Procesul URSU versus securistul MARIN PARVULESCU amanat a patra oara… ANDREI URSU: “Este un reflex al justitiei de a proteja in continuare Securitatea”. TUPEUL BATRANULUI SECURIST: “Nu vreti sa vorbim mai bine despre fotbal?” (VIDEO)

Fiul disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu fata in fata cu securistul Marin Parvulescu (DIGI 24)

• Digi 24: Fiul disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu își caută dreptatea de 30 de ani

Trecutul tenebros şi prezentul răzbunător s-au întâlnit faţă în faţă. Un fost ofiţer de Securitate şi fiul unui disident anti-comunist s-au privit astăzi în ochi, la 25 de ani de la moartea celui care se împotrivea regimului.

Anchetatorul Marin Pârvulescu este acuzat că a ordonat moartea bărbatului, iar Tribunalul Militar va decide săptămâna viitoare dacă va fi cercetat pentru moartea lui Gheorghe Ursu.

Andrei Ursu a venit special din Statele Unite ale Americii pentru a participa la judecarea unei plângeri pe are tot el a depus-o împotriva ofiţerului Marin Pârvulescu. Andrei Ursu crede că Marin Pârvulescu a ordonat moartea părintelui său.

„Dânsul ştie foarte bine ce i-a făcut, l-a torturat în toată perioada în care a fost închis. L-a ameninţat, în stare de libertate, l-a ameninţat că-l omoară, că-l aruncă pe fereastră, avem documente, avem mărturii”, spune Andrei Ursu.

Marin Pârvulescu spune că a fost anchetatorul lui Gheorghe Ursu doar când acesta era liber şi neagă toate acuzaţiile aduse. „Nu cunosc cine a dispus arestarea lui și unde a fost închis. Ulterior, am aflat că a fost închis la organele de miliţie”, a afirmat acesta.

Marin Pârvulescu mizează pe faptul că Securitatea nu mai poate fi incriminată odată ce dosarul Ursu a ajuns la miliţie.

„Poveşti s-au scris şi se vor scrie în continuare. Securitatea mai avea vreo implicare în cazul Gheorghe Ursu după ce a fost preluat de miliţie? Nu, domne, nu, nu!. Deci, eu îl omoram înainte de a ajunge la instanţă?!”, spune Pârvulescu.

Există, însă, numeroase voci care susţin exact contrariul: Miliţia nu funcţiona fară Securitate.

„Cei de la Securitate, în momentul în care îl transferă pe Gheorghe Ursu la Direcţia de Cercetări Penale a Miliţiei, practic, din punct de vedere scriptic, transferă responsabilitatea. Toată lumea ştia, însă, că în vremea aceea, legătura dintre Miliţie şi Securitate era indisolubilă”, explică Dan Voinea, fost procuror militar.

În acest dosar, până acum au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, colegul de celulă al disidentului, şi şefii miliţiei din acea vreme: Tudor Stănică şi Mihai Creangă. Marin Pârvulescu nu a fost anchetat nicio clipă.

„Este o încrengătură de interese, ori le e frică, ori au dosare la Securitate, ori au interese materiale, nu pot să-mi explic. Mi se pare absolut ridicol, este o rușine!”, susține Andrei Ursu.

Gheorghe Ursu a fost anchetat de Securitate pentru că în anii 80, a trimis scrisori către Europa Liberă dar şi pentru că ţinea un jurnal în care nota toate ororile celor doi dictatori. A murit în urma numeroaselor bătăi, iar martorii susţin că unul dintre bătăuşi era chiar Marin Pârvulescu.

• Adevarul: Tupeu de securist. Unul dintre satrapii disidentului Gheorghe Ursu ignoră mărturiile şi se ascunde după lipsa actelor scrise: Pârvulescu: „A acuza e una, a dovedi e alta“

[…]

Protejarea securiştilor, „reflex” al justiţiei

Prezent la proces, Andrei Ursu a declarat că tatăl său a fost torturat până la moarte de torţionarii Securităţii, printre care şi Marin Pârvulescu, la dosar existând numeroase probe în acest sens.

„Există probe că Securitatea a ordonat anchetarea tatălui meu. Martorii l-au indicat pe maiorul Pârvulescu drept anchetatorul direct al tatălui meu. Era scos aproape zilnic din celulă şi dus la Securitate, în aceeaşi clădire de la Cercetări Penale, unde a fost torturat până a murit. Sunt chiar declaraţii ale gardienilor în acest sens”, a declarat Andrei Ursu.

Fiul disidentului susţine că tergiversarea procesului nu este întâmplătoare şi este cauzată de „reflexul” justiţiei de a proteja oamenii fostului regim.

„Este un reflex al justiţiei de a proteja în continuare Securitatea. Este vorba mai ales de Secţia Parchetelor Militare. Acolo au fost cele mai multe încercări de muşamalizare a cazului. Dosarul în cazul securiştilor a fost disjuns şi de 13 ani Secţia Parchetelor Militare nu a făcut nimic. Au schimbat încadrarea juridică din crime împotriva umanităţii, în omor, pentru a se prescrie în 2012. Abia atunci au trimis dosarul spre judecare. Bine-nţeles că s-a dat „neînceperea urmăririi penale”. Acolo sunt oameni din vechiul sistem sau aserviţi intereselor Securităţii. Este o ruşine!”, a mai declarat Andrei Ursu.

• Gandul:

Decizia instanţei în cazul securistului care l-a anchetat până la moarte pe Gheorghe Ursu, amânată. Povestea disidentului: Puşca cu lunetă, visul lui Ursu pentru Ceauşescu

UPDATE O decizie în privinţa urmăririi penale la Marin Pîrvulescu, fostul ofiţer de Securitate care l-a anchetat pe inginerul Gheorghe Ursu până la moartea acestuia, în 1985, a fost amânată pentru 9 octombrie, instanţa neputând lua astăzi o hotărâre deoarece Parchetul General nu a răspuns solicitării privind stadiul dosarului penal pe numele lui Pârvulescu, în care urmaşii lui Gheorghe Ursu îl acuzau de omor.

Un judecător al Tribunalului Militar Bucureşti ar fi trebuit să decidă miercuri dacă Marin Pîrvulescu, fostul ofiţer de Securitate care l-a anchetat pe inginerul Gheorghe Ursu până la moartea acestuia, în 1985, va fi cercetat penal sau nu. Până acum, atât procurorii civili, cât şi cei militari au refuzat să facă acest lucru, prin soluţii de neîncepere a urmării penale sau prin tergiversarea dosarelor. Decizia din acest proces reprezintă ultima şansă, din punct de vedere juridic, ca fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu să fie anchetat pentru faptele şi ordinele sale.

Urmaşii lui Gheorghe Ursu au depus, în ultimii 10 ani, mai multe plângeri penale împotriva deciziilor procurorilor de a nu-l ancheta pe Marin Pîrvulescu pentru acuzaţiile de omor sau de crime împotriva umanităţii. Toate au fost, până acum, respinse de judecători.

De altfel, chiar judecătorul care astăzi trebuie să ia o decizie – colonelul Gabriel Gunescu– s-a mai pronunţat o dată pe o plângere penală care cerea începerea urmăririi penale a lui Pîrvulescu pentru omor şi a respins-o (a menţinut NUP-ul dat de un procuror militar). Deşi Gunescu a cerut recuzarea din acest proces, superiorul ierarhic i-a respins-o, obligându-l practic pe judecător să se pronunţe din nou, de data aceasta pe o decizie a unui procuror civil, de a nu-l ancheta pe Marin Pîrvulescu.

[…]

CONFRUNTAREA cu fiul victimei. Securistul Pîrvulescu, anchetatorul disidentului Ursu: „Securitatea mergea şi în cosmos. Nu vreţi să discutăm mai bine despre Steaua-Chelsea?” (VIDEO)

Fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu, 73 de ani, cel care l-a anchetat până în 1985 pe inginerul Gheorghe Ursu în legătură cu jurnalul său intim şi cu prietenii săi disidenţi din România şi de la Europa Liberă, s-a întâlnit, miercuri dimineaţă, la Tribunal, cu fiul victimei.

Securistul Pârvulescu neagă orice legătură cu moartea disidentului în arestul Miliţiei, în ciuda numeroaselor mărturii existente. Fostul securist susţine că Securitatea şi-a luat mâinile de pe cazul Ursu şi că moartea acestuia a avut loc în jurisdicţia „civililor” – miliţie şi procurori. Mai mult, el încearcă să acrediteze ideea că Securitatea nu avea nicio influenţă şi nicio putere asupra organelor civile de anchetă.

Într-un interviu pentru gândul, Andrei Ursu a explicat că această strategie a Securităţii de a muta cazul Ursu în jurisdicţia Miliţiei şi a civililor era menită să distragă atenţia internaţională de la acest caz, de care se interesase deja Ambasada SUA la Bucureşti, iar Radio Europa Liberă îl monitoriza atent. Mărturiile colegilor de arest ai lui Gheorghe Ursu şi chiar semnăturile lui Pîrvulescu de pe documente ale Securităţii arată că securistul a fost anchetatorul disidentului şi atunci când Ursu ajunsese în arestul Miliţiei.

Fostul securist se declară acum victimă şi se plânge deja că a avut un accident vascular şi un infarct în această vară. „Eu ştiu dacă mai prind (următorul termen de judecată)? Dacă mai e un meci ca ăla de aseară (Steaua-Chelsea, scor 0-4)… Nu vreţi să vorbim mai bine despre fotbal?”, spune Marin Pîrvulescu, anchetatorul lui Gheorghe Ursu, mort în arestul Miliţiei, în noiembrie 1985, din cauza bătăilor primite la interogatoriu şi în celulă.

„Nu, nu e vorba de nicio remuşcare. Nu l-am arestat eu şi nu l-am anchetat eu. Pricepeţi? Nu cunosc cine a fost anchetatorul. Mergeţi la organele de Miliţie şi întrebaţi. Noi eram o instituţie, ei erau o instituţie”, a declarat Pîrvulescu la ieşirea de la instanţă.

Tribunalul Militar Bucureşti a amânat pentru a patra oară, miercuri, o decizie în cazul plângerii lui Andrei Ursu, fiul disidentului, care contestă o decizie de neîncepere a urmăririi penale în cazul lui Marin Pîrvulescu, luată de o procuroare a Parchetului Tribunalului Bucureşti. Andrei Ursu cere anchetarea lui Pîrvulescu pentru crime împotriva umanităţii, respectiv tortură motivată politic. Procurorii şi judecătorii resping sau amână de 10 ani anchetarea fostului maior de Securitate.

L-am întrebat pe Marin Pîrvulescu cum explică teoria sa că Securitatea şi-a luat mâna de pe cazul Gheorghe Ursu şi că Securitatea nu putea influenţa nici Miliţia, nici procurorii civili. Fostul securist a oferit o imagine idilică a sistemului judiciar de pe vremea lui Ceauşescu, mai ceva ca în democraţiile occidentale din ziua de azi.

„Securitatea s-a retras, nu puteam eu să mă mai duc acolo la el, ei (Miliţia) aveau sediul lor, noi sediul nostru, nu puteam să vin eu să zic, bă nene, uite cum se face… Da, domne, Securitatea făcea multe, mergea şi în cosmos. Ce să mai fac eu, dacă el nu avea fapte de competenţa noastră? Ei (procurorii civili) au terminat cazul. I-au prezentat materialul de urmărire penală şi l-au dus la instanţă. Şi în perioada asta, zice că a decedat. Nu puteam eu să mă duc în arestul lor şi să zic, bă nene… Erau alte organe, nu mi se subordonau ei mie cu nimic. Nu puteam eu, un prăpădit de lucrător, să mă duc să trec peste director, peste procuror. Cine eram eu, domne? Cine eram eu acolo, nu puteam să mă uit în dosarul lui”, a declarat Marin Pîrvulescu pentru gândul.

Când i s-a amintit că era maior de Securitate, şi nu un „prăpădit de lucrător”, Pîrvulescu a schimbat vorba.

„Eu nu am avut de-a face cu el. Niciodată (nu l-am bătut pe Gheorghe Ursu). Nu pricepeţi? Au fost două faze. (…) Nu am reţinut nicio faptă şi am declinat cauza, adică nu eu, organele de procuratură, la procuratura civilă. Mai departe ce au făcut ei nu cunosc. (Bătăile) nu au avut loc în unitatea noastră. El când a venit la noi a fost audiat în stare de libertate, a venit când a dorit şi a plecat acasă. Nu cunosc cine a dispus arestarea lui şi unde a fost anchetat. Ulterior am aflat…”, a declarat Pîrvulescu la ieşirea de la instanţă.

Pîrvulescu: „Instanţa oricând putea să-l cheme în judecată. Deci eu îl omoram înainte de a ajunge în instanţă? Să fim serioşi”

Fostul maior de Securitate neagă că a primit vreun ordin de la şefii săi în legătură cu dosarul lui Gheorghe Ursu, deşi există documente care arată că însuşi Iulian Vlad, şeful Securităţii, se interesa de dosar şi de reţeaua de prieteni disidenţi ai inginerului Ursu.

„De unde ştiţi dumneavoastră că Securitatea a dat ordinele? Eu am fost sesizat de la locul lui de muncă de nişte aspecte. Am pus pe hârtie toate aceste aspecte şi am constatat că nu are fapte ca să rămână în cercetarea noastră. Am pus toate în hârtii şi le-am trimis la organele de procuratură. Ce au făcut acestea mai departe nu este treaba mea şi nu cunosc. Cui să dea Securitatea ordine? Şi cine? Eu pot să dau acuma ordin luaţi-o şi puneţi-o în pom?”, a răspuns Marin Pîrvulescu, întrebat de jurnalişti cum poate explica argumentul său, că Securitatea şi-a pierdut brusc interesul pentru Gheorghe Ursu şi că nu s-a mai implicat în achetarea acestuia, lăsând totul pe mâna Miliţiei.

„Procuratura civilă a terminat cauza, i-a prezentat materialul de urmărire penală, cu avocat de mână, şi a dispus trimiterea în instanţă. Eu să mă duc să-l iau de mână de acolo, bă nene…? Instanţa oricând putea să-l cheme în judecată. Deci eu îl omoram înainte de a ajunge în instanţă? Ulterior am aflat că a fost şi judecat. Eu mă duceam să-l bat? Să fim serioşi. Ce jurnal, domne, jurnalul era la el, era acasă. El l-a dat, el l-a dat (este vorba despre jurnalui lui Gheorghe Ursu, principalul motiv pentru care Securitatea îl ancheta – n.r.)”, se apără Pîrvulescu.

Confruntarea securistului cu fiul victimei: „Nu facem discuţii contradictorii pe stradă. Vreţi să aveţi pe cineva pe conştiinţă?”

În clipa în care Andrei Ursu, fiul disidentului, a venit să vorbească cu fostul maior de Securitate, care l-a anchetat şi pe el în legătură cu tatăl său, Pîrvulescu a plecat grăbit (minutul 5.50 în clipul video).

„Nu facem discuţii contradictorii pe stradă. Vreţi să aveţi pe cineva pe conştiinţă, uite…” (scoate un certificat medical).

Marin Pîrvulescu are un certificat medical emis în iulie 2013, de Spitalul Elias, prin care se atestă un diagnostic de accident vascular cu hemipareză pe partea dreaptă. Fostul securist susţine că a avut şi un infarct miocardic şi că orice efort îl poate pune la pământ.

„Sunt într-o situaţie de sănătate… Au căzut toate odată. Pe mine dacă mă rad aicea puţin, pleacă sângele şi se trombozează sus… Accident vascular actual şi infarct miocardic. E de la Elias, nu de la ăia de-acolo (spitalul SRI), am fost dus cu salvarea, nu am ştiut…”, a explicat Pîrvulescu pentru gândul.

Pîrvulescu a început ca muncitor la frâne de locomotivă. „Da, ne-aduce poştaşul pensia cu carul…”

Fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu a povestit pentru gândul că în tinereţe a muncit la CFR, în fabrica unde se făceau frânele pentru locomotivă. Îşi aminteşte că avea „un şef pitic”, care i-a impus însă disciplina în muncă şi etica de mai târziu a muncii de securist, care, lasă el să se înţeleagă, avea grijă de vieţile românilor: „Mi-a zis: să nu dai niciodată drumul la locomotivă fără să verifici frâna. Pui viaţa oamenilor în pericol”.

După 6 ani de muncă la frâne de locomotivă, Pîrvulescu s-a orientat spre Securitate, pentru că, spune el, nu se mai descurca cu banii, în condiţiile în care statul comunist eliminase bursele de stat.

Amintindu-i de cazurile torţionarilor comunişti, precum Alexandru Vişinescu sau Ion Ficior, Pîrvulescu consideră că modul de a lucra al Securităţii, începând de la sfârşitul anilor ’60, s-a schimbat.

„Nu poţi, domne, să vii acum să-mi vorbeşti despre ce făceau ăia pe vremea sovieticilor. Că atunci eram cu comisarul sovietic aici…”.

L-am întrebat pe Pîrvulescu de pensie, spunându-i că publicul este interesat şi scandalizat de sumele mari pe care le primesc foştii anchetatori sau torţionari comunişti, inclusiv securiştii.

„Domne, eu te întreb pe dumneata ce salariu ai la Gândul? Da, să ştii că ne aduce poştaşul pensia cu carul”, spune Pîrvulescu, şi îşi începe din nou pledoaria despre bolile de care suferă. Fostul securist nu a fost interesat nici de un schimb de informaţii – cât câştigă un reporter la Gândul faţă de pensia sa de maior de Securitate.

Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul

Legaturi: