ROMANIA – REPUBLICA SERVICIILOR SECRETE. Cazul Hayssam, gloriosul “general de brigada Traian Basescu” si “jamesbonjii” care ne conduc…

23-07-2013 9 minute Sublinieri

trupe sri

Ce ştim despre serviciile secrete din România? Ştim că nu ştim şi problema politică rezidă în această prea mare ignoranţă.

Cazul Hayssam ne arată care sunt sursele de mândrie ale statului român: nu e vorba de mari construcţii publice, nu e vorba de performanţa sistemului şcolar, a celui de asistenţă medicală sau de asistenţă socială, ci de activităţile obscure ale serviciilor secrete. O ţară fără autostrăzi, cu căile ferate în faliment, cu şcoli şi spitale în criză se laudă cu „acţiuni neautorizate” pe teritoriul altor state. Serviciile secrete îşi au rostul lor, dar în România asistăm la un grav dezechilibru: ceea ce se vede este mai puţin important decât ceea ce nu se vede, România ascunsă şi nedivulgabilă pare mai glorioasă decât România vizibilă şi promovabilă prin acţiuni transparente.

Ce ştim despre serviciile secrete din România? Ştim că nu ştim. Numărul de angajaţi este necontrolabil şi nu există posibilitatea reală ca reprezentanţii partidelor aleşi democratic să discute despre eficacitatea efectivelor mobilizate şi despre corecta lor dimensionare. De asemenea bugetele adopate în Paralament sunt doar o parte a fondurilor de care dispun serviciile, restul sustrăgându-se oricărui control public. Comisiile parlamentare de control ale serviciilor secrete nu reuşesc să-şi îndeplinească misiunea pentru care au fost create. A fost vizibil încă din momentul instituirii unui control civil formal asupra acestor instituţii că asistăm la o inversare a raporturilor: serviciile erau acelea care controlau comisiile transformându-le în rampe de lansare pentru o legislaţie favorabilă sau în mijloace de blocare a legilor nedorite. Un şef de servicii nu are emoţii înaintea unei audieri la o comisie parlamentară, dimpotrivă el este acela care o provoacă cu scopul de a comunica ceva, la un momentat dat, opiniei publice.

În fine, cine beneficiază cel mai mult de imaginea proastă a politicienilor şi membrilor parlamentului? Serviciile secrete, cu siguranţă, căci în acest fel ele pot argumenta că nu se pot lăsa verificate de o adunare „iresponsabilă” şi „coruptă”. Preşedintele Traian Băsescu care pozează în şef glorios al serviciilor secrete a fost agentul cel mai important al discreditării parlamentului.

Dar poate aspectul cel mai problematic care este readus în discuţie doar sporadic este dreptul serviciilor de a deţine societăţi comerciale. Acest drept a fost obţinut prin lege în legislatura 1992-1996 şi a rămas de atunci inviolabil. În campania electorală din 1996 care avea să ducă la victoria CDR şi a preşedintelui Emil Constantinescu s-a vorbit pentru ultima data foarte mult despre acest subiect. Dar după alegeri noul director SRI evita subiectul vizibil încurcat şi de atunci a fost scos pur şi simplu de pe agenda preocupărilor publice.

Cum au utilizat serviciile avantajul extraordinar pe care îl dobândiseră exact în perioada liberalizării economiei şi în anul marilor privatizări? Nu ştim. Dar putem să ne întrebăm dacă nu am asistat la o vastă concurenţă neloială pe o piaţă şi aşa legată prea strâns de vechile relaţii de influenţă. Serviciile secrete şi-au schimbat cu siguranţă obiectivele după admiterea în NATO, dar au rămas stăpâne pe reţeaua economică pe care au construit-o beneficiind de informaţii privilegiate.

Dar o economie care nu funcţionează la vedere nu poate fi decât o economie speculativă (asemenea afacerilor imobiliare care pot prin natura lor profita cel mai mult de pe urma informaţiilor confidenţiale) sau una de drenare a resurselor. De fapt nu ştim nimic cu certitudine şi problema politică rezidă în chiar această ignoranţă.

Statistica economică pune cu regularitate în evidenţă dimensiunea neobişnuit de mare a economiei subterane. Există cu siguranţă o prosperitate privată în aparenţă inexplicabilă care se opune imaginii oficiale a sărăciei şi subdezvoltării. Ambele imagini sunt adevărate, dar ele se revelează prin instrumente diferite de observaţie. Situaţia devine cu adevărat problematică atunci când resursele optimismului social încetează să mai fie legate de partea luminată a economiei şi se îndreaptă către penumbre.

În cazul statului lucrurile stau în mod analog. Dacă aparatul de stat tinde să se legitimeze în ochii societăţii mai curând prin activităţile sale ascunse decât prin efortul expus privirii, mai curând prin izbânzile (de altfel supradimensionate şi neverificabile) ale serviciilor secrete decât ale ministerelor civile atunci ne aflăm în faţa unor dezechilibre serioase.

Peste o lună de zile voi marca patru ani de când locuiesc în capitala Regatului Spaniei. Distanța față de țară nu mi-a afectat interesul față de actualitatea românească. Aș putea spune chiar că sunt în multe privințe mai informat decât conaționali de-ai mei care locuiesc în țară. Răsfoind presa din România în ultimele zile, dar mai ales azi, mi-am dat seama de o chestiune foarte interesantă și revoltătoare în același timp.

Sunt conectat la actualitatea din Spania. Răsfoiesc în fiecare zi paginile de internet ale publicațiilor El Pais și El Mundo sau pagina de internet a televiziunii Antena 3 (da, au și ei una). Nu-mi scapă aproape niciodată telejurnalul de la ora 21:00 al TVE, televiziunea de stat spaniolă (TVE este lider de audiență de ani buni). Știu care sunt scandalurile politice ale momentului. Știu care sunt temele de discuție ale momentului în piață.

Azi mi-am dat seama însă că nu știu absolut nimic despre serviciile secrete spaniole. Nu știu care este numele celui care conduce SRI-ul spaniol. Nu știu nici care e denumirea SRI-ului spaniol. Nu știu care e numele directorului SIE spaniol. Nu știu nici măcar care e denumirea SIE-ului spaniol. Nu știu câte servicii secrete are Spania. Habar nu am dacă ministerul de interne de la Madrid are și el un serviciu secret. În patru ani de zile n-am văzut sau auzit în mass-media din Spania vreo declarație a vreunui angajat SRI sau SIE spaniol. Nu știu dacă au și ei un DGIPI și cine e șef acolo. N-am văzut nimic despre serviciile secrete spaniole, nici de bine, nici de rău. N-am auzit de vreun bilanț al activității. N-am citit vreo știre despre bugetul lor. N-am citit sau auzit vreo știre despre implicarea SIE sau SRI spaniole în vreun caz. Ca să nu plictisesc concluzionez: nu știu absolut nimic despre serviciile secrete din Spania în ciuda faptului că sunt conectat la actualitatea politică și civică din Regatul Spaniei.

În schimb, fără să caut absolut nimic și fără să depun nici cel mai mic efort de documentare, știu cine este șeful SIE și SRI din România. Știu în ce dosare se implică SRI. Știu din ce partide politice provin șefii SRI și SIE. Știu care sunt opiniile lor cu privire la unele subiecte. Din când în când apar în mass-media declarații ale celor doi șefi. Știu că Poliția Română și Ministerul de Interne au servicii secrete separate. La fel și Ministerul Apărării Naționale. Am văzut știri despre scandaluri de corupție cu angajați ai serviciilor secrete. Am văzut știri despre scandaluri legate de numirea șefilor serviciilor secrete. Repet, toate astea le știu din presă, involuntar aș putea spune. Am avut chiar un premier uns direct de la șefia unui serviciu secret. Cu alte cuvinte, tot ce nu știu despre serviciile secrete din Spania știu despre serviciile secrete din România.

Interesant? Da! În Spania serviciile secrete nu sunt folosite de politic pe post de marionete pentru a plăti polițe, a înfunda adversari politici sau a guverna țara. În Spania serviciile secrete sunt cât se poate de secrete. În schimb, în România serviciile secrete sunt scule în mâna politicului. Conduse de oameni fără caracter, la noi serviciile secerete se ocupă cu pupatul în fund a vremelnicei puteri și nu au mai deloc vreo preocupare pentru interesul național. Mii de angajați plătiți din fonduri publice și folosiți pe post de unelte de incomodat/înfundat aversarii politici. Revoltător e puțin spus.

Asta e, de nouă ani de zile, republica lui Traian Băsescu, primul cârciumar al țării. Republica serviciilor secrete.

„Ce nu ştia Omar Hayssam …”

Vi-l mai amintiţi pe dl Băsescu rostind asta la televizor, după „recuperarea” jurnaliştilor răpiţi în Irak în 2005? Eu nu pot să-l uit în rolul de narator atoateştiutor, ieşit la rampă din romanele cu spioni, cum ne-a povestit mai bine de un ceas despre cartele Connex, telefoane secrete, contacte speciale, operaţiuni acoperite ale iscusiţilor românaşi „din Servicii”.

Frapantă era satisfacţia cu care dl preşedinte juca acest rol, vădind vocaţia sa fundamentală, de general de brigadă, adică actor al Brigăzii Artistice de la Casa de Cultură a Securităţii.

Ieri, atâţia ani mai târziu, dl Băsescu a ţâşnit iarăşi la rampă cu elanul artistic nealterat. Fără să i-o ceară nimeni, aruncă „bomba”: „Aici e cheia! (din nou retorica gen Haralamb Zincă – n.m.) România a efectuat o operaţie neautorizată pe teritoriul altui stat” pentru a-l recupera, de data asta, pe răpitorul Hayssam.

Păi, dacă chiar s-a întâmplat, de ce trebuie spus asta public? Nu era firească şi în fişa postului de preşedinte tăcerea mâlc?

Adicătelea, nici azi dl preşedinte nu ne-a spus cât a cheltuit statul român ca să-i „elibereze” pe răpiţii lui Hayssam, cică o să aflăm sigur peste 50 de ani, în schimb ne livrează cu binecunoscutu-i rânjet o asemenea informaţie explozivă, în mod normal secret de stat.

De ce?

Ca să-şi imagineze încă o dată cetăţenii români defavorizaţi mintal pe jamesbonjii noştri zburând pe funii din elicoptere, cu ochelari în infraroşu şi microfoanele în dinţi, coordonaţi în tot momentul de Traian Băsescu, general de brigadă.

Votaţi generalul şi partidul său de consilieri!

După 8 ani de mandat, T. Băsescu este 100% neschimbat. Mi-e teamă şi lehamite să mă mai întreb dacă şi românii au rămas tot aşa la cap.

Economişti, politologi întreabă constant de ce nu există un plan de dezvoltare, de ce singurul plan economic pentru ultimele guvernări rămîne o pliere frustrantă pe cerinţele dure ale Troicii. Zilele astea li se dă un răspuns: a existat o investiţie constantă în servicii secrete, servicii de defensivă internă şi prevenire, amîndouă corelate cu o continuă dezvoltare a pieţei  private de protecţie şi pază.

Aducerea lui Omar Hayssam în România a arătat la lumina zilei o competiţie (singura competiţie reală) la nivelul puterii executive: guvern şi preşedinţie se bat pentru asumarea publică a unor merite „secrete”. Preşedintele a oferit un scenariu intens despre cum ar fi pătruns forţele româneşti misterioase şi l-ar fi luat cu japca pe Omar. Premierul a sugerat o coordonare intensă între instituţii cu un acelaşi scop. Cu cîteva zile înainte, Sebastian Ghiţă cerea mai multe drepturi şi o legislaţie mai laxă pentru SRI şi pentru businessuri adiacente (softuri de supraveghere mai eficiente – „româneşti”).

Ghiţă e un deputat (patron RTV, fost patron E-mag, business pe care l-a vîndut înainte să între în parlament)  foarte dedicat apărării serviciilor şi unul dintre puţinii politicieni din Europa care au reacţionat la scandalul PRISM-NSA cu o chestiune foarte directă care poate fi tradusă astfel: e o piaţă acolo, hai să ne facem şi noi un PRISM românesc. Declaraţiile au fost imediat obiect de glumiţe, prea puţin de analiză serioasă: avem aici rezumat un întreg program latent care combină businessul cu statul, încrederea în servicii şi un motor naţionalist de tip nou (Ghiţă  are 35 de ani). Dintre obsesiile mai culturale: e speriat de ruşi, se pliază perfect pe un val de românism de tip nou şi e deţinătorul unui calup de opere de artă în valoare de 13 milioane de euro (dintr-un total de peste 100 de milioane înscrise oficial în declaraţia de avere).

Cînd se spune despre România că s-a vrut o versiune europeană a SUA trebuie să ne uităm nu doar la filozofiile PDL, Băsescu, Ponta (în versiunea lui nouă, post-acord de coabitare), GDS, ONG-uri de tip Sorin Ioniţă – Cristi Ghinea. Trebuie să observăm şi o dimensiune concretă a luptei pe justiţie şi servicii secrete. În 2010, apărea probabil cel mai interesant material al deceniului în Ziarul Financiar, rămas fără mare ecou şi fără răspunsuri de la autorităţi. Esenţial era că nu se lua în considerare bugetul declarat oficial pentru SIE şi SRI (puse împreună , bugetele celor două au fost oricum în creştere după criza simţită oficial de autorităţile române după 2008), ci se depista o nişă de „personal secret” plătit cu 4 miliarde de euro pe an! 40% din cheltuielile cu salariile din sistemul public.

“Unul din cinci bugetari lucreaza la Interne, servicii secrete sau Aparare. Cei 260.000 de bugetari “speciali” consuma 4 mld. euro anual, adica aproape 40% din cheltuielile cu salariile in sistemul public.

Statul cheltuie anual aproximativ 4 miliarde de euro pentru plata a 260.000 de bugetari din sistemele “speciale”, de siguranta publica si aparare, care nu apar in statisticile oficiale, adica 38% din cheltuielile totale de personal cu angajatii din sectorul public (10,7 mld. euro), potrivit unor estimari ZF pe baza informatiilor de la Ministerul de Finante si de la Institutul National de Statistica.

In negocierile privind reducerea de salarii ale bugetarilor apar pentru prima data defalcari privind structura pe salarii si pe institutii. Problema este ca intre datele de la Ministerul de Finante, care spun ca exista 1,36 milioane de bugetari, si cele de la Institutul de Statistica si care numara doar 1,1 milioane bugetari exista o diferenta de 260.000 de salariati despre ale caror salarii nu se stie nimic. “Din datele privind structura salariilor sunt excluse cadrele militare si personalul asimilat (Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii etc.)”, se arata intr-un document furnizat de INS, care prezinta structura salariilor celor 1,1 milioane de bugetari civili. (vezi pagina 3)

Astfel, reiese ca unu din cinci bugetari este din “structuri”, adica lucreaza in ordine publica si siguranta nationala. Aici intra partea de Interne din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, cele patru servicii secrete (SRI, SPP, SIE, STS) si militarii. Comparand cat cheltuie statul cu cei 1,1 milioane de bugetari civili, si anume circa 6,7 miliarde de euro pentru 2010, cu cheltuielile totale salariale prinse in bugetul pentru 2010 de 10,7 miliarde de euro (9,3% din PIB), rezulta ca pentru doar 19% din numarul total de bugetari statul cheltuie 4 miliarde de euro, adica 36% din bugetul alocat salariilor din sistemul public.”

Aşa am ajuns la un soi de alegeri democratice cu decalaj. Adică după o serie de parlamentare, cu un preşedinte rămas în picioare, preluarea puterii are loc lent. Durează pînă un întreg aparat secret e reorientat sau, invers, pînă noua putere e iniţiată în direcţia „secretă” economic-politică a României. Americanizarea a însemnat nu atît o supraveghere mai strînsă a cetăţeanului de rînd, deocamdată, ci o orientare către forţe speciale care trebuie întreţinute şi cucerite de politicieni şi afacerişti.

Politica serviciilor secrete a întărit secretul de stat, a întărit divizia presă-informaţie, a creat o legătură strînsă cu mecanismul de justiţie. Efectele anticorupţie (bune sau rele) sînt doar vîrful unui aparat extrem de complicat şi extrem de adînc înfipt economic. Departe de mine explicaţia paranoidă cu serviciile care controlează tot. Pînă la urmă avem o repliere a concurenţei şi a pieţei post-criză într-o zonă a negocierilor ferită de ochii publicului – e tehnocraţie, nu teoria conspiraţiei. Serviciile funcţionează ca un soi de garant al businessului şi al justiţiei. Iar zilele astea se încearcă cimentarea într-un singur monolit a celor două poziţii. Tendinţe de pedepsire a … au mai ieşit la suprafaţă, fie că vorbim despre controlul votului la referendum sau despre controlul BAC-ului. Mai cad victime periodic Fenechii sau Becali sau Năstase, oameni care au călcat prea tare pe bec sau care pur şi simplu au pierdut o partidă politică.

(Re)Dezvoltarea serviciilor secrete a venit cîndva după 2004, odată cu numirea lui Maior la SRI. Aparent, era vorba doar despre o spălare de imagine. Să trecem de la securişti la „intelligence”. Declarativ, să trecem de la servicii secrete ale unui regim totalitar, la servicii de tip american-NATO. Adrian Năstase a împlinit instaurarea capitalismului românesc, după măsurile nebuneşti ale regimului 96-2000. Traian Băsescu (actor al regimului 96-2000) a revenit şi a întărit/investit în coloana vertebrală a secretului, a interesului naţional. Cele două s-au completat armonios. Răspunsul la criză a venit ca un răspuns la un atac terorist din interior: oricine secătuia statul cu pensia sau cu alocaţia era suspect de drept.

Dezvoltarea serviciilor speciale de toate felurile a impus un stil de făcut justiţie, de făcut presă, de făcut proteste chiar. Protestele din 2012 venite după un anunţ de privatizare al serviciilor de urgenţă a lovit în alt tip de servicii, cele de pază şi protecţie care deja îşi cumpăraseră ambulanţe private şi aşteptau să se deschidă o nouă piaţă. Apropo de asta, după criză, serviciile de protecţie şi pază private au crescut anual cu zeci de procente. De la o piaţă de jumătate de miliard de euro în 2008 au ajuns la peste un miliard în 2011.

„Interesul naţional” s-a cuplat în aceste ultime luni cu o reclamă deşănţată pentru eficienţa şi profesionalismul SRI. Anticomunismul a mers mînă în mînă şi el cu o întărire a noii Securităţi. Marii suporteri ai lui Traian Băsescu au apărat întotdeauna o „forţă” justiţiară combinată de servicii şi procurori hiperactivi. Retorica Ponta-Ghiţă încearcă repoziţionarea „constructivă”, adică servicii secrete solide cu ceva mai multă deschidere pro-business, că doar asta nu exclude anticorupţia de televizor de pînă acum.

Încă o dată, nu vreau să spun prin acest text că trăim ca-n „Enemy of the state” cu satelitul cel rău deasupra capului. Doar spun că o formă de comprimare şi de apărare a elitei în vremuri de criză a fost găsită prin întărirea forţelor de prevenire a posibilelor revolte şi o reorientare către interesul naţional ca formă supremă de tezaurizare şi garantare. Ultimul scandal Ghiţă-Hayssam ne dă prilejul să mai medităm o dată la această repliere în spatele forţelor secrete de apărare a binelui reprezentat generic de hibridul european-românist.

SRI1_CP_3ce1aff9b1

 

 


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Servicii secrete, Stat politienesc

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “ROMANIA – REPUBLICA SERVICIILOR SECRETE. Cazul Hayssam, gloriosul “general de brigada Traian Basescu” si “jamesbonjii” care ne conduc…

  1. După 8 ani de mandat, T. Băsescu este 100% neschimbat. Mi-e teamă şi lehamite să mă mai întreb dacă şi românii au rămas tot aşa la cap.

    Avand in vedere reactiile romanilor la vizitele din tara ale lui Basescu (Targul de pe muntele Gaina,Costesti,etc) pot spune fara dubii ca romanii n-au invatat nimic,au memorie scurta si sunt de o naivitate si superficialitate dezarmante.

    Fiind ardelean,am fost si sunt socat sa vad ca in Ardeal acest individ Basescu are foarte multi sustinatori.
    De altfel,in Ardeal, la referendumul de demitere absenta a fost masiva atat intre romani cat si intre maghiari.
    Pentru mine este chiar uimitor.

    Una din regiunile cele mai frumoase din Romania,cu atat de multi tineri plecati in strainatate,cu sate goale,cu pamanturi lucrate de straini, iar admiratia fata de individul Basescu este in continua crestere.

    Inimaginabil!

    Sa nu uit sa spun ca toate rudele mele si prietenii din Ardeal sunt fani Basescu,omul care de 9 ani de zile minte,fura,isi bate joc de profesori,medici,elevi,saraci,someri,etc,cel care batea cu pumnul in masa cerand taierea salariilor cu 25 % (FMI nici macar nu ceruse taierea salariilor,ci reducerea cheltuielor,noi urmand sa gasim solutii rezonabile de reducere).
    Evident nu era rezonabil sa taiem contractele clientelei,ci era rezonabil sa taiem salariile si pensiile,sa inchidem spitalele,sa reducem alocatiile pentru mame,someri,ajutoarele sociale,etc.

    Sa-l admiram pe individul care ii trimitea pe romani la munca in strainatate,daca nu le convine in aceasta tara.

    Si se pare ca in continuare foarte multi romani il admira pe acest rebut al speciei umane,pe aceste exemplar rusinos dat de natia romana.

    Burebista,Decebal,Vlad Tepes,Stefan Cel Mare,Mihai Viteazul,Constantin Brancoveanu,Maresalul Antonescu,Iuliu Maniu si acum Traian Basescu!

    Uluitor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. Scump popor român, sunt mândru că am facut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a carei istorie a fost luminată de stralucitoarea figura a lui Traian şi de jertfa marelui Decebal!

    Am luptat în două războaie pentru gloria ta!

    Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta!

    Foştii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine. Eu nu ma desolidarizez de greşelile lor.

    Las Ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă!

    Acest război care s-a sfârşit cu înfrangerea Germaniei hitleriste, nu va pune capat conflictului mondial deschis în 1914.

    Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevaratele ei temelii sociale. Ca atare, Dv şi urmaşii Dv veţi face mâine ceea ce am încercat să fac eu astazi, dar am fost înfrant! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer sa fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.

    Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau sa vă reamintesc:

    Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpurile Franţei, ale Spaniei, ca să-l înfrangă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama, răzînd de pe suprafaţa pământului marea Cratagină. Astfel, el a pus bazele strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara, şi el a murit în exil.

    Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general român, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat, de pe puntea corabiei, poporului său:

    „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea”.

    Acesta a fost testamentul politic al Maresalului Antonescu.
    Personalitate romaneasca de prim rang,roman devotat,care a facut si greseli,insa care si-a asumat responsabilitatea uriasa a conducerii Romaniei in vremuri tulburi in care clasa politica (incluzandu-l pe fustangiul rege Carol II) abandonase Romania.

    A murit ca un erou,nici macar acum in Romania nu ai voie sa omagiezi deschis,in spatiul public, memoria lui si nici macar acum nu se stie unde a fost ingropat.Rusine!!!!!!

    Cand mori pentru dreptatea natiei tale,asasinat de comunistii rusi,arestat si predat rusilor datorita naivitatii si prostiei Regelui Mihai,esti un roman adevarat pe care sper ca Dumnezeu l-a rasplatit in ceruri,dupa sufletul Maresalului.

    Eu sper ca romanii sa se trezeasca din superficialitate,confort,indolenta,incultura,materialism si sa constientizeze ca nu totul e de vanzare si ca acest pamant a dat si romani extraordinari,nu doar gunoaie precum actuala clasa politica (incluzandu-l pe gunoiul nr.1,traian basescu)

    Din istorie se invata iar romanii au foarte multe de invatat,pacat ca in prezent nu se vede nici un semn ca romanii au si invatat.

    Si inca un lucru interesant despre istoria romanilor,aproape toate figurile stralucite ale acestei natii au murit datorita tradarii romanilor din preajma.

    Vlad Tepes,Constantin Brancoveanu,Mihai Viteazul si lista poate continua cu foarte multe nume,au sfarsit si datorita tradarii boierilor din preajma sau a sfetnicilor apropiati.

    Marele Decebal,a fost tradat de apropiatii sai,iar romanii i-au luat urma si l-au inconjurat.
    Pentru ca n-a acceptat ideea sa fie sclav si tarat in lanturi in fata Imparatului Traian,s-a sinucis.

    Ultima tradare importanta?
    Inainte de alegeri,Basescu era pentru USL un infractor penal,un monstru.
    Acum,formatiunea politica care promitea atat de multe,coabiteaza cu un infractor recidivist.

    Cum iti asterni,asa dormi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  3. @A. Racu:

    Am adaugat articolul in calup.

  4. @Al. Racu:

    interesant si nicicum de mirare.
    Au construit un model a la SUA, firesc, insa este vorba de un model care le-a suras nespus intrucat e bazat (si se pliaza perfect) pe ceea ce au ei in ADN-ul lor de vechi securisti.

    Perioada asta de inflorire la nivelul cadrelor si institutiilor ce tin de servicii etc a coincis, de altfel, si cu promovarea noilor lupi tineri pe scena politica (si nu numai).

    Pesemne, dupa ce s-a construit structura establishmentului, s-a dat semnalul ca e “safe” sa impinga in fata noul val. Fetze noi, proaspete si neafectate inca de uzura, numai bune pentru a fi introduse in oferta catre popor.

  5. @Mircea
    Si eu sunt din Ardeal si constat exact acelasi lucru ca si tine.Stii de ce face ardeleanul asta?Ca sa fiu mai european decat restul,ca sa poata spune:uite romanii sunt lenesi si trebuie sa-i puna Basescu la treaba(ei de fapt nu se cred romani,se cred aredeleni,ceva gen struto-camila).
    Am mai zis-o in repetate randuri:ardeleanul este azi,in marea lui majoritate(80%)mult prea mandru,arogant,materialist,se crede buricul tarii(dovada expresia “Ardealu-i fruntea”).
    La fel,am repetat-o de o mie de ori si cred ca si pe site-ul asta:prostul nu e prost destul daca nu e si fudul.
    Si eu ma ingrozesc cum vad in Cluj,sute de oameni care nu numai ca il lauda pe Basescu dar sunt de parere ca Transilvania ar trebui sa ajunga inapoi la Ungaria,ca traiam bine pe vremea aia(!!!!!!).Asta e ceea ce aud constant,zi de zi,de la diferiti oameni care sustin ca sunt romani.
    Asta este efectul ocupatiei unguresti si a faptului ca in Ardeal rar mai gasesti familii get beget romanesti,fara nici un pic de sange maghiar in el(pana si eu am o strabunica unguroaica,dar sangele de munteanca de la cealalta strabunica l-a anihilat,slava Domnului,pe astalalt)
    Vor veni vremurile cand Transilvania chiar va intra pe mana ungurilor si atunci sa-i vad pe ardeleni!!
    Mai toti vor regionalizarea,ca vezi Doamne asa o sa ne conducem singuri si nu o sa mai dam banii la Bucuresti.Las ca i-om trimite mai bine la Budapeste,peste cativa ani,sa hranim niste unguri,nu pe propri nostri frati.
    Sunt multe de spus despre ce e aici,mai ales in Cluj,in inima Ardealului,si am putea scrie o lucrare de licenta pe toata prostia,fudulia si tampeala din Ardeal.

  6. @mircea:

    „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămane nici cenuşa mea”.

    Altii au spus altminterea…

  7. Pingback: Dezvoltarea sectorului serviciilor… secrete. RECTIFICARE BUGETARA: bani in plus pentru SRI, SIE, DNA, CSM, TAIERI TOTALE LA EDUCATIE, AGRICULTURA, MUNCA - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare