TRAGEDIA UCRAINEANA: FRATE UCIDE PE FRATE, SARACII LUPTA CU SARACII. Lectia-avertisment a unei tari vecine sfasiata de schisme interne si presiuni geopolitice divergente

În Kiev oamenii mor loviți cu paturile de kalashinov în cap de echipele de intervenție ale poliției ucrainene. Unii mor secerați de gloanțe pe treptele clădirilor de stat. Ucrainenii îi ucid pe ucraineni cu o cruzime diavolească. Pentru a ajunge la atîta ură a fost nevoie de luni întregi de cîntece și focuri de tabără în piața zisă Euromaidan.

Văzînd grămada de morți, de oameni zăcînd pe străzi, pe sub copaci, sub ziduri, nu poți să nu mulțumești lui Dumnezeu că la Chișinău totul s-a terminat mult mai repede. Dar nu poți să nu te gîndești și la faptul că oamenii care acum stau pe internet, care au cont pe FB și se consideră moderni, pot foarte ușor să-și pună o cabulă pe cap, să ia un par și să pornească să dărîme primăria. Sau să-și pună pe cap o cască “Berkut” și să meargă să-și ucidă semenii cu disprețul cu care un țăran ucide un șarpe.

Astfel de ciocniri se pot întîmpla oricînd și oriunde, iar faptul că avem ipaduri și iphone nu ne-a ridicat deloc deasupra instinctului de turmă. Oamenii pot fi scoși să moară oricînd și oriunde, dar astăzi ei au fost scoși să moară în numele Europei și a Democrației.

Liderii politici care inițial s-au pus în fruntea mulțimii revoltate au dispărut. Același lucru s-a întîmplat și la Chișinău. Poporul a fost lăsat singur în fața tancurilor și a căștilor negre care lovesc în numele statului.

Credeți că există un vinovat moral pentru toți morții care cad acum în Ucraina? Cu siguranță vinovatul există și poate că Ucrainenii îl vor găsi. Sau poate nu. Poate că Ucraina va da pur și simplu un nou val de politicieni care se vor urca la putere călcînd pe cadavrele secerate de “Berkut”, iar grija lor va fi poate doar aceea ca mortul pe care calcă să fie un mort cît mai frumos.

• CriticAtac:

Vitalie Spranceana: Cîteva lucruri despre criza din Ucraina (pe care le puteți afla doar dacă închideți televizorul/calculatorul)

1. Nu există, în criza ucraineană, o parte progresistă și o parte reacționară, una modernă și una retrogradă, una democrat reformatoare și una autoritar conservatoare. Se confruntă unele grupuri ce reprezintă categorii social-politice diferite: Ianucovici (cu familia), oligarhii ucraineni (cu interesele lor), mase urbane și rurale sărăcite în Vest și Est (categoriile perdante ale tranziției ucrainene, mobilizate totuși sub false slogane de genul UE vs Rusia), grupuri politice, radicale și moderate, ce au afilieri istorice și simbolice opuse, un fel de clasă medie (nemulțumită de arhaismul sistemului politic ucrainean, dar totuși înfricoșată de posibilitatea unor dezordini în masă ce i-ar pune în pericol siguranța fragilă), un tineret educat dar fără prea multe perspective de muncă sau trai decent, o birocrație enormă a cărei supraviețuire depinde direct de stabilitatea statului etc.

Grupurile acestea nu se aliniază nicicum pe scheme de genul Bine vs Rău, ci fac alianțe și coeziuni de moment. Unele alianțe vor dura probabil puțin (grupurile pro-europene și cele naționaliste), altele vor dura la sigur mai mult (oligarhii lui Ianucovici pot găsi interese comune cu guvernul Opoziției, dacă aceasta cîștigă).

2. Jocurile geopolitice există, chiar dacă nu în sensul tragerii de sfori, cum vorbesc mulți ”experți în geopolitică” ce au apărut peste noapte. Puteți fi siguri, bătrînelele ce transmit din mînă în mînă pietre pentru construcția baricadelor nu ridică salarii de la Ambasada SUA.  Asta nu înseamnă că nu există grupuri plătite pentru a provoca dezordini – așa-zișii titușki și IT-titușki. Dar mulți dintre cei care stau noaptea în piață, aduc hrană și provizii protestarilor (sau luptă cu aceștia) o fac pe gratis, mînați de disperarea și nemulțumirea lor.

E adevărat că Putin tușește și se cutremură toată Ucraina. La fel de adevărat e că și tusea Uniunii Europene zguduie Ucraina. Și strănutul (sau înjurătura) SUA tot face ravagii. E normal ca unele țări/blocuri de țări să aibă interesul ca lucrurile în Ucraina să se desfășoare într-un fel anume. Ce mai!, chiar și minuscula Moldovă are interese geopolitice în Ucraina: vrem ca situația să nu degenereze într-un război civil – depindem masiv de importurile agricole și industriale ucrainene, iar piețele din Odesa (km 7), Cernăuți și Hmelnițk alimentează o foarte mare parte a comerțului cu amănuntul din țară. (E adevărat că tusea Moldovei n-o ia nimeni în seamă.)

Partea tristă a jocurilor geopolitice e că acestea găsesc ecou în Ucraina, că țara poate fi destabilizată atît de ușor: un telefon al lui Putin, al unei secretare americane sau al unui eurocomisar. Că Ucraina nu are imunitate – în sensul unei solidarități naționale sau a unui proiect viabil de țară – ce ar anula/absorbi aceste încercări externe de a influența situația.

3. Lipsa unui proiect de țară în care ar încăpea monumentul lui Bandera (din vest) și al lui Lenin (din est), ce ar evita împărțirea țării într-un grup mic de oligarhi (ce au privatizat fostul complex industrial sovietic și au monopolizat noile industrii), un grup destul de subțire de clasă medie și un grup enorm de săraci urbani și rurali – iată ”marea moștenire” a guvernărilor succesive: independentistul Kravciuk, pro-rusul Kuchma, pro-europeanul Iușcenco, flexibilul (inițial pro-rus, apoi pro-european, apoi pro-rus din nou) Ianucovici.

Nu e o noutate că țara e divizată. Noutatea e că Ucraina e la fel de divizată ca acum 20 ani. Că nimic nu s-a schimbat și că elitele politice care s-au perindat s-au complăcut în această ”nimic facere”.

N-ar trebui să ne facem iluzii: Ianucovici nu are un program politic coerent (decît să-și îmbogățească familia). Kliciko și ”opoziția”, dincolo de slogane (democrație, jos dictatura), nu dispune de ceva consistent.

Semn că, oricare ar fi rezultatul crizei de acum, rezolvarea se amînă. Pe un termen nedefinit. Pînă elitele ucrainene se vor învăța să construiască poduri între Lvov și Donețk, între diferitele memorii istorice, între respectul pentru trecut (plăți sociale pentru bătrîni), protecție pentru prezent (drepturi și protecție socială pentru angajați) și proiectul de viitor (condiții pentru tineri), între oligarhi și micii producători etc.

4. Lipsa unui arbitru intern credibil ce ar fi putut media criza, de genul Bisericii Catolice în tranziția poloneză. Da, călugării de la Lavra Pecerska s-au pus în două ocazii între protestatari și forțele de menținere a ordinii (Berkut și miliție). Da, bisericile au găzduit răniți și au adăpostit unii oameni urmăriți de poliție sau huligani. Da, Bisericile au mai scos cîteva comunicate de presă. Dar n-au reușit să adune la o masă opoziția și puterea, să medieze în vreun fel conflictul, să garanteze îndeplinirea promisiunilor. Au tratat rănile, dar nu au putut să dezarmeze forțele beligerante.

Arbitri nu-s nici în societatea civilă, nici în lumea intelectuală. Doar telefonul (de la Bruxelles, Washington sau Moskova) mai are o greutate la Kiev.

5. Despre Berkut. Care a devenit în ultimele luni un fel de întruchipare a Satanei, răul absolut și sluga regimului lui Ianucovici.

Percepțiile negative despre Berkut sunt firești pînă la o limită. Le-am întîlnit și printre activiștii urbani de la Kiev cu care am vorbit anii trecuți și printre alți artiști și intelectuali ucraineni cu care am interacționat.

Sunt firești pentru că dacă faci protest sau acțiune publică nu vine Ianucovici să-ți rupă bannerele,ci vin băieții de la Berkut. A arunca însă vina pe Berkut pentru aceste acțiuni înseamnă însă a te lupta cu aparențele.

Citiți-l pe Pasolini. Poetul (PCI ai giovani!) Pentru că arta e bună și pe timp de revoluție/revoltă/dezordini în masă.

Cine e Berkut? Trupele speciale ale miliției ucrainene care au rolul de a lupta cu terorismul și banditismul.

Cine lucrează în Berkut? Oligarhi și feciori de oligarhi? Odrasle de noi îmbogățiți, medici sau alte grupuri prospere? Tineri cu studii la Harvard sau Sorbona?

Nu, Berkut angajează oameni ce n-au avut șansa/norocul să găsească slujbe bune, să facă studii la universități ori să moștenească un puț de petrol sau o mină de cărbune. Berkut angajează bărbați din sărăcimea urbană și rurală, inși pentru care slujba în aceste structuri e calea unică (cu excepția emigrației) de mobilitate socială ascendentă, de job permanent cu salariu. Tinerii din grupurile radicale și angajații Berkutului fac parte, de fapt, din aceeași clasă socială, chiar dacă-și dau cu pietre, bastoane de cauciuc și cocktailuri Molotov unii în alții. Săracii luptă cu săracii.

Oligarhul ”disident Poroșenko”, nehotărîtul Ahmetov și grupurile din jurul familiei Ianucovici fac parte împreună din altă clasă socială.

Ultima clasă a decis să-și rezolve niște probleme interne cu ajutorul primei clase și a creat niște diviziuni artificiale pe care le-a ambalat în slogane isterice: democrație, patrie, datorie sfîntă.

Oligarhul Poroșenko poate trece oricînd dintr-o tabără în alta (cum a mai făcut-o), angajatul Berkut originar dintr-un sat de lîngă Odesa nu poate.

Nu justific în nici un fel manifestările de brutalitate ale angajaților Berkut. Dar mi se pare că partea cea mai tragică a momentului e că o unitate de forță ce a fost construită și antrenată pentru lupta cu terorismul și crima organizată, e asmuțată acum voit contra unei părți nevinovate (și la fel de neputincioase) a poporului, de către și în interesul lui Ianucovici plus grupurile din jurul lui…

Curajoșilor locali care se indignează sincer la tema abuzurilor Berkutului și umplu facebook-ul, twitter-ul, ziarele și televiziunile cu Jos Ianucovici! le recomand să mediteze 10 min pe zi la evenimentele din 7 aprilie 2009 (se împlinesc 5 ani de atunci), la cît de puțin a trebuit polițiștilor moldoveni pentru a organiza lagăre de tortură în comisariate (răspuns: mai puțin de 24) și la cîți polițiști/judecători au răspuns pentru asta (răspuns: ajung degetele de la o mînă pentru a-i număra).

Am și o sugestie de lectură: raportul SUB ACOPERIREA IMPUNITĂȚII.

6. Desigur că există probleme cu democrația în Ucraina. Probleme despre care se vorbește mult: corupția, birocrația excesivă, barierele în calea libertății de exprimare, intoleranțe etnice și simbolice (uneori stimulate intenționat), inegalități economice, absența transparenței, un sistem judecătoresc corupt, declinul pronunțat al satelor și orașelor mici. Probleme despre care se vorbește mai puțin: monopolurile și cartelurile economice în industrii, agricultură, transporturi, dar și mass-media, exploatarea forței de muncă a emigranților externi (inclusiv moldoveni) și interni, distribuția inegală a veniturilor, spălările de bani, alianțele între politică și marile interese economice (atît interne cît și externe).

Majoritatea sunt probleme cu istorie. Adică cu barbă. Preluate și transmise cu grijă de la o guvernare la alta. Ce ne-ar face să credem că fostul boxer Kliciko ar avea voința de a le soluționa pe toate? Faptul că vorbește frumos despre UE nu se ia în calcul. Iușcenco a vorbit la fel de frumos și tot europenește.

7. Despre vorbit. Sunt foarte multe voci ale crizei. În fapt e o pluralitate de voci care vorbesc în registre și tonalități diferite.

Unele voci informează – ucrainene, rusești, englezești, franțuzești, nemțești etc.

Altele (tot ucrainene, rusești, englezești, franțuzești, nemțești etc) dezinformează – unii jurnaliști în căutare de senzații și trafic de clickuri Adsense au băgat poze cu revoltele din Turcia (2013) sau din Moldova (2009) scriind că ”fac reportaje” din Lvov sau Kiev.

Au și protestatarii vocea lor. Cîteva canale youtube. În care fac transmisiune directă de pe Maidan: concerte, discursuri, slogane, apeluri la mobilizare.

Pe facebook oamenii citează de obicei vocile ce le confirmă părerile despre evenimentele din Ucraina. Adică urmăresc mersul evenimentelor nu pentru a se informa, ci pentru a-și confirma părerile pe care deja le au. (Stranie distorsiune a societății informaționale a cunoașterii!)

8. Dincolo de bătălia din stradă se poartă și o altă bătălie, la fel de crîncenă. Una retorică. Orice protest are și un aspect performativ în care lupta pentru categoriile discursive este foarte importantă. Vedem cum grupul 1 își zice pro-european și democrat și îl numește pe grupul 2 pro-rus și autoritar. Cum grupul 2 își zice ”apărător al ordinii constituționale” și vorbește despre grupul 1 ca fiind vîndut Occidentului și huligani.

Ce ne facem cu aceste etichete și porecle politice? Le luăm în serios și ajungem în situații caraghioase de a explica cum un ”democrat” aruncă pietre într-un apărător al ordinii ”constituționale”?

Nicidecum. Trebuie să învățăm să le privim pe toate cu neîncredere, să înțelegem că ele reprezintă cadre conceptuale efemere în care oamenii își organizează/justifică pe moment acțiunile.

Ele vor fi rescrise încă de foarte multe ori pînă va fi clar rezultatul final al confruntării. Istoria se întîmplă și se scrie/rescrie simultan. Apoi post-factum (Cum a fost și pe 7 aprilie 2009).

9. Despre voința poporului, revoltă și democrație. Reiau comentariul unui om pe care-l citesc și respect mult, Boris Kagarlițki: ”Majoritatea locuitorilor Ucrainei nu susține vreo tabără. Din acest motiv conflictul se prelungește la nesfîrșit. Dacă ”poporul ucrainean” s-ar fi revoltat cu adevărat ori, cum ne zic comentatorii conservatori, ar fi fost gata să ”apere ordinea constituțională”, lucrurile s-ar fi terminat de mult în vreun fel sau altul. În această confruntare însă, exact pentru popor nu se prea găsește loc.”

 Immanuel Wallerstein/ Sensul geopolitic al schismei din Ucraina

Ucraina a suferit de ceva vreme din cauza unei schisme interne care ameninţă să devină unul din acele războaie civile urîte care apar în tot mai multe ţări. Graniţele actuale ale Ucrainei acoperă o ruptură est-vest cu dimensiuni lingvistice, religioase, economice şi culturale, fiecare parte deţinînd aproape 50%. Guvernul actual (despre care se spune că e dominat de jumătatea estică) e acuzat în demonstraţiile publice, de cealaltă parte, de corupţie şi conducere autoritară. Fără îndoială, acuzaţiile sînt îndrituite, cel puţin parţial. Din aceasta nu rezultă însă că un guvern dominat de partea vestică ar fi mai puţin corupt şi autoritar. În orice caz, problema e formulată intern în termeni geopolitici: ar trebui să fie Ucraina parte a Uniunii Europene, sau ar fi mai bine să strîngă relaţiile cu Rusia?

În mod oarecum surprinzător, pe YouTube a apărut o înregistrare care o arată pe Victoria Nuland, Secretarul Statelor Unite pentru Afaceri Europene şi Euroasiatice, discutînd cu ambasadorul SUA strategia politică faţă la Ucraina. În înregistrare, d-na Nuland prezintă problema ca luptă geopolitică între Statele Unite şi Europa (mai precis Germania). E surprinsă într-o diatribă în care spune “Fuck the EU ” – Uniunea Europeană, nu ruşii.

Înainte să purcedem cu analiza, să ne rezervăm un moment pentru a oferi sentimentele noastre de simpatie generală tuturor oamenilor importanţi din ziua de azi. În ultimii ani s-a discutat mult despre pierderea intimităţii comunicaţiilor, însă mereu era vorba de oamenii de jos care sînt spionaţi de guverne, în special de Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a Statelor Unite. Iată că pierderea intimităţii se extinde şi asupra unor persoane ca d-na Nuland. Se speculează intens referitor la sursa care a înregistrat conversaţia şi a transformat-o într-un material viral pe YouTube. Ceea ce contează e că biata d-na Nuland nu mai poate spune nimic în siguranţă – sau cel puţin nimic din cele ce nu ar trebui ştiute de întreaga lume. Dar să vedem cine e d-na Nuland: o supravieţuitoare a clicii neoconservatoare dimprejurul lui George W. Bush, în al cărui guvern a lucrat. Soţul său, Robert Kagan, e unul din cei mai binecunoscuţi ideologi ai grupului neoconservator. Nu e deloc clar ce caută ea într-o poziţie cheie a Departamentului de Stat al Preşedinţiei Obama. Se presupunea că Obama şi Secretarul de Stat John Kerry ar fi trebuit măcar să elimine neoconservatorii din asemenea roluri.

Să ne amintim acum linia neoconservatoare, din timpul lui Bush, referitoare la Europa. Pe atunci, Secretarul Apărării Donald Rumsfeld numise Franţa şi Germania “Europa veche”, opunînd-o “Europei noi”, în percepţia sa, adică ţările care erau de acord cu invazia iminentă în Irak. Noua Europă însemna pentru Rumsfeld Marea Britanie şi, în special, Europa Centrală şi de Est, adică ţările din fostul bloc socialist. D-na Nuland pare a împărtăşi aceeaşi percepţie.

Ca urmare, aş vrea să propun următoarea teză: Ucraina e doar scuza convenabilă pentru o diviziune geopolitică ce nu are a face absolut nimic cu propria sa schismă internă. Ceea ce îi preocupă pe toţi cei de teapa lui Nuland nu e o potenţială “absorbţie” a Ucrainei de către Rusia – cu asta se poate lucra. Ceea ce o îngrijorează pe Nuland şi pe cei cu convingeri similare e o alianţă geopolitică între Germania/Franţa şi Rusia. Coşmarul unei axe Paris-Berlin-Moscova s-a atenuat puţin de la culmea sa din 2003, atunci cînd încercarea Statelor Unite de a face Consiliul de Securitare al Naţiunilor Unite să susţină invazia Irakului de către SUA în 2003 a fost oprită de Franţa şi Germania.

Coşmarul s-a atenuat puţin, însă bîntuie dedesubtul aparenţelor, şi pe bună dreptate. O asemenea alianţă are sens geopolitic pentru Germania/Franţa şi Rusia, iar, pe lîngă sensul geopolitic, diferenţele ideologice contează foarte puţin. Alegerile geopolitice pot fi influenţate de indivizii aflaţi la putere, însă presiunea intereselor naţionale pe termen lung rămîne puternică.

De ce are sens o axă Paris-Berlin-Moscova? Există motive serioase. Unul e turnura Statelor Unite către Pacific, care înlocuieşte lunga sa istorie centrată pe Atlantic. Coşmarul Rusiei (şi al Germaniei) nu e un război SUA-China, ci o alianţă SUA-China (care le-ar include pe Japonia şi Korea). Unica soluţie a Germaniei e o alianţă cu Rusia, pentru a micşora această ameninţare la adresa prosperităţii şi puterii sale. Politica Germaniei faţă de Ucraina demonstrează tocmai prioritatea acordată rezolvării problemelor europene prin includerea, mai degrabă decît excluderea Rusiei.

Cît despre Franţa, Hollande a încercat să farmece Statele Unite comportîndu-se ca şi cum Franţa ar fi o parte a “Noii Europe”. Cu toate acestea, poziţia geopolitică de bază a Franţei a rămas încă din 1945 gaullismul. Chiar şi preşedinţii non-gaullişti ca Mitterand şi Sarkozy au pus de fapt în practică politici gaulliste. La rîndul său, Hollande va afla curînd că unica sa alegere e tot gaullismul. Gaullismul nu reprezintă vreun “stîngism”, ci percepţia faptului că Statele Unite constituie principala ameninţare la adresa rolului geopolitic al Franţei. Franţa îşi va apăra interesele deschizîndu-se către Rusia, pentru a contrabalansa puterea Statelor Unite.

Cine va cîştiga acest joc? Rămîne de văzut. Dar Victoria Nuland seamănă cu regele Cnut cel Mare, cel care credea că deţine putere şi asupra valurilor. Şi s-ar putea ca bieţii ucrainieni să fie nevoiţi să îşi încleie rănile interne indiferent dacă vor asta sau nu.

Traducere de Ovidiu Ţichindeleanu

 Copyright Immanuel Wallerstein, distribuit de Agence Global. Pentru drepturi şi permisiuni, incluzînd traduceri şi publicarea pe site-uri non-comerciale, şi contact: rights[at]agenceglobal.com, 1.336.686.9002 or 1.336.286.6606. Se acordă permisiunea de a înregistra şi transmite eseul altor persoane, în formă digitală sau prin e-mail, cu condiţia ca textul să rămînă intact iar nota de copyright să fie afişată. Pentru a contacta autorul, scrieţi la: immanuel.wallerstein[at]yale.edu.

• Jurnalul: Biserica Ortodoxă Ucraineană: “Ne aflăm în pragul unei CATASTROFE NAŢIONALE!”

Ucraina se află în pragul unei “catastrofe naţionale”, a avertizat Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Patriarhiei Moscovei, făcând apel la încetarea imediată a violenţelor şi la restabilirea dialogului între putere şi opoziţie, informează RIA Novosti, citată de Agerpres.

“De la începutul crizei politice şi pe toată perioada confruntării, Biserica Ortodoxă Ucraineană a făcut apel în repetate rânduri la încetarea violenţei şi la soluţionarea paşnică a conflictului. Din păcate, glasul Bisericii nu a fost auzit. La 18 februarie, pe străzile Kievului au reizbucnit confruntările violente, a curs sânge, au murit oameni. Biserica Ucraineană condamnă ferm vărsarea de sânge şi face apel la încetarea imediată a violenţelor şi la restabilirea dialogului”, se arată într-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, citat de agenţia de presă rusă menţionată.

“Ţara noastră se află în pragul unei catastrofe naţionale. Acum, şi puterea, şi opoziţia, şi fiecare dintre noi trebuie să-şi asume răspunderea în faţa lui Dumnezeu pentru faptele sale. Pericolul unui război civil şi al unei prăbuşiri economice în Ucraina devine, din păcate, tot mai real”, indică acelaşi comunicat.

Confruntări violente între forţe antiguvernamentale şi poliţie, fără precedent în cei 23 de ani de independenţă ai Ucrainei, au izbucnit marţi la Kiev, centrul mişcării de contestare declanşate la sfârşitul lunii noiembrie, după ce guvernul ucrainean a renunţat la semnarea unui acord cu UE, preferând o apropiere de Moscova. Luptele de stradă de la Kiev din ultimele ore au făcut cel puţin 25 de morţi şi numeroşi răniţi.

• Cotidianul/ Calin Marchevici: 

Intervenţie în forţă pentru dispersarea manifestanţilor proeuropeni. Violențele din Kiev au izbucnit după o întâlnire cu Merkel și o reacție a Moscovei

Protestele soldate cu zeci de morti care au debutat marti, 18 februarie, in Kiev au venit la o zi dupa ce Arseni Iateniuk si Vitali Kliciko, doi dintre cei mai populari lideri ai opozitiei, s-au intalnit in Germania cu cancelarul Angela Merkel.

 

Luni, Arseni Iateniuk, liderul celui mai important partid de opozitie, fost presedinte al Parlamentului si fost guvernator al Bancii Nationale a Ucrainei, le-a transmis protestatarilor ca imediat dupa intoarcerea lui si a lui Kliciko din Germania va fi organizat un mars catre cladirea Radei Supreme, pe 18 februarie, ziua in care urma sa se ia in discutie trecerea la constitutia din 2004, care ar fi limitat puterile presedintelui Viktor Ianukovici.

 

Iateniuk a spus in fata multimii din Kiev ca ii va cere cancelarului german sprijin financiar pentru salvarea tarii de la faliment, liberalizarea vizelor si o garantarea a unui drup catre integrarea in UE. ”Avem nevoie de ajutor, nu de cuvinte. Avem nevoie de actiune din partea partenerilor europeni. Vom vedea ce pachet economic ne va fi oferit”, a spus Iateniuk, cu o zi inaintea carnagiului de pe strazile Kievului.

 

Faptele au venit insa mai repede din partea Moscovei. Chiar daca guvernul Federatiei Ruse avertiza inainte cu doua saptamani ca ar putea amana sine die virarea primei transe din ajutorul de 15 miliarde de dolari oferit Ucrainei pe post de contraoferta la calea integrarii in UE, Moscova a anuntat ca a oferit Kievului primele 2 miliarde de dolari. Anuntul a fost facut marti, iar la cateva ore, fortele de ordine ucrainene au inceput operatiunea de reprimare a manifestatiilor.

 

Ucraina a primit di partea Rusiei, pana in acest moment, 5 miliarde din cele 15 promise de Moscova in luna noiembrie 2013, pentru ca Kievul sa aleaga calea Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan si nu asocierea la UE. Se adauga la aceasta oferta reducerea pretului gazelor rusesti importate, dar si impunitatea membrilor regimului Ianukovici. De cealalta parte, Bruxelles-ul si liderii marilor state UE s-au cramponat insa prea mult de conditia eliberarii din inchisoare a Iuliei Timosenko (inamicul numarul unu al presedintelui Ianukovici), precum si de conditia contractarii de catre Ucraina a unui credit FMI, ce ar fi presupus masuri dure de austeritate. In conditiile in care 2015 era anul alegerilor prezidentiale, este lesne de inteles ca politica UE fata de presedintele Ianukovici nu a fost cea mai fericita.

 

Cat despre discutiile avute de liderii opozitiei ucrainene la Berlin, Arseni Iateniuk a declarat ca a cerut, alaturi de Kliciko, ca UE sa impuna sanctiuni presedintelui Ianukovici si camarilei sale, in special in privinta tranzactiilor financiare efectuate de acestia in Occident. Angela Merkel i-a asigurat pe cei doi lideri ai opozitiei ca Germania si UE vor face tot ce este posibil pentru a asigura ”un rezultat pozitiv” crizei din Ucraina.

 

Boxerul Kliciko este recunoscut ca un apropiat al regimului conservator de la Berlin, fiind rezident in Germania si un obisnuit al reuniunilor Fundatiei Konrad Adenauer, ai caror membri il consiliaza. Vazut de cercurile occidentale ca favorit intr-o potentiala cursa prezidentiala in Ucraina, Kliciko are insa probleme in a se inscrie in competitia electorala, tocmai din cauza perioadei lungi pe care a petrecut-o in Germania.

De la inceputul protestelor din Ucraina, presa rusa fidela Kremlinului i-a catalogat pe ucrainenii iesiti pe strazile Kievului drept huligani, homosexuali, fascisti finantati de puterile occidentale ostile Rusiei pentru a da o lovitura de stat.

 

Insa, pe langa aceste afirmatii, unii comentatori rusi au sustinut ca Ucraina de astazi nu este un stat viabil si ca se afla in pragul dezintegrarii, un scenariu in care Rusia ar trebui sa intervina si sa incorporeze zonele rusofone din estul si sudul Ucrainei, alaturi de Crimeea.

 

Kremlinul nu a sprijinit oficial acest curent de opinie, dar nici nu l-a descurajat. Astfel se face ca, la inceputul lunii februarie, consilierul pe probleme europene al presedintelui Vladimir Putin, Serghei Glaziev a declarat public ca Ucraina s-ar putea transforma intr-un stat federal. Nu este o idee noua, cel putin nu la Kiev, acolo unde Partidul Comunist agita de multi ani ideea unei posibile federalizari, alaturi de unele factiuni din partidul prezidential-Partidul Regiunilor.

 

Ce este insa nou in ideea lansata de Kremlin este ca federalizarea Ucrainei ar urma sa permita regiunilor din Estul tarii sa se integreze in Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, iar regiunilor din Vestul Ucrainei sa urmareasca integrarea in spatiul economic european. Glaziev a citat modelul Groenlandei si al Danemarcei – in 1985, la zece ani dupa aderarea Danemarcei la Comunitatea Europeana, Groenlanda a stabilit precedentul retragerii din cosntructia comunitara, ramanand insa la statutul de teritoriu danez de peste mari, legat de CE prin tratate economice si comerciale.

 

”Legaturile economice, culturale si personale de astazi dintre regiunile de est si de vest ale Ucrainei sunt mai slabe decat legaturile dintre regiunile estice ale Ucrainei si Rusia sau decat legaturile dintre regiunile de vest ale Ucrainei si UE”, a declarat Serghei Glaziev.

 

Ideile exprimate de consilierul lui Vladimir Putin sunt la nivelul unei tatonari a liderilor occidentali si a celor ucraineni. Insa, avand in vedere sciziunile profunde din societatea si politica ucraineana, aceste declaratii se pot transforma foarte repede in progreme politice la Kiev.

 

Pe de alta parte, Moscova nu ar fi lansat aceste posibil proiect al federalizarii Ucrainei daca el nu ar aduce un castig strategic Rusiei. In primul rand, Kremlinul incearca sa intareasca segmentul pro-rus din societatea ucraineana si sa dezvolte cat mai mult legaturile conerciale si militare cu zona de est, cea mai bogata si mai industrializata a Ucrainei. In al doilea rand, o posibila impartire a Ucrainei in doua regiuni capabile sa dezvolte relatii politice si comerciale internationale in mod independent una de cealalta ar reduce considerabil nota de plata a Rusiei pentru mentinerea sferei de influenta in regiune. Nu in ultimul rand, Moscova va incerca sa introduca si un cal troian in partea vestica a Ucrainei, care ar urma sa dezvolte relatii apropiate cu UE, sub forma uneia sau a mai multor regiuni separatiste. Este un scenariu in gestionarea caruia Federatia Rusa exceleaza, pornind de la exemplul enclavei Kaliningrad, al Transnistriei, al Abhaziei si Osetiei de Sud si pana la enclavele din fostele republici sovietice central-asiatice.

 

In cazul Ucrainei de vest, regiunea Transcarpatia (Zakarpatia) se preteaza cel mai bine scenariului destabilizator: aici se afla o puternica comunitate ruteana, iar pozitionarea geografica este strategica, la granita cu Romania, Slovacia, Ungaria si Polonia, patru state NATO. Nu este greu de imaginat ce se poate intampla cu o regiune devenita autonoma si unde exista o comunitate maghiara numeroasa, alaturi de romanii din nordul Maramuresului istoric si de slovaci.

 

„Din punct de vedere geopolitic, destrămarea Ucrainei ar crea o problemă uriaşă cu urmări pe termen lung. Slovacii este clar că n-au nevoie de aşa ceva. O mare parte din populaţia din vestul Ucrainei este formată din etnici maghiari, ceea ce, în cazul unor ajustări teritoriale, ar crea Slovaciei probleme uriaşe. Noi nu am accepta niciodată astfel de ’schimbări’”, declara pentru Vocea Rusiei politologul slovac Dusan Kerny, observator la Slovenske Narodne Noviny.

 

Avand in vedere potentialul perturbator in interiorul NATO si al grupului de la Visegrad pe care l-ar putea avea aparitia unei regiuni transcarpatice separatiste, nu este de mirare ca, la finalul lunii ianuarie, pe fondul protestelor din Ucraina, seful organizatiei Rada Poporului din Transcarpatia a anuntat ca a cerut parlamentului de la Kiev sa recunoasca autonomia acestei regiuni. La fel, nu este de mirare ca analistii citati atunci de Vocea Rusiei s-au pronuntat in favoarea autonomiei Transrpatiei. ” Cred că revendicările rutenilor sunt corecte. Cu toate acestea, indiferent în componența cărui stat s-au aflat – Ungariei, Austro-Ugariei, Cehoslovaciei, rutenii și-au păstrat apartenența la neamul rusesc. Liderul lor spiritual este un luptător pentru drepturile lor. Mă refer la protopopul Dmitri Sidor, preot al Patriarhiei Moscovei”, declara Kirill Frolov, expert la Institutul pentru tarile CSI.

 

Dincolo de mizele strategice intrevazute de Rusia in federalizarea Ucrainei, pentru comunitatile romanesti din tara vecina, acest scenariu nu este unul foarte fericit. Cu exceptia regiunii Cernauti, care ar putea urma calea pro-UE a Ucrainei de Vest, romanii din Odessa ar intra in sfera rusa a tarii, in timp ce maramuresenii din Transcarpatia s-ar afla sub presiunea nationalismului rutean, sustinut de Moscova.

 

Ideea federalizarii Ucrainei lansata la Moscova nu ar fi insa sustinuta de realitatea de la fata locului, sustine Vladimir Frolov, intr-un editorial publicat in The Moscow Times. El sustine ca in estul Ucrainei exista un curent puternic in favoarea aderarii la Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, insa acesta nu se traduce insa si in sustionerea curentului secesionist. Un sondaj realizat in 2012 in Lugansk si Donetk arata ca doar 2% din populatie sustine federalizarea tarii. Mai mult, scrie Frolov, in Ucraina nu exista un partid politic cu adevarat pro-rus, avand in vedere ca pentru liderii partidului presedintelui Ianukovici agitarea spectrului federalizarii nu este un scop ci doar un mijloc pentru mentinerea influentei lor economice si politice in sistemul corupt din regiunile tarii.

• Hotnews: LIVE VIDEO TEXT Criza din Ucraina: Focuri de arma la aceasta ora in centrul Kievului, dupa ce Viktor Ianukovici anuntase un armistitiu cu opozitia. Bilantul violentelor a crescut la 28 de morti

Violentele s-au reluat joi la Kiev, unde un fum dens a invadat Piata Independentei, in timp ce apeluri la consolidarea baricadelor se aud peste tot, relateaza Russia Today. La aceasta ora, focurile de arma continua sa se auda in centrul Kievului. Bilantul violentelor de la Kiev a crescut la 28 de morti, alte 287 de persoane fiind in continuare spitalizate, a anuntat joi ministerul ucrainean al Sanatatii, potrivit AFP.

Exista insa informatii ca numarul ranitilor ar fi in jur de 1.000, desi cifra anuntata oficial este 287. Violentele din capitala Ucrainei s-au extins si in alte orase. Presedintele ucrainean Viktor Ianukovici anuntase miercuri seara un “armistitiu” si reluarea negocierilor cu opozitia, inainte de sosirea a trei diplomati europeni in capitala Ucrainei.

Sefii diplomatiilor franceze, germane si poloneze, dar si un oficial de rang inalt rus vor fi prezenti joi seara in capitala Ucrainei.

In acest context, presedintele Ianukovici a anuntat un “armistitiu si reluarea negocierilor pentru a opri baia de sange”, dupa o reuniune cu trei lideri din cadrul opozitiei. Intr-un discurs adresat natiunii in cursul noptii de marti spre miercuri, atunci cand politistii lansau un asalt in centrul Kievului, presedintele s-a aratat mult mai dur fata de opozitie, pe care a acuzat-o ca indeamna la “lupta armata” pentru a prelua puterea si a amenintat ca vor fi deschise anchete penale.

La randul sau, Rusia a denuntat o “tentativa de lovitura de stat”. Presedintele american Barack Obama a avertizat insa miercuri ca vor exista “consecinte” si a subliniat ca puterea de la Kiev ar trebui sa le garanteze “manifestantilor pasnici” dreptul de a se exprima “fara teama de represiune”.

• Gandul: Violenţe fără precedent în Ucraina. 28 de oameni au murit. Merkel s-a înţeles cu Putin pentru oprirea violenţelor iar Obama îl ameninţă pe Ianukovici: Vor exista consecinţe. LIVE STREAM

Violenţele din centrul Kievului au ajuns, marţi seară, la cote fără precedent, după ce autorităţile au intervenit în forţă pentru a-i dispersa pe manifestanţi. Sute de oameni au fost răniţi, iar bilanţul morţilor creşte de la o oră la alta, atât de partea protestatarilor, cât şi de cea a poliţiştilor. Liderii internaţionali condamnă violenţele şi cer regimului Ianukovici să le pună capăt, iar UE discută impunerea de sancţiuni Ucrainei. Gândul vă ţine la curent, în timp real, cu desfăşurarea evenimentelor şi vă pune la dispoziţie un stream video din capitala Ucrainei

Ciocniri violente între manifestanţi şi forţele de ordine au izbucnit marţi dimineaţă în apropierea Parlamentului de la Kiev, care examina o reformă constituţională ce reduce competenţele prezidenţiale. Marţi seară, Poliţia a intervenit în forţă, 28 de oameni fiind ucişi în timpul confruntărilor, după ce, iniţial, Opoziţia anunţase că trei persoane au fost împuşcate mortal. Numărul răniţilor a trecut de 364, printre aceştia aflându-se 15 jurnalişti, unii de la Reuters şi Associated Press. Potrivit Ministerului de Interne, 47 de poliţişti au fost răniţi, relatează CNN, o parte din morţi provenind din rândurile forţelor de ordine. Înainte de intervenţie, două avioane de vânătoare au survolat centrul Kievului, la înălţime medie, în încercarea de a-i intimida pe opozanţii regimului Ianukovici. Guvernele străine, de la cel al SUA până la cel al Suediei, le cer autorităţilor ucrainene să înceteze violenţele. În ciuda numărului de morţi şi răniţi în continuă creştere, 30.000 de protestatari rămân pe poziţii. Târziu în noapte, liderii Opoziţiei au avut o serie de discuţii cu preşedintele Ianukovici. Fără niciun rezultat însă, pentru că acesta le-a cerut, potrivit lui Vitali Kliciko, doar să părăsească piaţa şi să predea armele pe care protestatarii susţin că nu le au.

Ministrul de Externe al Poloniei a fost mandatat de UE să conducă negocierile cu Ucraina, iar joi va avea loc o întâlnire între preşedintele Ianukovici şi miniştrii de externe ai Poloniei, Franţei şi Germaniei.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a anunţat că a obţinut acceptul telefonic al lui Vladimir Putin, de a face totul pentru oprirea escaladării violenţelor din Ucraina.

Ianukovici l-a schimbat pe şeful Armatei, un general care anterior declarase că nimeni nu are dreptul să folosească forţe armate pentru a limita drepturile cetăţenilor. Schimbarea vine în contextul în care Armata va face parte din operaţiunea anti-teroristă declanşată de serviciul secret ucrainean SBU, care include angajarea persoanelor extremiste şi înarmate.

UPDATE 10:10 Parlamentul Ucrainei este evacuat în aceste momente.

UPDATE 10:07 Protestatarii ucraineni au determinat, joi, forţele de securitate să se retragă din Piaţa Independenţei din Kiev, în timp ce poliţia susţine că 20 dintre agenţii săi au fost răniţi, relatează Russia Today, în pagina electronică. Potrivit surselor oficiale, poliţiştii ar fi fost împuşcaţi în timp ce încercau să controleze mulţimea formată din aproximativ 3.000 de protestatari.

UPDATE 09:45 Violenţele s-au reluat joi la Kiev, unde un fum dens a invadat Piaţa Independenţei, în timp ce apeluri la consolidarea baricadelor se aud peste tot, relatează Russia Today, în pagina electronică. Zgomote puternice, provenind probabil de la lucrările de construire a baricadelor, şi strigăte se aud permanent în piaţă. Potrivit aceleiaşi, surse, există informaţii cu privire la noi ciocniri în pofida armistiţiului. Protestatarii şi poliţia din centrul Kievului aruncă unii în alţii cu fumigene şi grenade asurzitoare.

UPDATE 09:08 Administraţia preşedintelui Viktor Ianukovici poartă „principala responsabilitate” pentru violenţele din Ucraina, soldate cu cel puţin 26 de morţi şi sute de răniţi, afirmă preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, citat de NBC News. „Statele Unite consideră că Administraţia de la Kiev poartă principala responsabilitate pentru violenţe; vor exista consecinţe dacă vor fi depăşite limitele”, a avertizat Obama.

UPDATE 08:20 Bilanţul violenţelor de la Kiev a ajuns la 28 de morţi şi 287 de persoane spitalizate, a anunţat joi Ministerul ucrainean al Sănătăţii, citat de AFP.

Ministerul a precizat într-un comunicat postat pe site-ul său de Internet că patru tineri cu vârste mai mici de 18 ani şi doi cetăţeni străini figurează printre răniţii violenţelor de marţi seara din capitala ucraineană. […]