LEGALIZAREA PROSTITUTIEI: incurajarea TRAFICULUI DE CARNE VIE si EXPLOATAREA FEMEILOR. Ancheta Der Spiegel cu o prostituata …romanca

• Adevarul: „Der Spiegel”: Legalizarea prostituţiei, un eşec în Germania. Povestea unei românce din Timiş

În urmă cu un deceniu, când Germania a legalizat prostituţia, politicienii au sperat că astfel condiţiile de muncă se vor îmbunătăţi, iar persoanele care lucrează în industria „sexului“ vor avea mai multă autonomie. Cu toate acestea, rezultatul nu a fost cel dorit, relatează„Der Spiegel“. Publicaţia germană „Der Spiegel” scrie despre fenomenul prostituţiei din Germania, pornind de la poveste unei românce din Sânandrei, un sat sărac din judeţul Timiş. În urmă cu patru ani, pe când avea 22 de ani, Alina a decis să-şi părasească localitatea natală sperând că, peste hotare, va avea „propria cameră şi o baie”. În România, tânăra nu avea niciun venit, iar tatăl ei alcoolic o abuza deseori. Printr-o cunoştinţă a iubitului său, a auzit despre posibilităţile de muncă din Germania. Ea a aflat astfel că ar putea câştiga cu uşurinţă, ca prostituată, 900 de euro pe lună. „M-am gândit că voi avea propria mea cameră, o baie şi nu foarte mulţi clienţi“, povesteşte Alina, pentru „Der Spiegel” În vara anului 2009, a plecat la Berlin, instalându-se într-un bordel din apropierea aeroportului Schonefeld. Ajunsă acolo, „lucrurile s-au precipitat”, continuă Alina. Proxeneţii i-au luat hainele şi i-au oferit în schimb îmbrăcăminte sumară. Chiar la câteva ore după ce a ajuns la bordel, aştepta deja să-şi primească primii clienţi, iar dacă nu era suficient de drăguţă cu aceştia, proxeneţii aveau să-i reducă veniturile.

Sechestru

Fiind „sub tutela” proxeneţilor, Alina trebuia să le plătească, săptămânal, 800 de euro. Ea locuia, împreună cu alte trei femei, într-o cameră nemobilată. Tot ce a văzut din Germania a fost benzinăria de lângă bordel, unde îi era permis să meargă pentru cumpărături, însă numai acompaniată. Restul timpului şi-l petrecea încuiată în club. Procurorii au aflat că femeile din bordelul respectiv ofereau toate tipurile de sex, servind chiar şi mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp. Protecţia sexuală nu era obligatorie, decât dacă clientul cerea acest lucru. Indiferent de condiţia fizică şi starea de sănătate a tinerelor prostituate, ele trebuiau să fie mereu la dispoziţia clienţilor. Deşi condiţiile erau aspre, Alina povesteşte că femeile nu erau abuzate fizic de proxeneţi. „Nici nu era nevoie să fim bătute. Ne-au spus că au destule legături în România şi că ştiu unde locuiesc familiile noastre. Era suficient“. Când suna acasă, minţea spunând că-i place în Germania. Vieţile prostituatelor se desfăşurau, astfel, după voia proxeneţilor, iar poliţia nu le putea veni în ajutor. „Ei (traficanţii) ştiu când urmează să aibă loc razie“, spune Alina. Mai mult, ea mărturiseşte că nu a putut avea încredere în niciun ofiţer de poliţie. Proxeneţii le-au învăţat ce să declare în faţa poliţiştilor. Ele trebuie să spună că au navigat pe internet, descoperind astfel că este posibil să câştige bani frumoşi lucrând într-un bordel din Germania. Astfel, şi-au cumpărat un bilet de autobuz şi au venit aici pe cont propriu, de bună voie. Povestea Alinei nu este unică în Germania, existând mai mult de 200.000 de prostituate angajate, 80% din fete provenind din România şi din Bulgaria, potrivit unor statistici citate de „Der Spiegel”.

Anul care nu a schimbat mare lucru

În 2001, Parlamentul german a votat o lege menită să îmbunătăţească condiţiile de muncă pentru prostituate, femeile având dreptul să trimită în judecată angajatorii din cauza salariilor şi putând beneficia de asigurare de sănătate, de şomaj şi de pensie. Scopul legislaţiei a fost acela de a transforma prostituţia într-o profesia ca oricare alta. Când legea prostituţiei a fost adoptată, Codul Civil german a fost de asemenea modificat. Sintagma „promovarea prostituţiei“ ce numea o infracţiune, a fost înlocuită cu „exploatarea prostituatelor“. De exemplu, un proxenet poate fi acuzat de exploatare dacă va colecta mai mult de jumătate din câştigurile fetelor, fapt dificil de demonstrat „pe teren”. Înainte de lege, prostituţia nu era pedepsită, dar era considerată imorală. Autorităţile tolerau bordelurile, referindu-se la ele ca fiind „camere comerciale de închiriere“. În prezent, s-a estimat că doar în Berlin există 500 de bordeluri, 70 în orăşelul Osnabrück şi 270 în Saarland, la graniţa cu Franţa. Mai mult, prostituţia încurajează şi turismul. Agenţiile de turism oferă excursii de opt zile la bordelurile din Germania. Unele oferte promit clienţilor „vizionarea” a 100 de femei „complet dezbrăcate“.

Scăderea preţurilor

Deşi condiţiile de muncă nu sunt acelea pe care le preconizau autorităţile germane şi, de regulă, nici cele la care speră femeile ce aleg să practice „cea mai veche meserie” din lume, Germania continuă să reprezinte cea mai mare piaţa de prostituţie din Uniunea Europeană. „Afluxul femeilor din România şi Bulgaria a crescut dramatic de când cele două ţări au aderat la Uniunea Europeană. Acest lucru a condus la o scădere a preţurilor“, spune Holger Rettig de la UEGD, care a adăugat că afacerea prostituţiei este caracterizată, mai degrabă, de „o economie de piaţă radicală decât de o economie socială de piaţă“.

Legea prostituţiei, „parţial” eficientă

La cinci ani după ce noua lege a fost introdusă în Germania, Ministerul Familiei i-a evaluat succesul. Potrivit raportului, obiectivele au fost „doar parţial atinse“, iar reglementarea „nu a adus nicio îmbunătăţire efectivă măsurabilă în aria de acoperire socială a prostituatelor“. Nici măcar condiţiile de muncă sau posibilitatea de a renunţa la profesie nu au fost facilitate. Mai mult decât atât, o singură instanţă a avut de-a face cu un caz în care prostituata şi-a chemat în judecată angajatorii din cauza salariului. Ce-i drept, pentru ai da în judecată angajatorul este necesară semnarea unui contract de muncă, iar – din toate femeile care lucrează în industria sexului şi care au fost intervievate de reporterii „Der Spiegel” – doar 1% au declarat că au semnat un contract de muncă.

Un altfel de proiect la Köln

În partea de nord a oraşului Köln, pe Geestemünder Strasse, nu departe de uzina Ford, prostituatelor nu le sunt impuse taxe. Ca parte a unui proiect social, există aşa-numitele „tabere de lucru“, construite sub un acoperişi de şopron. Ele reprezintă, de fapt, locuri de parcare pentru „maşinile de sex“. Există opt astfel de tabere, precum şi o cameră separată pentru biciclişti şi pietoni. Alia, în vârstă de 23 de ani a început să lucreze în Geestemünder Strasse după ce a renunţat la şcoală şi s-a mutat cu prietenul ei, din cauza „dificultăţilor financiare şi a iubirii“. „Nu există prostituţie fără constrângere şi suferinţă“, a mărturiseşte ea. „Fiind din ce în ce mai multe femei, preţurile au scăzut. Cele din România şi Bulgaria cer mai puţin de 10 euro. O femeie de aici ar face-o şi pentru un Big Mac“, spune Alia.

Rata scăzută a condamnărilor

Un raport referitor la traficul de persoane, prezentat recent de Cecilia Malmström, comisar ruropean pentru Afaceri Interne, arată că, în Uniunea Europeană, există peste 236.000 de victime, dintre care două treimi sunt exploatate sexual. Cu toate acestea, numărul condamnărilor se diminuează pentru că autorităţile sunt copleşite în eforturile lor de a combate traficul, avertizează Malmström.

Exemplul unei românce din Munchen

În decembrie, poliţia din Munchen a găsit într-un parc o româncă în vârstă de 18 ani. Ea fugise dintr-un bordel. A spus ofiţerilor că trei bărbaţi, alături de o femeie au abordat-o în satul său natal, promiţându-i o slujbă ca dădacă. Când a ajuns în Munchen, au legat-o la ochi şi au dus-o într-o cameră dintr-un subsolul unei clădiri. Bărbaţii au violat-o, iar când a refuzat să lucreze în bordel, au bătut-o. Este posibil ca legea menită să ajute prostituatele să sprijine, de fapt, traficanţii de carne vie. Acolo unde prostituţia este legalizată, traficul de persoane este mai mare, potrivit unui studiu realizat de Axel Dreher, profesor de Dezvoltare Politică şi Internaţională din cadrul Universităţii din Heidelberg.„Cele mai multe femei care vin în Germania sunt convinse că vor lucra într-o brutărie sau se îndrăgostesc şi-şi urmează partenerul aici. Desigur, există şi fete precum Alina care optează pentru Germania ştiind că vor practica prostituţia. Însă, ele nu conştientizează cât de gravă este situaţia şi că nu vor putea păstra niciun ban din cei câştigaţi”, comentează „Der Spiegel”.

Un caz excepţional: Suedia

În 1999, Suedia a legalizat „altfel” prostituţia. Cumpărarea serviciilor sexuale a trecut în ilegalitate, dar, pentru prima dată, nu prostituatele erau pedepsite pentru încălcarea normelor legii, ci clienţii şi cei care facilitează traficul de carne vie. Legea odată pusă în practică, fenomenul prostituţiei şi-a redus amploarea. În Suedia, numărul total al prostituatelor s-a redus de la 2.500 la 1.000. Suedia pedepseşte clienţii, proxeneţii, traficanţii de carne vie, dar nu şi prostituatele. Această abordare are menirea de a înăbuşi cererea de sex plătit, făcând afacerea neprofitabilă pentru proxeneţi.

Modelul suedez urmat şi de alte state

Deşi, iniţial, pedepsirea clienţilor prostituatelor prin lege a stârnit uimire în rândul ţărilor europene, astăzi modelul suedez a fost adoptat şi de alte state. Un exemplu este Islanda, unde a fost aprobată o legislaţie similară. Mai mult, politicienii iau în considerare chiar şi interzicerea pornografiei online. Din 2009, şi Norvegia pedepseşte clienţii prostituatelor, iar în Barcelona este ilegal să apelezi la serviciile unei prostituate de stradă. În Germania însă, politicienii nu iau nicio măsură concretă, comentează „Der Spiegel”.

Ce s-a întâmplat cu Alina

După o operaţiune amplă a forţelor de ordine, Alina şi alte zece femei au reuşit să fugă din bordelul de lângă aeroportul Schonefeld. Ele s-au refugiat într-un restaurant turcesc din vecinătate. Fratele patronului, mişcat de dramele lor, a închiriat un autobuz care le-a adus înapoi în România. În prezent, Alina s-a angajat şi merge la un centru de consiliere pentru victimele traficului de persoane din Timişoara. Bordelul din Schönefeld nu mai există. Cu toate acestea, în aceeaşi zonă se găsesc foarte multe bordeluri cu oferte atrăgătoare pentru clienţi, totul fiind în continuare perfect legal, conchide „Der Spiegel“.

• Basilica: Legalizarea prostituţiei este dăunătoare persoanei, familiei şi societăţii

În legătură cu materialul de presă despre legalizarea prostituţiei, postat pe pagina electronică a cotidianului Gândul, sub semnătura doamnei Sorina Ionaşc, facem următoarele precizări: Pe lângă faptul că prostituţia este contrară Sfintelor Scripturi şi învăţăturii Bisericii, o eventuală legalizare a acesteia va contribui la subminarea demnităţii persoanei, a unităţii şi integrităţii familiei, la creşterea numărului divorţurilor şi a traficului de persoane, la degradarea morală a societăţii şi la proliferarea unor boli. Acolo unde prostituţia îmbracă haina „respectabilă” a legalităţii, infracţionalitatea creşte, rata incidenţei unor boli specifice nu scade, prostituţia ilegală nu dispare, iar persoanelor captive acestei sclavii motivată financiar le este afectată iremediabil sănătatea sufletească şi fizică. În acelaşi timp, este degradant şi umilitor ca persoana umană să devină un obiect tranzacţionat financiar. Din aceste motive, prostituţia este interzisă prin lege în multe ţări europene (Italia, Irlanda, Luxemburg, Finlanda, Polonia etc.), ca şi în majoritatea statelor federale americane (SUA). În plus, reamintim faptul că România a ratificat Convenţia ONU privind “Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării prostituării altora” prin care ţara noastră se obligă să nu legalizeze prostituţia. În concluzie, aşa cum am spus şi în alte comunicate pe aceeaşi temă, legalizarea prostituţiei nu contribuie la sănătatea, prosperitatea şi progresul societăţii, ci, dimpotrivă, reprezintă un rău multiplu pentru persoană, familie şi valorile morale ale societăţii. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE