“Gandul” in campanie agresiva pentru FINANTAREA PUBLICA a FERTILIZARILOR IN VITRO. Ce nu se spune opiniei publice?

21-03-2014 16 minute Sublinieri

Fertilizarea_in_vitro_risc_de_ma

 

  • Gandul:

Fertilizările in vitro, doar pentru cuplurile care îşi permit. Deputat PSD: “Un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu este un bun pe care ţi-l doreşti”

Cuplurile afectate de infertilitate care vor să apeleze la fertilizarea in vitro pentru a avea un copil, vor trebui să suporte în continuare costurile integrale ale unei astfel de proceduri, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu ia în calcul decontarea lor prin Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în 2014-2015, iar subprogramul naţional de fertilizare in vitro a fost sistat la începutul lui 2013. Această problemă nu pare să-i preocupe foarte mult nici pe membrii comisiilor de sănătate din Parlament care spun că în acest moment sunt alte priorităţi, chiar dacă în România unul din şase cupluri este afectat de infertilitate, iar natalitatea se află pe un trend descendent.

Singura iniţiativă pe care statul român a avut-o până acum pentru sprijinirea cuplurilor care nu pot avea copii, a fost subprogramul naţional de fertilizare in vitro iniţiat de fostul ministru al Sănătăţii  Cseke Attila în iulie 2011, sistat la începutul lui 2013 de Eugen Nicolăescu. În cele 15 luni de derulare a programului s-au născut peste 300 de copii, iar contribuţia statului a fost de 5,6 milioane de lei (1,3 milioane de euro).  Statul nu mai este însă dispus să finanţeze cuplurile afectate de infertilitate, chiar dacă unul din şase se confruntă cu această problemă, iar Parlamentul European invita încă din 2008 statele membre să garanteze dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii, considerată o boală de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Pentru următorii doi ani, Ministerul Sănătăţii nu ia în calcul decontarea a acestui tip de procedură medicală prin Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit proiectul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 – 2015, aflat în dezbatere publică. Cât despre reluarea unui program naţional, totul depinde de viitorul ministru al Sănătăţii.

Parlamentarii ar vrea să ajute, dar nu s-au gândit până acum sau au alte priorităţi

Indiferent că ştiu sau nu ce înseamnă infertilitatea, membrii comisiilor de sănătate din Parlamentul României contactaţi de gândul se arată binevoitori şi sunt de părere că statul ar trebui să finanţeze măcar parţial astfel de proceduri medicale.

Un exemplu în acest sens este senatorul PSD Dumitru Bujor, care deşi consideră că infertilitatea nu este o boală pentru că te naşti cu ea, ar fi de acord ca statul să contribuie cel puţin parţial la ajutorarea persoanelor afectate.  ”Eu zic că infertilitatea nu este o boală, după părerea mea. Aşa te naşti, cu infertilitatea, este o cauză naturală. Nu cred că este o boală. O boală ar fi dacă ar apărea pe parcursul vieţii, dar dacă tu te naşti aşa, nu ştiu unde aş putea s-o încadrez. Dacă s-ar demonstra că a apărut datorită unor cauze pe timpul vieţii, e boală, dar dacă tu te naşti cu această infertilitate, nu ştiu ce să spun. Probabil că ei studiază problema pe toate părţile”, a declarat pentrugândul Bujor.

”Pentru creşterea natalităţii ar fi necesar să fie cel puţin parţial (ajutorul din partea statului -n.r), dacă nu integral. Suntem deficitari, dacă pot să spun aşa, la natalitate. Obligatoriu sunt de acord, dacă nu total, măcar parţial. Motivele sunt că cel care se naşte cu aşa ceva nu vrea să se nască aşa, care apare pe parcurs nu are nicio vină”, a conchis senatorul.

Deputatul PNL Grigore Crăciunescu, medic stomatolog şi membru în comisia de sănătate, recunoaşte că, până acum, nu s-a gândit la posibilitatea ca fertilizarea in vitro să fie finanţată de către stat. “Dar problema natalităţii este foarte importantă, aşa că de ce nu? Aş zice că n-ar fi rău. Dar problema trebuie discutată. La nivel naţional, pentru cei care îşi doresc copii este un lucru foarte bun şi foarte necesar”, spune el, contactat de gândul.

Deputata PSD Neviser Zaharcu ar fi de acord cu finanţarea de către stat a unui program de fertilizare in vitro, dar în acest moment priorităţile sunt altele.

“Aşa, dorinţe sunt multe, dar nu încap toate în perioada de criză. Când ne uităm că nu au fost medicamente pe oncologie aprobate de şapte ani şi sunt copii mici cu leucemie, nu mai vorbim de alte probleme. O să le rezolvăm în timp pe toate, dar să le luăm în ordinea priorităţilor”, a declarat pentru gândul Zaharcu.

Iniţiator al unui proiect de lege care reglementează regimul juridic al reproducerii umane asistate medical, senatorul PSD Florian Bodog, doctor chirurg de profesie, spune că statul ar trebui să finanţeze astfel de activităţi, declarându-se intrigat de faptul că fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a oprit finanţarea subprogramului naţional pentru fertilizările in vitro.

“A avea un copil nu e un moft, statul ar trebui să găsească resurse pentru a stimula şi pentru a creşte natalitatea prin toate mijloacele, inclusiv fertilizarea in vitro. Într-adevăr, nu trebuie prinse în pachetul de bază, dar ar trebui într-un program naţional. Se putea găsi o soluţie, dacă se dorea, pentru continuarea acestui program”, a precizat Bodog, pentru gândul.

De acord cu un astfel de demers este şi preşedinta comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor,pesedista Rodica Nassar. “Cred că da, ar trebui susţinută şi de stat, mai ales dacă vorbim de măsuri pentru stimularea natalităţii. Trebuie să facă şi statul un efort, poate nu în întregime. Nu avem legislaţie în vigoare care să reglementeze fertilizarea in vitro. Se merge pe principiul ceea ce nu este interzis, este permis”, a explicat pentru gândul Nassar.

“Un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este un bun pe care ţi-l doreşti”

Spre deosebire de colegii săi, deputata PSD Lucreţia Roşca nu este de acord ca statul să ajute financiar cuplurile afectate de infertilitate. În opinia sa, a avea un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este ca şi când ţi-ai dori un bun.

Doctor în medicină fizică şi recuperare, deputata punctează faptul că fertilizările şi, în general, reproducerile umane asistate medical, nu beneficiază de cadru legal. ”N-ai lege, n-ai program naţional, n-ai cum să finanţezi”, spune Roşca. ”Nicăieri în lume infertilitatea nu e considerată boală. Nu ştiu unde aţi găsit voi că OMS o consideră boală. Infertilitatea este considerată o predispoziţie, poate da complicaţii şi poate deveni boală. Dar infertilitatea fără complicaţii nu este o boală. Dacă un bărbat tânăr şi frumos are azospermie, acela nu e bolnav, dar dacă face scleroză de testicule şi inflamaţii cronice, atunci devine boală”, a exemplificat Roşca.

Un alt argument al faptului că statul nu ar trebui să finanţeze fertilizările in vitro este acela că în nicio altă ţară nu se întâmplă asta, deşi, în realitate, România este singura din Europa unde astfel de proceduri nu sunt suportate de stat.

”Nu cred că ar trebui să fie suportată de stat.  În nicio altă ţară nu este gratuită. Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva. Personal, gândindu-mă la câte alte nevoi are sănătatea şi câte alte priorităţi are bugetul, e mai eficient un  program de prevenire şi tratare stomatologică infantilă şi la bătrâni decât fertilizarea in vitro. Iar donatorii, ştiţi cum sunt în România, donează pe bani, unde găseşti donatoare de ovule?”, a mai spus Roşca.

Cseke Attila:  Oprirea programului FIV a fost o greşeală

În iulie 2011, ministrul Sănătăţii de atunci, Cseke Attila,  lansa subprogramul naţional de Fertilizare in Vitro şi embriotransfer, facilitate de care au beneficiat peste 900 de cupluri. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Sănătăţii până în decembrie 2012, în această perioadă s-au născut 101 copii.  În statistică nu sunt cuprinşi bebeluşii născuţi în urma celor 176 de sarcini care se aflau în curs la finele lui 2012. “Subprogramul a venit pur şi simplu dintr-o nevoie, faptul că foarte multe familii de tineri, care din motive obiective, care nu ţin de ei, aveau probleme în a avea copii. După ce a pornit programul, cred că s-a dezvoltat destul de frumos. Acest program a fost o necesitate şi care a avut rezultate în perioadă foarte scurtă, oprirea lui a fost o greşeală. Astăzi puteam vorbi depre mult mai multe naşteri”, a declarat Cseke, contactat de gândul.

Mai mult, fostul ministru a susţinut că acest program ar trebui refinanţat. “Naşterea oricărui copil este o bucurie, este evident că o astfel de finanţare de la stat a fertilizării in vitro este benefică”, a mai spus el. Subprogramul naţional de FIV a fost suspendat la începutul lui 2013 de către Eugen Nicolăescu. Fostul ministru al Sănătăţii nu a putut fi contactat până la momentul publicării acestui articol.

Subprogramul iniţiat de Cseke Attila, în urma campaniei asociaţiei SOS Infertilitatea, a fost realizat în premieră pentru România, deşi mult mai târziu comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.  În timp ce, de exemplu, în Ungaria, statul sprijină cuplurile infertile cu cinci proceduri de fertilizare in vitro, în România statul nu mai oferă în prezent niciun ajutor în acest sens.

Procedurile de fertilizare in vitro sunt extrem de costisitoare, preţul ajungând, în medie, la 2.000 de euro.  În timpul derulării subprogramului naţional pentru FIV, contribuţia statului pentru fiecare cuplu era de aproximativ 6.000 de lei, iar în cele aproximativ 15 luni în care a fost funcţional, statul a contribuit cu aproximativ 5,6 milioane de lei.

În 2050 vom fi mai puţini cu 5 milioane

Potrivit statisticilor INS, fertilitatea a intrat pe un trend descendent imediat după 1989, când a fost abrogată legea care interzicea avorturile. Dacă în urmă cu 25 de ani, rata fertilităţii în România era de 3 copii/femeie,  în prezent, rata este de 1.3 copii per femeie, una dintre cele mai scăzute valori din Europa. La polul opus, cele mai ridicate rate ale fertilităţii se găsesc în Islanda, cu 2.07 copii per femeie, şi în Irlanda, cu 2.01 copii/femeie.

Astfel, se estimează că în acest ritm, în 2050, România va ajunge la o populaţie de doar 14 milioane de locuitori, faţă de aproximativ 19 milioane, cât sunt în prezent.
La nivel mondial, unul din şase cupluri este afectat de infertilitate, statistică valabilă şi pentru România. Infertilitatea este clasată pe locul 5, la nivel mondial, în rândul celor mai grave afecţiuni.

Potrivit statisticilor, la nivel naţional, în ultimii ani a crescut cu 3% proporţia cuplurilor care apelează la reproducerea asistată. Astfel, în România se efectuează anual 5.000 de fertilizări in vitro, de 10 ori mai puţin decât în Europa de Vest. Prin comparaţie, în Franţa sunt peste 150 de centre de fertilizare in vitro, unde se realizează peste 40.000 de cicluri FIV pe an. În 2012, statisticile arătau că, la nivel global, s-au născut peste 5 milioane de bebeluşi prin proceduri de fertilizare in vitro, începând cu 1978, adică aproximativ 140.000 de copii pe an.

MESAJUL UNEI MAME către deputata pentru care „un copil e un bun”: „Uitaţi-vă în ochii fiicei mele de două luni şi jumătate şi spuneţi-mi că nu a meritat să lupt şapte ani pentru această FIINŢĂ”

Infertilitatea este o boală. O trăiesc mii de cupluri din România, unul din şase, însă este ignorată acolo unde se iau deciziile. Ministerul Sănătăţii a sistat subprogramul naţional de fertilizare in vitro, iar în Parlament aproape că problema nu există. Mai mult, unii aleşi, poate din ignoranţă, tratează problema într-un registrul mai mult decât superficial. Este cazul deputatei PSD Lucreţia Roşca care într-un interviu pentru gândul a spus că „un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este un bun pe care ţi-l doreşti”, declarându-se împotriva subvenţionării de către stat a fertilizării in vitro. Gândul publică astăzi scrisoarea emoţionantă a unei mame care, după şapte ani şi şapte FIV-uri, a reuşit să-şi strângă în braţe copilul. Gândul îi cere deputatei PSD Lucreţia Roşca să îşi ceară public scuze pentru declaraţia potrivit căreia „un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este un bun pe care ţi-l doreşti”.

Nicoleta Cristea Brunel are 36 de ani şi vreme de şapte ani s-a luptat cu această boală nedreaptă, infertilitatea. Este coordonatoarea Asociaţiei SOS Infertilitatea, ale cărei baze le-a pus în 2008 şi care funcţionează în regim de voluntariat. Activitatea susţinută a făcut posibilă demararea subprogramului de fertizare in vitro al Ministerului Sănătăţii. După şapte ani şi şapte FIV-uri, Nicoleta Cristea Brunel a reuşit să învingă „boala” şi a devenit, în decembrie, mama unei fetiţe.

După ce gândul a publicat un amplu material despre fertilizările in vitro, în care deputata PSD Lucreţia Roşca a susţinut că „un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu este un bun pe care ţi-l doreşti”, material care s-a viralizat şi a stârnit reacţii fiind preluat şi în presa internaţională, Nicoleta Cristea Brunel i-a transmis o scrisoare deschisă, în care îşi prezintă experienţa personală şi în care îi cere să-şi reconsidere poziţia, declarându-se şocată de afirmaţiile deputatei. „Întrucât dvs. aţi invocat divinitatea în acele afirmaţii, mi-ar plăcea, dacă nu va puteţi iubi aproapele cu toate ale lui, atunci măcar să manifestaţi pentru el o fărâmă de înţelegere şi un dram de respect”, scrie ea.

În final, Nicoleta Cristea Brunel lansează un apel emoţionant: „Vă invit să vă uitaţi în ochii fiicei mele, în vârstă de două luni şi jumătate în această fotografie, şi, dacă puteţi, să îmi spuneţi mie că nu a meritat să lupt preţ de şapte ani şi şapte FIV-uri pentru această FIINŢĂ”.

Deputata PSD Lucreţia Roşca nu a putut fi contactată pentru a-şi expune punctul de vedere, până la ora publicării acestui material. Contactat de gândul, purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, a refuzat să comenteze subiectul, motivând că nu există o poziţie oficială a partidului pe această temă. “Nu am văzut declaraţiile, nu le cunosc şi mi-e foarte greu să le comentez. Refuz să comentez. PSD nu are un punct de vedere, nu am discutat despre aşa ceva şi poziţia oficială a partidului pe subiectul ăsta nu există. Şi dacă nu există, eu ca purtător de cuvânt nu v-o pot prezenta”, a spus Ivan pentru gândul.

Vă prezentăm în continuare textul scrisorii:

„Personal, mă consideram oarecum imunizată, am citit întristător de numeroase aberaţii şi afirmaţii cinice despre infertilitate în aceşti şase ani de activitate asociativă în care m-am încăpăţânat, împreună cu colegele mele din Asociaţie, să transformăm infertilitatea dintr-un tabu într-un subiect prezent pe agenda publică din România; însă recunosc că afirmaţiile dvs. au depăşit tot ce am putut cti şi auzi până acum: în doar câteva fraze expuneţi o incredibilă colecţie de informaţii eronate, clişee injuste şi aprecieri halucinante.

O să încerc în această scrisoare să le iau pe rând şi să ofer câteva detalii lămuritoare:

  1. „Nicăieri în  lume infertilitatea nu e consideratムboală. Nu ştiu unde aţi găsit  voi că OMS o considerムboală.”

Infertilitatea este o condiţie medicală, o boală recunoscută ca atare exact de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o simplă căutare cu google ar fi fost suficientă să vă confirme informaţia înainte de o contesta în declaraţia acordată jurnalistei: “Infertility (clinical definition): a disease of the reproductive system defined by the failure to achieve a clinical pregnancy after 12 months or more of regular unprotected sexual intercourse.”

Iar o rezoluţie a Parlamentului European (2008) precizează: Parlamentul European “constatムcムinfertilitatea este o boalムrecunoscută de Organizaţia Mondialムa Sănătăţii, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia; subliniazムfaptul că rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri; invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii”.

2. „Iar donatorii, ştiţi cum sunt în România, donează pe bani, unde găseşti donatoare de ovule?”

Doamnă doctor, fertilizarea in vitro se face de cele mai multe ori cu materialul genetic al părinţilor, recursul la terţ donator este mai degrabă rar – şi nu sistematic, aşa cum lăsaţi dvs. să se înţeleagă. Prin Subprogramul FIV al Ministerului Sănătăţii au fost finanţate (parţial!) numai proceduri cu material genetic propriu cuplului.

3. „Nu cred cム[finanţarea fertilizării în vitro] ar trebui să fie suportată de stat.  În nicio altă ţară nu este gratuit.”

Siguranţa de sine cu care faceţi această afimaţie m-a …descumpănit. Din nou, puţină documentare înainte de lansarea publică a afirmaţiei s-ar fi impus. Realitatea este că România a rămas singura ţară din Uniunea Europeană care nu sprijină cuplurile  hipofertile. Prin Subprogramul Ministerului Sănătăţii, în scurtul interval în care acesta a existat, în România s-a finanţat parţial o singură tentativă FIV pentru un număr limitat de cupluri, selecţionate în urma unor criterii medicale şi sociale severe.

Drept comparaţie: personal, am beneficiat în Franţa, cealaltă ţară a mea, al cărei cetăţean am şansa să fiu, de nu mai puţin de cinci tentative de fertilizare in vitro, pentru care, în afara asigurărilor la care cotizăm, nu am plătit nicio centimă, totul (analize, consultaţii, medicamente, procedurile în sine) fiind suportat de sistemul de securitate socială.

După aceste cinci tentative, m-am întors în România pentru a adopta un copil. Cum procesul de adopţie trena, am mai făcut o tentativă de fertilizare in vitro în România, pe care am plătit-o integral, din resurse proprii: aproape 4.000 de euro.

A urmat o a şaptea tentativă de fertilizare in vitro, cea norocoasă, în Grecia – pe care am plătit-o, dar asta doar pentru că eram cetăţean străin; nu, nici măcar Grecia, ţara europeană cea mai năpăstuită din punct de vedere economic, nu a renunţat la a-şi sprijini cetăţenii ce vor să devină părinţi – criză trece, copiii rămân.

V-am detaliat exemplul personal, ca să înţelegeţi cât de profund eronată este afirmaţia dvs. – eu nu vă ofer drept contra-argument informaţii de pe site-uri sau din auzite, ci experienţă directă: primele mele 5 (cinci!) tentative de fertilizare in vitro au fost integral suportate de asigurările sociale franceze. Dar să nu credeţi că doar în Occident sau în ţările scandinave se întâmplă astfel; vă redau situaţia din vecini: în Bulgaria sunt suportate trei tentative, în Ungaria- cinci, în (atât de catolica) Polonie – trei tentative.

4. „Ca sムfaci un copil când nu ţi-l dムDumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie sムcontribuie societatea la aşa ceva.”

Această afirmaţie, perla coroanei, este cea care m-a determinat să vă scriu. Informaţiile false reprezintă un aspect care poate, în anumite contexte, să fie trecut cu vederea, însă nedreptatea, ca să nu spun cruzimea, din această frază impune o replică.

Permiteţi-mi vă rog, doamnă deputat, să va adresez câteva întrebări, doar în parte retorice:  De ce vă consideraţi îndreptăţită să Îl invocaţi pe Dumnezeu în acest context, cine v-a acordat statutul de purtător de cuvânt al divinităţii? Ce vă face să credeţi că cele peste cinci milioane de copii concepuţi prin fertilizare in vitro în lume nu sunt copii daţi de Dumnezeu? I-aţi spune acelaşi lucru şi unuia dintre numeroşii preoţi români care recurg la fertilizare in vitro în dorinţa lor de a deveni părinţi? Ştiţi că în Bulgaria un preot şi-a permis să facă o afirmaţie negativă la adresa FIV, iar Biserica Ortodoxă Bulgară a adresat ulterior scuze publice cuplurilor hipofertile?

Infertilitatea este o condiţie medicală, FIV-ul este un mod de tratare a ei, deci copiii concepuţi prin reproducere umană asistată medical sunt o victorie asupra bolii, altfel spus o vindecare. Unui cardiac, de pildă, nu i se cere să nu îşi trateze boală pentru că „asa a vrut Dumnezeu”, de ce să i se spună asta unui om afectat / bolnav de infertilitate?! Dacă aceşti copii se nasc, este pentru că Dumnezeu a dorit că ei să se nască. Şi punctum.

„Bunurile” pe care persoanele hipofertile şi le-au dorit – apartamente, maşini, bijuterii … –  sfârşesc (în cazul fericit în care acestea există preliminar) prin a fi ipotecate şi/sau vândute pentru a se putea plăti analizele, medicamentele şi procedurile care să aducă în viaţa acestora FIINŢELE UMANE cele mai dorite şi mai iubite: copiii! Vă rog să remarcaţi că nu mă lansez în a vă povesti despre suferinţele fizice şi mai ales psihice şi sociale ale cuplurilor infertile, mă limitez la aspectul pur financiar.

Cum vă puteţi permite să calificaţi aceşti copii ca fiind „bunuri”, doar pentru că părinţii lor au fost nevoiţi să facă apel la ajutorul medicilor (colegii dvs.!!) pentru a îi putea concepe?!

O să mă abţin să cad în capcana de a vă pune întrebări amar-ironice, unele inspirate de comentariile de pe reţelele sociale („In cazul copiilor ‘bunuri’ se aplică regulile dreptului comercial sau ale dreptului familiei?”, „Cam cât estimaţi că ar costă un kg din acest ‘bun’, în viu?” etc.), pentru că registrul este sinistru, în caz că încă nu aţi realizat.

5. Şi ajungem la o ultimă afirmaţie şocantă, cu atât mai şocantă cu cât nu aţi făcut-o în cadrul aceluiaşi prim interviu, ci a două zi, pentru un alt organ de presă, deci nu fusese o afirmaţie aleatorie, o „scăpare”, ci o convingere profund întipărită în conştiinţa dvs.: “E vorba aceea româneascム– cine are săƒ-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească.”

Vă asigur, doamnă, din vasta mea experienţă asociativă, în care am interacţionat cu mii de cupluri hipofertile (da, mii; un cuplu de vârstă reproductivă din şase se confruntă cu probleme de fertilitate, doar pe forumul Asociaţiei SOS Infertilitatea sunt înscrise peste 3.200 de persoane, femei şi bărbaţi! am dedicat mii de ore din viaţă mea discuţiilor cu aceştia, în conversaţii directe sau în interacţiuni virtuale, am plâns nopţile singură în faţă computerului când am primit veşti proaste şi am topăit de bucurie, deşi eram la mii la mii de kilometri distanţă şi nu îi cunoşteam propriu-zis, atunci când o nouă sarcina îmi era anunţată) că zicala cu pricina este de departe cea mai antipatică şi mai dureroasă din tot ce poate auzi o persoană care nu poate, din motive medicale, să aiba copii. Fraza respectivă o spun, de fiecare dată, persoanele care au deja copii, fără să pară a realiza ce cumplită jignire pentru propriii copii reprezintă invocarea şi asumarea acestei alegaţii.

Doamna deputat, v-am scris toate acestea cu speranţa că veţi realiza, finalmente, cât de mult aţi greşit şi cât de mult aţi rănit un segment semnificativ al populaţiei din Romania: cuplurile cu probleme de fertilitate.

Afirmaţiile dvs. au stârnit multe, foarte multe reacţii, în presă şi pe reţelele sociale, de la tristeţe resemnată până la solicitarea demisiei. Am avut bucuria să văd reacţii de condamnare exprimate spontan, din proprie iniţiativă, de către persoane publice / jurnalişti precum Melania Medeleanu, Vlad Petreanu, Emanuela Schweninger, Cristian China-Birta, Ioana Avădani, Diana Marcu, Clarice Dinu, dar şi de sute de „simpli cetateni”, afectaţi sau nu în mod direct de infertilitate. Aveţi câteva zeci de comentarii pe pagina dvs. FB – unele pot fi cotate, obiectiv vorbind, drept „hate messages”. Asociaţia SOS Infertilitatea a şters de pe pagina sa astfel de mesaje, dar pe pagina dvs. încă figurează – ar fi bine să aveţi puterea să le citiţi integral înainte de a le şterge. Asociativ şi individual, condamn discursul agresiv şi insultele, însă când le veţi citi, pentru a putea înţelege de unde atâta ură, vă rog să nu uitaţi de unde s-a pornit: dvs. – deputat, medic şi mamă – le-aţi scos acestor oameni copiii (reali, pentru cei care au învins deja infertilitatea, sau doar visaţi, pentru cei care încă luptă) din categoria fiinţelor umane, considerându-i „bunuri”.

…Este grav, doamnă.

Mi-ar plăcea să cred că măcar acum, după aducerea acestor precizări, vă veţi reconsidera poziţia a şi nu doar din cauza presiunii publice, ci, dacă nu sper prea mult, să o faceţi …în mod sincer. Probabil că empatia nu se poate învăţa sau mima, ea există sau nu există. Dar mai există o gamă amplă de alte sentimente pe care le puteţi aplică. Întrucât dvs. aţi invocat divinitatea în acele afirmaţii, mi-ar plăcea, dacă nu va puteţi iubi aproapele cu toate ale lui, atunci măcar să manifestaţi pentru el o fărâmă de înţelegere şi un dram de respect.

Infertilitatea există.   Şi doare.

În încheiere, vă invit să vă uitaţi în ochii fiicei mele, în vârstă de două luni şi jumătate în această fotografie, şi, dacă puteţi, să îmi spuneţi mie că nu a meritat să lupt preţ de şapte ani şi şapte FIV-uri pentru această FIINŢĂ:
Vă urez să vă bucuraţi de copilul dvs. şi să realizaţi cât de norocoasă sunteţi,
Nicoleta Cristea-Brunel,
coordonator Asociaţia SOS Infertilitatea,
mamăƒ

P.S.: timp de un an de zile am fost atestată în vederea adopţiei dar în tot acest interval nu am primit nici măcar un singur telefon / e-mail din partea autorităţilor, darămite să mi se prezinte un copil adoptabil. În ciuda gustului extrem de amar, nu dezarmez, iar când va creşte un pic fetiţa, voi relua încercările pentru a adopta un copil. În acest context îmi permit să vă întreb: doamnă deputat, copiii adoptaţi, care şi ei vin în sufletele şi în braţele părinţilor lor într-un mod mai puţin standard, doar pentru că aceştia îi doresc, tot „bunuri” sunt?!”

Nicoleta Cristea Brunel este licenţiată a Facultăţii de Litere a Universtăţii din Bucureşti, are un master în Comunicare la Universitatea din Paris şi un master în Ştiinţe Politice la Universitatea Geneva, fiind totodată absolventă a ENA, cea mai prestigioasă şcoală de administraţie publică din Europa.

Lucreţia Roşca este deputat PSD de Galaţi, fiind la al doilea mandat de parlamentar. De profesie este medic având specialitatea medicină fizică şi recuperare. CV

Diana Marcu: Copiii tovarăşei Lucreţia Roşca

O declaraţie de un cinism rar i-a adus Lucreţiei Roşca notorietatea pe care în cei şase ani de şedere în Parlamentul României, pe banul public, deputata nu a reuşit să şi-o câştige. O declaraţie care, într-o altă ţară, normală la cap, i-ar fi adus demiterea din spaţiul public.

Două lucruri a reuşit Lucreţia Roşca, deputat, de profesie medic, să realizeze în câteva ore: 1) să-şi atragă un uriaş val de antipatie din partea românilor aflaţi la vârsta reproductivă şi a celor care ştiu ce înseamnă cu adevărat – şi nu la vot – compasiunea şi 2) să-şi încalce flagrant jurământul pe care, odată, ca medic, l-a depus. Jurământul lui Hipocrate, din care îi reamintesc un paragraf: “Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate”.

Două dintr-o lovitură. O declaraţie de un cinism rar i-a adus Lucreţiei Roşca notorietatea pe care în cei şase ani de şedere în Parlamentul României, pe banul public, deputata nu a reuşit să şi-o câştige. O declaraţie care, într-o altă ţară, normală la cap, i-ar fi adus Lucreţiei Roşca demiterea din spaţiul public.

Pe principiul dacă nu ţi-l dă Dumnezeu, nu-l meriţi, deputata PSD – reamintesc, de profesie medic (adică absolvent de Medicină Generală, specializată în recuperare fizică) – se opune unei eventuale reluări a subprogramului naţional de fertilizare in vitro, pe care ministrul Nicolăescu l-a sistat din lipsă de fonduri. “Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti,nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva”, spune Roşca care vrea programe pentru altceva – stomatologie pentru vârstnici – şi nu pentru creşterea natalităţii.

Dincolo de topica enunţului, Lucreţia Roşca pune semnul egal între un copil şi un bun, văzut ca un lucru, un moft ce poate fi cumpărat, iar de aici vin cu adevărat noi dovezi de sterlitate în gândire a deputatei PSD: că infertilitatea nu e boală, că nicăieri în lume statul nu sprijină financiar cuplurile care trec prin procedura de fertilizare asistată şi că, pentru un FIV, ar fi nevoie musai de “donatorii de ovule”.

Sunt mii de oameni care ar putea-o contrazice. Sunt zeci de medici care i-ar putea explica ce înseamnă procedura, ce presupune, cum se realizează, cât costă, ce implică, ce riscuri, ce traume, ce reuşite. Sunt site-uri dedicate, scrise în româneşte, sunt sute de mii de români cotizanţi la stat care se consideră îndreptăţiţi să primească ceva de la statul la care plătesc Sănătatea. Şi sunt şi dovezi – peste 300 la număr, măsurate în vieţi de copii născuţi într-un an, că şi în România un astfel de subprogram naţionale a funcţionat.

Dincolo de cinismul rece al doamnei Roşca, reprezentant al Partidului Social Democrat, rămâne realitatea, cu cifre crunte, care se vede şi la vot. Chiar şi în Colegiul 7 din Galaţi, de unde Lucreţia Roşca a ieşit deputat.

Suntem tot mai puţini, doamnă. Nu doar în ţară, ci şi în statisticile INS, care arată un spor negativ. Care nu vine neapărat de la Dumnezeu, tovarăşă Roşca, ci şi de la dumneavoastră, cei aleşi, lipsiţi de empatie şi extrem de cinici. Pentru voi toţi un număr: 1.360. În ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin comparativ cu ianuarie 2013.

fertilizare-publimedia-resize

Nota noastra:

Anul acesta autoritatile au decis sa renunte la finantarea fertilizarilor in vitro. “Gandul” porneste o campanie mediatica agresiva, cerand reluarea programelor publice. Se invoca problema natalitatii catastrofale a Romaniei, se da un exemplu emotional puternic, se foloseste cinic poza unui copil obtinut in urma FIV pentru a impresiona opinia publica si pentru a pune presiune pe autoritati. Ce nu se spune?

1. Procedeul FIV este ne-etic deoarece este AVORTIV. Copilul obtinut printr-un astfel de procedeu este singurul “supravietuitor” dintr-o serie intreaga de embrioni sacrificati, ce sunt considerati, conform viziunii Bisericii, PERSOANE cu drept de viata ca oricare dintre noi.

2. Clinicile care se ocupa cu FIV nu sunt deloc clinici de binefaceri. Exista o INDUSTRIE a fertilizarilor in vitro si exista MIZE FINANCIARE MARI la mijloc. A oculta acest lucru este lipsit de onestitate. FIV este pentru unii un prilej de afaceri excelente speculand disperarea unor oameni.

3. Natalitatea prabusita a tarii nu se poate “trata” cu FIV, care niciodata nu va produce impact demografic. Este o imensa ipocrizie din artea mass-media sa ignori, de pilda, Marsul pentru viata din acest an, o marturie pro-viata si anti-avort care este axat tocmai pe tema ADOPTIEI, o “solutie” pentru cuplurile infertile, si sa invoci FIV ca metoda pro-natalitate. Nu mai bine am face ceva sa oprim suvoiul de avorturi?

Pentru detalierea afirmatiilor de mai sus rugam parcugerea materialelor de mai jos: 


Categorii

1. DIVERSE, Avort, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la ““Gandul” in campanie agresiva pentru FINANTAREA PUBLICA a FERTILIZARILOR IN VITRO. Ce nu se spune opiniei publice?

  1. Cunosc personal o mamica tanara intelectuala, cu situatioe financiara excelenta, care a apelat la FIV si astfel a luat nastere o fetita. Dupa aproximativ un an, nu-mi mai aduc aminte exact, a ramas insarcinata si a recurs la avort. Evident ca toata lumea s-a intrebat oripilata de ce a intors cu cruzime spatele unui dar facut de Dumnezeu. Nimeni n-a putut sa inteleaga un asemenea gest. Nu mai intru in amanunte ca sa judec persoana. Poate ca pana la urma a luminat-o Dumnezeu. Asa e aici in Banat, inca se mai considera ca e genial sa ai doar unul sau doi copii, desi in ultimii ani am observat ca se schimba lucrurile.

  2. @Ileana:
    Nu e de mirare. Procedura FIV in sine consta in multe avorturi(embrioni aruncati, cum se zice), pastrand doar unul sau doi din cei multi rezultati dupa fertilizare.

    Asadar, fiecare nastere prin FIV are in spate multi embrioni avortati. Ca l-a avortat si pe urmatorul, nu arata decat constantza in lipsa constiintei acelei femei.

  3. Mi se pare că acest fel de mediatizare seamănă foarte mult cu mediatizarea (făcută de proTv, tot în stil propagandistic) pentru donarea de organe, cu numele ipocrit al campaniei, „Există viață după moarte”.

    Și în cazul acela, ca și în ceea ce privește FIV, trebuie să moară cineva, pentru ca unul să supraviețuiască (deși la donarea de organe, dacă moare unul, pot supraviețui mai mulți — nu ca la FIV, unde mor mai mulți ca să supraviețuiască unul). Dar în esență, e tot același lucru: propaganda, nu-i așa, emoționantă (și generatoare de audiență), de a ajuta o viață. Dar făcând asta ignorând și ascunzând cu perfiditate crima (sau crimele) ce trebuie făcută.

    Cred că s-ar putea reformula drept „milă politic-corectă” acest fel ipocrit de a atinge inimile oamenilor, mințindu-i pe față — profitând de intențiile bune, de a ajuta, ale multora ce nu știu cum stă treaba…

  4. Vasile C@

    Ai dreptate. Un fel de “milostenie politic-corecta”. Pentru manipulare se intra bine de tot pe taramul religios. Se face apel la sentimentele de mila si la dragoste, la ideea de sacrificiu doar ca toate aceste sunt pervertite pentru ca gandirea care sta in spate este perversa, caci scopurile sunt egoiste si meschine, de fapt.
    Asa ajunge omul sa savarseasca nelegiuiri si grozavii mari convins fiind ca face lucrui nobile. Este afundarea in noroiul pacatului, in “noroiul adancului, care n-are fund”, cum zice psalmistul.

  5. Din acelasi buget al asigurarilor obligatorii (CASS+bani de la bugetul de stat) se platesc si avorturile la cerere si FIV. Suntem schizofrenici. Cadrele medicale refuza sa discute problema: ce prioritati avem la finantare – avorturi, interventii chirurgicale, proteze, FIV? Pana acum legea spunea asa: iti decontam FIV daca aceasta s-a finalizat cu o nastere, procentul de succes fiind de 25%; o FIV costa vreo 3000 euro, un avort vreo 200. O ipocrizie a celor de Casa, a clinciilor care au si cabinete de avort si de FIV si mai ales a noastra, a tuturor. Astept o ancheta de presa: cati bani a decontat Casa pentru avorturi, si in spitale si in clinici private?

  6. De fapt, ce se intampla in timpul unei proceduri de fertilizare in vitro? Femeia este supusa mai intai stimularii ovariene, prin medicamente hormonale puternice (i se produce astfel ovulatia). Medicul ii preleveaza in general, in jur de 10 ovule, nu-i asa? Medicul nu va preleva niciodata un ovul doar, ci mai multe, pentru ca stimularea ovariana este o procedura complicata si dureroasa. Si apoi el trebuie sa aiba embrioni de rezerva,sa fie sigur ca are de unde ii impanta femeii doi embrioni macar. Astfel ovulele sunt puse impreuna cu sperma se sunt fertilizate. Evident ca din toti embrionii care sunt creati cam doi sunt implantati femeii, iar restul sunt congelati, aruncati sau oferiti pentru ceretare, acolo unde legea permite. Iata cum pier acele suflete pentru ca macar unul dintre ele sa se poata naste viu. In Marea Britanie, unde se face FIV la greu, numarul de nasteri vii rezultate din aceste proceduri este de 1% din totalul nasterilor. Doar 20% din numarul total de tratamente FIV anuale din aceasta tara (si sunt mult mai multe clinici la ei decat la noi) rezulta intr-o nastere vie. Deci sa nu ne imbatam cu apa rece. FIV-ul este o procedura ucigatoare de suflete si Romania nu are cum sa creasca numarul populatiei prin aceasta procedura ucigatoare.
    Mai sunt foarte multe intrebari aici: periculozitatea medicamentelor hormonale pentru mame. Fiind hormoni foarte puternici, pot cauza cancer ovarian. Care sunt consecintele FIV pentru copiii nascuti prin aceasta procedura. Intimitatea sotilor este distrusa etc., etc.

  7. Da, doamna Daniela, precum spuneti, ajungem sa facem mari nelegiuiri pentru ca ,probabil, suntem lipsiti de taria credintei si suntem mai usor de amagit , in felul acesta. Ni se spune ca prin procedura FIV se pot naste copii si se poate salva situatia proasta demografica a Romaniei. Ce viziune ingusta putem avea… Ni se spune, vai, avem cupluri infertile, vai avem putini copii, criza demografica, cine o sa ne plateasca pensiile, fara sa ni se spuna ca aceasta procedura este extrem de costisitoare, ca mai simplu e sa previi multe cazuri de infertilitate , invatandu-le pe tinere sa nu-si avorteze copiii , ca pot ramane sterile, mai simplu si mai sanatos e sa nu ia contraceptive cu caru’ atunci cand sunt tinere ca si acestea duc la sterilitate.
    Daca am sti in ce consta procedura FIV, daca am sti ca zeci de suflete mor pana a se naste unul! Dumnezeu pune sufletul atunci cand celula mamei se uneste cu a tatalui si noi, ce facem? Omoram zeci si sute de suflete ca sa “ridicam” demografia tarii?

  8. Nu s-a intrebat nimeni care sint cauzele infertilitatii ? Ar trebui mai intii rezolvata problema de la radacina. Daca se afla ca alimentele modificate genetic, produsele din plastic sau telefoanele mobile sint la originea infertilitatii, se vor lua oare masuri energice pentru interzicerea lor ?

  9. Pingback: E(o)rori ale FERTILIZARII IN VITRO: o femeie va naste copiii altui cuplu - Recomandari
  10. Pingback: “FABRICILE DE BEBELUSI” [reportaj Digi 24 - Video]. Despre traficul de ovule din Romania realizat in clinicile de fertilizare acreditate de Agentia de Transplant. CARE SUNT CAUZELE SCADERII NATALITATII SI CUM AR TREBUI COMBATUTA? - Recomandari
  11. Pingback: In conditiile in care NASTERILE sunt o EXPERIENTA TRAUMATIZANTA si maternitatea descurajata sistematic, Ministerul Sanatatii anunta reluarea finantarii FERTILIZARII IN VITRO - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare