la copiii nenăscuţi, începând de la 6 săptămâni după concepţie. Noul studiu face însă observaţii şi mai profunde despre dezvoltarea timpurie a creierului şi poate deschide calea tratării disfuncţiilor cerebrale.

Susţinătorii avortului, ca de obicei, nu acceptă aceste noi descoperiri ştiinţifice, negând veridicitatea lor. De exemplu, în ciuda faptului că în practica medicală curentă, în timpul operaţiilor intrauterine este uzuală administrarea ansteziei la un copil nenăscut, susţinătorii avortului se încăpăţânează să susţină că acesta nu poate simţi durerea. Pe măsură ce aflăm tot mai multe despre viaţa copilului dinainte de naştere o atitudine favorabilă avortului devine din ce in ce mai greu de susţinut.

Cultura Vietii:

Ce urmează după „căsătoria” între persoane de același sex? Mariajul în grup, admite un activist

Nebunia continuă: Boris Dittrich, activist homosexual cunoscut ca „părintele” mișcării politice pentru „căsătoria” între persoane de același sex din Olanda, a recunoscut că legalizarea mariajelor în grup (3 sau mai multe persoane) este următorul pas în destrămarea instituției căsătoriei autentice.

Într-un interviu video pentru publicația destinată homosexualilor francezi Yagg, Dittrich, fost membru al parlamentului și activist al organizației internaționale „Human Rights Watch” a relatat planul care a făcut ca opinia publică să accepte pretențiile „minorităților sexuale”.

Redefinirea mariajului, a spus el, a condus la discuții despre instituirea căsătoriei de grup. Asta este doar începutul a ceva complet nou, a adăugat propagandistul homosexual, care a prezis că următorul pas va dura mulți ani.

Interviul poate fi vizionat mai jos. A se vedea și articolul din LifeSiteNews.

Considerăm că niciun om bine intenționat – nu doar persoanele religioase sau tradiționaliste – nu poate fi indiferent la transformarea unei instituții multimilenare, pe care s-a clădit civilizația umană și progresul durabil, într-o caricatură. Logica mariajului stă în diferența și complementaritatea între sexe, iar principalul scop al acestei instituții este protejarea și dezvoltarea optimă a generațiilor viitoare. Indiferența sau legitimarea experimentelor într-un astfel de domeniu vital înseamnă, în cel mai bun caz, iresponsabilitate.

Japonia: fără copii, fără viitor

Ministrul de finanţe al Japoniei, Taro Aso a reuşit, la doar o lună după numirea în funcţie, să lanseze discuţii controversate cât pentru o viaţă întreagă. În ianuarie a apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume datorită afirmaţiei pe care a făcut-o odată cu lansarea unui pachet de reforme pentru securitatea socială: că oamenilor în vârstă trebuie să li se permită “să se grăbească să moară”.

O mare parte din problemele fiscale ale Japoniei se trag din situaţia ei demografică. Şi acestea pornesc dinspre începuturile vieţii, iar nu de la sfârşitul ei. Ca să înţelegem cele afirmate de ministrul de finanţe – Aso, sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le ştim în legătură cu demografia japoneză şi impactul ei asupra economiei. În primul rând, aproape un sfert din populaţia Japoniei este trecută de 60 de ani. Acest procent este prevăzut să crească la aproape 40% în 2050.

De asemenea, 40% din gospodăriile japoneze primesc bani cash, adică toate persoanele de peste 65 de ani. Şi “gospodăriile” constau, din ce în ce mai mult, dintr-o persoană singură, în vârstă, ce urmează să moară: aproape 10% din gospodăriile japoneze din zilele noastre – 4.6 milioane – se încadrează în această descriere. Costul de îngrijire a vârstnicilor explică în mare parte de ce un indicator economic ca datoria per PIB să ajungă la uluitoarea cifră de 229%, aproape 2.5 ori cât a Statelor Unite.

După celebra spusă a economistului Herbert Stein, “Dacă ceva nu poate merge la nesfârşit, atunci se va opri”, iar împrumuturile Japoniei pentru a îngriji o populaţie aflată în stadiu rapid de îmbătrânire nu pot merge la nesfârşit. Întrebarea este: Cum vom opri această situaţie? Numind “oameni tub” pacienţii vârstnici care sunt incapabili să se hrănească singuri şi afirmând că “problema nu se va rezolva decât dacă îi vom ajuta să se grăbească să moară” este nu numai jignitor şi crud, dar ocoleşte cel mai important aspect: faptul că Japonia îmbătrâneşte pentru că a încetat să mai aibă copii.

Rata lucrator-pensionar măsoară câţi oameni sunt în câmpul muncii, stimulând economia şi plătind taxele pentru fiecare persoană pensionată. Pentru Statele Unite, o ţară relativ tânără cu mulţi imigranţi, rata este de aproximativ 4.5 la 1. Japonia are 2.6 la 1 şi este prevăzut să fie 1.2 la 1 în 2050.

Sunt mai multe căi în care tu poţi creşte această rată: să ai mai mulţi copii şi/sau admiţi mai mulţi imigranţi. Japonia, care pune preţ pe omogenitate, nu va accepta nici prima şi nici ultima variantă: O femeie japoneză obişnuită dă naştere unui copil, în medie, în jurul vârstei de 30 de ani şi apoi se opreşte. Capcana fiscal-demografica în care se află Japonia nu este rezultatul unei legi a naturii ci este un produs al culturii. Din mai multe motive japonezii au plasat naşterea şi creşterea de copii aproape la coada listei cu ceea ce au de făcut în viaţa lor.

Japonia nu este singura în această situaţie. Nouăsprezece ţări, printre care Germania şi Coreea de Sud, au rate de naştere mai mici decât Japonia. Rata din Singapore este cu 40% mai mică decât cea din Japonia. In SUA, rata lucrător – pensionar este prevăzută să fie în 2050 aceeaşi cu cea a Japoniei de astăzi.

Consecinţele economice ale declinului ratei fertilităţii nu este un secret. Însă a spune tinerilor să facă mai mulţi copii este o afirmaţie mai puţin populară decât a cere vârstnicilor “să se grăbească să moară”. Şi apropo, rata fertilităţii în SUA este acum sub nivelul de înlocuire a populaţiei. Dar bineînţeles este în regulă, pentru că nici un oficial de aici n-ar zice vârstnicilor să se grăbească să moară. Nu-i aşa?

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

14 martie 2013/ SI CE DACA AVORTUL E OMOR?

Acesta e titlul uimitor si greu de imaginat al unui comentariu recent publicat in revista feminista americana Salon pe 23 ianuarie: “So what if abortion ends life?” (“Si ce daca avortul termina viata”?). Articolul poate fi citit in engleza aici, http://www.salon.com/2013/01/23/so_what_if_abortion_ends_life/ iar mai jos in romaneste.

Radicalizarea feminismului e in ascensiune. Intre generatia feminista tinara si cea in varsta are loc un razboi rece, dar tacit. Generatia mai in varsta, cea care a “castigat” femeilor dreptul la avort in anii 60 si 70, e nelinistita privind directia in care noua generatie feminista orienteaza miscarea feminista. Generatia tinara a deturnat, de fapt, obiectivele miscarii feministe clasice (egalitatea intre sexe, dreptul la avort, egalitatea de sanse si liberalizarea legilor divortului) radicalizindu-le. Fondatoarele feminismului clasic sunt preocupate de declinul demografic contemporan, clarificind ca atunci cind au cerut dreptul la avort nu isi imaginasera ca va fi abuzat in masura in care e abuzat astazi ori ca ar fi putut deveni un factor destructiv pentru societate.

Noua generatie feminista e fara rabdare si cere insistent si galagios liberalizarea continua a avortului. Deoarece din 1973 incoace, cind avortul a fost dezincriminalizat in SUA, restrictiile avortului s-au inmultit, iar exercitarea dreptului la avort e in declin. Frecvent, tot mai multe restrictii sunt impuse pentru ca femeile americane sa poata avorta, tot mai multe regulamente sunt impuse clinicilor de avort pentru a functiona, si opinia publica evolueaza spre o pozitie majoritar pro-viata. Din 1991 incoace peste 1.500 de clinici de avort au fost inchise in America, azi mai functionind doar 660. Unele din femeile din zonele rurale trebuie sa conduca o distanta de pina la 150 de mile sa ajunga la prima clinica de avort. Iar luna trecuta statul Arkansas a devenit primul stat din SUA sa interzica avortul dupa 12 saptamini. Un alt proiect de lege, tot in Arkansas, interzice avortul copilului nenascut a carui inima bate, chiar daca incepe sa bata mai devreme de 12 saptamini. In ianuarie Tribunalul Suprem al statului Alabama a enuntat dreptul la viata al copilului nenascut din momentul conceptiei. In plus, ratele avortului sunt si ele in scadere. Ultimele statistici arata ca doar in Texas in ultimii ani rata avortului a scazut cu 15%. Aceste restrictii si progrese ale miscarii pro-vita din SUA au atras atentia tinerelor feministe, le ingrijoreaza profund, si au raspuns cu strigate de frustrare. E de inteles. Comentariile si tonalitatea comentariilor lor, asa cum se vede mai jos, reflecta aceasta frustrare. 

E luna vietii in Romania. Traditional, luna martie deja a devenit in Romania luna vietii. Pe 23 martie sunt programate marsuri pro-vita in multe orase ale Romaniei. Va dam detalii mai jos rugindu-va sa participati in numar cit mai mare. Clasa politica a Romaniei pare a nu fi interesata in viitorul biologic al natiunii. Dar suntem noi, cetatenii ei de rind, oameni onesti, responsabili, harnici, cei care purtam pe umerii nostri prezentul si viitorul tarii. Trebuie sa-i tragem de mineca pe parlamentarii nostrii. Sa le spunem ferm ca dorim sa-si focalizeze atentia asupra lucrurilor care preocupa cetateaul onest si harnic al Romaniei, adica fiecare cititor ale acestor rinduri. Va rugam iesiti in numar cit mai mare la manifestatiile pentru viata din 23 martie.

Si ce daca avortul e omor? Atitudinea si gindirea aceasta privind copilul nenascut nu sunt numai iresponsabile, dar si o ofensa la demnitatea fiintei umane. O societate civilizata nu poate justifica omorul copiilor nenascuti, oricare ar fi ea. Autoarea articolului e Mary Elizabeth Williams. 

Si ce daca avortul e omor?

Dintre toate miscarile diabolice ale miscarii anti-alegere [Nota AFR: “anti-alegere” e eticheta care miscarea pro-avort o aplica persoanelor “pro-vita”], fara indoiala una din cele mai eficace a fost cooptarea cuvintului “viata”. Viata! Cine vrea sau poate argumenta cu asta? Cine vrea sa fie de partea ne-vietii? Acesta e motivul pentru care limbajul celor care sprijina avortul a fost fasonat cu atentie in termeni diferiti. In timp ce oponentii avortului se descriu cu nerabdare ca fiind “pro-vita”, restul dintre noi au trebuit sa inventeze termeni mai putin convingatori cum ar fi “alegere” sau “libertatea reproductiva”. Conversatia despre “viata” e adeseori prea spinoasa sa fie adusa in discutie. Cu toate acestea, personal am stiut pe parcursul tuturor sarcinilor mele, si nu m-am indoit nici odata, ca de fapt purtam in mine o viata umana. De fapt, cred ca asta este fetusul: o viata umana. Dar asta nu ma face cu nimic mai putin pro-avort.

In momentul in care Roe v. Wade [Nota AFR: Roe v. Wade este numele deciziei judecatoresti emise de Tribunalul Suprem SUA in 1973 care a recunoscut femeilor americane dreptul la avort] a intrat in a cincea decada, ne aflam in unul din cele mai schizofrenice momente a relatiei noastre nationale cu libertatea reproductiva. Anul trecut am indurat cel mai mare numar de restrictii anti-avort din istorie. Cu toate acestea sprijinul pentru dreptul la avort este mai ridicat ca oricind, 7 din 10 americani insistind ca decizia Roe v. Wade sa ramina in vigoare, si ca drepturile reproductive sa fie respectate in “cele mai multe” cazuri. Asta e o crestere uimitoare de 10% in comparatie cu acum 10 ani. Si in mijlocul acestui eveniment unic, Planned Parenthood [Nota AFR: cea mai influenta si mare organizatie pro-avort din SUA] a facut decizia indrazneata de a abandona din vocabularul miscarii pro-avort cuvintele “viata” si “alegere”. In loc, asa cum afirma un film promotional recent al ei, chestia asta “nu e nici alba nici neagra”. Este o lovitura necesara si importanta, deoarece in batalia semanticelor acordam prea multa atentie celor care domina batalia intelesurilor cuvintelor. Si noi, cei de pe pozitiile pro-avort suntem prea neconfortabili cind suntem confruntati cu argumentele privind “viata” fetusului.

Priviti la realitatea complicata in care traim: nu toata viata e la fel de egala. (“not all life is equal”) Asta e un concept dificil de discutat pentru o persoana liberala ca mine, de teama sa nu fim asociati cu cei care promoveaza uciderea batrinilor ori sprijinitori ai infanticidului. Cu toate acestea, un fetus poate fi o fiinta umana fara a avea aceleasi drepturi ca si femeia in a carui trup isi afla rezidenta. (“… a fetus can be a human life without having the same rights as the woman in whose body it resides”) Femeia e seful. (“She’s the boss”) Viata femeii si ce e potrivit pentru circumstantele ei de viata si sanatatea ei trebuie, in mod automat, sa aibe precedent asupra drepturilor entitatii lipsite de autonomie personala din pintecele ei. Totdeauna. (“Her life and what is right for her circumstances and her health should automatically trump the rights of the non-autonomous entity inside of her. Always.”)

Cind noi, persoanele care promovam dreptul la alegere suntem deranjate de argumentele pro-vita, devenim contrariate. Am prieteni care s-au referit la avorturile care le-au avut ca la “razuirea unor gramezi de celule”, iar mai tirziu in viata sa afirme, fara ezitare, ca de fapt au avortat un copilas (“the baby”) ori pe “micutul” (“the kid”). Cunosc femei care s-au simtit usurate dupa avort dar si care au jelit intreruperea sarcinii. Cum putem pretinde ca simtamintele lor au fost diferite dar refuzam sa recunoastem ca de fapt ceea ce a fost in pintecele lor a fost acelasi lucru? Fetusul uman nu are definitii diferite care depind de simtamintele femeii. Un fetus nu are dreptul sa fie numit “fetus” doar daca femeia care-l poarta intentioneaza sa-l nasca. (…) Esti uman doar cind esti nascut? Doar cind esti intr-o stare viabila in afara pintecelui? Esti mai putin o fiinta umana cind arati ca o crenguta dar nu cind incepi sa-ti sugi degetul?

Suntem atit de intimidati de cei lipsiti de minte incit ne este teama sa avem aceste discutii pe fata. Ingaduim conservatorilor radicali sa ne intimideze cu conceptul lor de “viata” si sa foloseasca constringeri impotriva femeilor, cum ar fi ultrasunetul obligatoriu inainte de avort. De ce? Pentru ca atunci cind ne vintura in fata ideea, deloc corecta, ca “avortul stopeaza o inima care bate”, ei gindesc ca ne vor putea face sa admitem acest lucru. Ei cred ca daca numim fetusul “viata” pot merge mai departe sa numeaca avortul ucidere. Si tocmai asta ne preocupa, chiar ne infioara, pe noi, cei care suntem in favoarea libertatii reproductive.

Dar noi, ca societate, facem decizii privind viata in fiecare zi. O facem cu privire la barbati si femei in alte tari. O facem cu privire la cei din inchisori. O facem cu privire la pacientii pe moarte si victimile accidentelor. Continuam sa avem dezbateri pasionate privind justificarea actiunilor noastre ca societate, dar nu trebuie sa o facem fiind intimidate de ideea ca a avea viata inseamna a avea drepturi.

Mi se pare absurd sa sugerezi ca singurul lucru care ne face in intregime umani este mica iesire in afara vaginei unei femei. (“It seems absurd to suggest that the only thing that makes us fully human is the short ride out of some lady’s vagina”) Distinctia asta s-ar putea potrivi bine din punct de vedere legal, dar filozofic vorbind, cred ca am putea fi ceva mai sofisticati. Din nefericire ingaduim extremistilor conservatori sa perpetueze fictiunea sentimentala ca nici o persoana cu simtaminte umane nu ar putea crede in avort avind in vedere ca fetusul uman isi misca miinile mici si ii cresc piciorusele. Pozitiile noastre feministe sunt in declin. Cu decade in urma ne mindream cu ele dar acum tacem. Mamicile bune nu vorbesc despre avort. Cum asa? Ei bine, pot sa va spun eu, o femeie de peste 40 de ani, care si-a avortat copiii pe care i-a purtat in pintece si pe care i-a iubit, ca daca, printr-un miracol as fi insarcinata astazi, poti sa-ti pariezi fundul ca as avorta. As avea cel mai mare avort din lume. (“”If by some random fluke I learned today that I was pregnant, you bet your ass I’d have an abortion. I’d have the World’s Greatest Abortion”.) (…) Si as pune viata mamei deasupra vietii fetusului de fiecare data, chiar daca ar trebui sa recunosc ca fetusul e cu adevarat viata umana. O viata care merita sacrificata.

GENOCIDUL FETITELOR NENASCUTE

Va recomandam sa vizualizati un trailer de 3 minute al documentariului “It’s a Girl” despre genocidul fetitelor nenascute in China si India. O femeie declara, fara lacrimi, ca si-a ucis 8 fetite dupa nastere doar pentru ca s-au nascut fetite. Ingrozitor. http://www.itsagirlmovie.com/

MARSURI PENTRU VIATA IN ROMANIA

Coalitia Pro-Viata din Romania anunta organizarea marsurilor pro-vita pe 23 martie.

Sâmbătă, 23 martie, în orasele României este programată ediția 2013 a evenimentului public „Marșul pentru Viață”. Marşul se desfăşoară anual, în mai multe oraşe din România, în jurul datei de 25 martie (sărbătoarea religioasă „Buna Vestire”) şi este organizat de asociaţii ale societății civile care compun mişcarea provita, în colaborare cu instituţii şi comunităţi religioase. 

Scopul principal al „Marşului pentru Viaţă” este sustinerea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi până la moartea naturală. Totodată, este o afirmare a familiei traditionale si a valorilor acesteia, care sunt temelia unei societăti solide si sănătoase. Comitetele de organizare sunt locale, fără o conducere centralizată, însă la fiecare ediție a Marșului organizatorii lansează un mesaj comun sub forma unui Manifest. Acest document pozitionează societatea civilă crestină fată de probleme de actualitate ale României. Vă trimitem atasat afisul oficial al manifestației din acest an. Vom reveni pentru a vă transmite Manifestul și comunicatul de presă oficial. Puteți afla mai multe despre noi pe website-ul oficial www.marsulpentruviata.ro.

Va rugam intrati pe situl www.marsulpentruviata.ro., aflati persoanele de contact si participati la mars, impreuna cu toti membrii de familie, biserici, elevi, liceeni, sindicate. Viitorul nostru depinde de respectul pentru viata al fiintelor umane nenascute.

21 martie 2013/ POATE FI AVORTUL JUSTIFICAT?

Luna martie e Luna Vietii in Romania, cind miscarea pro-vita celebreaza viata si dreptul la viata al copiilor nenascuti. Continuam sa publicam materiale pe aceste teme, incepind cu un comentariu primit saptamina trecuta din partea unui cititor care parea sa spuna, printre rinduri, ca avortul ar fi justificat de “suprapopularea” planetei.  

Stimate doamne, Stimati domni. Eram in Germania Federala, in plin Razboi rece. Americanii aduceu cu avioanele in Germania, la FranKfurt. bome cu gaz paralizant. Germani se impotriveau au blocat autostrada ce duce de la Frankfurt  la Nurenberg la baza Militara. Pe distanta de 65 km germanii au blocat autostrada formand un lant in zig-zag Cancelerul Germanie pe atunci era Iosef Schmith la Posturile de TV a declarat. Nu Bombele cu gaze sau atomice este pericol pentru omenire. Pericolul mare este  “Explozia demografica”, peste 10  ani pe Glob vor fi circa 15 miliarde le locuitori, cu ce-i hranim? Aceasta este intrebarea domnilor IM 

 Onorabilul nostru cititor probabil subscrie punctului de vedere promovat de cei alarmati de “explozia demografica”, o ideologie lansata de Paul Elrich in anii 60 in “Population Bomb”. Ceea ce probabil cititorul nostru nu stie este un fapt stiintific care infirma pozitia dinsului si a celor care gindesc ca el: populatia lumii nu va ajunge la 15 miliarde in 10 ani, iar tehnologia disponibila la ora actuala si resursele planetei sunt suficiente pentru a sustine viata a 35 de miliarde de fiinte umane la 1.800 de calorii pe zi. Explozia populatiei in ultimele doua sau trei generatii a rezultat intr-o explozie si mai spectaculoasa in tehnologia agricola si industria alimentara. Mai putini oameni mor de foame ori sunt infometati in 2013 decit acum 100 de ani. [Cei sceptici sunt invitati sa citeasca nuvelele lui Mavis Gallant, “The Hunger Diaries”, – “Jurnalul Foametei” – despre Spania anului 1952, o natiune atunci infometata, si republicate in iulie 2012 in The New Yorker;  http://www.newyorker.com/reporting/2012/07/09/120709fa_fact_gallant?printable=true]

Pozitia implicit afirmata a cititorului nostru, este, din nefericire, impartasita de personalitati influente contemporane. Am relatat saptamina trecuta ca feminismul radical justifica avortul chiar daca el de fapt e omor. In iulie 2009 Ruth Bader Ginsburg, una din judecatoarele Tribunalului Suprem SUA, afirmase, intr-un interviu publicat in The New Yorker, ca e pro-avort si datorita “suprapopularii” planetei. [Interviul poate fi citit aici: http://www.nytimes.com/2009/07/12/magazine/12ginsburg-t.html?pagewanted=all] Personalitati influente din Marea Britanie si alte tari occidentale, filozofi, academicieni ori jurnalisti,  postuleaza necesitatea reducerii drastice a populatiei planetei, chiar daca asta implica avort, sinucidere legala ori eutanasie. Ei constituie asa-numita miscarea de control a populatiei, pe care unii o numesc, de fapt, miscarea de “eradicare” a populatiei. 

Intrebam deci: poate fi avortul justificat? Poate o civilizatie moderna justifica avortul? Sunt motivele mereu invocate pentru justificarea avortului – inconvenienta, saracia, depresia, situatiile dificile de viata, durerile nasterii, complicatiile pe care mamele insarcinate uneori le au pe timpul sarcinii, “suprapopularea” planetei, dreptul la libera alegere – acceptabile? Convingatoare? Articolul de mai jos, scris de o femeie si publicat la inceputul lunii in Baltimore Sun, raspunde negativ acestei intrebari: avortul nu poate fi justificat intr-o lume civilizata. Sub nici un fel. Titlul articolului, in engleza, e “Intellectual dishonesty at the heart of abortion law. How can we defend the killing of an unborn child in the name of ‘choice’”? (“Frauda intelectuala in esenta legii avortului. Cum este posibil sa justificam avortul unui copil nenascut in numele “dreptului la alegere”?) Textul in engleza poate fi citit aici:http://articles.baltimoresun.com/2013-03-04/news/bs-ed-anti-abortion-20130304_1_unborn-child-womb-human-egg, iar traducerea romaneasca urmeaza. Autorul este Maria Santo.

Frauda intelectuala in dezbaterea despre avort

E timpul sa punem in discutie frauda intelectuala uimitoare care a rezultat in uciderea a 55 de milioane de copii prin avort in ultimii 40 de ani. [Nota AFR: e vorba de 55 de copii nenascuti avortati in SUA din 1973 cind a fost legalizat avortul pina in prezent. In Romania statisticile reflecta ca in ultimii 60 de ani Romania a avortat 22 de milioane de copii nenascuti.]  Trebuie, ca si chestiune de dreptate sociala, sa gasim solutii mai bune privind sarcinile dificile. Societatile civilizate prospera prin solutii inteligente, creative, generoase, dadatoare de viata si juste privind dificultatile cu care se confrunta. Societatile civilizate nu ucid copiii nenascuti ca solutie la vreo problema, fie ea cit de grava. Nici o societate nu poate pretinde sa fie dreapta atita timp cit isi ucide proprii copii in numele dreptului la alegere. (“We must, as a matter of justice, find better solutions to difficult pregnancies. Civilized societies thrive through smart, creative, generous, life-giving and just solutions to their difficulties. Civilized societies do not kill children as a solution to any problem, no matter how grave. No society can claim to be just while legally killing its own children in the name of “choice.”)

Avortul este uciderea intentionata a unei alte fiinte umane. Nu este nevoie de nici o convingere religioasa sa intelegi lucrul acesta, dar e necesar sa intelegi elementele de baza ale biologiei. In privinta geneticii, care determina natura fiintei umane, nu exista nici o diferenta fundamentala intre un embrion de 10 zile, un fetus de 8 luni si jumatate, un nou nascut in intregime dependent, un micut neascultator, un adolescent rebel, ori o bunica in varsta handicapata. Din momentul conceptiei, cind ovulele umane sunt fertilizata de sperma umana, nimic nu se mai adauga decit nutritie si timp – ambele fiind necesare pentru cresterea oricarui organism. Nu e momentul conceptiei singurul stadiu logic cind se poate spune ca organismul e uman? 

Unii afirma ca organismul din pintece nu devine uman pina cind e capabil sa supravietuiasca in afara pintecelui. Problema cu definitia asta este ca ea depinde de tehnologia medicala nu de realitatile biologice. In masura in care tehnologia avanseaza, varsta de la care fetusul poate supravietui in afara pintecelui devine tot mai scazuta. Organismul nu e facut mai uman doar pentru ca un aparat medical poate sa-l tina in viata de la o varsta tot mai scazuta.

In timp ce determinarea umanitatii fiintei nenascute e importanta din perspectiva medicala, in fapt putini sunt aceia care disputa umanitatea fiintei nenascute. Chiar si cei care favorizeaza avortul legal admit ca fiinta nenascuta e o fiinta umana. Fundamentele biologiei ne forteaza sa admitem acest lucru. Tragic insa, o sarcina neasteptata poate fi o povara atit de mare incit unii au conchis ca, cu toate ca umanitatea copilului nenascut e clara, dreptul mamei de a se debarasa de sarcina are precedent asupra dreptului copilului de a trai. Trebuie sa respingem vehement acest argument. Argumentul acesta nu e mai putin irational decit a propune ca e acceptabil sa ucizi un copil de 2 ani, ori de 10 ani, ori o persoana de 45 de ani care cauzeaza stres sever in viata unei alte persoane. Generatiile viitoare vor privi in urma cu groaza la justificarea groteasca a avortului si la daunele care le-am cauzat femeilor nefiind capabili sa devizam solutii care respecta viata privind aceste probleme.

Destul de des auzim povestea tragica a unei mame care si-a ucis micutii (deja nascuti). Cu toata simpatia noastra profunda si durere pentru mama (deoarece presupunem ca trebuie sa-si fi ucis copiii din cauza sindromei post-partum, ori din cauza unei relatii cu totul abuzive, ori din cauza altor lucruri groaznice), care dintre noi ar sugera ca ceea ce ea a facut ar merita sa fie numit legal in numele dreptului la alegere? Si daca uciderea unui copil deja nascut nu trebuie sa fie legala, atunci nu e ilogic sa presupunem ca ar trebui sa fie legala uciderea aceluiasi copil doar cu putin mai devreme pe cind el inca era in pintecele mamei? Simplu vorbind, avortul legal nu este o pozitie care poate fi aparata legal daca suntem de acord ca uciderea copiilor in afara pintecelui ar trebui sa fie ilegala. Oameni de buna credinta care dezbat pozitiile acestea si considera la nivel sincer aspectele avortului, de multe ori ajung la aceasi concluzie ca avortul copiilor nenascuti nu e cu nimic diferit de uciderea copiilor nascuti. Mi se pare ca singura modalitate de a ajunge la concluzia opusa este printr-o rationalizare gresita, ori prin frauda intelectuala: gasind ca problema sarcinilor nedorite e atit de dificila pentru societate incit ne inchidem ochii la adevarul evident ca putem elimina avortul din arsenalul solutiilor. Tocmai de aceea, o multime de femei si barbati s-au alaturat, cu agresivitate, miscarii pro-viata, recunoscind ca o societate civilizata poate gasi solutii mai potrivite la problemele cu care se confrunta decit sa-si ucida copiii.

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 230, 12 mar 2013

Romanii, indiferenti fata de revizuirea Constitutiei. Majoritatea romanilor percep initiativa Guvernului de a modifica Constitutia ca o plata a unor polite politice. De aceea nici nu sunt interesati de aceasta idee. Sondajele arata ca doar 41% dintre romani intentioneaza sa se prezinte la vot, cu 9% sub pragul necesar (link).

Administratia Obama promoveaza perversiunile in Romania. Dupa ce mai multi bucuresteni au oprit proiectia unui film pro-homosexualitate la Muzeul Taranului Roman, ambasada SUA, care a sustinut proiectia, a simtit nevoia sa isi reafirme sustinerea fata de aceste comportamente sexuale deviante (link).

Romania – NU pornografiei. După doi ani de controverse si discutii, Consiliul National al Audiovizualului a modificat legislatia, in asa fel incat filmele pornografice pot fi difuzate doar intre orele 1 si 5, iar „canalele pentru adulti” pot fi achizitionate doar in pachete separate. Este important să cunoastem aceste prevederi pentru a sesiza CNA in legatura cu incalcarea lor (link).

Textul deciziei e aici (link).

Walesa le-a zis-o. Walesa i-a trimis pe homosexualii din parlamentul polon in ultima banca sau afara, pentru ca reprezinta o „minoritate” neinsemnata. Evident, a fost criticat de trambitele „tolerantei”, insa veteranul drepturilor omului nu s-a lasat intimidat (link).

Casatoriile multiple. Casatoriile in grup, asa numite poliamoriste, vor urma casatoriilor homosexuale. O tendinta in aceasta directie deja se reliefeaza in Australia (link).

Pornograf si agresor la 13 ani – Candva Marea Britanie. Publicatia britanica Daily Mail a publicat un articol pe tema pornografiei la minorii britanici. Mii de minori sunt clasificati ca agresori sexuali pentru ca agreseaza sexual persoane de sex opus. Ce ii aduce in situatia asta? Consumul de pornografie. Articolul discuta cazul unui baiat de 13 ani care, cu toate ca inca nu a sarutat o fata, a incercat sa violeze una dupa ce vreme de ani de zile a fost un avid vizitator al materialelor pornografice online (link).

Casatoria la Curtea Suprema a SUA. Pe 26 si 27 martie sunt programate dezbateri la Curtea Suprema privind legalitatea casatoriilor homosexuale in America. Demersurile scrise s-au incheiat, iar un expert discuta posibilele decizii. Recomandam articolul celor interesati de evolutia acestui subiect in SUA (link).

SUA – Tot mai putine clinici de avort. In ultimii 22 de ani s-au inchis in America 1.500 de clinici de avort. Au ramas doar 660 si continua sa se inchida (link).

Declinul eticii profesiei medicale. Comentariul alaturat descrie degradarea eticii medicale. Daca in antichitate, medicii faceau juramant sa nu faca avort, in ziua de astazi medicii fac avort si isi folosesc profesia in slujba mortii, eutanasiere, sinucidere asistata, schimbarea sexului biologic, inseminare artificiala, etc. Etica e pe locul doi si profitul pe primul loc (link).

Transnistria – Drepturile omului. Luna trecuta, Consiliul Drepturilor Omului ONU a emis un raport privind drepturile omului in Transnistria (link).

West Virginia – NU saraciei copiilor. West Virginia este unul din cele mai sarace state din America. Recent, guvernatorul statului si congresul au lansat programe specifice pentru a ajuta copiii din familii sarace (link).

Educatie sexuala – Chicago. Districtul Scolar Public din Chicago intentioneaza sa demareze un nou program de educatie sexuala in scolile publice. Printre noutatile care vor fi predate: (1) „normalitatea” homosexualitatii si a identitatii de gen; (2) abstinenta e o modalitate de evitare a bolilor transmisibile, dar nu unica „norma” de comportament sexual acceptabila; (3) educatia sexuala va incepe la gradinita si in clasa intai (link).

Coreea de Nord: Avort si infanticid. Luna trecuta, Departamentul de Stat SUA a emis raportul privind drepturile omului in Coreea de Nord. E greu de citit, infiorator si inuman. Aflam ca avortul e obligatoriu pentru anumite categorii de femei, mai ales pentru cele din lagarele de concentrare, iar infanticidul e obligatoriu pentru copiii nascuti in lagare (link).

Coreea de Nord – Persecutia crestinilor. Coreea de Nord are 200.000 de detinuti politici, dintre care 70.000 sunt crestini. Articolul alaturat descrie persecutia lor in lagarele de concentrare (link).

Europa – Intoleranta religioasa. Luna trecuta, colegii din Viena de la Observatory on Intolerance Against Christians in Europe au inregistrat un document la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, in care descriu 67 de cazuri de intoleranta fata de crestini (link).

Germania – Homosexualii vor casatorie. Constitutia germana defineste casatoria naturala barbat-femeie. Homosexualii doresc dreptul la casatorie. Nimic nou. Campania electorala germana incepe sa dezbata si subiectul acesta (link).

Candva Marea Britanie – Avort. Rata avortului in Candva Marea Britanie la femeile de peste 40 e in scadere, dar in crestere la femeile care urmaresc o cariera (link).

Feminismul in deriva? Dupa 50 de ani de agresivitate, feminismul pare dezorientat si in deriva. Dovada cea mai buna este ca devine tot mai agresiv, mai anti-masculin, insa cu o influenta in scadere. Poate de aceea, zice autorul articolului alaturat, se cauta noi frontiere de agresivitate, pentru a fi inca luat in serios (link).