O mână a “structurilor” o spala pe alta: SECURISTUL RESPONSABIL DE MOARTEA DISIDENTULUI GHEORGHE URSU NU POATE FI JUDECAT…

• Gandul:

Tribunalul Militar a decis: Securistul care l-a anchetat până la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu nu va fi adus în faţa justiţiei

UPDATE Tribunalul Militar Bucureşti i-a respins plângerea lui Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, împotriva deciziei unui procuror civil de a da NUP (neînceperea urmăririi penale) în cazul fostului maior de Securitate Marin Pârvulescu, anchetatorul principal al disidentului care a murit în 1985, din cauza bătăilor primite la interogatoriile Securităţii.

Astfel, Marin Pârvulescu scapă neatins de justiţie, după ce în ultimii 10 ani procurorii şi judecătorii i-au respins sistematic cererile fiului lui Ursu ca fostul securist să fie anchetat pentru omor sau pentru tortură motivată politic. Aceştia au motivat că presupusele infracţiuni ale fostului securist s-ar fi prescris.

Judecătorul militar Gabriel Gunescu a decis miercuri să respingă plângerea lui Ursu “ca neîntemeiată” şi să îl oblige pe Andrei Ursu la plata a 100 de lei, cheltuieli de judecată. Gunescu a mai dat o decizie similară în cazul altei plângeri a lui Andrei Ursu, împotriva unui NUP dat de un procuror militar. Plângerea respinsă astăzi a ajuns tot pe mâinile lui Gunescu, deşi acesta a solicitat recuzarea, pentru a nu exista suspiciuni că se pronunţă de două ori pe acelaşi caz. Cererea i-a fost însă respinsă de superiorul ierarhic.

Această decizie este definitivă şi mai poate fi atacată doar prin proceduri extraordinare, pe care ar trebui să le dispună Procurorul General al României, Tiberiu Niţu.

[…]

Maiorul de Securitate Marin Pârvulescu a fost cel care a coordonat anchetarea lui Ursu, în legătură cu jurnalul personal deţinut de acesta şi cu prietenii săi de la Europa Liberă şi din România – oameni de litere consideraţi şi ei disidenţi (precum Nina Cassian, Geo Bogza, Dan Deşliu, Radu Cosaşu etc.). Într-un reportaj gândul, Pârvulescu neagă că a avut vreo implicare în moartea lui Gheorghe Ursu, spunând că Securitatea a decis închiderea anchetei şi predarea către un procuror civil, respectiv către Miliţie. Fostul securist mai susţine că Securitatea şi el însuşi nu ar fi avut puterea să intervină peste o anchetă civilă.

Totuşi, Andrei Ursu, fiul disidentului, a explicat pentru gândul că aceasta a fost strategia de diversiune a Securităţii, pentru a linişti apele internaţionale. SUA şi Vestul, prin postul de radio Europa Liberă, urmăreau cu atenţie evoluţia anchetei lui Ursu, astfel că Securitatea ar fi decis ca inginerul să fie anchetat de civili, pentru a mai demonta suspiciunile.

Structurile şi memoria ţărânii de Cristian Tudor POPESCU

Nu peste mult timp, securistul Marin Pârvulescu nu va mai putea fi deosebit de inginerul Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu a murit spart pe dinăuntru în bătăi de Securitate şi Miliţie, Pârvulescu va muri de moarte bună, după ce şi-a mâncat pensia zeci de ani.  Ţărâna şi cenuşa n-au memorie – pe asta se bazează Tribunalul Militar care a hotărât definitiv, după 10 ani de tergiversări şi respingeri, că maiorul Pârvulescu nu poate fi judecat pentru ordonarea şi executarea torturării disidentului anticeauşist Gheorghe Ursu.

Nici nu s-a pus problema de condamnare. Poate că, în urma procesului, Pârvulescu ar fi fost achitat din lipsă de probe sau din alte motive juridice. Ceea ce nu vrea Tribunalul Militar să se întâmple este judecata în sine. Înfăţişări, depoziţii, martori care vorbesc, Pârvulescu care încearcă să se apere, presa care o să relateze.

Cine ştie de unde poate să sară vreun iepure periculos, să rezulte până la urmă implicarea magistraţilor militari sau nu în represiunea ceauşistă? Destui dintre ei sunt activi şi astăzi.  Şi chiar dacă sunt intraţi în Structuri după `89, instinctul de castă atemporală le funcţionează fără greş: nu trebuie ca unul din Structuri, fie el şi un bătrân cu un picior în groapă, să fie adus la lumină. Să i se pună întrebări şi să răspundă.

Nu Parchetul Militar a refuzat să cerceteze cazul torţionarului Alexandru Vişinescu?

Şi Vişinescu sau Ficior sunt şefi de penitenciar din anii `50 – începutul anilor `60, în vreme ce cazul Ursu e din anii `80, Pârvulescu poate vorbi despre lucruri care încă n-au devenit un trecut prea îndepărtat.

Până acum, foarte puţinii care au fost acuzaţi sau măcar aduşi în dezbatere pentru ce au făcut în regimul comunist sunt miliţieni, gardieni şi securişti. Niciun procuror sau judecător n-a fost pus pe tapet în legătură cu rechizitoriile şi sentinţele pe care le-a dat şi în urma cărora călăii şi-au putut face treaba.

E un zid pe care Structurile îşi dau toată silinţa să-l menţină intact.

Vezi si: