TRAGEDIA COPIIILOR ABANDONATI. Cum sunt descurajate adoptiile prin birocratie/ PROIECT INCHINAT PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC: Asezamantul pentru copii abandonati de la TECHIRGHIOL

• Adevarul: Tragedia prin care trec copiii abandonaţi în România: din 61.700 de micuţi instituţionalizaţi, doar 2.000 au putut fi adoptaţi

Peste 61.700 de copii sunt în sistemul de protecţie specială, iar în ultimii trei ani, aproape 7.000 au fost declaraţi adoptabili. Cu toate acestea însă, mai puţin de 2.000 dintre ei au fost încredinţaţi unor familii atestate să adopte.

Reprezentanţii Asociaţiei Ador Copiii au prezentat luni, cu ocazia Zilei Naţionale a Adopţiei, sărbătorită oficial pentru prima dată, o analiză făcută în urma centralizării datelor transmise de aproape toate Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din ţară, cu excepţia DGASPC Ilfov şi Satu Mare, de către toate tribunalele din ţară şi de fostul Oficiu Român pentru Adopţii, arată Mediafax.

Din documentul citat, care cuprinde date din perioada 2011-2013, rezultă că a scăzut numărul copiilor care intră anual în sistemul de protecţie specială, fiind cu aproximativ 500 mai puţini în 2013 faţă de 2011, dar se menţine ridicat numărul copiilor părăsiţi în unităţi sanitare şi maternităţi, media anuală fiind de aproximativ 1.400.

În urma analizei făcute s-a constatat că există o diferenţă uriaşă între judeţe în privinţa numărului de dosare prelucrate de managerii de caz pentru stabilirea finalităţii planului individualizat de protecţie (PIP) – de la 2.749 în judeţul Vaslui la 24 în judeţul Sălaj -, dar şi în privinţa numărului de copii reintegraţi în familia naturală.

Organizaţia neguvernamentală semnalează şi numărul foarte mic al dosarelor care au ca finalitate adopţia, arătând că o astfel de soluţie a fost dată în trei ani pentru 6.933 de copii.

În ce priveşte sistemul de adopţii, din raport reiese că numărul de specialişti din serviciile de adopţii este mic, la nivel naţional, la fel de redus fiind şi numărul de atestate – 4.658 în trei ani, dar şi cel al încredinţărilor în vederea adopţiei – 1.917 copii încredinţaţi familiilor adoptive în trei ani.

Pe de altă parte, Asociaţia Ador Copiii semnalează numărul foarte mare de respingeri la invitaţia de potrivire cu un copil adoptabil al unei familii atestate (90 în Sectorul 1 Bucureşti, 35 în Sălaj), precum şi numărul foarte mare de familii care au respins potrivirea cu un copil adoptabil, media anuală a celor trei ani fiind de 289 de familii.

În ultimii trei ani, peste 23.000 de copii au intrat în sistemul de protecţie specială

În raportul citat se mai arată că, în ultimii trei ani, au intrat în sistemul de protecţie specială peste 23.000 de copii. Astfel, în anul 2011 au intrat în sistem 8.062 de copii, 1.432 dintre ei fiind părăsiţi în maternităţi şi alte unităţi sanitare, în 2012 au intrat în grija statului alţi 8.301 de copii, 1.474 fiind abandonaţi în maternităţi şi unităţi sanitare, iar anul trecut (până în luna septembrie) au intrat în sistem alţi 7.627 de copii, 1.051 fiind lăsaţi în maternităţi şi spitale.

„La sfârşitul anului 2013, erau 61.749 copii în sistemul de protecţie specială”, se arată în documentul citat.

În anul 2011, pentru 31.004 copii s-a stabilit în planul de protecţie reintegrare în familie, cei mai mulţi fiind în judeţul Prahova (1.896) şi cei mai puţini în Cluj (52). În 2012, au avut în planul de protecţie reintegrarea 32.321 de copii, cei mai mulţi dintre ei fiind din Prahova (1.809), iar cei mai puţini în Cluj (37), iar anul trecut, aceeaşi măsură a fost stabilită pentru 33.763 de copii, cei mai mulţi în Vaslui (2.478) şi cei mai puţini tot în Cluj (28).

„Numărul copiilor a căror finalitate PIP a fost adopţia, în ultimii trei ani, este de 6.933 de copii, faţă de 4.658 atestate eliberate”, rezultă din analiza citată.

În ce priveşte numărul copiilor a căror finalitate PIP a fost adopţia, în anul 2011 au fost 1.620, cei mai mulţi în judeţul Dolj (138) şi cei mai puţini în Maramureş şi Olt (câte şapte). În 2012 au fost 2.020 de copii pentru care s-a stabilit că adopţia este măsura definitivă, cei mai mulţi în Dâmboviţa (148) şi cei mai puţini în Mehedinţi (doi), iar anul trecut au avut aceeaşi măsură 3.293 copii, cei mai mulţi în Prahova (172) şi cei mai puţini în Constanţa (10).

În perioada menţionată au fost eliberate 4.658 de atestate pentru adopţie, 1.628 în 2011, 1.460 în 2012 şi 1.570 anul trecut.

Doar 690 de copii au fost adoptaţi anul trecut

În ce priveşte încredinţarea în vederea adopţiei, în 2011 au fost în această situaţie 633 copii (cei mai mulţi în Constanţa – 49, cei mai puţini în Călăraşi şi Teleorman – câte doi), în 2012 au fost 594 de încredinţări (cele mai multe în Braşov – 59, cele mai puţine în Maramureş – două), iar anul trecut au fost 690 de încredinţări (cele mai multe în Braşov – 41, cele mai puţine în Maramureş – trei).

Asociaţia Ador Copiii atrage atenţia că, potrivit articolului 76 alineatul 2 din Legea 273/2004 republicată, termenele de judecată sunt stabilite la zece zile şi se judecă în prima instanţă, însă, conform datelor furnizate de fiecare Tribunal în parte, durata medie de judecată a cererilor privind deschiderea procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei, de la data învestirii instanţei cu cererea iniţială şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, este de 30 – 90 de zile, cu o medie de 70 de zile.

• Gandul: Oameni care au învins sistemul. Ce înseamnă să adopţi un copil în România: „Mi s-a trântit uşa în nas şi mi s-a spus să îmi văd de-ale mele. Dacă ar fi s-o iau de la capăt însă, aş face-o”

Simona Czudar şi Alina Marcu sunt două românce pentru care adopţia reprezintă singura metodă de a-şi întregi familia. Simona a simţit pe pielea ei încă de acum şase ani când de “blând” a fost sistemul cu ea şi cât de mult a “ajutat-o” acesta pentru a-şi vedea visul cu ochii. De partea cealaltă, Alina Marcu îşi trăieşte acum “visul” de a deveni mamă, la doi ani de când Legea adopţiilor s-a schimbat, iar procedura a devenit mai permisivă. Asta doar pe hârtie. Cu două zile înainte de Ziua Naţională a Adopţiei, gândul vă prezintă o analiză despre cum s-au schimbat lucrurile în doi ani de la modificarea legislaţiei.

Simona Czudar este una dintre puţinii români care şi-au dorit să înfieze un copil şi a reuşit. După doi ani de birocraţie, speranţă, deznădejde, întâlniri chinuitoare a devenit mama unei fetiţe, pe nume Alexandra, care la vremea respectivă avea 3 ani şi 11 luni. “După ce am văzut-o acasă, m-am simţit un om împlinit. Asta este tot ce contează. Dacă ar fi să o iau de la capăt, ştiind prin ce trebuie să trec aş face-o, pentru că la final ştiu că mă va aştepta acasă un suflet care să îmi facă viaţa mai frumoasă”, mărturiseşte Simona Czudar, în vârstă de 40 de ani.

Alina Marcu, o timişoreancă de 40 de ani, nu a ajuns să trăiască această fericire. Se zbate să înfieze un copil şi, deşi are toate documentele la zi, nu are garanţia că va putea să adopte un copil vreodată. „Atunci când vrei să adopţi un copil, autorităţile se poartă cu tine de parcă ai aştepta mobila de la sufragerie”, spune Alina Marcu.

La doi ani de la modificarea Legii adopţiei, cifrele obţinute de gândul arată că procesul de a înfia un copil s-a îngreunat, deşi legislaţia avea menirea de a-l simplifica. Cum se explică acest paradox puteţi citi în rândurile de mai jos.

„Trebuie să te încarci cu multă răbdare, chiar dacă acum există termene clare în ceea ce priveşte întregul proces de adopţie”, punctează timişoreanca care a început demersurile pentru a înfia un copil în luna ianuarie a acestui an. După  cinci luni nu şi-a obţinut nici măcar certificatul de adoptator.

Datele obţinute de gândul de la Ministerul Muncii arată că rata adopţiilor a scăzut cu 15 procente în 2012, faţă de 2011, şi cu aproape 30 de procente în 2013, faţă de 2011. Cu toate astea, reprezentanţii Ministerului Muncii au declarat pentru gândul că numărul adopţiilor se menţine „oarecum constat”, asta în condiţiile în care secretarul de stat de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţiei (ANPDCA) din cadrul Ministerului Muncii, Gabriela Coman, recunoşte că sunt probleme în acest sens. „Copiii intră uşor în sistemul de protecţie, stau mult şi ies foarte greu”, a afirmat Coman într-un interviu acordat pentru Mediafax.

Încă de anul trecut, gândul a semnalat faptul că procesul de a înfia un copil a devenit unul greoi după schimbarea Legii adopţiei, act normativ care ar fi trebuit să uşureze demersul.

“Mi s-a trântit uşa în nas de nenumărate ori şi mi s-a spus să îmi văd de ale mele”

Simona Czudar avea 34 de ani când, după nenumărate încercări eşuate de a deveni mamă, a decis că este momentul să adopte un copil. A început demersurile, şi-a făcut dosarul, a obţinut certificatul de adoptator şi a trebuit să aştepte doi ani până să devină mama legală a unui copil. “M-am izbit de indiferenţa autorităţilor, dar acest lucru nu m-a făcut de renunţ la ţelul meu: acela de a deveni mamă. Am început demersurile în 2008. Aproape un an am mers în audienţe, am făcut memorii, mi s-a trântit uşa în nas de nenumărate ori şi mi s-a spus să îmi văd de ale mele. Le spuneam că există nişte legi care arătau că am nişte drepturi ca părinte adoptator şi că nu este normal ce se întâmplă”, a povestit Simona. Adopţia s-a finalizat în luna mai a anului 2010.

După ce a trecut prin această experienţă a decis că este momentul să îi ajute şi pe ceilalţi români care îşi doresc să devină părinţi. Şi-a înfiinţat o fundaţie – Asociaţiei Ador Copiii. În prezent militează pentru obţinerea unui concediu de un an pentru adultul care înfiază un copil. “Adopţia în sine reprezintă un nou abandon pentru copilul înfiat. Legislaţia din România prevede acordarea unui concediu pe o perioadă mai lungă doar în cazul în care copiii adoptaţi au sub doi ani. Numărul acestora este mic”, punctează Simona.

Peste 40.000 de copii se află în grija statului. Doar 7% dintre aceştia sunt declaraţi adoptabili

În 2010 s-au adoptat 1.051 de copii, iar în 2011 s-au înfiat 1.041 de copii. Situaţia s-a schimbat odată cu intrarea în vigoare a noii legi, dar nu în bine. Demersul s-a îngreunat, deşi legislaţia avea menirea ca întregul proces să fie favorabil adulţilor care vor să înfieze un copil. În 2012 s-au adoptat 892 de copii, în timp ce în 2013 s-au înfiat 738 de minori.

Datele obţinute de gândul mai arată că statul are în grijă 41.209 de minori, dintre care 22.189 aflaţi în orfelinate şi 19.020 în grija unui asistent maternal. Un simplu calcul arată că doar 7% din numărul total de copii aflaţi în sistem sunt declaraţi adoptabili. Motivul? Autorităţile au ca prioritate reintegrarea lor în familiile naturale.

Reprezentanţii Ministerului Muncii au mai precizat că un alt motiv pentru care foarte puţini copii nu părăsesc sistemul de stat este faptul că adulţii care vor să înfieze, au foarte multe „pretenţii”. „Familile care vor să adopte vizează la o anumită categorie de copii: cu vârstă între 0-3 ani, clinic sănătoşi, care să nu fie de etnie romă. Din păcate, numărul copiilor adoptabili care să aibă aceste caracteristici nu este foarte mare. Nici numărul copiilor din sistemul de protecţie specială cu aceste caracteristici nu este mare, aproximativ 8% dintre ei având sub 3 ani, nu toţi sunt clinic sănătoşi şi o parte dintre ei sunt de etnie romă. Prin urmare, discrepanţa dintre numărul total de copii adoptabili, care aproape s-a dublat, şi aşteptările familiilor adoptive face ca numărul adopţiilor încuviinţate să nu sufere schimbări majore”, au menţionat pentru gândul reprezentanţii Ministerului Muncii.

„Am decis împreună cu soţul meu să adoptăm un copil. De aici a început calvarul”

Alina Marcu este o timişoreancă de 40 de ani care îşi doreşte foarte mult să îşi întregească familia, înfiind un copil. „Pentru mine nu contează sexul, vârsta sau etnia. Vreau să îmi întregesc familia şi am decis împreună cu soţul meu că este momentul să devenim părinţi. Având în vedere că suntem destul de bătrâiori pentru a avea propriul nostru copil, am decis să adoptăm unul. De aici a început calvarul”, mărturiseşte femeia.

S-a trezit cu uşi închise şi cu indiferenţă din partea celor care au datoria de a-i ajuta pe cei care îşi doresc să adopte un copil. „Atunci când vrei să adopţi un copil, autorităţile se poartă cu tine de parcă ai aştepta mobila de la sufragerie. Mi s-a spus să am răbdare că în cele din urmă voi avea un copil acasă. Că durează, că încă nu s-au obişnuit cu noua legislaţie. Nu pot să fiu calmă când văd că mă apropii de exprirarea termenelor şi nimeni nu poate să îmi dea nicio informaţii”, povesteşte timişoreanca, care spune că în mai puţin de două săptămâni îi expiră perioada în care af fi trebuit să îşi obţină certificatul de adoptator.

A început procedurile de adopţie la începutul anului, în luna ianuarie. Până în martie a urmat un curs la Asociaţia Ador Copiii în care a fost informată despre ce înseamnă să fii părinte adoptator, iar apoi am trecut la etapa următoare: aceea de a obţine certificatul de părinte adoptator. „De aici au început problemele. Legea este foarte clară. Pentru ca un cuplu sau o persoană, care a absolvit cursurile despre cum să devii părinte, să obţină un certificat de adoptator trebuie să aştepte maxim 120 de zile, timp în care trebuie să efectueze şase vizite, dintre care trei la sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş şi trei la noi acasă, atunci când vine asistentul social la domiciliul. Până în prezent nu am făcut decât o singură vizită, la începutul lunii martie, iar peste două săptămâni îmi expiră termenul şi nimeni nu dă semne că lucrurile vor începe să se mişte”, povesteşte timişoreanca.

Aceasta spune că în judeţul Timiş există o singură persoană care se ocupă de toate familiile care vor să devină părinţi. Pe lângă faptul că există un deficit de personal, în ultima perioadă persoana în cauză nu a putut fi disponibilă din cauza unor probleme personale. “Am sunat şi la Bucureşti, la Ministerul Muncii, şi am încercat să vorbesc cu cineva care se ocupă de adopţii, după ce Oficiul Român de Adopţii a fost desfiinţat, iar atribuţiile acestuia au fost preluate de un departament nou înfiinţat. Mi-a răspuns o domnişoară cu o voce suavă şi mi-a spus ca să aştept, că ei deocamdată sunt cu lucrurile în cutii şi nimeni nu mă poate ajuta”, povesteşte Alina Marcu.

Contactaţi de gândul, reprezentanţii DGASPC Timiş au menţionat că totul este sub control. „Este adevărat că am avut o mică problemă, dar de săptămâna aceasta persoana care evalua dosarele persoanelor care doreau să obţină certificat de adoptator a revenit la muncă. Nu am depăşit niciun termen. O să tragem tare şi nimeni nu o să iasă din grafic”, a declarat pentru gândul Alina Mayer, şeful biroului Adopţii şi Postadopţii din cadrul DGASPC Timiş.

În 2013 s-au adoptat doar 25% din numărul total de copii declaraţi adoptabili la nivel naţional

În 2013, la nivel naţional, erau declaraţi adoptabili 2.964 de copii, aproape dublu faţă de anul precedent, când, potrivit datelor Ministerului Muncii puse la dispoziţia cotidianului gândul, numărul copiilor care puteau fi înfiaţi era de numai 1.556. Creşterea numărului de copii declaraţi adoptabili nu a însemnat, însă, şi majorarea considerabilă a numărului de copii înfiaţi. Dimpotrivă, în 2013 au fost adoptaţi 738 de minori, cu mult mai puţin decât în 2012 –  892 de copii înfiaţi, 2011 – 1.041 de copii înfiaţi, respectiv 2010 – 1.051 de minori adoptaţi. În toţi aceşti ani, Bucureştiul a ocupat prima poziţie în topul oraşelor cu cei mai mulţi copii adoptaţi.

Mai jos regăsiţi un calcul gândul efectuat în baza datelor obţinute de gândul,  de la Ministerul Muncii, şi reprezentant prin grafice de creştere şi hărţi

Infografic realizat de Corina Vârlan

De ce nu se adoptă copiii din România

Încă de anul trecut gândul a semnalat faptul că odată cu schimbarea Legii adopţiei lucrurile nu s-au schimbat în bine în acest sectror. Nicoleta Brunel, preşedinta Asociaţiei SOS Infertilitatea, puncta câteva dintre motivele pentru care în România procesul de adopţiei este unul greoi, chiar dacă legislaţia a fost schimbată.

Aceasta spunea că există cazuri în care copiii sănătoşi erau trecuţi în acte ca fiind bolnavi sau că înainte ca un copil să fie dat spre adopţie se consultă până şi rudele de gradul 4. Tentativa de a reintegrare un copil abandonat în familia naturală este un alt motiv pentru care este îngreunat procesul de adopţie. “Am lucrat timp de 13 ani în asociaţii care aveau drept scop integrarea în societate a copiilor părăsiţi de părinţii naturali. De-a lungul experienţei mele, am întâlnit cazuri în care autorităţile au ţinut cu tot dinaninsul să reintegreze copiii părăsiţi în familiile naturale. La un moment dat, am întâlnit o femeie de etnie care a spus că nu îşi poate creşte copilul pentru că nu are o situaţie materială bună. A cerut chiar şi ajutor statului pentru a-i da o căruţă de lemne pentru că nu avea bani să încălzească casa pe timp de iarnă. Bineînţeles că copilul a fost lăsat în grija ei, iar micuţul nu a supravieţuit iernii. Făcuse pneumonie de la o banală răceală”, a povestit Cristina Căpătan, membră a asociaţiei SOS Infertilitatea.

La rândul ei, Simona Czudar, preşedintele Asociaţiei Ador Copiii, a declarat pentru gândul că există cazuri în care persoanele care vor să înfieze sunt descurajate şi de faptul că autorităţile nu le acordă părinţilor adoptatori concediu de acomodare.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Legislaţia prevede că unui părinte adoptor i se acordă posibilitatea de a sta cu copilul acasă doar dacă acesta are până în doi ani. Astfel de cazuri sunt rare, iar de cele mai multe ori părinţii adoptatori sunt nevoiţi să renunţe la slujba lor pentru a îngriji un copil. “Copilul adoptat are nevoi speciale. Nu poţi să îi aduci acasă, să îl laşi în grija bonei sau să îl duci la grădiniţă şi tu să pleci la muncă. Aceşti copii trec prin trauma abandonului. Se schimbă de azi pe mâine tot Universul lor, experienţă la care noi ca oameni poate putem face faţă. Să fim realişti, nouă ne este greu când schimbăm un job, iar atunci când ni se strică calculatorul simţim că am pierdut toată viaţa noastră pentru că pierdem documentele pe care le aveam stocate pe el. Este foarte important ca atunci când un copil ajunge în familia adoptivă să nu fie lăsat cu bona sau la grădiniţe. Copilul trebuie să se conecteze cu familia”, a spus Simona Czudar.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Pe 7 iunie organizează festivalul Piano Marathon Bucharest, eveniment care are rolul de a atrage atenţia asupra piedicilor cu care se confruntă persoanele care vor să adopte un copil.

De ce merge greu procedura adopţiilor, în varianta autorităţilor

În urma unei solicitări făcute de gândul la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, autorităţile recunosc că noua lege a adopţiei nu a influenţat foarte mult procentul de copii înfiaţi.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

La întrebarea „Care este motivul pentru care numărul adopţiilor este în continuare mic în România, în condiţiile în care noua lege a adopţiilor ar fi trebuit să faciliteze acest lucru”, reprezentanţii Ministerului Muncii au precizat pentru gândul: „Precizăm că statistica pentru anul 2013 se încheie la jumătatea anului 2014, iar acest lucru înseamnă că numărul adopţiilor încuviinţate va suferi modificări. Motivul: comunicarea sentinţelor civile durează, de regulă, mai mult timp, pentru că acestea trebuie să devină definitive. Se poate afirma că numărul se menţine oarecum constant, dacă se ia în considerare faptul că, din aprilie 2012, atunci când a intrat în vigoare noua Lege a adopţiilor şi a fost introdus testul ADN pentru adopţia copilului născut în afara căsătoriei, a cărui paternitate a fost recunoscută de către soţ şi adoptat în familie de către soţia celui care a făcut recunoaşterea, a dispărut acest tip de adopţii, care era de aproximativ 300 în fiecare an”, au precizat reprezentanţii Ministerului Muncii.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Aceştia au mai menţionat că „impactul schimbărilor legislative poate fi analizat nu doar limitându-ne la numărul adopţiilor încuviinţate (schimbarea mentalităţii adoptatorilor este un proces de durată), ci şi prin prisma calităţii intervenţiei, a transparenţei procesului şi a egalităţii de tratament aplicate tuturor copiilor şi tuturor adoptatorilor, toate realizate printr-o procedură riguroasă. În acest fel, fiecărui copil adoptabil îi sunt selectaţi cei mai potriviţi adoptatori din ţară, la intervale regulate de timp, până la găsirea familiei potrivite”.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Reprezentanţii Ministerului Muncii mai spun că „de asemenea, considerăm că atenţia trebuie centrată în primul rând pe copil. Adopţia este răspunsul la nevoia copilului de a avea o familie, iar adoptatorii îşi aduc contribuţia la implinirea acestei nevoi”.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Portretul robot al familiei care îşi doreşte să adopte un copil

Membrii familiilor care adoptă au, în medie, la data finalizării adopţiei, vârsta de 35-45 de ani, studii universitare sau liceale, iar valoarea medie a veniturilor se situează peste 2.500 de lei, arată rezultatele unui studiu realiat de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA).

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Cercetarea privind strategiile de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat, realizat de ORA, UNICEF şi Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, arată că majoritatea celor care înfiază au în medie vârsta de 35-45 ani la data finalizării adopţiei.

Click pentru a mări! // Hartă realizată de Corina Vârlan

Din punct de vedere al educaţiei, cei mai mulţi părinţi adoptivi au studii universitare absolvite (40 la sută), liceale (37 la sută), gimnaziale finalizate (10 la sută), în timp ce trei la sută nu au absolvit nicio şcoală.

De asemenea, 71 la sută dintre familiile care au fost incluse în eşantion locuiesc în mediul urban şi au un loc de muncă stabil.

• Adevarul: Casa copiilor, la care Dumnezeu a pus piatra de temelie. Aşezământul din Techirghiol, închinat părintelui Arsenie Papacioc

MENIRE Arhidiaconul Claudiu Banu (34), care a crescut pe lângă cel supranumit „apostolul Dobrogei“, părintele Arsenie Papacioc, a demarat un proiect de suflet: un aşezământ al copiilor abandonaţi, „Sf. Cuv. Arsenie”, care se va ridica la Techirghiol, locul unde a slujit omul sfânt.

Arhidiaconul Claudiu Banu, un preot din Constanţa, care slujeşte la Parohia Sfânta Mina, este tatăl a trei copii: Luca de şase ani, Cristian Stelian de trei ani şi Andrei Mina de două luni. Când a văzut câtă bucurie primeşte şi câtă dragoste este în sufletul lui, gândul i s-a dus către micuţii abandonaţi prin spitale, dar mai ales către cei din casele de copii. Ce putea să facă pentru ei? A avut zile şi nopţi de zbucium. Îl întreba pe Dumnezeu şi îi cerea să-i lumineze calea.

Caravana bucuriei

La început, a fost o caravană. A adunat de la credincioşi daruri şi a pornit spre casele de copii pentru a le aduce o mică bucurie. Prima caravană cu daruri a plecat pe 5 iunie, iar ultima pe 25 decembrie 2013. De fiecare dată i-a fost alături părintele Viorel Picu, care slujeşte la aceeaşi biserică.  

Săptămânal, paşii lui şi ai celorlalţi credincioşi au pornit spre casele de copii. „Caravana Sf. Mina” a ajuns la 16 centre, ajutând peste 640 de copii. „La sfârşitul slujbelor din biserică le spuneam credincioşilor care sunt nevoile copiilor şi primeam cu bucurie darurile lor: alimente, haine, jucării, produse alimentare. La Spitalul Judeţean Constanţa am renovat două saloane, la un centru de autism am amenajat un spaţiu de joacă“, spune el.

După ce caravana s-a încheiat, o parte dintre micuţi au întors vizita bisericii. Nici atunci nu a plecat nimeni fără un cadou de la Moş Nicolae, care a împărţit 350 de pachete celor mici.

Însă, preotul s-a gândit că nu era suficient, că menirea lui pe pământ nu se opreşte aici. A rămas profund impresionat de durerea pe care a văzut-o în ochii multor copii, de sufletul lor deschis spre iubire.

Spune că răspunsul a venit de la cel în umbra căruia a crescut: părintele Arsenie Papacioc. „Ţin minte că pe la 6 ani, eu împreună cu alţi copii ne duceam la el şi părintele ne învăţa: «Duceţi-vă la fântâna Sfântului Pantelimon şi luaţi din bănuţii aceia ce vă trebuie: pixuri, creioane. Iar dacă sufletul vă pofteşte, luaţi-vă şi o bomboană», ne spunea el. Noi îl strigam «bunicul». Când am devenit preot, la prima mea slujbă, am oficiat împreună în altar. Era la hramul mănăstirii, aveam nişte emoţii…Apoi la praznic m-a aşezat la masă lângă dânsul. Vă daţi seama ce onoare! Ne era mai mult decât un părinte, era un prieten foarte apropiat“, povesteşte el.

Chiar dacă părintele a trecut la Domnul, în anul 2011, el a continuat să îi călăuzească drumul. „Am primit mai multe semne şi atunci am ştiut că acesta este drumul. Într-una din zile mă aflam la mormântul părintelui Arsenie Papacioc şi-l întrebam ce trebuie să facem pentru a-i sprijini pe cei sărmani. Şi atunci o doamnă, pe care nu ştiu să o mai văzut vreodată, mi-a înmânat un portret cu părintele Arsenie, care se află acum în Sfânta Biserică.

Mai mult: în reverenda pe care o purtam de două luni, avem o foaie pe care o frământam nervos. Mirarea a fost ca într-o zi, când trebuia să spăl haina, am descoperit cu uimire că era, de fapt, poza părintelui Arsenie. Atunci am înţeles mesajul, iar Bunul Dumnezeu a rânduit atunci în câteva zile în urma unor discuţii cu un bun creştin al parohiei noastre să ne doneze un teren în Techirghiol. Nu vrea să fie cunoscut şi a spus că acest lucru l-a făcut pentru sufletul lui“, spune părintele.

Locul sfânt

Pe data de 6 mai 2014, s-a sfinţit locul unde se va ridica aşezământul din Techirghiol. La eveniment au participat preoţii şi credincioşii parohiei „Sf. Mina” din Constanţa, dar şi slujitori ai Domnului de la alte biserici. Locul a fost sfinţit de însuşi IPS Teodosie. „Ştim că Dumnezeu ne însoţeşte în această lucrare. A avea grijă de copiii de care nimeni nu mai are este o binecuvântare”, a spus IPS Teodosie.

„Acest aşezământ este un suport pentru cei nevoiaşi. Nu este o investiţie de piatră şi de bani, ci este una de suflet“, a fost de părere Petre Dinică, directorul Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului Constanţa, prezent la inaugurare.

Primarul localităţii Techirghiol, Alexandru Stan, a precizat faptul că acest proiect vine în completarea celor existente la Techirghiol, unde sunt trataţi copiii cu nevoi neuromotorii şi cei cu dizabilităţi. În localitate mai există un  Centru de Recuperarea şi Reabilitare Neuropsihiatrică, un Centru Pilot de Servicii Comunitare pentru Persoane cu Handicap şi Formare de Personal şi un altul denumit Locuinţe Protejate Techirghiol.

La rândul său, Elena Frâncu, fostul director al Direcţiei Judeţene de Sport Constanţa, a spus că în afară de sport, căruia îi datorează ceea ce este, ea este o fiică duhovnicească a părintelui Arsenie Papacioc, a fraţilor Picu şi a mai tânărului părinte Banu. „Nu întâmplător locul acesta este aşezat lângă o sală de sport. Oriunde este o acţiune socială, unde pot să mă alătur ca voluntar, cu bani sau cu fapte, sunt prezentă şi eu pentru că părintele Arsenie m-a învăţat să dăruiesc şi să nu aştept recunoştinţă“, a mărturisit ea.

„Ne dorim ca Biserica să fie familia fiecăruia din ei, întrucât biserica este şi familia noastră, a tuturor, deci, astfel, vom fi fraţi ai aceluiaşi tată, care este Dumnezeu”, spune Claudiu Banu.

Casă pentru 50 de copii

Complexul este situat lângă stadionul municipal din Techirghiol. Aici vor fi găzduiţi, peste doi ani, când construcţia va fi gata, 50 de copii abandonaţi. Clădirea va avea parter, două etaje şi o mansardă. Se va întinde pe o suprafaţă de 670 mp şi va avea 17 camere şi alte dependinţe. „Va fi dotată cu tot ceea ce trebuie pentru ca să fie o casă şi nu un centru social“, spune părintele Banu.

Banii, de la Dumnezeu

Părintele, care este şi responsabilul de proiect, a estimat costurile lucrării la 300.000 de euro. Fondurile… de la Dumnezeu. Nu are banii necesari finalizării proiectului, dar are credinţă că vor veni pe parcurs. „Ne bazăm pe dragostea voluntarilor şi oamenilor care vor să dea un sens vieţii unor prunci fără vreun sprijin. Nimic nu este greu. Mai avem şi mănăstirea de la Techirghiol aproape“, spune el.

Cine va alege copiii care vor sta aici? Părintele îmi răspunde: „O va face Sfântul Arsenie, noi nu avem dreptul să alegem, oricine are dreptul la o viaţă normală. Vârsta nu este un criteriu. Ideea proiectului nu este să ofere casă şi masă, ci în primul rând un sens vieţii, adică mergem pe ideea de educaţie, copiii vor avea o gospodărie, unde vom cultiva legume, vom avea păsări de curte, o căpriţă pentru lapte“. Aşa sună proiectul la care acum s-au pus bazele.

Copiii vor fi ţinuţi în aşezământ şi după împlinirea vârstei majoratului, în condiţiile în care la centrele de plasament nu mai pot rămâne adolescenţii şi tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani sau de 26 de ani în cazul celor urmează o formă de învăţământ superior.

Biserica, familia lor

Biserica, spune părintele, va deveni familia lor. „O să-i căsătorim şi vom avea grijă şi de viitorul lor. Noi am vrea să luam şi copii cât mai mici, abandonaţi în spital, pentru că spitalul trebuie să îngrijească bolnavi, nu copii abandonaţi. Aceşti copii au nevoie permanent de afecţiune, ce o vor primi în acest centru“

Deşi proiectul este la început de drum, preotul deja se gândeşte la cea de-a doua construcţie. „În discuţiile cu câţiva potenţiali sponsori le-am zis să nu se mai gândească la această casă, ci grija noastră este proiectul pentru a doua casă, căci pe aceasta o va face părintele Arsenie“.

Vrea să adopte 9 copii

Deşi părintele Banu este tatăl a trei băieţi, vrea să aibă o bucurie şi mai mare. Ar vrea să adopte nu mai puţin de 9 copii. Când a văzut că eram puţin nedumerită, m-a întrebat: „Ce, este greu să creşti copii? “. „Vreau să am 12 copii, câţi apostoli au fost“, este dorinţa lui.

„Dumnezeu nu te ajută când îi ceri, ci atunci când ai nevoie“

Legătura cu copiii din centrele de plasament nu s-au rupt după ce s-a terminat programul caravanei. Este fericit că mulţi dintre ei vin la slujbele de duminică, iar drumurile lui duc mereu către ei. În urmă cu câteva zile, s-a reîntors la Centrul de plasament Ovidiu din Constanţa, casă pentru 80 de copii, cu vârste cuprinse între 14 şi 26 de ani. „Părintele a fost mereu în sprijinul nostru. Pe lângă darurile aduce cu caravana, în toamnă, m-a sunat şi m-a întrebat de ce avem nevoie. I-am spus că am vrea să punem varză la murat şi aşa am primit 600 kilograme de varză. Mai avem şi acum din ea şi cred că le vom găsi copiilor sarmale şi de Înălţare“, spune şeful centrului, Taşu Tănase.

Părintele Banu s-a dus apoi în mijlocul copiilor şi împreună au depănat poveşti. „Ce este Dumnezeu pentru tine?“, l-a întrebat pe Ciprian. El i-a răspuns: „Speranţă şi iubire. De fiecare dată când mă rog el mă ajută“. „Aşa este, i-a răspuns părintele, dar Dumnezeu mai este şi nădejde. El nu te poate înşela niciodată. El nu e ferecat acolo, sus, Dumnezeu este în permanenţă cu noi, te ascultă şi îţi îndrumă paşii. Dumnezeu nu te ajută când îi ceri, ci atunci când ai nevoie“, le-a spus el copiilor.

Apoi, le-a povestit că abandonat este doar omul care nu-l mai iubeşte pe Dumnezeu şi le-a povestit o întâmplare pe care el a trăit-o la Seminarul Teologic, din Tulcea. „A fost o perioadă în care părinţii mei aveau mari probleme financiare şi nu au putut să-mi mai trimită bani. Nu aveam ce să mănânc. Şi atunci m-am dus să cânt la biserică şi din puţinii bani câştigaţi am putut să mă întreţin. Părinţii mei nu au ştiu niciodată acest lucru“, le-a spus el.

„Voi sunteţi mai binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că aveţi cea mai mare familie“, le-a spus el.

Apoi, i-a luat deoparte pe fiecare şi i-a povăţuit şi le-a cerut ca după slujba de duminică de la biserică să vină la el pentru a-i povăţui.

Copiii sunt foarte încântaţi de noul proiect al Bisericii şi mulţi şi-ar dori să-şi găsească un loc în noul aşezământ.  I-a încântat ideea de a se putea gospodări singuri. Se simt bine şi la centrul de plasament, unde pot să-şi urmeze pasiunile, care nu sunt puţine: unii fac sport, această pasiune permiţându-le să meargă în străinătate la cantonament, iar Sinan chiar cochetează cu echipa de fotbal „Săgeata Năvodari“. Fiecare are câte un dar: unul este talentat la desen, altul la dansuri populare.

Constanţa, pe primul loc la abandon, în 2013

În prezent, în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa sunt abandonaţi 10 copii: 4 pe secţia de Neonatologie şi 6 la Pediatrie. De la începutul anului, au fost abandonaţi 90 de copii, spune Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului Constanţa.

Pe parcursul anului trecut, numărul celor abandonaţi a fost de 275, iar în anul anterior 263 de copii nu au fost doriţi de cei care le-au dat viaţă. „Sunt cifre mici, dacă ne gândul că în anii 2000 aveam în jur de 600 de abandonuri“ spune Roxana Onea.

Acum trei ani, Constanţa a fost pe primul loc la numărul de copii abandonaţi, dar şi la numărul de adopţii“, spune Roxana Onea. Trei sferturi dintre micuţi sunt reintegraţi în familia lărgită, de regulă bunica copilului fiind cea care îl ia pe micuţ şi îl creşte.

În prezent, în centrele de plasament din Constanţa sunt îngrijiţi 550 de copii, adolescenţi şi tineri, iar alţi 400 sunt la asistenţii maternali.

La nivel naţional, conform datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), în 2013 au fost abandonaţi 1449 de copii, în 2012 numărul a fost de 1474, în 2011 – 1432 copii, în 2010 – 1315 copii, 2009 – 1.400 copii, în 2008 – 1317 copii, în 2007 – 1710 copii, în 2006 – 2216 copii, în 2005 – 2580 copii, în 2004 – 4614 copii, iar în 2003 – 5130 de copii.

Conform ANPDCA, o parte dintre aceşti copii părăsiţi în unităţile sanitare au fost reintegraţi în familie sau în familia extinsă.