MARSUL PENTRU VIATA – 22-23 martie 2014 (video)/ ONU isi incalca atributiile prin AGENDA ANTI-FAMILIE si ANTI-VIATA/ “Nu face nimic impotriva constiintei tale!”/ ADOPTIILE INTERNATIONALE – RELUATE SI PT. SUA/ Telefoanele mobile si copiii

VIRGILIU GHEORGHE: Familia este altceva decat vedem in filme

UPDATE

• Episcopia Slatinei: Comunicat de presă – Marşul Pentru Viaţă

COMUNICAT DE PRESĂ

Duminică, 23 martie 2014, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor în colaborare cu Inspectoratul Judeţean Olt, ASCOR filiala Slatina şi Asociaţia “Prietenii omului – umanism, cultură” vor organiza, începând cu orele 15⁰⁰, în Slatina, Caracal, Corabia, Balş şi Drăgăneşti “Marşul Pentru Viaţă”, împotriva avorturilor.

În Slatina, marşul se va desfăşura pe traseul Esplanadă-Poştă-CEC-Casa de Cultură a Tineretului şi retur, iar începând cu orele 17⁰⁰, în sala de festivităţi a Colegiului Naţional “Ion Minulescu” va avea loc conferinţa “Familia creştină azi”, susţinută de PC Pr. NICOLAE TĂNASE de la Valea Plopului.

Solicităm tuturor preoților și bunilor credincioși solidarizarea cu acest demers de apărare a dreptului la viaţă a copilului nenăscut şi pentru încurajarea adopţiilor.

• Cultura Vietii:

Patriarhia Română binecuvintează şi susţine Marşul pentru viaţă 2014

Patriarhia Română binecuvintează şi susţine Marşul pentru viaţă 2014. Adopţia – o alegere nobilă, organizat de mai multe asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale creştine din România în ziua de sâmbătă, 22 martie 2014, în peste 30 de oraşe din ţară.

Reamintim că în Pastoralele Sfântului Sinod şi ale ierarhilor este permanent subliniată importanţa familiei, instituţia sfântă cea mai afectată social, economic şi moral în ultimii ani. În acest sens, menţionăm că anul 2011 a fost proclamat de Sfântul Sinod Anul omagial al Tainei Botezului şi Sfintei Cununii în Patriarhia Română, tocmai pentru a intensifica grija Bisericii faţă de familia creştină, în mod special la nivelul comunităţilor parohiale.

Astfel, în Pastorala Sfântului Sinod la Postul Naşterii Domnului 2011 se reaminteşte că astăzi familia se confruntă adesea cu violenţa domestică, divorţul, avortul, abandonul copiilor de către părinţi şi al părinţilor vârstnici şi bolnavi de către copii, delincvenţa juvenilă, indiferenţa faţă de suferinţa altora, suicidul, dorinţa de câştig material imediat şi cu orice preţ, alcoolismul şi drogurile, concubinajul etc.”.

Din nefericire, avortul a devenit o plagă pentru societatea românească având consecinţe dramatice, inclusiv diminuarea populaţiei. România este singura ţară europeană în care numărul avorturilor din ultimii 25 de ani a depăşit numărul cetăţenilor ţării. Pe de altă parte, pentru familiile care nu pot da naştere la prunci, adopţia este o binecuvântare de la Dumnezeu. Familia creştină în care copiii sunt primiţi cu bucurie prin naştere sau prin adopţie şi crescuţi cu dragoste, educaţi creştineşte şi sprijiniţi să urmeze un drum folositor în viaţă este binecuvântată de Dumnezeu cu bucuria iubirii părinteşti şi cu darul mântuirii şi al vieţii veşnice.

La ultima sa şedinţă de lucru din 13 februarie 2014, Sfântul Sinod a reiterat poziţia fermă a Bisericii privind definirea şi apărarea familiei întemeiate pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe drepturile şi îndatoririle părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române susţine manifestarea Marşul pentru viaţă 2014. Adopţia – o alegere nobila ca fiind o chemare la apărarea familiei creştine tradiţionale şi a darului vieţii umane în poporul român aflat azi într-un declin demografic îngrijorător.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE / basilica.ro

VIDEO: Vino la „Marșul pentru viață” 2014!

MARȘUL PENTRU VIAȚĂ 2014! – www.marsulpentruviata.ro Marșul are loc pe 22-23 martie 2014, în: Alba Iulia, Arad, Bacău, Brașov, București, Buzău, Cluj, Caracal, Constanța, Craiova, Deva, Fălticeni, Galați, Giurgiu, Ocna Mureș, Onești, Pitești, Ploiești, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Slatina, Suceava, Târgoviște, Tg. Jiu, Tg. Mureș, Timișoara, Tulcea

Acest videoclip filmat la Arad are multiple semnificaţii: 1. Paharele folosite nu sunt deloc întâmplătoare. Sunt pahare de iaurt de Curtici şi de Pecica, două localităţi unde oamenii trăiesc din roadele pământului, și au fost alese în semn de protest împotriva planului guvernanţilor de a permite exploatarea gazelor de şist din zona de vest a României. Vrem să putem mânca, noi şi urmaşii noştri, acest iaurt delicios şi peste 10, 20 sau 100 de ani!

2. Tinerii protagonişti s-au îmbrăcat, majoritatea, în ii. Unele mai vechi de 100 de ani, adevărate bijuterii ale neamului românesc. Ne iubim neamul, cultura lui, tradiţiile lui şi din el ne tragem seva, bucuria.

3. Protagoniştii – elevi de la 14 la 19 ani – au devenit voci pentru cei ce nu au voce: pruncii nenăscuţi în pericol de a fi avortaţi. Într-o societate modernă în care se promovează tot mai mult o cultură a morţii, ei au înţeles mai repede decât adulţii din jur că trebuie promovată şi susţinută viaţa, din prima ei clipă de apariţie. Un copil este un copil cu drept deplin la viaţă din momentul concepţiei.Ca un post scriptum, trebuie spus că toţi cei implicaţi, de la sunetişti, fotografi sau cameramani, au lucrat pro bono, având cu toţii acelaşi crez: ROMÂNIA! (sunet – Cosmin Harbei/Musiclab, cameramani – Onoriu Felea, Cristian Ţuţuroi, Sergiu Ilisie şi Alexandru Niga, foto – Alexie Kocso).

Marșul pentru viață 2014: „Adopția, o alegere nobilă” – Comunicat de presă

Marșul pentru viață este un eveniment anual, inițiat cu 40 de ani în urmă în SUA, care se organizează în din ce în ce mai multe state din Europa și America. El este dedicat valorizării și protejării vieții copiilor, începând de la concepție, și sprijinirii familiei.

În orașele României, pe 22 și 23 martie, are loc a patra ediție a Marșului pentru viață. Tema din acest an este „Adopția, o alegere nobilă”. Am ales această temă pentru că vrem să reparăm ceva. Adesea, societatea românească şi-a abandonat copiii şi a abandonat mamele. Spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul. Dar de viitorul unora dintre ei ne îngrijim prea puțin, iar de al altora chiar deloc.

Adopția este o soluție firească pentru ocrotirea copiilor născuți de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu își pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil.

În România, din păcate, nu există o cultură a adopției. Copilul adoptat este văzut ca un copil de mâna a doua. Familia care adoptă este văzută ca nefirească. Mama sau părinții care își lasă copilul să fie adoptat sunt considerați nedemni de numele de părinți. Aceste calificări nu sunt corecte și ele îngreunează mult încredințarea spre adopție, adopția și integrarea copilului adoptat.

Dacă în centrul atenției se pune interesul copilului, totul se schimbă. Un copil adoptat este un copil binecuvântat, la a cărui viață au contribuit două rânduri de părinți. Părinții adoptivi sunt de admirat pentru dragostea lor. Părinți naturali trebuie sprijiniți în luarea unei decizii deplin responsabile, care să aibă în vedere interesul copilului din toate punctele de vedere. Nu trebuie, în niciun caz, disprețuiți pentru că au ales, adesea cu multă durere sufletească, să încredințeze altcuiva creșterea și educația copilului lor.

În ceea ce privește legea românească a adopției, ea nu prevede soluții pentru unele situații des întâlnite. De exemplu, este necesară legiferarea începerii demersului de încredințare spre adopție încă din perioada sarcinii. Astfel se va reduce abandonul, mortalitatea infantilă și va crește numărul de adopții. România poate și trebuie să construiască viitorul celor mai vulnerabili copii ai săi prin politici adaptate realității și testate pe plan internațional.

Dorim să punem aceste gânduri în inimile românilor, iar dacă vom reuși să transmitem societății că țara noastră are nevoie de o cultură a adopției, aceasta o va conduce către o cultură a vieții. Vă așteptăm alături de noi la Marșul pentru viață, cel mai mare eveniment public pentru protejarea vieții din România!

Coordonarea națională a Marșului pentru viață și organizarea lui în București sunt asigurate, în acest an, de către organizația Studenți pentru viață.

În București, Marșul pentru viață se va desfășura pe 22 martie, începând de la ora 14.00, pe traseul Piața Unirii – Parcul Tineretului, intrarea Șincai. În încheiere, între orele 16.00–18.00, va avea loc în Parcul Tineretului un concert de susținere la care vor participa Vlad Miriță, Alexandra Ușurelu, Bogdan Vlădău, Anthony Icuagu (Vocea României), Vlad Stoia (Vocea României), Beatrice Vlădan (Vocea României) și Ioana Picoș.

Detalii despre programul Marșului pentru viață din întreaga țară se găsesc pe pagina www.marsulpentruviata.ro.

Alexandra Nadane, Președintele Asociației Studenți pentru viață Tel.: 0751.859.467 E-mail: alexandra.nadane [@] gmail.com

• Ziarul Lumina:

Alexandra Nadane: O mărturie peste care nu treci uşor

Auzim adesea fraze care încep cu „toţi“: toţi medicii iau şpagă, toate femeile sunt materialiste, toţi băieţii vor să trăiască înainte de căsătorie cu viitoarea soţie. Sunt false, bineînţeles. În categoria frazelor false care încep cu „toţi“ este una care se rosteşte mai puţin, dar este la fel de periculoasă prin minciuna pe care o promovează: „toţi doctorii ginecologi fac avorturi“.

Ei bine, sunt şi doctori ginecologi care nu fac sau au renunţat să mai facă avorturi. Sunt chiar mulţi. Însă ei sunt foarte puţin mediatizaţi, din două motive: fie pentru că presa nu le acordă atenţie, fie pentru că le este teamă să vorbească, deoarece mulţi dintre ei se confruntă cu presiuni din partea colegilor sau din partea familiei. Şi astfel se promovează în mentalitatea publică faptul că un ginecolog se ocupă de naşteri şi de avorturi. Cineva l-a întrebat odată pe doctorul Păscuţ, despre care voi scrie mai încolo: „De ce te-ai mai făcut ginecolog dacă nu faci avorturi?“ Dacă ar trăi marele medic al Antichităţii, Hipocrate, răspunsul său ar fi fost că între a fi doctor şi a face avorturi este o incompatibilitate. Vorbim în primul rând de ceea ce se cheamă „avort la cerere“, când nu există un risc pentru sănătatea mamei, care să o pună pe aceasta în faţa unei decizii dificile.

Medicii salvează vieţi. Medicii obstetricieni şi ginecologi sunt cei care veghează viaţa noastră în primele nouă luni ale existenţei şi ajută la trecerea din pântecele mamei în afară. Ca urmare, ei cunosc cel mai bine realitatea vieţii intrauterine.

Despre motivele care l-au convins să renunţe la această practică, doctorul Dan Păscuţ povesteşte: „Îmi aduc aminte că făceam un avort şi după aceea eram chemat la o naştere. A fost zguduitor să-mi dau seama de această dublă personalitate, de diferenţa între distrugerea unei vieţi şi asistarea unui copil care se naşte“.

Avortul curmă o viaţă, iar acest lucru îl face să fie o practică opusă acestei misiuni. În jurământul lui Hipocrate este scris: „Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu abortiv“. Mai este vreun dubiu că între specializarea de ginecologie şi avort nu există un semn de egalitate, conform părintelui medicinei?

Doctorul Dan Păscuţ a luat această decizie de a nu mai face avorturi în anul 1992. De atunci „n-ar mai face avorturi nici dacă l-ar băga cineva în puşcărie“, deoarece este absolut convins că în uter este o viaţă, iar prin avort se distruge această viaţă. Despre starea pe care o avea înainte să ia această decizie, el povesteşte: „Dintr-o-dată am început să mă simt exact ca un killer care este plătit să ucidă, şi atunci nu m-am mai putut suporta pe mine însumi. Aveam acelaşi sentiment ca şi când aş fi fost plătit să ucid. Măcar un adult are posibilitatea să se apere, în timp ce un copil nenăscut nu are nici o posibilitate“.

Pentru cel care îşi ascultă conştiinţa şi are inima deschisă către adevăr, lucrurile sunt foarte simple, am putea spune chiar evidente. Nici un argument nu poate rezista în faţa unei conştiinţe care vede clar că în pântecele mamei ia naştere o nouă viaţă, iar lui i se cere să o curme.

Meditând la trecut, dar şi la decizia din prezent, medicul Dan Păscuţ spune: „Dacă mama mea ar fi făcut avort, indiferent de stadiul embrionar la care eram, eu nu aş fi fost astăzi. Acum mă bucur de viaţă, de copiii mei, de familia mea, de oamenii pe care îi iubesc, pentru că mama mea mi-a dat viaţă“.

Cu toate că este medic, iar argumente ştiinţifice care să demonstreze realitatea vieţii uterine sunt din belşug, doctorul Dan Păscuţ nu apelează la nici unul dintre acestea, ci face apel la firesc, la bunul-simţ prezent în conştiinţa fiecărui om: „Cea mai simplă explicaţie pentru oricine e în stare să judece această chestiune este că fiecare dintre noi, dacă meditează asupra fiinţei lui, poate să spună aşa: «Domnule, dacă mama mea făcea avort, eu nu mă mai bucuram de viaţă.» Vreau să spun lucrul acesta şi îmi face plăcere să-l spun, pentru că mama mea acum nu mai este, dar ea a fost bolnavă de inimă, şi cu toate acestea nu a făcut avort. Îi mulţumesc pe această cale că mi-a oferit bucuria de a trăi“.

Dan Păscuţ este un profesionist respectabil: doctor în medicină, conferenţiar universitar şi şeful Clinicii II Obstetrică şi Ginecologie din Spitalul Clinic „Dr. Dumitru Popescu“ din Timişoara. În plus, a avut un dublu curaj: de a asculta de conştiinţă şi de a mărturisi public crezul său. Interviul din care am selectat cuvintele de mai sus se află pe site-ul rupetacerea.ro, un site dedicat celor care au trecut prin trauma avortului. Dar el nu este singurul care a avut acest dublu curaj. Mai sunt câţiva profesionişti renumiţi care au spus public că nu fac avorturi la cerere. Poate că ar fi mai mulţi, dacă s-ar simţi încurajaţi. Asta este datoria noastră, a celor care preţuim viaţa umană şi pe cei care o slujesc. Să îi încurajăm. Mulţumim, domnule doctor!

Augustin Paunoiu: Apel la conştiinţă

De curând mi-a căzut în mână o carte scrisă de un francez, Daniel Ange. Preot catolic şi scriitor, în vârstă de 82 de ani. Cartea analizează situaţia din Franţa în special şi Europa în general, la un an de la votarea legii Mariage pour tous, lege care permite căsătoria între persoane de acelaşi sex. Curajul lui Daniel Ange de a scrie adevărul şi faptul că luna martie este dedicată în România, în fiecare an, Marşului pentru Viaţă, organizat în principalele oraşe de la noi, m-au făcut să împărtăşesc câteva din gândurile preotului mărturisitor occidental despre crezul său.

Nu ştiu dacă vă amintiţi de impresionantele marşuri organizate în capitala Franţei în primăvara anului trecut. E drept, nu au apărut relatări importante pe nici un post de televiziune, ci doar pe Facebook, pe site-ul manifpourtous.fr. Să rememorăm puţin. În zona Champs de Mars, aproape lunar, circa 1.400.000 de participanţi manifestau pentru abrogarea legii care impunea recunoaşterea căsătoriilor homosexuale. Cu toate acestea, legea a fost adoptată.

Părintele Daniel Ange porneşte în demersul său de la un citat al lui Einstein: „Nu face nimic împotriva conştiinţei tale, chiar dacă statul e cel care ţi-o cere“. Şi este adusă aici în discuţie tăcerea majorităţii episcopilor occidentali în anii ’30, când ei nu s-au pronunţat asupra nazismului „pentru a nu se amesteca în politică“. Acelaşi motiv a fost invocat şi în Franţa, anul trecut, dar aici este un subiect care depăşeşte de departe politica, atingând fundamentele vieţii înseşi. În faţa unei societăţi suicidare, care vorbeşte despre drepturile femeilor, ale mamelor de a-şi ucide propriii copii, e moral şi uman să taci? În această luptă pentru salvarea omului când el devine lup pentru om, cuvintele nu mai sunt suficiente, manifestaţiile nici atât. E nevoie de gesturi simbolice, de acte profetice. Or, noi, scria un prelat occidental, noi avem o armă pacifică, non-violentă, de o forţă imposibil de ripostat: apelul la conştiinţă. S-a insistat mult pe aceasta în apărarea vieţii:

„Toate influenţele, toate eforturile pentru a impune tăcerea n-au reuşit să facă mut glasul lui Dumnezeu, care răsună în conştiinţa fiecărui om. Este adevărat că există tendinţe culturale care caută să anestezieze conştiinţele prin motivaţii care sunt doar pretexte. O lege care ar pune în pericol unitatea familiei, aducând atingere indisolubilităţii sale sau ar conferi valoare egală cu legătura între persoanele de acelaşi sex, care pretinde să se substituie cu aceleaşi drepturi familiei întemeiate între un bărbat şi o femeie, nu este o lege conformă intenţiei divine“.

Ideologiile trec una după alta. Modele sunt efemere şi ele. Dar pagubele declanşate atunci când se iau decizii împotriva omului nu se şterg cu uşurinţă din istorie şi nici din societate. Apartheidul, spaţiile concentraţionare din perioada comunistă, ghetourile naziste, derivele din anii 68, ce se întâmplă cu vecinul de la nord de noi ne arată că suntem departe de normalitate.

Situaţia din România nu e asemănătoare cu cea din Franţa, încă. Acolo familia a devenit deja ceva subversiv. Flagelul nostru naţional este rata mare a avorturilor. A sosit momentul să ne întrebăm: ce putem face ca acel lucru de care vorbea şi Einstein, conştiinţa, să fie trează permanent?

• Cultura vietii:

Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului își depășește atribuțiile

Un raport al grupului de advocacy și lobby FamilyPolicy.ru din Federația Rusă demonstrează acțiunile ultra vires (termen juridic ce înseamnă depășirea atribuțiilor acordate) ale Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului. Raportul prezintă acțiunile întreprinse de Comitetul ONU, însărcinat cu implementarea Convenției pentru Drepturile Copilului, și demonstrează că acesta și-a depășit de multe ori atribuțiile, încălcând tratatele internaționale. Conform Raportului, multe acțiuni ale Comitetului pentru Drepturile Copilului s-au dovedit a fi: contrare principiului suveranității egale a statelor membre ale ONU (art. 2 din Charta ONU);

în afara mandatului acordat Comitetului;

contrare tratatelor dintre guverne sau fără a avea o bază în acestea. Printre acțiunile Comitetului pentru Drepturile Copilului s-au numărat: presiuni efectuate asupra statelor pentru a-și modifica legislația în ceea ce privește avortul, fără a ține seama de consensul interguvernamental și fără a avea o bază în dreptul internațional referitor la drepturile omului;

Comitetul a promovat, indirect, o serie de concepte controversate asupra cărora nu există un consens la nivelul ONU (de ex., legalizarea relațiilor sexuale dintre persoanele de același sex, recunoașterea legală a căsătoriei între persoanele de același sex sau a parteneriatelor civile, dezincriminarea prostituției);

Comitetul a pretins că statele trebuie să le ofere copiilor ore de educație sexuală și acces la servicii de sănătatea a reproducerii, fără acordul părinților și fără știrea lor, lucruri pentru care nu există bază legală nici la nivel ONU nici în alte instrumente juridice care tratează drepturile omului. Aceste acțiuni sunt contrare Programului de la Cairo și Platformei Beijing de Acțiune, documente ce arată un grad de consens interguvernamental la nivelul ONU;

Comitetul le-a cerut statelor să ratifice convenții internaționale pe care ele nu le semnaseră;

Comitetul a interferat, în mod ilegal, cu libertățile religioase. Toate aceste acțiuni, indiferent de evaluarea lor etică, reprezintă depășiri ale atribuțiilor Comitetului pentru Drepturile Copilului și trebuie recunoscute ca reprezentând o violare a principiului suveranității egale a statelor și o încălcarea tratatelor. Acțiunile Comitetului, deși nu au efecte legale directe, afectează regimul juridic al statelor membre ale acestui organism al ONU. Acțiunile afectează modul în care este aplicată legea în aceste state, aduc atingere legislației naționale și influențează deciziile juridice ale altor organisme internaționale. Acțiunile ultra vires ale Comitetului trebuie declarate ca fiind ilicite conform dreptului internațional și, deci, nule și neavenite.

Acțiunile în care Comitetul pentru Drepturile Copilului își depășește atribuțiile reprezintă o amenințare serioasă la cadrul juridic internațional al drepturilor omului, la suveranitatea statelor membre, la identitatea culturală a popoarelor și la adresa familiei, care reprezintă „grupul unitar și fundamental al societății omenești și este îndreptățit la protejarea de către societate și de către State” (art. 16/3 al Declarației Universale al Drepturilor Omului), și, deci, de către comunitatea internațională. În această situație este nepotrivit și riscant pentru statele membre să-i acorde noi puteri Comitetului prin semnarea și ratificarea Protocolului Opțional al Convenției pentru Drepturile Copilului (A/RES/66/138). Acest Protocol prezintă câteva probleme specifice: are deficiențe procedurale ale aplicării sale;

are potențialul de a submina legislația națională și sistemul juridic;

are potențialul de a eroda autoritatea familiei;

are potențialul de a diminua modul în care valorile familiale sunt protejate. Raportul prezintă câteva soluții pentru statele îngrijorate în mod legitim de situația creată de Comitet prin depășirea atribuțiilor sale: exercitarea dreptului de a solicita declarații interpretative din partea Comitetului;

exercitarea dreptului de a evidenția limitele mandatului pe care îl are Comitetul;

avertizarea Comitetului asupra posibilității de a fi denunțat în cazul în care nu are loc o refromă a acțiunilor sale;

refuzul de a ratifica Protocolul Opțional al Convenției pentru Drepturile Copilului până nu se va face reforma;

Comitetul trebuie să efectueze acțiuni strict conforme cu mandatul său, transparente și aduse sub un control eficient al statelor membre. Aceste mijloace pot fi folosite de statele membre pentru a-și proteja dreptul la suveranitate, drepturile familiei și identitatea lor culturală, religioasă și morală. Raportul conține și alte informații depsre acțiunile Comitetului de după 2012 (inclusiv sesiunea a 65-a), precum și un Appendix al documentelor publicate de Comitet între 2012 și 2014. (după FamilyPolicy.ru)

În numele „dreptului la avort”, Consiliul Europei cere Italiei să îngrădească obiecţia de conştiinţă a medicilor

Comitetul European pentru Drepturi Sociale al Consiliului Europei a votat covârşitor (13 la 1) în favoarea unei plângeri depuse de International Planned Parenthood Federation (IPPF), care pretindea că prea mulţi doctori din Italia refuză să facă avorturi, ceea ce ar fi „o violare a dreptului la sănătate”. Actele emise de Consiliul Europei sunt recomandări fără caracter legislativ.

IPPF, care au sediul în SUA și sunt cea mai mare rețea de clinici de avort din lume, pretinde că legea ar trebui să ceară asigurarea în sistemul de sănătate şi de personal medical care nu are obiecţii de conştiinţă în ceea ce priveşte avortul. Organizaţia americană a subliniat că aceasta afectează „dreptul la viaţă, sănătate şi autodeterminare ale femeilor care vor să termine o sarcină”.

Statistici oficiale de anul trecut arată că peste 70% din ginecologii italieni refuză să facă avorturi. Cifra demonstrează de ce e atât de greu pentru sistemul medical să furnizeze în fiecare clincă medici pro şi contra acestei practici, mai ales că, în anumite regiuni, până la 95% din medici refuză să facă avorturi.

Promotorii avortului se luptă de zeci de ani să abroge în Italia Legea 194, care protejează dreptul la obiecţia de conştiinţă.

Ziarul Corriere della Sera a comentat că votul din Comisie îndeamnă Italia să demonstreze că lucrează la o schimbare în acest sens.

Eugenia Roccella, deputat italian şi fost secretar de stat pentru sănătate, de altfel o fostă feministă, a declarat că este încă una din „metodele dubioase” cu care Planned Parenthood, „organism întunecat”, lucrează, folosindu-se de Consiliul Europei pentru a „ataca” drepturile ţărilor suverane la autodeterminare.

Deputata a mai amintit că, în octombrie 2010, Consiliul Europei a adoptat în forţă o rezoluţie care apără dreptul la obiecţia de conştiinţă atât pentru persoane, cât şi pentru instituţii. Ea a mai adăugat că cel mai recent raport parlamentar arată că, în Italia, cererea de avorturi e foarte mică.

Aşadar, mai arată ea, ţinta nu este obiecţia de conştiinţă, ci reorganizarea sistemului de sănătate pe regiuni (astfel încât să includă şi medici favorabili avortului).

Deşi decizia nu are caracter obligatoriu pentru guvernul italian, Monseniorul Ignacio Barreiro, şeful biroului de la Roma al organizaţiei catolice pentru viaţă Human Life International, a declarat pentru LifeSiteNews.com că este „o armă importantă în mâna promotorilor avortului din guvernul italian, care vor pune mai multă presiune pe medicii ginecologi”. (LifeSiteNews.com / în românește de Știri pentru Viață)

• Gandul: 

Adopţiile internaţionale au fost reluate şi pentru SUA, trei copii au fost înfiaţi de familii mixte

Adopţiile internaţionale au fost reluate şi pentru Statele Unite ale Americii, două familii mixte, în care unul dintre părinţi este român, adoptând trei copii de şase, cinci, respectiv patru ani, precizează Oficiul Român pentru Adopţii, într-un răspuns transmis luni la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

Adopţiile internaţionale pentru cetăţeni români stabiliţi în străinătate au fost redeschise în 7 aprilie 2012, când au intrat în vigoare modificările aduse Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Primele adopţii către Statele Unite ale Americii au fost încuviinţate în ultima lună. Una dintre familii a adoptat o fată de şase ani şi o lună, procedura adopţiei durând un an şi trei luni din momentul depunerii dosarului.

Cea de-a doua familie din Statele Unite au înfiat doi fraţi de etnie romă care au cinci ani şi zece luni, respectiv patru ani, şi care prezintă întârzieri în dezvoltare şi retard mintal uşor. În acest caz, procedura adopţiei a durat aproximativ 11 luni.

De la intrarea în vigoare a noilor prevederi legale în domeniul adopţiei, au fost înregistrate 58 de cereri de adopţie internaţională, însă doar 38 de dosare sunt complete.

Cele mai multe solicitări au fost primite din Canada (16), doar 11 fiind complete, Italia (13, din care 11 complete), Franţa (10, din care cinci complete), SUA (cinci, din care trei complete), Spania (cinci, doar două complete), Germania (cinci, din care patru complete).

Alte două cereri au fost făcute din Suedia (una completă), iar câte una din Austria şi Norvegia.

Până în prezent, instanţele judecătoreşti competente au încuviinţat 11 cereri de adopţie internaţională pentru 12 copii.

Cei mai mulţi copii români adoptaţi în străinătate au ajuns în Italia (şase), SUA (trei), Canada (doi), Spania (unu) şi au vârste cuprinse între patru şi 12 ani.

Dintre copiii pentru care s-a încuviinţat cererea de adopţie internaţională, trei au fost adoptaţi de către o rudă până la gradul IV inclusiv, doi fraţi au fost adoptaţi de o familie, unul este încadrat în grad de handicap mediu, iar patru au întârzieri în dezvoltare. Majoritatea copiilor adoptaţi sunt de etnie romă.

Oficiul Român pentru Adopţii mai precizează că, în prezent, sunt în etapa potrivirii cu familii care au depus cerere de adopţie internaţională alţi şase copii: câte doi în Italia şi Germania şi câte unul în Canada şi Suedia.

Copiii care folosesc în exces telefoanele mobile sunt mai puţin sociabili – STUDIU

Copiii care folosesc prea mult timp telefoanele mobile au probleme de relaţionare cu prietenii şi familia, conform unei cercetări anuale, prima de acest gen, efectuată de organizaţia Halifax Insurance Digital Home Index, conform dailymail.co.uk.

Potrivit rezultatelor acestui studiu, efectuat pe baza unui sondaj la care au participat 2.002 persoane – părinţi şi copii, deopotrivă -, două treimi dintre părinţi sunt îngrijoraţi că, din cauza telefoanelor mobile, copiii lor ar putea avea dificultăţi în comunicarea cu alte persoane.

O treime dintre copiii şi adolescenţii cu vârsta de până la 17 ani îşi verifică mesajele de pe telefonul mobil de câteva ori pe oră, iar aproape două treimi dintre aceştia folosesc aceste dispozitive în pat, înainte de a merge la culcare.

“Tehnologia modernă face parte din viaţa contemporană şi, în mod firesc, este reflectată în modul în care funcţionează o familie. Cu toate acestea, devine clar că o parte dintre copii şi adolescenţi folosesc excesiv această tehnologie”, a declarat psihologul Kairen Cullen.

Cercetarea a scos la iveală faptul că o treime din părinţi şi copiii acestora folosesc telefoanele mobile în timpul mesei şi peste o treime din copii (37%) utilizează tehnologia modernă pentru a comunica cu membrii familiei în timp ce se află sub acelaşi acoperiş. Compania Opinium Research a efectuat un sondaj la care au participat 1.001 părinţi ce au copii cu vârsta cuprinsă între şapte şi 17 ani şi 1.001 copii cu vârsta cuprinsă între şapte şi 17 ani, din aceeaşi familie, între 28 ianuarie şi 4 februarie.

Deşi aproape trei sferturi dintre părinţi au afirmat că permit copiilor să ţină telefonul mobil şi alte dispozitive electronice în cameră, 35% au declarat că nu ştiu cât de des sunt folosite acestea, iar peste jumătate se tem că nu pot ţine sub control acest fenomen.

În mod surprinzător, 30% dintre copii au susţinut că modul în care părinţii lor utilizează tehnologia oferă un exemplu negativ.

“Părinţii trebuie să se adapteze unui climat de comunicare diferit şi să depună eforturi pentru a asigura conversaţii deschise şi interesante cu copiii lor, care au crescut cu mesageria instant şi reţelele sociale. Cu toate acestea, comunicarea virtuală nu va înlocui niciodată contactul direct cu membrii familiei, iar părinţii sunt în măsură să încurajeze utilizarea inteligentă şi echilibrată a tehnologiei online”, a precizat Kairen Cullen.

• Doxologia: 

Avortul – o perpetuă crimă

A spune că avortul poate fi săvârşit într-un anumit moment, înainte ca produsul de concepţie să ia deja în mod vizibil formă de copil, nu este, de asemenea, o ieşire din situaţie — cel puţin pentru credincios.

Putem spune, oare, că atunci când Maica Domnului L-a zămislit pe Mântuitorul Hristos, înainte de un anumit moment – a 14-a, a 18-a, a 28-a săptămână – Acesta nu a fost Om şi nu a fost Dumnezeu întrupat? Nu: în momentul concepţiei, embrionul este deja om, şi distrugerea lui reprezintă un omor. Lucrul acesta trebuie privit în mod serios şi fără ocolişuri; aici nu încape nici o dezvinovăţire.

Avortul reprezintă rezultatul fie al desfrânării oamenilor, care nu iau nici măsuri pentru a nu zămisli copilul, fie al desăvârşitei insensibilităţi faţă de viaţa omenească. Din punctul de vedere al Bisericii, din punctul de vedere al Evangheliei şi pur şi simplu din punctul de vedere al umanităţii sănătoase, el reprezintă o crimă. Iată singurul lucru care se poate spune în această privinţă.

(Mitropolitul Antonie al Surojului)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 17)

Dr. Virgiliu Gheorghe: „Omul smerit este cel care are cele mai mari șanse să fie fericit”

Este omul modern de astăzi , trăitor într-o societate care vine în întîmpinarea lui cu atât de multe tehnologii, cu atâta confort, mai fericit decât cel de acum 100 de ani? Cultura divertismentului mediatic, care ni se servește, este oare capabilă să răspundă așteptărilor noastre sufletești, lăuntrice? Ne  poate ea împlini? Care sunt cele două lucruri care îl fac nefericit pe omul de astăzi? Acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care domnul Virgiliu Gheorghe le-a adus în atenția unui public numeros și divers, marți, 18 martie 2014, cu prilejul primei conferințe din Postul Mare organizate de  Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Iași, sub genericul: „Omul contemporan, față în față cu Hristos”. Tema acesteia a fost  „Fericire versus divertisment în epoca mass media”. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Al. I. Cuza”.

„Acum fiecare cu mașina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui”

Ce este mai important în viața aceasta decât dorința de a fi fericiți? De la copilul cel mic, care se aruncă la sânul mamei, până la bătrân, care își dorește cu tărie să-i stea cei mici împrejur, sau cei care își predau viața în mâinile lui Dumnezeu – monahii – cu toții caută într-un fel sau altul fericirea.

Astăzi nu mai este chiar atât de ușor să fii fericit, consideră domnul Virgiliu Gheorghe. Dacă în societatea tradițională țineai cârma după cum îți indica familia, comunitatea, Biserica, lucrurile mergeau bine. Toate erau la comun.  Astăzi ești pe cont propriu, într-o societate individualistă, în care oamenii s-au separat. „Îmi spunea o femeie de pe  Valea Arieșului că ‹‹acum fiecare cu mașina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui. Fiecare cu casa lui. Noi, oamenii de pe-aici, nu ne mai întâlnim. ›› Și asta se întâmpla sus, în munte”, remarcă  invitatul.

„Fericirea în epoca divertismentului este privită eminamente prin prisma senzației”

Cultura divertismentului vine astăzi în întâmpinarea noastră și știe că mai mult decât orice dorim să fim fericiți, să ne fie bine. Problema este că ne deviază într-o anumită direcție, iar modelele prezentate nu mai sunt așezate, statornice. Noile proiecte privind fericirea sunt însă instabile și de scurtă durată.

„În societatea tradițională, familia, creșterea copiilor, întâlnirea cu natura, cu cei apropiați, toate acestea îți  dădeau o bucurie simplă și sentimentul că ești un om împlinit. De ce? Pentru că răspundeau unor așteptări sufletești. Divertismentul care ni se servește nu mai vine să răspundă așteptărilor noastre lăuntrice. El vine ca să ne construiască noi așteptări. Preia niște năzuințe, niște tendințe și le deviază acolo unde urmărește. Fericirea în epoca divertismentului este privită eminamente prin prisma senzației. De aceea, căutarea fericirii în societatea modernă este echivalentă cu o căutare a plăcerii, pentru că ceea ce vinde divertismentul este plăcerea imediată și de scurtă durată. Încă din primii ani de viață, omul începe să învețe de la societate că a te distra este un obiectiv esențial. Care este strategia divertismentului? El preferă și cultivă excesul, pentru că acesta produce starea de excitație. Iar excesul dă foarte ușor dependență sau ceea ce Biserica numește patimă”, subliniază domnul Virgiliu Gheorghe.

„Puterea noastră stă în capacitatea de dăruire, de compătimire a celuilalt”

Cea mai importantă resursă de fericire în viața omului rămâne comunicarea cu alți oameni și modul în care ceilalți te apreciază, te privesc, te iubesc. Posesiunile ne convertesc cel mai adesea toată atenția și cer investiție de energie, ne stăpânesc gândurile și ne taie posibilitatea de a fi, de a exista.

„În mod evident proprietățile hipertrofiază eul și hrănesc egoismul. Ne-am obișnuit să fim serviți, ne-am obișnuit cu lozinca ‹‹ți se cuvine››. Cultura divertismentului, care atrage atenția numai asupra propriilor tale stări, se opune complet acestui tip de fericire dobândit prin compătimirea și dorința de a fi împreună cu ceilalți. Puterea noastră stă în capacitatea de dăruire”, afirmă invitatul.

Comportamentul altruist îl ajută enorm pe omul modern. În primul rând, să scape de dependență. În momentul în care te dăruiești, devii mai puțin dependent de lucruri. Omul egoist se simte forte nefericit. Omul se realizează în viața aceasta prin această putere a compătimirii.

„Nu poți să primești dacă nu dăruiești. Nu poți să fii cu celălalt dacă nu compătimești. Oamenii care compătimesc sunt aceia care comunică foarte ușor și cu care se comunică foarte ușor. Noi suntem (cu)prinși în viața celorlalți, în viața lumii. Ceva ne unește cu omul care suferă. E o legătură lăuntrică. Atunci când nu mai percepem această legătură, este o problemă. Prezența harului te face să simți în celălalt viața și durerea, iar îndepărtarea lui te împietrește”, consideră domnul Virgiliu Gheorghe.

„Familia este cu totul altceva decât o înfățișează filmul”       

Cultura divertismentului nu vine doar cu proiecte pe termen scurt, ci vine și cu proiecte de viață, de carieră – toate acestea, înfășurate în false narațiuni, în povești, capabile să ne înlănțuie mintea. Omul învață din povești mai mult decât  din orice lecție ce i se predă în viața aceasta. Aceste povești produc reverii și ajunge astfel să construiască în mintea sa narațiunea propriei fericiri, îndrăgostiri, iubiri, familii etc., însă într-un mod deviat de la cel firesc.

Virgiliu Gheorghe consideră că două sunt lucrurile care îl fac nefericit pe omul de astăzi: dorințele proiectate de mass media și așteptările creeate prin filmografie sau prin modele contemporane care sunt în prim-planul scenei mediatice. Familia, de exemplu, este cu totul altceva decât o înfățișează filmul.

„Dacă  comportamentele pe  care le asimilăm, dacă modelele pe care le învățăm și așteptările pe care ni le formăm nu răspund nevoilor autentice ale sufletului nostru, mai devreme sau mai târziu vom da socoteală, fiindcă acel conflict ne va distruge treptat”, consideră invitatul.

Însăși viața noastră lăuntrică este un construct narativ de povești, înlănțuite una cu cealaltă, care au o logică și o morală. Cum ne putem schimba, cum putem renunța? Acest lucru se poate face într-un singur mod: prin moarte sau metanoia (schimbarea minții) – să mori pentru omul vechi. Dacă noi nu murim la modul acesta pentru aceste false narațiuni (povești), ne va fi foarte greu să fim fericiți.

„Omul smerit, prin definiție, este omul care are cele mai mari șanse să fie fericit”

Potrivit invitatului, acum, mai mult decât oricând, este de actualitate cuvântul Evangheliei care zice: „ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți”, zice Domnul. „Nu poți să-ți mai menții echilibrul sufletesc și mental dacă dorești cu tot dinadinsul colaborarea cu duhul lumii.” 

Se pare că, cu cât vedem mai multă publicitate, cu cât ne expunem mai mult la mesajele mediatice, cu atâta vom fi mai nefericiți, pentru că dorințele noastre vor fi tot mai greu de împlinit. Și atunci e bine să nu ne dorim atât de multe. Omul care-și dorește puține e numit în Biserică om smerit. El nu așteaptă mult de la ceilalți și se bucură de orice.

„Omul smerit, prin definiție, este omul care are cele mai mari șanse să fie fericit. Pentru că orice i se va întâmpla, el se va bucura de ce este bun, iar din ce este rău, va găsi o ieșire întotdeauna. Nu întâmplător prima din cele nouă Fericiri este ‹‹Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția Cerurilor››. Dacă vă uitați la omul tradițional, fericirea lui era proiectată dincolo, nu aici. El putea să se lupte și să sufere o viață întreagă având această credință: că se va mântui. Noi suntem nefericiți în mare parte pentru că ne-am pierdut această nădejde: certitudinea că faptele și modul acesta de viață chiar ne pot duce acolo unde își dorește sufletul nostru”, a concluzionat domnul Virgiliu Gheorghe.

Virgiliu Gheorghe este biofizician și doctor în bioetică, coordonator al secțiunii științifice a revistei Familia Ortodoxă și autor al mai multor volume, printre care amintim „Efectele televiziunii asupra minții umane” și „Pornografia, maladia secolului XXI”.

• Prietenii Sf. Efrem: Marșul pentru VIAȚĂ – Sf. Gheorghe, județul Covasna, 16 martie 2014

Mulțumim Maicii Domnului, Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat cu vreme bună și cu credință, spre a lupta întru rugăciune pentru drepturile pruncilor nenăscuți și născuți. A fost o vreme posomorâtă și rece, până am ieșit din biserică, la finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru începerea Marșului. De când am plecat, cu scandări antiavort și cu rugăciune, până când s-a terminat Marșul, a fost soare, cald și foarte frumos. Apoi, după agapa creștină din finalul Marșului – căci am mărșăluit împreună, ne-am rugat împreună, deci se cădea să și mâncăm ceva împreună, așa ca frați și surori întru Hristos – a început ploaia și furtuna.

Au participat aproximativ 80 de persoane, conduse de doi preoți: pr.drd. Cristian Ovidiu Groza, parohul catedralei Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din municipiul Sf. Gheorghe și pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, președintele Asociației Prietenii Sfântului Efrem cel Nou din Sf. Gheorghe. Sfântul Prooroc Ilie a mijlocit înaintea lui Dumnezeu și ne-a adus soare, iar Maica Domnului ne-a dat binecuvântare. Slavă Ție, Doamne, pentru toate !!!

Programul întregii Săptămâni pentru Viață (10-16 martie 2014) a fost următorul:

1.  Concurs de desen, adresat tuturor, cu tema „Copiii – bucuria familiei”

2.  Atelier de origami cu tema „Familia – Copiii” (Joi, 13 martie 2014, ora 16, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”)

3. Vizionarea filmului creştin „Bella” (intrarea liberă) (Sâmbătă, 15 martie 2014, orele 17-19, Sala Arta a Teatrului „Andrei Mureşanu”); au participat peste 50 de români și maghiari din Sf. Gheorghe

4.  Marşul pentru Viaţă Duminică, 16 martie 2014, ora 12³⁰, pe traseul Catedrala Ortodoxă — Piaţa Sfântu Gheorghe — Primăria Sfântu Gheorghe — Instituţia Prefectului Judeţului Covasna — Piaţa Mihai Viteazul.

Au fost două luări de cuvânt: Georgeta Dincă, asistent social la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, care a sensibilizat auditoriul în legătură cu actul de adopție al unui copil.   A urmat discrursul rostit de Larisa Gîfei din Sf. Gheorghe, studentă în anul I la Facultatea de Medicina și Farmacie din Oradea, care a prezentat cartea doamnei doctor Christa Todea-Gross, despre adevărata față a vaccinării populației. Cartea respectivă este de cea mai înaltă valoare științifică și ea poate fi citită sau preluată integral de pe internet (de la adresa http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CDYQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.ortodoxiatinerilor.ro%2FVaccinurile.pdf&ei=c8gmU-KBEsjNygP97oBY&usg=AFQjCNGTKontzv0lS14-Tii_ENS6BGLhrg&sig2=OtjtADRGsx-AZDP8MMf1PA). Apoi cu toții ne-am întors cu fața către răsărit, iar preoții au rostit rugăciunea din Acatistul Icoanei Maicii Domnului – sporirea minții și din Acatistul Maicii Domnului grabnic ajutătoarea. Marșul s-a încheiat cu rugăciunea de binecuvântare a mesei, urmată de o agapă creștină și de oferirea de materiale antiavort și icoane cu Sfântul Mare Mucenic Efrem tuturor celor prezenți. Premierea participanților la concursul de desen menționat mai sus se va face duminică, 23 martie 2014, la catedrala ortodoxă din Sf. Gheorghe,

Iată și alte imagini de la Marșul pentru Viață, Sf. Gheorghe, 2014: