“Adevarul” promoveaza TEORIA ANTIROMANEASCA a lui Roesler cu privire la originea si crestinarea romanilor

10-07-2012 11 minute Sublinieri

Biserica de la Densus, un vestigiu istoric in sine care contrazice teoria lui Roesler

Biserica Ortodoxă Română se consideră a fi întemeiată de Sfântul Andrei. Însă problema continuităţii creştinismului la nord de Dunăre a provocat controverse nerezolvate pe deplin nici astăzi.

În anul 1871 apărea la Leipzig, în Germania, cartea „Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României”, semnată de geograful austriac Robert Rösler. Lucrarea nu prezenta idei originale, fiind de fapt o sinteză a unor teorii privindu-i pe românii care circulau în spaţiul austro-ungar.

Teoria lui Rösler susţine că poporul român şi limba română s-au format în Peninsula Balcanică în perioada Evului Mediu timpuriu, după care populaţia a migrat la nord de Dunăre, la începutul celui de-al doilea mileniu creştin.Tot de la sud de Dunăre ar fi aflat românii şi cuvântul lui Hristos, de la populaţiile slave din zonă, susţine Rösler. De peste o sută de ani, istoricii, arheologii, lingviştii şi teologii români se întrec să probeze caracterul „fantastic” al teoriilor austro-ungare.

Migratorii erau creştinii din Dacia

Dar dacă Robert Rösler a avut dreptate? Despre ce creştini la nord de Dunăre discutăm după retragerea Imperiului Roman din Dacia, în 275? Atât sursele arheologice, cât şi izvoarele istorice îi „pierd” pe daci după retragerea romană. Nordul Dunării a devenit o zonă extrem de periculoasă, în care popula­ţiile migratoare făceau raiduri de pradă şi de cucerire.

Oricum, în perioada Daciei romane, doar locuitorii oraşelor fuseseră creştini. Nu erau autohtoni, venind de aiurea pentru a asigura funcţionarea statului. Aceşti creştini s-au retras odată cu armata romană. Nu avem informaţii credibile care să ne confirme că populaţia rămasă în Dacia după retragere era creştină!

Totuşi, creştinismul nu a dispărut de la nordul Dunării. Începând cu anul 251, înainte de plecarea ostaşilor romani, în Dacia au pătruns migratorii goţi. Deşi aceştia erau de neam germanic şi păgâni, cuvântul lui Dumnezeu ajunsese şi la ei, în perioada în care vieţuiseră temporar la nord de Marea Neagră.

Cu ocazia sinodului ecumenic de la Niceea, din anul 325, este menţionat un anume episcop Teofil al Gothiei. În acea vreme, ţara goţilor era plasată la nord de Dunăre. Istoricii sunt de părere că, în perioada şederii în fosta Dacie, goţii s-au creştinat masiv. Şi-au întemeiat chiar un alfabet propriu, prin intermediul căruia au început să traducă texte creştine. Neamul goţilor a dat bisericii creştine şi un martir. În prejma Paştelui din anul 372, Sfântul Sava a fost înecat în apele râului Buzău, căzând victimă persecuţiilor contra creştinilor.

Prezenţa goţilor la poalele Carpaţilor a fost de scurtă durată. În anul 376, ei au fost înfrânţi de huni şi s-au mutat la sud de Dunăre. De acolo şi-au continuat ulte­rior periplul prin Europa. Nici hunii nu au stat mult în fosta Dacie. Au fost îndepărtaţi de migratorii gepizi, care, la rândul lor, au părăsit zona din cauza presiunii avarilor.

Marea migraţie slavă

Primii migratori la Dunărea Inferioară n-au influenţat cu nimic creştinismul românilor. Au fost prezenţe trecătoare pe aici. Însă în secolul al VI-lea este atestată invazia slavilor, care încet-încet au ocupat Europa Centrală şi Peninsula Balcanică. Spre deosebire de alţi migratori, slavii au rămas în această zonă a continentului până astăzi.

Slavii n-au avut nici ei o viaţă uşoară în Balcani. Peste ei au venit bulgarii, o populaţie turcică din zona râului Volga. Migratorii bulgari au marcat pentru totdeauna istoria regiunii. În anul 864, regele lor, Boris I, s-a creştinat, după o înfrângere în faţa împăratului bizantin Mihail al III-lea. Ulterior, sub presiunea bizantinilor, puterea bulgarilor la sud de Dunăre a slăbit, iar în următoarele decenii după creştinare au fost asimilaţi de populaţia slavă. Slavii sud-dunăreni au luat denumirea generică de bulgari, în amintirea foştilor migratori de la Volga, care, la un moment dat, înspăimântaseră Constantinopolul.

Imperiul Bizantin s-a implicat activ în creştinarea slavo-bulgarilor. Împăraţii simţeau că prin religie îşi puteau controla adversarii. Tocmai de aceea, în Bizanţ s-au pus bazele unui alfabet al slavilor. Acesta a fost întemeiat de fraţii Chiril şi Metodiu, la sfârşitul secolului al IX-lea.

Nu este clar dacă fraţii Chiril şi Metodiu erau greci ori slavi, însă au dus o luptă temerară de culturalizare a lumii slave. Cei doi au întemeiat şcoli în limba slavilor, au tradus primele texte creştine în slava veche etc.

Cine ne-a creştinat, de fapt?

Paradoxal sau nu, după întemeierea grafiei slavone şi dezvoltarea culturii slave, populaţia romanică de la nord şi de la sud de Dunăre reapare în istorie! Începând cu secolul al X-lea avem informaţii despre o populaţie creştină din zonă care vorbea o limbă de origine latină. Ultimele referiri despre urmaşii dacilor şi geţilor datau din secolul al  VI-lea, când Dobrogea a ieşit din sfera de influenţă a Bizanţului datorită invaziei avaro-slave.

Dar cine creştinase populaţia romanică din Balcani? Tradiţia bisericească de la noi susţine că nu era nevoie de o creştinare, deoarece românii cunoşteau cuvântul lui Hristos de la  apostolul Andrei, care venise să predice în ţinuturile lor. Este puţin probabil să se fi întâmplat aşa.

Un răspuns competent cu privire la problema în cauză a oferit Petre P. Panaitescu, cel mai important slavist al culturii române. Panaitescu a constatat că după destrămarea regatului slavo-bulgar, între anii 971 şi 1081, unii preoţii s-au refugiat la nord de Dunăre, pentru a se apăra de pericolele din Balcani. Marele slavist presupune că aceşti preoţi au întâlnit în fosta Dacie o populaţie creştină, care nu era însă organizată. În sprijinul tezei sale, Panaitescu aduce argumentul că la români termenii care desemnează credinţa au origine latină. Însă terminologia bisericească este exclusiv de natură slavonă, cea ce l-a făcut să afirme că biserica creştină românească, ca instituţie, a fost fondată de către slavi în secolul al XI-lea.

În consecinţă, Petre P. Panaitescu admite că slavii au adus biserica creştină în mijlocul românilor. Însă respinge teoria lui Rösler, fiind de părere că la nord de Dunăre a existat o populaţie de origine latină din Antichitate până în Evul Mediu, care doar a fost organizată bisericesc de slavi. În niciun caz românii n-au venit creştinaţi de la sudul Dunării la sfârşitul primului mileniu creştin. Să fi fost oare aşa?

“Conform ritualului funerar relevat de săpăturile arheologice, primele prezenţe creştine pe teritoriul actual al României apar abia în secolul al IX-lea.”
Ion Motzoi-Chicideanu arheolog

Românii şi-au luat oile şi credinţa şi s-au mutat la nord de Dunăre

După retragerea romană din Dacia, în a doua jumătate a secolului al III-lea, informaţiile despre creştini sunt foarte puţine. Cele mai sărace dovezi în acest sens sunt cele arheologice, care, în mod normal, ar trebui să suplinească lipsa izvoarelor scrise.

Puţini specialişti în istorie veche se lansează în explicarea fenomenului. Discutând cu arheologul Ion Motzoi-Chicideanu am aflat şi cauza. Istoricii şi arheologii români se tem de oprobiul public dacă ar interpreta onest situaţia din teren, deoarece ar putea fi acuzaţi că susţin teoria lui Rösler.

O populaţie pastorală

În opinia lui Motzoi-Chicideanu (arheolog la Institutul de Arheologie din Bucureşti din 1979), după anul 275 populaţia romanizată din Dacia s-a retras la sud de Dunăre, împreună cu administraţia şi armata Romei. Adică teoria lui Rösler nu este o teorie, ci realitate, insistă domnia sa. Arheologul ne spune că nu este nimic ciudat în migraţia daco-romanilor spre sud. Era un fenomen des întâlnit în epocă, datorită invaziei altor popoare din nordul şi estul Europei. În Peninsula Balcanică, populaţia romanizară ar fi dus un mod de viaţă de subzistenţă, în care pastoralismul reprezintă o componentă foarte importantă.

Ion Motzoi-Chicideanu observă că, pornind din zona lacului Ohrida spre oraşul Niş, şi până la Sofia, întâlnim un relief care se aseamănă, prielnic pentru creşterea animalelor. El face referire la existenţa în sudul Bulgariei a unei localităţi celebre la sfârşitul mileniului întâi, Eskibazar, care în turceşte înseamnă Târgul Vechi. Eskibazar devenise la un moment dat un fel de centru, de aglomerare, pentru românii sud-dunăreni. Stăteau o perioadă acolo, se odihneau, apoi îşi luau oile, banii, armele, femeile şi plecau iarăşi către nordul Dunării.

Migraţia se făcea în funcţie de resurse şi în funcţie de presiuni. Fenomenul a fost accentuat când s-a impus legea islamică în zonă. Cea mai mare parte a  populaţiei de origine latină a refuzat plata pe credinţă, haraciul. S-a mutat definitiv la nord de Dunăre.

Creştini fără biserică

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu este de părere că românii au venit de la sud de Dunăre creştinaţi. El evită să vorbească despre biserica creştină ca instituţie. Noţiunea de biserică e foarte complicată, insistă domnia sa. Iniţial i s-a spus „eclesia”, comunitate, ceea ce însemna că nu avea o ierarhie atât de aspră, riguroasă şi intransigentă.

În „eclesia”, oamenii erau mai blânzi, mai permisivi, mai îngăduitori. Nu ştim care le era organizarea. S-au cercetat multe aşezări rurale din epocă, dar nu s-a descoperit nicio biserică încă. Nu aveau biserică în înţelesul de clădire. Şi nici nu aveau nevoie. Sistemul religios, dintotdeauna, a fost o formulă creată pentru a asigura solidaritatea intracomunitară, şi, în acelaşi timp, solidaritatea faţă de competiţia extracomunitară. S-au reglat anumite tensiuni, cum ar fi problema testimonială –  cine moşteneşte, care este cuantumul zestrei etc. Primii creştini mai aveau nevoie şi de reguli de căsătorie foarte stricte, care să asigure relaţiile dintre membrii comunităţii. S-au creat relaţiile de rudenie – rudenia spirituală, specifică mai degrabă comunităţilor rurale, care duce la o apărare a neamului respectiv extraordinară. Fiecare membru al neamului este obligat să-i apere pe ceilalţi din neam.

Ca instituţie, Biserica a apărut mult mai târziu şi a stricat oarecum solidaritatea primară a creştinilor. Prin biserică s-au creat reguli stricte, care nu serveau totdeauna intereselor comunităţii. În primul rând, Biserica s-a aliniat intereselor politice ale statului, care avea nevoie să-i controleze pe oameni, mai susţine ar­heologul.

Nota noastra:

Dupa ce au inceput “bine” serialul dedicat crestinismului romanesc, citand din masonul di Bernardo si sustinand teza ca nu Apostolul Andrei ar fi increstinat, primul, poporul (daco)roman, cotidianul Adevarul comite, de aceasta data, o grava siluire a istoriei romanilor, care poate fi cu usurinta trecuta la categoria “propaganda anti-romaneasca.

Spunem acest lucru din doua motive:

1. Articolul sustine teoria lui Roesler, teza istorica folosita de toti cei care vor sa demonstreze ca poporul roman s-a format tarziu, in istorie, si, mai ales, ca NU SE AFLA IN TRANSILVANIA mult inainte de venirea ungurilor.

2. Modul in care sustine aceasta teorie, citand un singur arheolog care, la randul sau, nu aduce probe si indicii istorice solide, ci o serie de consideratii ideologice care, in plus, bat si impotriva Bisericii, operand o separatie nejustificata intre institutie si comunitate.

Sa le luam pe rand.

1. Teoria lui Roesler

Cf. Wikipedia:

Teoria lui Roesler (sau Teoria lui Rösler) este o teorie potrivit căreia poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde o mare parte a populației a emigrat la nord de fluviu. Această teorie însă nu a fost inițiată de istoricul austriac (german din Sudeți) Eduard Robert Rösler, însă poartă numele său, ca urmare a publicării în 1871 a cărții sale “Romänische Studien”.

Această teorie se consolidase prin lucrările unor precursori (ca de exemplu Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel). După Rösler, teoria a fost preluată și de alți istorici, contemporani, precum și din generații ulterioare (de exemplu marele istoric ungur Pál Hunfalvy, de asemenea de origine etnică germană, cu numele real Paul Hundsdorfer).

Lucrările din secolele secolul XVIII și secolul XIX au apărut, semnificativ, pe fundalul eforturilor românești de emancipare din Transilvania și Banat, populația românească pe atunci încă nefiind recunoscută ca națiune. Luările de poziție românești subliniau vechimea locuitorilor români din regiunile respective ale imperiului și descendența din coloniștii romani din antichitate. Vezi în acest context, spre exemplu, memorandumurile adresate curții de la Viena și intitulate Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae.

În principal, teoria lui Roesler are la bază ipoteze și speculații ce au în vedere – între altele – scurtimea prezenței administrației romane în regiunile Daciei nord-danubiene; faptul că stăpânirea romană a durat cu secole în plus în provinciile balcanice sud-danubiene; vocabularul comun româno-albanez, care în concepția susținătorilor teoriei s-ar fi datorat exclusiv unei conviețuiri timpurii între protoromâni și albanezi; la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase.

Roesler a ales perioada imediat următoare marii invazii mongole (1241) ca probabilă pentru o imigrare majoră, dată fiind rarefierea puternică a populației cauzată în nordul Dunării de incursiunile armatelor mongole, cât și procesul de slavizare a imperiului româno-bulgar din acea epocă. Demonstrarea imigrării românilor după cucerirea Transilvaniei de către unguri trebuia să justifice o dată în plus politica de maghiarizare forțată dusă de Ungaria după realizarea în 1867 a dualismului austro-ungar în cadrul imperiului austriac și lipsa de drepturi naționale de până atunci.

Contestatarii teoriei roesleriene, majoritatea istoricilor români, au contrapus acesteia teoria continuității populației daco-romane pe întregul teritoriu de astăzi al României, pe lângă celelalte teritorii ale fostelor regiuni imperiale romane relevante pentru etnogeneza românilor: Pannonia, Illyricum, Dardania, cele două Moësii, Moësia superior, Moësia inferior, și cele două Dacii sud-dunărene, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea. Între timp, numeroase dovezi arheologice din secolul XX au venit în sprijinul celor care susțin teoria continuității în fostele provincii romane situate în nordul Dunării. (…)

Dimitrie Onciul despre teoria lui Roesler

Cronicari și istorici (p. 93-121).

Argumentul a silentio, adus în contra aflării Românilor în Dacia Traiană, care se bazează pe lipsa știrilor istorice despre acest popor timp de aproape 1000 de ani dupa retragerea aureliana este obiectul acestui capitol. În contra acestui argument, Dimitrie Onciul susține mai întâi că Românii au fost confundați cu popoarele ce stăpâneau Dacia sau sunt amintiți sub denumiri arhaice, aducând și câteva probe din timpuri mai târzii, unde asemenea amestecare este foarte probabilă sau chiar vederată.

Afară de aceasta, este cu atât mai puțin de mirat că scriitorii bizantini nu fac amintire timp îndelungat despre Românii din stânga Dunării, când vedem că Românii din imperiu, unde ei locuiau până în vecinătatea cea mai apropiată de capitală, nu se află amintiți ca popor deosebit sub numele de Vlahi, decât pentru prima oară la anul 976. Cât timp Vlahii nu luară de sine înșiși parte însemnată la întâmplările istorice, ei n’au fost luați în seamă de scriitorii acelor timpuri. Deci argumentul a silentio nu dovedește nimic pentru neființa Românilor în Dacia.

Dar nici nu este adevărat că Dacoromanii nu s’ar afla amintiți în istorie înainte de secolul XII. Cel mai cunoscut cronicar, care face asemenea amintire, este Anonimul Notar al regelui unguresc Béla. Acesta spune că Ungurii la venirea lor nu numai c’au aflat pe Români în Ardeal, dar și un principat românesc în această țară sub ducele Gelou, care a fost învins de Unguri. Roesler n’a știut cum să se mântuiască de această piedică pentru teoria sa, decât declarând pe Anonymus, pe care-l făcuse notarul celui de pe urmă Béla (al IV, 1235-1270), ca falsificator.

D. Xenopol nu se rostește asupra timpului acestui cronicar, dar îl ia în apărare în contra lui Roesler, susținând că învinuirile din partea acestuia sunt parte îndreptățite, parte însă prea întrecute. Unde Notarul urmează tradiției naționale, cronica lui conține un adevăr istoric; numai amănunțimile pot fi false sau închipuite. Nicidecum nu se poate însă admite ca el să fi scos din fantazia sa popoarele și statele din Ungaria și Ardeal, numite ca existente la venirea Ungurilor, – aceasta atât de puțin cât și cealaltă părere a lui Roesler că Ungurii n’ar fi venit, cum o spune Anonymus în acord cu tradiția ungurească, prin Carpații răsăriteni ai Ungariei superioare, – cale cunoscută lor de mai nainte, când veniră într’ajutor Francilor în contra Moravilor, – ci pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de seamă mărturia cronicarului rus Nestor (pe la 1100), – observată de d. Xenopol chiar și în critica sa dintâi (p. 170) – care cronicar întărește în această privință pe deplin spusele lui Anonymus, punând intrarea Ungurilor, ca și acesta, în regiunea nord-estică a Ungariei. (10)

Cât pentru Românii ardeleni, Notarul lui Béla află adeverire mai puternică tot prin acest Nestor, a cărui cronică spune că, intrând Ungurii în țara lor de-acum, ei au avut luptă cu Vlahii și Slovenii ce locuiau aicea. Obiecția lui Roesler că acești Vlahi ar fi Francii germani, care stăpâneau atunci Pannonia, d. Xenopol o respinge cu desăvârșire, demonstrând din cronica lui Nestor că cronicarul cunoștea pe Franci, Germani, Romani ș.a. sub numele lor proprii, deci Vlahii lui ungureni nu pot fi alții decât Românii. (11) Ființa acestora în Ungaria înainte de venirea Ungurilor vedem c’o afirmă și cronicarul Simon de Kéza [Kézai Símon] (pe la 1285), la care se află încă și tradiția despre originea Vlahilor dela coloniile romane de aici cum și despre continuitatea lor.

Această tradiție, pe care punem mai mult temeiu decât aflăm în opul d-lui Xenopol, o cunoaște și cronograful bizantin Kinnamos din secolul XII, care spune despre Vlahii de pe râpa stângă a Dunării, ce-i amintește la a. 1167 în războaiele împăratului Manoil în contra Ungariei, că: ei sunt vechii coloni din Italia. Sofistica lui Roesler, care voiește să înlătureze și această mărturie clară, zicând că aici ar fi înțeleși Vlahii din cea parte a Dunării, o aflăm combătută destul de temeinic, susținând autorul că așezările acestor Români se aflau în Moldova. (12)

Sprijinul cel mai puternic în contra acelei argumentații silite a lui Roesler este, pe lângă interpretarea naturală a textului, mai ales dovada adusă de d. Tomaschek din Nicita Choniates [latinizat: Acominatus], contemporanul lui Kinnamos, care amintește la același timp pe Vlahii din stânga Dunării ca locuind până în vecinătatea Galiției. (13)

Dar nu numai vecinii Dacoromanilor mărturisesc, în cele dintâi știri despre aceștia, vechimea acestui popor în țara lui. Cunoștința aceasta o aflăm și’n poemul german Nibelungenlied, unde Vlahii cu ducele lor Ramunc (explicat de d. Xenopol ca transformare germană a numelui Roman) se află amintiți în suita lui Attila. Poemul fiind sfârșit în forma sa de-acum pe la capătul secolului XII, d. Xenopol susține cu bun temeiu că amintirea Vlahilor nu poate să fi intrat în el mai târziu decât pe timpul cruciadei întâia (1096) sau cel mult al celei a doua (1146). Deci avem și aici o mărturie destul de timpurie despre vechimea poporului român în părțile Daciei.

în:

Dimitre Onciul, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței Românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenopol, 1885-86

[Note de subsol în lucrarea lui D. Onciul:]

  1. 9 Vezi Dummler, Piligrim von Passau und das Erzbisthum Lorch, Leipzig, 1854. Cf. Wattenbach, Deutschlands Geschichtsquellen im Mittelalter, Berlin, 1877, tom. I, pp. 44 și 326, unde se află toată literatura asupra falsificatului.
  2. 10 Adaug aici că asupra acestei întrebari a publicat Pauler în revista ungureasca ”„Századok”” 1880 (cf. Sybels Historische Zeitschrift, 1882, p. 343), un studiu, prin care respinge cu totul părerea lui Roesler, susținând tradiția veche despre calea Ungurilor.
  3. 11 D. Xenopol citează aici pe editorui Schlözer (1805) și traducătorul Leger (1884), care susțin de asemenea că acești Vlahi sunt Românii.

Adaug la aceste că și renumitul slavist Miklosich, căruia îi mulțămim de cea mai bună ediție a cronicei lui Nestor (1860), este de această părere. Vezi Slavische Elemente im Rumänischen, Denkschriften der K[aiserlichen] Akad[emie] d[er] Wiss[enschaften], Wien, 1862, p. 2.

  1. 12 Cf. Dragoș și Bogdan, Convorbiri literare|Conv[orbiri] lit[erare], 1884, tom. XVIII, p. 259, unde susțin că partea mai mare a acestor Vlahi se afla mai probabil în Valahia decât în Moldova.
  2. 13 Datele acestor cronografi sunt schimbate, fiind pusă știrea lui Kinnamos la a. 1161, și cea a lui Nicitas Choniates la a. 1167.

Războiul, de care este vorba la Kinnamos, s’a petrecut la a. 1167; iar știrea lui Nicitas Choniates este pusa de d. Tomaschek la a. 1164, iar de d. Jung, la a. 1160.

Pe langa Onciul, si Xenopol a demonstrat falsitatea tezei lui Roestler precum si Nicolae Iorga, pentru a aminti doar pe cei mai mari istorici. O prezentare a argumentelor aduse de Onciul si Xenopol se gaseste si in acest articol din Historia.

2. Modul in care este adusa in discutie teoria lui Roesler este, in cel mai bun caz, dovada de diletantism si incalcare a regulilor minimale ale unui referat de istorie, fie el scris doar pentru ziar. Nu se pomeneste niciodata nici macar unul din marii istorici care au contestat teoriile respective, nu se face pomenire de niciun argument care ar contrazice teza si se insinueaza aberatii de tipul

Istoricii şi arheologii români se tem de oprobiul public dacă ar interpreta onest situaţia din teren, deoarece ar putea fi acuzaţi că susţin teoria lui Rösler.

Adica, vezi Doamne, ar fi un fel de omerta a istoricilor romani, o conspiratie a tacerii de frica… cui si a ce? Si care sunt acei istorici si arheologi romani, evocati generic, care se tem de oprobiu? Poate ca se tem sa nu se expuna spiritului critic academic, mai degraba!

Unul care nu se teme este arheologul Ion Motzoi-Chicideanu, citat in articol. Problema e ca e atat de neinfricat incat uita sa ne prezinte cateva probe elementare care sa ateste ca teoria lui Roesler ar fi demna de luat in considerare. Sunt doar cateva observatii legate de formele de relief de la sud de Dunare si de o anume localitate care… demonstreaza ce? Ca se practica migratia populatiilor la nord si sud de Dunare? Pai asta nu ar fi deloc o noutate (transhumanta spune ceva?) si nu are legatura cu teoria lui Roesler, anume ca poporul daco-roman (deci nu cateva cete, nu cei care practicau transhumanta, ci tot poporul) s-ar fi retras odata cu administratia romana si ar fi revenit secole mai tarziu la nord de Dunare.

Iar remarcile legate de crestinismul originar romanesc sunt pura poezie, fantezie. E prea greu pentru istoric sa stie atata lucru, ca in rasaritul ortodox niciodata nu a fost marcanta diferenta intre biserica – eclesia – comunitate si institutie. Abia din sec. XIX, sub influenta apusului si a statului modern, Biserica, in rasarit, a inceput sa imprumute cate ceva din aspectul institutional-organizational modern. Fantezia respectiva promoveaza, de fapt, un fel de crestinism de tip protestant, definitit ideologic, care nu are nicio legatura cu crestinismul stravechi, cu “legea crestina”, “unul din mijloacele prin care s-a intemeiat poporul nostru, al romanilor”, cf. Nicolae Iorga in monumentala sa Istorie a Bisericii romanesti.


Categorii

Istorie, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la ““Adevarul” promoveaza TEORIA ANTIROMANEASCA a lui Roesler cu privire la originea si crestinarea romanilor

  1. Despre donarium-ul de la Biertan nu se pomeneste nimic! Dar despre cimitirul de la Jucu! exista dovezi arheologice, dar nu se mai ocupa nimeni sa le stranga pe toate intr-o carticica! problema e ca nu isi mai bate nimeni capul din tinara generatie sa continue lucrarile istorice bazandu-se pe noile descoperiri. Se foloseste si la istorici metoda copy-paste oare? probabil! de aceea am ramas incremeniti in proiect!!!!

  2. Aici nu e vorba de un “nevinovat” plagiat ci de o initiativa rau voitoare si anti romaneasca (dovada stilul in care se deformeaza informatia si se manipuleaza cititorul, jongleria cu pseudo-arheologia si datele istorice, apelul la teorii speculative de prin veacul trecut, invalidate deja de cercetari istoriografice ulterioare etc etc).

    Este, foarte probabil, parte a campaniei de denigrare si deformare a valorilor care stau la baza formarii si functionarii statului unitar si a poporului roman. Coloniilor li se neaga astfel de valori tocmai pentru ca, fara ele, sunt usor de tinut in lesa stapanului.

  3. @CristinaM
    Jucu de langa Cluj? imi puteti da mai multe informatii, eventual ceva articole linkuri?

  4. Fratilor, teoria este o facatura nu lipsita de imaginatie, dar facatura. Este ABSOLUT FALS sa spui ca dupa retragerea aureliana nu mai sunt izvoare istorice despre daci. La toate sinoadele ecumenice au fost si episcopi din Dacia veniti la chemarea imparatului roman din Constantinopole, iar cuvantul si pozitia lor SUNT SCRISE in canoanele sfintelor sinoade ecumenice. Acestea sunt izvoarele scrise suficiente ca sa arate ca tocmai credinta crestina este cea care a tinut Dacia intreaga dupa retragerea armatelor romane.

  5. O singura intrebare: cui prodest ?

    Cine sta in spatele Adevarului pro-basist ?

    Trebuie introdusa tema asta (a revizionismului magyor) pentru a strani panica in populatia romaneasca (ramasa fara tatucul panto-protector) si eventual pe unguri ca sa faca niscaiva taraboi (si dezbina inca un picutz UDRM vs tokes) ?

  6. @c2:

    In spatele Adevarului se afla un mogul “bun”, Dinu Patriciu. 🙂

    Dar nu am merge cu explicatia atat de departe, ca e ceva premeditat, parte dintr-un scenariu politic legat de Traian Basescu.

    E pur si simplu o articol prost care propaga o teza antinatonala. De ce face Adevarul asta? Ei stiu…

  7. Genul acesta de campanii nu are de-a face cu un politician anume sau cu o grupare politica anume; ci cu agende (externe) promovate si propagate in Romania prin varii canale (fie ca e vorba de media, organizatii neguvernamentale sau actori politici).

    Din acelasi serial sunt si campaniile de defaimare a Romaniei si romanilor, in general.
    Sa ne aducem aminte de chestiunea prezentarii orfanilor/orfelinatelor, la inceputul anilor 90, ca parte a agendei de lucru pentru promovarea adoptiilor internationale.
    La fel si campaniile de genul “romanul e tigan”, e “cersetor”, “homofob”, “infractor imigrant”, “in Romania nu se schimba nimic”, “Romania e raiul coruptiei” (de parca coruptia nu exista peste tot, in aceleasi forme, puternic raspandite in sanul oricarei societati – numai ca in vestul zilelor noastre, e frumos cosmetizata si ambalata la costum)…etc..etc…vasalii trebuie pastrati intr-un continuu complex de inferioritate, intre altele.
    Mai trist este ca genul acesta de campanii au prins destul de tare si la romanul de rand, de aici sau de aiurea (pe un fond de superficialitate si de lipsa de responsabilitate).

  8. Vestigiile crestine din inima Transilvaniei ne arata cu totul altceva.

    http://www.dacoromania-alba.ro/nr48/crestinnismul_alba.htm

    Strămoşii românilor au fost creştini încă înainte de apariţia goţilor în părţile Daciei.

    Aceasta se poate dovedi şi printr-o piatră de mormânt din jurul anului 230 găsită în Dacia lângă, Cluj Napoca. Probabil din perioada aducerii (165) din Palestina a Legiunii a V-a Macedonica şi menţinerii acesteia pentru apărarea celor trei Dacii -Dacia Porelissensis, Dacia Superior şi Dacia Inferior împotriva dacilor liberi. Pe această piatră era săpat semnul crucii după regulile creştineşti cu iniţialele celor 4 cuvine „SIT TIBI TERRA LEVIS”, adică „SĂ-ŢI FIE ŢĂRÂNA UŞOARĂ”, ROSTIRE CARE S-A PĂSTRAT PÂNĂ ÎN ZILELEL NOASTRE, LA ÎNGROPĂCIUNEA CREŞTINILOR.

    De asemenea donariul sau tăbliţa votivă de la Biertan „EGO ZENOVIUS, VOTUM POSUI” – „Eu Zenovius am făgăduit” – cu disc cu monogramă creştină (sec. IV).

  9. off-topic, dar merita vazut cum aratau candva oamenii politici:

    10 iulie – pomenirea marturisitorului Traian Brăileanu care in temnita Aiudului in chinuri s-a savarsit
    • Refuza catedra oferita de Universitatea din Viena pentru a veni in tara
    • Traian Braileanu: Teoreticianul fundamentarii metafizice a sociologiei
    • Ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1941)
    • Prigoana dupa prigoana
    • Condamnat la munca silnica pe viata. Este asasinat in chip bestial.

    {http://wp.me/pNEqH-IP}

  10. Adevarul, fosta Scanteia, ce are pe constiinta atata sange nevinovat de romani atat din vremea comunismului si a demascarilor lui Brucan & Co., cat si cu minciunile din timpul mineriadelor si invrajbirea romanilor, impreuna cu fitzuica de “istorie” Historia, publica de ani buni articole profund antiromanesti si antiortodoxe.

    Dupa ce eroii neamului precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu, samd. au fost “demitizati”, o lupta dusa cu o inversunare demna de o cauza mai buna se duce impotriva ortodoxiei. Ciutacu scria mai de mult in blogul sau cum redactora sefa incuraja atacul la adresa Bisericii si a ortodoxiei.

    Razvan Codrescu explica acest fenomen foarte bine acum vreo 15 ani, nevoia de “demitizare” a simbolurilor nationale pentru ca Noua Ordine sa se poata instaura peste tot. Articolul se numeste “Lupta cu temeiurile”:

    http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/01/de-ce-eminescu.html

    Vad ca a modificat ultima fraza cand facea referinta la anumite protocoale…

    Tezele prezentate sunt cele ale ieredentistilor maghiari, si nu numai. In general ideea este ca noi romanii nu avem nici o continuitate pe aceste mealeaguri si in concluzie nu putem emite vreo pretentie la pamanturile stramosesti si deci cand in curand pamanturile romanesti se vor fi vandut strainilor sa putem fi invitati… afara!

    Se urmeaza metodele bolsevice de spalare la creier a tarilor sub ocupatie prin schimbarea istoriei, distrugerea educatiei, a limbii, samd. Dumnezeu, neamul si familia sunt cei trei piloni fara de care orice om e doar o frunza-n vant, usor de manevrat in noua ordine…

    Ar trebui poate provocati la o dezbatere publica, de o parte istorici renumiti si de cealalta parte istoricii acestia anonimi de care nu a auzit nimeni, scoliti pe la burse (Soros?) prin Ungaria. Precum acest Marius Diaconescu:

    http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/avram-iancu-contrarevolutia-romaneasca-transilvania-1848-1849

    si multe alte articole murdare…

    Cumparate cateva pagini de reclama in ziare mari, la cateva televiziuni cumparate cateva spoturi publicitare si lansata aceasta provocare, DACA acestea vor accepta… De obicei se feresc sa fie expusi in culorile adevarate… Nu ca le-ar pasa daca se vand sau nu ziarele lor deoarece sunt bine sustinuti financiar.

    Cum bine scriati mai de mult:
    „Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/30/dubiosii-primul-pas-spre-lichidarea-unui-popor-este-sa-i-stergi-memoria/

  11. @admin
    despre ce cimitir de la Jucu este vorba? nu va intreb degeaba, cand eram copil ma jucam undeva prin Jucu, langa caminul acela de copiii si am dat peste un fel de cripte vechi, foarte vechi, napadite de buruieni, eram foarte curiosi dar n-am reusit sa patrundem inauntru, erau din piatra foarte veche…nu am fost demult acolo, dar daca as sti ca acelea sunt as mai merge, sunt la capatul gradinii unor cunoscuti, inspre Somes, pe un deal

  12. “Adevarul” ar trebui sa-si schimbe numele; poate in “Minciuna” sau “Pacaleli”.
    Daca romani au fost crestinati, asa tirziu, de slavi, cum zic ei, atunci Sf. Epictet si Sf Astion,(sec.III) (pe caare i-am celebrat pe iulie 8) de ce s-au oprit la nord de Dunare? Nu pt. ca au gasit un loc propice pt. propavaduirea credintei?

  13. Probabil CristinaM se referă la descoperirile de la Jucu de pe locul fostei fabrici Nokia.

    http://tinyurl.com/c6wupea

  14. @Eugenia:

    Nici noi nu stim, insa Tr.P. a dat mai sus un posibil raspuns.

  15. Pingback: Cotidianul Adevarul face comert cu Apocalipsa greco-catolicului recent CRISTIAN BADILITA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: SAMAVOLNICIA numita ”Biserica” GRECO-CATOLICA din Ardeal (in Adevarul)/ PROPAGANDA NEOPROTESTANTA pe site-ul Antena 3, unde sectantul Dumitru Cornilescu este celebrat ca ”Luther al Romaniei” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: Cotidianul "ADEVARUL", varf de lance al REVIZIONISMULUI filo-maghiar? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pe langa aberatiile spuse de “cercetatorul” respectiv, care sunt demontate lejer de orice istoric al perioadei post-retragerii romane, altceva este de remarcat.

    “Serialul” acesta despre istorie este opera lui Ilarion Tiu, un tanar istoric. Prin ce s-a remarcat Ilarion Tiu? Prin studierea arhivelor securitatii referitoare la Miscarea Legionara, pe care le-a interpretat in acelasi tipar comunist: din extrema dreapta nu sunt scosi. Dupa ce citesti acele carti, ai senzatia ca zecile de mii de studenti arestati isi cam meritau soarta…

    De-altfel, omul nu se sfieste sa spuna ca este “socialist”. Cine e prieten cu el pe facebook a remarcat cu siguranta partizanatul politic al respectivului( psd), ceea ce nu este de bun augur pentru un istoric, precum si atacurile impotriva Bisericii si a Ierarhiei.

    Ma intreb: este acesta omul cel mai indicat sa se ocupe de un serial dedicat Bisericii?

  19. Pingback: “BASARAB ERA ROMAN SI ORTODOX”. Istoricii MATEI CAZACU si DAN IOAN MURESAN demonteaza aberanta TEORIE A ORIGINII CUMANE lansata de NEAGU DJUVARA - Recomandari
  20. Dar cine mai citeste Adevarul? Un ziar care in ultimii ani a avut constat o pozitie total opusa dorintelor si sperantelor poporului roman.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare