“BASARAB ERA ROMÂN SI ORTODOX”. Istoricii MATEI CAZACU si DAN IOAN MURESAN demonteaza aberanta TEORIE A ORIGINII CUMANE lansata de NEAGU DJUVARA

18-09-2013 6 minute Sublinieri

neagu-djuvara-negru-voda

Cînd domnul Neagu Djuvara a lansat „teoria cumană” („Thocomerius – Negru vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti”, Ed.Humanitas 2007) am rămas surprins de succesul mediatic pe care l-a avut, dar şi mai mult m-a surprins reacţia foarte slabă a lumii istoricilor de la noi. Nu sunt istoric, aşa că nu am o opine legată de acest subiect.

Am citit însă recent o carte-replică („Ioan Basarab, un domn român la începutul Ţării Româneşti”, Ed.Cartier 2013) dată de doi istorici medievalişti: Matei Cazacu şi Dan Ioan Mureşan. Demult nu am citit o critică mai devastatoare, bine argumentată şi uşor accesibilă unui public mai larg. Zilele acestea am avut ocazia să discut cu istoricul Matei Cazacu*. (V.E.)

Vasile Ernu: Dragă Matei Cazacu, cartea „Ioan Basarab, un domn român la începutul Ţării Româneşti” este doar o critică a “teoriei cumane” a domnului Neagu Djuvara sau este ceva mai mult de atît? Ce îşi propune această carte?

Matei Cazacu: Critica teoriei cumane este doar vârful icebergului. Cartea este, înainte de toate, o replică întru apărarea istoriografiei româneşti mai vechi şi mai noi, pe care Neagu Djuvara o desconsideră, ba chiar o calomniază în bloc şi fără nuanţe începând cu Haşdeu, Onciul, Iorga şi Gh. Brătianu până în zilele noastre. Ea este apoi o reaşezare a problemei – întemeierea Ţării Româneşti la cumpăna secolelor 13 şi 14 – cu toate premizele şi consecinţele ei imediate pe terenul solid al documentelor, câte cunoaştem până astăzi. Este apoi o lecţie de metodă. Deşi este considerată o ştiinţă, e drept nu exactă, ci umană,  istoria nu operează ca matematicile cu teoreme demonstrabile, cu ecuaţii cu una sau mai multe necunoscute ce sunt repede identificate sau ca fizica şi chimia unde experienţele de laborator confirmă sau infirmă o ipoteză fără drept de apel. Istoria permite, ba chiar este nevoită s-o facă, dacă este cu adevărat creatoare, avansarea unor ipoteze, a unor scenarii sau modele pe care cercetarea ulterioară le confirmă sau nu, uneori după decenii sau chiar secole. Istoriografia românească din ultimele secole a construit astfel de modele, unele (general) adoptate, altele respinse.

Întemeierea Ţării Româneşti de un voievod român de confesiune ortodoxă este unul din aceste modele general acceptate de istoricii serioşi. Părerile amatorilor, oameni (probabil, uneori) de bună-credinţă, dar fără formaţie ştiinţifică în domeniu, trebuie să rămână în domeniul lor, science fiction. În Franţa, un astfel de personaj a scris o carte la câţiva ani după moartea lui Napoleon I, în care „dovedea” că împăratul nu a existat şi că în realitate e vorba de un mit solar! Această carte este deci o pledoarie pentru profesionalism, pentru rigoare ştiinţifică şi pentru onestitate intelectuală. În sfârşit, last but not least, ea este realizarea parţială a unui proiect vechi de aproape cinci decenii. În 1966-67 eram student la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi voiam să fac o teză de licenţă (azi îi zice master, cred) cu profesorul Constantin C. Giurescu. Domnia sa m-a întrebat dacă aveam un proiect şi i-am răspuns că mă pasiona chestiunea întemeierii Ţării Româneşti. Am fost foarte decepţionat când profesorul m-a sfătuit să renunţ la el, deoarece era prea complex (pentru un tânăr de 20 de ani) şi mi-a propus să aleg o monografie de domn muntean : „de exemplu, Vlad Ţepeş!” Această propunere mi-a transformat complet existenţa (nu intru acum în detalii), dar nostalgia vechiului meu proiect nu m-a părăsit niciodată. Şi iată că îl văd realizat de Neagu Djuvara, dar, vai, în ce condiţii!

V.E.: Critica adusă „teoriei cumane” a domnului Neagu Djuvara este devastatoare. Demult nu am mai citit o deconstrucuţie atît de bine argumentată şi nuanţată. Care sînt argumentele centrale ale acestei critici?

M.C: Faptul că Basarab poartă un nume de origine turcă veche (cumană), nu înseamnă că era de această origine. Argumentele centrale ale acestei critici sunt înseşi documentele şi cronicile de epoca neglijate şi/sau ignorate de Neagu Djuvara, deşi sunt adunate şi publicate de peste 200 de ani. Faptul că Basarab poartă un nume de origine turcă veche (cumană), nu înseamnă că era de această origine, deoarece toate mărturiile contemporane şi posterioare precizează că era român şi ortodox. Nu există nici măcar un singur izvor care să afirme această aberaţie care a apărut în secolul 20 la unii istorici unguri. Iar numele lui de botez era Ivanco-Ioanco-Iancu, deci Ioan, un prenume care apare şi în familia Asăneştilor (Asan era porecla unuia din cei trei fraţi), întemeietorii celui de-al doilea ţarat româno-bulgar la 1185-6, care erau români (vlahi). Câţiva cneji şi nobili români din Transilvania secolelor XIV-XV poartă nume de această origine, ca şi un număr foarte restrâns de mari boieri munteni din secolele XIV-XVI. Dar aceasta nu înseamnă ca erau cumani, cum afirmă Neagu Djuvara, citând un filolog ungur de tristă amintire, un adevărat “Fachidiot”, pe care îl urmează orbeşte.

Este adevărat, şi nimeni nu contestă faptul că acest popor – de fapt o adunătură de triburi nomade purtând numele grupului dominant, aşa cum au fost hunii, avarii şi pecenegii – s-a instalat în Câmpia Dunării şi în nordul Mării Negre în secolele 12-13 unde au lăsat câteva urme în toponimie (vreo 300 din câteva mii si zeci de mii), câteva cuvinte în limba noastră, câteva morminte şi ceaune de fiert mâncarea. Alţii s-au refugiat în Ungaria de frica tătarilor şi s-au botezat catolici la 1238, urmaşii lor purtând nume creştineşti, astfel că, după această dată, singura indicaţie a originii lor este cea oferită de documente. Aceleaşi documente care spun că Basarab era român şi schismatic (ortodox), iar nu cuman şi catolic! Neagu Djuvara ignoră fenomenul de modă în antroponimie (nume de persoane), ca de altfel şi în îmbrăcăminte, tehnică, etc. Johnny Răducanu, un talentat cântăreţ de jazz, era oare american fiindcă purta acest prenume ? Sau comuniştii români care şi-au “botezat” copiii Vladimir, Zoia, Saşa, Serghei, Maia (de la 1 Mai) erau ruşi ? Sau românii din Ardeal şi din Basarabia maghiarizaţi sau rusificaţi de funcţionarii stării civile care făceau din Ion Janoş, şi respectiv Ivan, erau ei unguri sau ruşi ? Guadelupa şi Martinica sunt pline de oameni care se numesc Cezar, Iulius, ba chiar Cantacuzino, deoarece au fost botezaţi astfel de funcţionarii stării civile franceze al căror ghid era un dicţionar latin-francez. In plus, Basarab este un titlu, o funcţie în Imperiul mongol, în care cumanii, cei rămaşi în afara Ungariei, au fost înglobaţi după 1241.

V.E.: Susţineţi că medievalistica românescă este sub un asediu paraştiinţific. În ce constă acest asediu şi ce rol joacă domnul Djuvara cu a sa „teorie Neagu_Djuvaracumană” ultramediată în această problemă? Oare „cumanomania” nu e un soi de nouă „tracomanie”? Cum credeţi că se explică acest succes imens la public a „teoriei cumane” a domnului Djuvara? Şi de ce credeţi că răspunsurile mai multor istorici importanţi au rămas într-un con de umbră?

M.C.: Tracomania lui Iosif Constantin Drăgan şi cumanomania lui Neagu Djuvara nu pot fi puse pe acelaşi plan, deoarece cea dintâi avea, ca şi slavomania lui Roller, un substrat politic, pe când cea de-a doua este un fenomen de modă, aşa cum la Roma tinerii eleganţi din secolele 4-5 se îmbrăcau şi se coafau după moda “barbară” (gotică sau hunică). Tracomania a fost instrumentalizată de regimul naţional-comunist al lui Ceauşescu pentru a respinge, în numele unei antichităţi venerabile dar, vai, inexistente, moştenirea romană şi creştină care ne ancorează pe noi, românii, în Europa civilizată şi democratică. Tot aşa s-a întâmplat în Germania lui Hitler cu teoria germanismului arian impusă de regimul nazist ca dogmă ştiinţifică. Aceasta, potrivit principiului enunţat de Orwell : cine stăpâneşte trecutul controlează prezentul.

Cumanomania a apărut pe un fundal de criză existenţială politică şi economică, de neîncredere în elitele intelectuale şi în discursul lor. Ceea ce i-a dat curaj şi popularitate a fost, o spun cu regret, (mult prea) timida replică a istoricilor români din motive pe care nu e locul să le discut eu acum şi care ţin de demersul personal al fiecăruia din ei.

V.E.: În ultima perioadă, după ce domul Neagu Djuvara a scos mai multe cărţi de popularizare istorică, numele domniei sale a început să devină unul de referinţă în domeniul istoriei cel puţin pentru noi, profanii. Dumneavoastră afirmaţi tranşant că „Autorul se consideră o autoritate în materie de istorie universală, dar cunoştinţele sale provin din lucrări generale sau învechite, care nu ţin cont de cercetări mai recente.. etc” Unde este locul domniei sale în istoriografia românească? Cum se raportează lumea academică faţă de istoricul Neagu Djuvara?

M.C.: Este loc pentru toată lumea cu condiţia, ca la medici, să se respecte ierarhia între specialişti şi generalişti. L-am comparat pe Neagu Djuvara cu “unchiaşul sfătos” venit din lumi şi vremuri apuse, care povesteşte cu vervă şi talent istoria “neamului” pentru copii şi tineret, deci un vulgarizator al istoriei. Câtă vreme istoricii specialişti nu vor face efortul de a scrie pe înţelesul unor cercuri largi de nespecialişti, amatori de istorie, ca francezii Frantz Funck-Brentano, Fernand Braudel, Régine Pernoud, Jacques Le Goff, Georges Duby, Marc Ferro şi Emmanuel Leroy-Ladurie, sau ca numeroşi anglo-saxoni (citez doar pe Steven Runciman, Peter Brown, David S. Landes), cititorii români vor fi siliţi sau tentaţi să se adreseze lui Neagu Djuvara pentru a evita limbajul prea tehnic sau limba de lemn. Există apoi istorici care fac vulgarizare de bun nivel – în Franţa, Alain Decaux e cel mai cunoscut – dar care nu au pretenţia originalităţii şi în niciun caz nu-şi permit să ignore cu suficienţă documentele şi izvoarele sincere şi autentice.

Şi totuşi, în România, Neagu Djuvara a fost numit doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, dar în “laudatio” se vorbeşte mai mult de activitatea sa politică, diplomatică, de animaţie culturală şi caritativă. In orice caz, nu de Negru Vodă. Iar dacă ar fi să-l plasez în istoriografia română, l-aş aşeza între poligraful Dumitru Popescu (autor de nuvele istorice şi cu haiduci), Bucura Dumbravă (“Haiducul” şi “Pandurul”), Florian Christescu (“Istoria neamului nostru”) şi Dumitru Almaş (“Alei codrule fârtate”!).

Matei CAZACU (n. 1946), istoric francez de origine română. Licenţiat al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1969), diplomat al École  Nationalematei cazacu des Chartes din Paris (1977), doctor în istorie şi civilizaţia bizantină şi postbizantină al Universităţii Paris I Sorbonne Panthéon (1979), diplomat al École Pratique des Hautes Études (1984). Cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti, apoi la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, conferenţiar la Sorbona şi la Institut National des Langues et Civilisations Orientales INALCO, Paris. Autor a peste o sută de studii ştiinţifice, printre cele mai recente volume: L’Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale au XVe siècle, Geneva, 1988 (reed. 1996 şi 2006); Au Caucase. Russes et Tchétchènes, récits d’une guerre sans fin (1785-1996), Geneva, 1998; Histoire des Slaves orientaux. Bibliographie des sources historiques traduites en langues occidentales (Xe siècle -1689), Paris, 1998 (în colaborare); The Story of Romanian Gastronomy, Bucureşti, 1999; Des femmes sur les routes de l’Orient. Le voyage à Constantinople aux XVIIIe-XIXe siècles, Geneva, 1999; Basarabia, pământ românesc disputat între Est si Vest, 2 vol., Bucureşti, 2001 (în colaborare); Minuni, vedenii şi vise premonitorii în trecutul românesc, Bucureşti, 2003; România interbelică, Bucureşti, 2004; Dracula, Paris, Éditions Tallandier, 2004 (Premiul Thiers al Academiei Franceze); Gilles de Rais, Paris, 2005; România la 1900, Bucureşti, 2007; Un État en quête de nation. La République de Moldavie, Paris, 2010 (în colaborare); Frankenstein, Paris, 2011 (în colaborare).

matei-cazacu-basarab


Categorii

Istorie, NEWS (STIRILE ZILEI)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la ““BASARAB ERA ROMÂN SI ORTODOX”. Istoricii MATEI CAZACU si DAN IOAN MURESAN demonteaza aberanta TEORIE A ORIGINII CUMANE lansata de NEAGU DJUVARA

  1. Pe aceeași temă vă recomand un articol mai vechi, dar care face o scurtă incursiune în istorie care demontează teoria cumană a domnului Neagu Djuvara:
    http://www.ortodoxiatinerilor.ro/relevanta-istorie-prezent/18847-reintoarcerea-barbarilor

  2. Unde bate teoria cumană a lui Neagu Djuvara:
    ”Deşi vorbeşte despre întemeierea statului, deseori Neagu Djuvara, în mod voit, extinde teoria şi asupra formării poporului, ceea ce este cu totul altceva. Mai exact, noi, românii, abia odată cu fuziunea avută cu poporul cuman suntem cei de azi, până atunci fiind „în curs de formare”. Cui foloseşte asta: maghiarilor, care ar fi găsit în Transilvania nu români, ci daco-români, încă neformaţi ca popor! Este plin internetul despre consideraţii asupra originii noastre cumane. O eventuală „dovedire” prin probe ADN a origii turcice a lui Vlaicu Vodă ar declanşa o isterie anti-identitară. Cuplată cu daco-mania în curs de desfăşurare, ar conduce la o puternică deterioarare identitară (pentru românii pentru care mai contează lucrurile astea).

    Cumanii vestici au primit botezul catolic şi o vreme a funcţionat în zona Focşanilor o episcopie catolică a cumanilor, înainte ca aceştia să se refugieze în Ungaria, de teama tătarilor, care îi urmăreau după episodul Kalka. De aici se desprinde o altă teză, susţinută de ani de zile de profesorul de ştiinţe politice Daniel Barbu, cu argumente rizibile, precum inelul unui voievod din necropola de la Curtea de Argeş, care ar fi cu însemne catolice (probabil era cumpărat de la Buda) sau o ipotetică schimbare a numelui de către Nicolae Alexandru, şi anume că primii voievozi români din Ţara Românească erau catolici, potrivit analogiei erau cumani, deci erau catolici.”

  3. De acord cu ce spune dl cazacu, mai putin cu minimalizarea lui Djuvara, care are totusi un doctorat in filosofia istoriei la Sorbona, nu este chiar “unchiesul sfatos” care spune verzi si uscate la gura sobei.

  4. Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφια, philein și sophia, etimologie: dragoste de înțelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoașterea formelor și proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire și investigare, formată dintr-un ansamblu de noțiuni și idei, care tinde să cunoască și să înțeleagă sensul existenței sub aspectele sale cele mai generale, o concepție generală despre lume și viață.(Wikipedia)

    Chiar e un “unchies sfatos”, nu are nici o legatura doctoratul lui despre “conceptia generala despre istoria lumii si a vietii” cu studiile aprofundate facute de Istorici Adevarati.
    L-am auzit de cateva ori afirmand faptul ca TOTI oamenii de cultura pe care i-a avut Romania de-a lungul secolelor nu sunt de origine româna. Dupa cum vad la “moara cu brasoave” a lui djuvara incep a se macina si domnitorii…

  5. @Monica – M<ultumesc pentru definitia filosofiei de pe wikipedia. Dar de unde stii ce legatura are doctoratul lui cu studiile aprofundate facute de "Istorici Adevarati" (ca sa iti citez.. grafia gresita), ai cunostinta exact in ce au constat studiile doctorale ale dlui Djuvara ? Facute, apropo, cu Raymond Aron, o somitate, si, no offence, ceva mai cunoscut decat dl Cazacu…)
    Mie mi se pare teribil de superficial sa anulam intreaga personalitate si / sau opera a unui intelectual, numai fiindca nu suntem de acord cu una sau mai multe idei ale lui. Daca dl cazacu il contrazice cu argumente, cu atat mai bine, nici mie nu imi place ideea "cumanitatii" Basarabilor. Dar asta nu inseamna ca Djuvara nu este un istoric "adevarat". Nu cumva este si ceva invidie, la detractorii lui ? Fiindca este atat de cunoscut si citit si apreciat si publicat.. fiindca scrie cu talent si e atragator, fiindca vorbeste la fel de atragator…. O invidie tipic romaneasca.

  6. @Vranceanu:

    Cazacu nu este tocmai lipsit de realizari, totusi. Nu trebuie sa fie vorba de invidie, uneori chiar te poate revolta promovarea agresiva a unor prostii lipsite de orice valoare stiintifica.

  7. Sa ne amintim si de alte aberatii imense emise de acelasi “mare” istoric:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/12/04/neagu-djuvara-ortodoxia-si-inapoierea-demontare-mit/

  8. Pt Vranceanu: Djuvara nu este istoric. Punct. Ce este aşa de greu de priceput? Iar dacă ideile lui (câteva) care nu ne plac conduc la o denigrare programtică a poporului român sau a istoriei sale, a Ortodoxiei chiar, atunci poziţia sa se schimbă radical. El practic face o apologiei a civilizaţiei vestice- am citit câteva cărţi mai recente ale lui.
    Adevărat, este un om integru încă, cultivat, diplomat, are un discurs fermecător, are experienţă de viaţă şi alte asemenea. Cinste lui. Dar pt acestea să nu ne facem că nu le vedem şi pe celelalte. Şi eu l-am ascultat de multe ori Sâmbătă dimineaţa (RRA) cu plăcere, dar pt aceasta nu pot fi de acord cu tezele lui aberante cu privire la poporul român şi la BOR.

  9. Cristian: dar cine a decretat ca Djuvara nu este istoric ? Tu ? dar ce este
    un om care are studii de istorie, in special un doctorat in istorie la Sorbona, si mai multe carti de istorie publicate, eu cred ca este istoric, tu ce crezi ?

    Nici eu nu sunt de acord cu unele dintre ideile lui, de exemplu cu ideile gresite despre ortodoxie, cu ideea cumanilor (pe care totusi si-a argumentat-o…), dar nu cred ca si-a propus sa isi denigreze poporul si tara. Este un om educat inainte de comunism, are cetatenie franceza si familia in Franta, de ce ar sta la 97 de ani in Romania ca sa o denigreze ? Nu are niciun sens. Mai degraba cred ca are unele idei eronate in care crede sincer. Nu este de admirat neconditionat dar nici de demolat, cred.

  10. Mai sunt si batrani, multi, ce imbatranesc degeaba, Djuvara Neagu e unul dintre ei.

  11. Macar are stil. Ceea ce in Romania lipseste aproape complet.

  12. Acest raspuns seamana cu o vorba: “minte-ma frumos!”….
    Dar el o face mai degraba intr-un mod agresiv.
    Mie, in momentul in care l-am auzit- in repetate randuri- afirmand faptul ca oamenii de seama ai culturii romane nu sunt romani- NICI UNUL- chiar m-am gandit ca i-a folosit doctoratul dat cu Raymond ARON care, apropo,{sau a propos, conform grafiei franceze ;)}, are studii “aprofundate” de “istorie”: Raymond Claude Ferdinand Aron (n. 14 martie 1905, Paris – d. 17 octombrie 1983, Paris) a fost un filosof, sociolog și politolog evreu francez.

    A studiat filosofia la prestigioasa École Normale Supérieure din Paris (1924–1928), unde a fost coleg cu Jean-Paul Sartre. Și-a început cariera universitară în Germania (1930–1933), asistând în mod direct la ascensiunea nazismului. Mobilizat în 1939, a participat la Războiul ciudat (drôle de guerre), apoi – în exil, la Londra, – a fost redactor-șef al ziarului La France libre. După război, a împletit jurnalismul cu activitatea universitară: a fost editorialist la Combat (1947), Le Figaro (1947-1976), L’Express (1976-1983); a ținut cursuri la Collège de France, Institut d’Etudes Politiques, École Nationale d’Administration, École Pratique des Hautes Études și la Sorbonne. (tot Wikipedia, bat-o vina!)

  13. E adevarat ca pentru romani conteaza mai putin sangele cat limba romana vorbita nativ si credinta ortodoxa ca elemente identitare dar, dupa cum ii arata portretele, nici Vlad Tepes si nici Mihai Viteazul nu arata precum dacii de pe columna… Chiar si romanul Henri Coanda era din familia princiara franceza de Conde (undeva, demult, inrudita cu Bourbonii) si asta nu l-a facut mai putin roman desi pentru cine il vrea neaparat francez el poate fi si francez. Mihai I de Romania e roman mai putin prin sange si mai mult prin insusi faptul de a fi roman, desi daca vrea cineva neaparat il poate numi si Hohenzollern fara sa greseasca prea mult. Cantacuzinii la fel, Dumitrasco Cantacuzino era grec din Fanar in timp ce Serban Canatacuzino era boier roman get – beget; si totusi faceau parte din aceeasi familie…
    Nu mai bine n-am mai fi atat de categorici cu lucrurile pe care nu le putem stapani deplin, fie specialisti, fie generalisti? Din onestitate intelectuala, macar.

  14. Daca mergem pe acest rationament gasim peste tot in lume inrudiri intre familii princiare sau mai putin princiare,apoi mergeti si intr-un sat de moti, nu seamana toti, pe Columna era sculptat un prototip: dac= barba si caciula(pileus), lucrul acesta nu inseamna ca erau trasi la xerox.
    Din onestitate intelectuala domnul despre care vorbim ar trebui sa nu mai fie atat de ferm in tot ceea ce spune, citindu-i cineva cartile si interviurile ajunge inevitabil la concluzia ca are ceva cu neamul nostru. Ma repet, l-am auzit cu urechile mele cand a spus ca romanii nu sunt in stare(aceata a fost exprimarea) sa dea oameni de seama, TOTI au fost de alte etnii!!! Aici am dreptul sa fiu foarte categorica, l-am auzit!!!
    Si… intre un istoric cu studii de specialitate (Matei Cazacu- doctor in ISTORIE la Sorbona, si documente de necontestat si un licentiat in litere si doctor in drept, pe cine sa cred, oare???!!!

  15. Eu va cred ca l-ati auzit, oricine are dreptul la propriile dezamagiri, chiar si Neagu Djuvara. Eu nu-i cunosc in amanunt teroria privind cumanii in tarile romane, nu i-o apar si nici nu vad cum se poate trage din ea concluzia ca daca cumanii au intemeiat Tara Romaneasca atunci nici un om de cultura roman nu a fost roman. Dar stiu si eu cum arata portretul lui Vlad Tepes si ma pot gandi ca ceva adevar este in originea turanica a unor familii domnitoare romanesti (as sublinia romanesti, dar nu cunosc cum se face). Asta nu-i face insa mai putin romani, intrucat identitatea romaneasca nu se masoara in ADN ci in limba si credinta ortodoxa.
    Eu doar imi pun intrebari cand ii vad pe unii profesori doctori cum se comporta unii fata de altii precum boxerii la cantarul oficial iar cititorii lor precum suporterii de pe stadion: ce spune celalalt si ce face el este 100% rau si gresit, numai cel pe care il sustin eu are dreptate si e bun, curat si fara de greseala.
    Si daca nu mergeti pe rationamentul meu, atunci Nicolae Steinhardt ce a fost, evreu sau roman?

  16. @Monica:

    cand si unde l-ai auzit? Da-ne si noua un link, o trimitere, ceva…

    Nu e o cerere prezumtioasa: sincer, chiar vreau si eu sa ma limpezesc un pic in acest controversat subiect.

  17. Pentru Doroteea:
    L-am auzit acum doi ani intr-un interviu pe TVR Cultural si nu mi-a placut lejeritatea prin care reportera a trecut la alta intrebare, apoi l-am auzit intr-un alt interviu gasit pe net(acesta nu stiu din ce an era), dar nu stiu link-ul, nici nu m-am gandit sa-l notez, ajunsesem acolo din alte link-uri.
    Pentru Titus L:
    Nu m-ati inteles: l-am auzit cand a zis ca romanii nu sunt in stare sa dea oameni de cultura, nu e firesc sa crezi ca are ceva cu romanii? ca ii subestimeaza? Iar acum romanii nu sunt in stare sa aiba conducatori romani? Dovediti istoric prin cercetari si documente ca sunt romani? Iar ne subestimeaza ca neam!
    Si pe baza a ce concluzioneaza NJ? Pe baza studiilor FILOLOGICE facute de un “prieten” ungur: Laszlo Raszony care spune ca : “în niciun caz, cnezii şi voivozii slavo-români şi creştini nu şi-ar fi botezat copiii cu asemenea nume “.
    Pe aceasta logica domnul Matei Cazacu spune:
    “deşi se proclama român “neaoş”, Neagu Djuvara este el însuşi…cuman sau mai degrabă peceneg (frate al cumanului, cum au fost şi uzii, găgău(t)zii şi multi alţii). Cum ? Păi, foarte simplu căci răspunsul ni-l da chiar domnia sa : prenumele lui deriva de la etniconul Peceneagu, devenit, în româna veche, Beșineagu, iar apoi, din motive de eufonie, prima parte urât sunătoare a numelui s-a evaporat şi a rămas… Neagu. Căci, urmând logica domniei sale, dacă un om (exemplu Basarab I) poarta un nume turc, cuman, el este cuman. Așa şi el, oricât se pretinde “român neaoş”, cine ştie din ce bascac pecenego-cuman se trage.”
    Pentru a citi intreaga argumentatie, bine pusa la punct, a domnului istoric va rog cititi “Revista istorica” nr. 1-2 pe 2008, p. 49-58.

  18. Monica: Nu, nu, Neagu Djuvara se declara urmas al unui neam cuman in mod explicit in cartea sa “Ce au fost marii boieri in Tara Romneasca”, unde face genealogia propriei familii pe linie materna. Dar tot acolo, tot Neagu Djuvara spune ca intemeierea statelor romanesti nu este lucrarea voievodului descalecator, ci a marilor familii boieresti romanesti care sunt mentionate in documente unguresti si franceze anterioare intemeierii voievodatelor romanesti ca fiind “terra majores”, adica mai marii tarii. Cu alte cuvinte, boierii si-au urcat in scaun un voievod si nu voievodul a facut pe marii boieri. Ma rog, face acolo o apologie a aristocratiei romanesti, incercand sa arate ca ea a existat chiar daca nu avea titluri nobiliare de conti, marchizi, duci etc., avand aceeasi caracteristica endogama ca si aristocratia occidentala si ca de fapt destinul tarilor romane a fost in mana acestor aristocrati si a familiilor lor chiar pana in perioada interbelica, aproape neintrerupt.
    Nu stiu ce a zis Neagu Djuvara la radio, va cred ca ati spus ceea ce ati auzit, dar mi-e greu sa cred ca ati auzit exact ceea ce a spus Neagu Djuvara. Brancusi, daca e sa ne gandim doar asa, rapid, a fost roman taran. E adevarat insa ca in Romania el nu a fost apreciat, a fost nevoie sa devina francez ca sa ne mandrim si noi cu el si cred ca multi nici nu inteleg de ce o facem. Poate ca in acest destin “romanesc” al oamenilor de seama romani se gaseste sursa vorbelor lui Neagu Djuvara pe care le-ati auzit. O fi fost poate o exprimare mai putin reusita sau, altfel, pot pune pe seama varstei sale inaintate.
    Cat priveste pe cumani, chiar si in teoria lui Neagu Djuvara (de care stiu, dar nu am citit-o cu atentie) e vorba ca acei cumani au intemeiat state romanesti si nu cumane. Peste sute de ani, Regatul Romania nu era un stat mai putin romanesc doar pentru ca aveam rege pe Carol I, un german. Dimpotriva, as putea spune, am avut un rege de neam german tocmai pentru ca aveam un stat prea romanesc.

  19. Monica: dar acum, dupa o noapte dormita scurt, am vazut si eu ca Neagu Djuvara chiar are o obsesie cumana. Cred si sper ca e din cauza varstei, altfel, Neagu Djuvara este destul de clar un teoretician al patternurilor in istorie. Specific, in cazul istoriei romanilor, este un fel de post-cronist, pozitie dupa parerea mea la fel de gresita ca si protocronismul si sincronismul atat timp cat te tii scai numai de una dintre ele. Fara discutie, e un “generalist”, unele amanunte ii scapa sau le interpreteaza gresit (si chiar tendentios, ca sa ii dea bine la teorie), dar nu trebuie uitat ca “specialistii” sunt acei medici care te trateaza de o boala imbolnavindu-te de alta.

  20. Pingback: GALCEAVA A ISTORICILOR SAU TEZE ISTORIOGRAFICE CU SUBSTRAT POLITIC? Voievodul Basarab I, intemeietorul Tarii Romanesti, de la CUMAN CATOLIC la IMPARAT ORTODOX ROMAN - Recomandari
  21. Pingback: DIN MAINILE VALAHILOR SCHISMATICI. File de istorie despre prigonirea ortodocsilor de catre imperialismul papalo-ungar - Recomandari
  22. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  23. Pingback: Ioan Scurtu – critici dure adresate DEMITIZATORILOR DE SERVICIU | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare