“IN PREMIERA”: “Romania irecuperabila” si “Lungul drum spre casa” – reportaje coplesitoare despre IADUL ORFELINATELOR DE IERI SI AZI, “LAGARUL” DE COPII DE LA SIRET si POVESTEA EXTRAORDINARA A LUI PETRICA CASLARU, copilul abandonat, salvat si… reintors la Siret si la mama sa dupa 16 ani
***
“ATI FI PUTUT IERTA ATAT DE USOR”?
Reportaje de Denisa Morariu
- In premiera:
ROMÂNIA IRECUPERABILA (19 mai 2013)
Au trecut 23 de ani de cand occidentalii descopereau orfelinatele groazei din Romania. Copiii de atunci, considerati de sistem irecuperabili, au ajuns adulti, fiecare cu soarta lui, in functie de tara in care a trait. Va invitam sa vedeti cum au fost unii salvati de iubire si cum au ramas altii condamnati de o mentalitate irecuperabila.
LUNGUL DRUM SPRE CASĂ (29 sept. 2013)
Reportajul nostru din sezonul trecut, “România irecuperabilă”, a schimbat multe vieți. Foștii locatari ai lagărului groazei de la Siret au fost mutați din clădirea ca o închisoare, într-un spital modern în care pot avea, în sfârșit, un trai decent. Iar Petrică Câșlaru, băiatul de la care a pornit reportajul, și-a făut curaj să se întoarcă în România, ca să-l întâlnească pe omul care i-a salvat viața în orfelinat.
Și tot după difuzarea reportajului “România irecuperabilă”, mama lui Petrică Câșlaru a aflat că fiul ei, pe care îl credea pierdut, trăiește, iar el a căutat-o ca s-o întrebe de ce l-a abandonat, să-i povestească suferințele îndurate în orfelinat și să-i spună că a iertat-o. O mamă și fiul ei se reîntâlnesc după 16 ani.
- Facebook In premiera cu Carmen Avram
Bun gasit din nou! Dupa reactiile de pe Facebook, imi dau seama ca impresia lasata de povestea lui Petrica Caslaru este cel putin egala cu a mea: de emotie coplesitoare. Eu am plans iar, desi am vazut reportajul de 5-6 ori, cred. Ultima oara, noaptea trecuta, cand puneam tusele finale pe emisiune. Va multumim din suflet! Si ramane deschisa intrebarea de mai devreme: ati fi putut ierta atat de usor? Atat de repede? Eu inca ma mai intreb. L-am cunoscut pe Petrica peste vara si va pot spune ca e un om exceptional. Face o scoala de medicina si telul lui in viata e sa lucreze cu oameni loviti de soarta. Sunt sigura ca vom mai auzi de el. De fapt, chiar foarte curand. […]
- Libertatea (2011): Exclusiv | Ronald Federici, consilierul de adopţii al Angelinei Jolie: «Am patru copii adoptaţi din România!»
Viaţa a patru copii romani abandonaţi a luat o intorsătură spectaculoasă acum 14 ani, in momentul in care aceştia l-au cunoscut pe doctorul american Ronald Federici, consilierul personal în materie de adopţii al actriţei Angelina Jolie. El a venit la orfelinatele din Siret (Suceava), i-a adoptat, i-a salvat din ghearele morţii şi le-a oferit un trai lipsit de griji, aşa cum, potrivit presei americane, se pare că intenţionează să facă, în viitorul apropiat, şi diva de la Hollywood, măcar cu un copil defavorizat din ţara noastră.
Ronald Federici, un apreciat doctor psiholog american, expert în evaluarea copiilor înfiaţi la nivel internaţional, a arătat un interes deosebit faţă de orfanii din Europa de Est, în mod special faţă de cei din România, din orfelinatele din Siret (judeţul Suceava). Profund impresionat de soarta copiilor găsiţi acolo, care trăiau în condiţii mizere şi greu de descris în cuvinte, Federici, consilierul de adopţii al Angelinei Jolie, s-a declarat indignat de situaţia micuţilor. “România a arătat de-a lungul anilor cele mai grave cazuri de abuz pe care le-am văzut până acum în întreaga lume. În momentul de faţă, mai există în România o organizaţie caritabilă pentru ajutorarea orfanilor, cu care colaborez , însă Guvernului tot nu îi pasă”, ne-a declarat Federici, care ne-a precizat că a cheltuit două milioane de dolari din banii săi pentru a-i ajuta pe orfanii din România.
Marcel şi Petrică erau aproape morţi
Specialistul american a vrut să-i mai dea o lecţie statului român, adoptând, în anii 1997 şi 1998, patru copii români, doi băieţi şi două fete. Federici susţine că micuţii fuseseră abuzaţi şi aproape morţi şi că i-a înfiat pentru a-i ajuta să ducă o viaţă liniştită, lipsită de traumele copilăriei. Doctorul ne-a povestit că în stare mai gravă erau cei doi băieţi, Marcel şi Petrică. Marcel, care acum are 26 de ani, a trăit în Căminul-spital din Siret până la 12 ani, când a fost adoptat. În momentul primei vizite a lui Federici în România, acesta era aproape mort şi cântărea doar 14 kilograme. În aceeaşi situaţie era şi Petrică (24 de ani), care la 10 ani avea doar 12 kilograme. Cei doi erau atât de bolnavi, încât după adopţie au stat internaţi în spital timp de un an, amândoi suferind de hemofilie (o boală de sânge). Federici a oferit consiliere în adopţii mai multor vedete, evaluându-le copiii, înainte şi după adopţie, însă de departe actriţa Angelina Jolie, la adresa căreia are numai cuvinte de laudă, e considerată de american cea mai devotată cauzei orfanilor.
[…]
Spre bucuria lui Federici, atât băieţii, cât şi fetele (una de 27, iar cealaltă de 29 de ani) sunt sănătoşi, fericiţi şi se bucură din plin de noua lor viaţă, dar şi de vacanţele la care nici nu visau din Caraibe, pe insula St. Barts, unde noua lor familie are o casă. “Toţi patru ştiu că au origini româneşti şi nu şi-au uitat limba maternă”, ne-a declarat Federici, psihologul american care mai are trei copii înfiaţi din Belarus, Ucraina şi Rusia.
UPDATE 08:00: Emisiunea „În premieră cu Carmen Avram” a fost laureată cu două Gold World Medal (la categoriile Biography/Profiles şi Current Affairs), pentru materialul „Lungul drum spre casă” şi cu încă două Silver World Medal, pentru materialele „Infernul copiilor uitaţi” (Best Investigative Report), respectiv „România otrăvită“ (Environment&Ecology).
“De fapt sunt două premii, pentru acest material. Unul la categoria Current afairs, unul la categoria Profile. Deci Lungul Drum spre Casă, care îl are ca personaj pe Petrică Federici, baiatul care a fost înfiat dintr-un lagar al groazei si care s-a intors dupa 16 ani sa-şi vadă familia, Petrică a câştigat de fapt premiul acesta; de fapt este al lui. Petrica a si fost cu noi pe scena acum cateva momente si a încântat audienţa”, a declarat Carmen Avram pentru Antena3.
Legaturi:
- PS Longhin Jar (Banceni), conferinta de la Constanta: COPIII, CALEA CATRE HRISTOS [video - I]. “Atunci cand alini durerea unui copil orfan, alini durerea lui Hristos. HRISTOS NU ESTE INDIFERENT CA NOI”
- Episcopul Longhin (Mihail Jar), partea a doua a conferintei de la Constanta: COPIII, CALEA CATRE HRISTOS [video si transcriere]. Despre MINUNILE DE LA BANCENI, ECUMENISM, AVORT, ORFANI, ADOPTII, TIGANI s.a.
- PARINTELE EPISCOP LONGHIN JAR (fost Mihail) – INTERVIURI AUDIO cu “tatal” si “mama” orfanilor de la Banceni: COPIII PARASITI, PLANSUL DORULUI PARINTESC SI MINUNILE IUBIRII
- PREASFINTITUL LONGHIN LA CONSTANTA (IV). Cuvantul din biserica Sf. Haralambie (si audio) si povestea uimitoare a vietii episcopului de Banceni relatata de un ziar central. DATE DE CONTACT PENTRU A AJUTA ORFELINATELE
- Sa ridicam un suspin catre Cer si sa intindem o mana de ajutor! ALTI FRATI MAI MICI AI LUI HRISTOS RASTIGNITI PE CRUCILE VIETII ACESTEIA, ale caror dureri le-am putea alina sau tamadui… (VIDEO)
- Pentru toti cititorii nostri, de Pasti: DAR DIN DAR DUHOVNICESC… O EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)
- MICII MUCENICI ASCUNSI. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare… O PROPUNERE DE PREGATIRE PENTRU INTRAREA IN SAPTAMANA PATIMILOR
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu
Dragă tinere şi tânără care mai aveţi încă un tată şi o mamă lângă voi, pe măsură ce trec zilele, aceste capete cărunte, aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până la moarte vor pleca de pe pământ. De aceea, cât mai sunt lângă voi, să-i preţuiţi şi să-i iubiţi cu toată puterea voastră, căci nici iubirea de soţ, nici cea de frate, nici cea de fiu nu va putea fi niciodată atât de frumoasă şi adevărată ca iubirea părintească! Soţ sau soţie poţi să ai pe oricine, fraţi poţi să ai mai mulţi, fii şi fiice poţi avea tot aşa, dar mamă adevărată nu mai poţi avea în vecii vecilor, decât numai una! Şi nici tată adevărat nu mai poţi avea un altul, decât unul. Dragă soţ şi soţie, aţi trăit atâţia ani împreună, Dumnezeu v-a unit şi v-a ajutat să treceţi prin atâtea încercări până astăzi; aţi crescut copii, aţi ridicat case, aţi suportat necazuri; anii vi se apropie acum de sfârşit şi numai Dumnezeu ştie cât veţi mai fi împreună! Atunci, de ce nu vă puteţi iubi mai mult, ierta mai mult, preţui mai mult?!
http://isabellelorelai.wordpress.com/2013/09/16/unii-isi-abandoneaza-copiii-altii-le-doresc-copiii/
Am urmarit toate reportajele. Este prima oara cand le vad. Sunt inmarmurita. Am evitat pana acum sa intru in spital aici in Constanta, la salonul copiilor abandonati. Nu am avut curajul nici sa merg inca la centrul pentru copii cu dizabilitati, desi am aflat ca au multe nevoi acolo.
Suntem intr-o stare de bolnaviciune, de putregai sufletesc, de nepasare, de … nu mai stiu ce sa mai zic. Ce este cu noi, Doamne?
Urmarind documentarele de mai sus, remarc ca America in sine iese prea mult in evidenta in ce priveste adoptia si recuperarea acelor sarmani. Iese prea mult in evidenta in raport cu jertfa doctorului Federici. Jertfa in jurul careia ar trebui sa se centreze TOTUL. Datorita firii sale sufletiste, a profesiunii de psiholog si desigur, nu in ultimul rand a posibilitatilor financiare, a reusit sa dea o lectie nu numai noua romanilor, ci intregii lumi, inclusiv tara in care traieste. Tot respectul pentru acesti oameni. Ei nu sunt numai in America ci pretutindeni in lume sunt familii inimoase. Eu personal cunosc familii straine din alte parti ale lumii, care au adoptat copii cu dizabilitati din Romania si le-au dat o sansa de trai decent. Iar tara din care provin nu conteaza in asa masura (de fapt mai deloc) cat dragostea/afectiunea acestor oameni dovedita pt aproapele si nicidecum sistemul tarii in care au intrat, sistem care nu a facut nimic de la sine pentru ei. Bineinteles ca jertfa acestor Oameni e in mare masura dependenta si de potenta lor financiara. Nu oricine din America, ori din alta tara mai bogata isi permite o astfel de adoptie. Fiindca si aceste tari au neajunsurile lor pe la periferii-ghetouri, de care statul se ocupa tot asa cum s-a ocupat si statul roman de acesti sarmani. Deci sa fim realisti! Ca si in Romania, daca se vroia exista capacitatea si oamenii necesari ca sa-I recupereze. Numai sa fi fost vointa si disponibilitatea financiara. Cati oameni potenti financiar nu are si Romania, insa din pacate incapabili de o astfel de jerfa? Tocmai aici este problema! Desi exista potenta financiara si in Romania, aceasta e dublata de o IMpotenta sufleteasca crasa, ca sa nu-i zic criminala. Jerfa cea nobila fiind intalnita la noi, insa la saraci, la Oameni precum parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului/Screzii si altii ca dansul.
Ati bagat de seama in documentar reactia lui Pota vizavi de acesti sarmani abandonati?…“sa scoatem repede niste bani ,…acum sa-i mutam de acolo“. Auzi, “niste bani acum”,! La niste ce…? Si dece abia acum? Se vedea clar ca nu avea nimic in suflet pt acei amariti, ci doar frica de opinia publica si prapastia ce i se casca in fata datorita aparitiei acestor documentare, ia dat ghes sa aloce totusi in al 12lea ceas, niste fonduri. Si in final cine e responsabil de acest genocid de dupa ’89. Cel de dianintea lui ’89 i s-a atribuit lui Ceausescu. Acum insa cine este vinovatul/ cine sunt vinovatii? Cand se va face ancheta si cand vor fi trasi la raspundere cei vinovati pt aceste vieti distruse?
Deci, in consecinta,toti cei din conducerea statului si a institutiilor respective de dupa ‘89 sa raspunda penal pt atrocitatile ingaduite pe timpul conducerii lor. Iar in ce priveste America, aceasta nu are nici un merit in reabilitarea lui Petrica Caslaru-Federici si altii ca el. Ci numai doctorului acela inimos, si tuturor celor ca el, li se cuvine toata cinstea si pretuirea.
@ Nicu:
Corect. Nu e vorba de America aici. Iar Ponta a reactionat atunci prompt din motive politice, fiindca la vremea respectiva reportajul se transformase in stire reluata la fiecare jurnal, deci in campanie de presa, fiindca in acel moment Antena 3 era putin cam anti-Ponta si avea interesul mediatizarii puternice a tot ceea ce putea presa guvernul, cum NU mai face acum cu materialele similare de la In premiera care jeneaza serios pe acelasi premier.
Stie cineva cum se procedeaza si cat dureaza daca vrei sa iei in weekend un copil orfan? Spre exemplu, daca vrei sa-l ti la fiecare sfarsit de saptamana sau daca vrei sa-l duci intr-o excursie la munte … ?
Ma intereseaza o varianta oficiala fara spaga sau cadouri pentru director si/sau educatoare. Nu am posibilitati materiale pentru “atentii”.
@ Sluga netrebnica
Formalitatile sunt simple si dureaza de oras la oras, cam intre 1 luna si 2 luni. Am inteles insa ca in perioada sarbatorilor mari (Sfintele Pasti si Craciunul) formalitatile merg mai repede, deoarece au niste campanii in presa si TV in acele perioade pentru gasirea cat mai multor familii care sa-i ia acasa pe copii, astfel incat sa nu ramana in centru.
Se face o cerere scrisa (chiar de mana) catre Directia Generala de Asistenta Sociala, de tipul “Subsemnatul (a) …., cu domiciliul in …, cu BI/CI …., doresc sa iau un copil / doi/trei… , baiat/fata, cu varsta intre…., de la Centrul de plasamanent “Numele centrului”, din str….., pe perioada weekend-urilor si a vacantelor.” Informatiile legate de varsta, centrul de la care doriti sa luati un copil (eventual cel care este mai aproape de casa), faptul ca doriti baiat sau fata sunt pur optionale si depind de dorintele dumneavoastra.
De preferat ca sa mearga lucrurile mai repede, puteti incerca sa depuneti o data cu cererea si restul de documente: cazier judiciar, adeverinta de salariat, actul de proprietate (sau orice alt act care sa dovedeasca ca locuiti acolo unde declarati). Primele doua (cazierul si adeverinta) se depun pentru ambii soti. Urmeaza apoi sa va contacteze un asistent social, care va veni intr-o vizita la domiciliu, apoi un test psihologic usor (o mica discutie cu un psiholog si completarea unor teste). Dupa toate acestea, asteptati sa va sune, sa va dea marea veste. Dumnezeu sa va ajute!
Este greu de acceptat atata durere si atata suferinta! Nu mai am cuvinte si nu ma pot linisti, nu ma pot aduna. Si, totusi, bunica mea, a ramas vaduva in timpul razboiului cu sapte copii, plus seceta crancena din 1946. Nu avea niciun venit de nicaieri si nu a conceput in ruptul capului sa-si dea copiii la orfelinat sau la straini. Cat de greu le-a fost, dar, erau impreuna cu mama lor, macar afectiune au avut.POvestea tata ca mancau o anume buruiana pe care o mancau porcii… o fierbea, punea sare si aia era mancarea, dar au razbatut,au iesit toti oameni, si-au intemeiat familii.Sa nu ma intelegeti gresit, dar, din punctul meu de vedere, nu exista motiv pe lumea asta, oricat de “intemeiat” ar parea,care sa justifice abandonul copiilor in orfelinate. In reportajul respectiv, mama lui Petrica, avea o casa ok, am vazut si lucruri in casa( mai ales ca a si spus ca nimic nu s-a schimbat! Deci, lucrurile existau, nu le-a cumparat ulterior) asa cum e la toata lumea la tara. Cum a putut sa spuna ca nu stia ce se intampla acolo, cand, cu fiecare vizita, starea de sanatate a copiilor era din ce in ce mai proasta?! Cum a acceptat sa-i aduca baiatul in brate, sa-l vada atat de nenorocit, de slab, si sa nu-si puna nicio problema?! Va rog sa ma iertati, dar, nu o cred. Ma intreb, cum a putut sa manance cand copilasii ei rabdau de foame in lagarul mortii? Presupun ca instinctul matern exsista sau nu exista, bineinteles si credinta sau lipsa de credinta in Dumnezeu.
DA si eu sunt de acord cu Mihaela,copii nu ar trebui dati la orfelinat pentru mimic in lume.Daca ai credinta in D-zeu El te ajuta nici nu stii cum,totul e sa crezi in El.Nu stiu cum a putut sa doarma linistita atatea ani si sa nu se intrereseze de ei nici macar dupa ce-au plecat in America.Doamna ai mila.
“Tuam, Irlanda si Bruxelles
Aproape 800 de copii au fost găsiti într-un rezervor-cisterna la Casa de copii ,,Mama Catolică Sf. Maria” din Tuam cu “semne de ucidere ritualica“, potrivit unei surse din cadrul Garda, forțele de poliție din Irlanda.”
[…]
Sursa: http://blogosfera.piatza.net/burebista-2012/kevin-annett-actualizare-raport-al-parchetului-din-bruxelles-11-iunie-2014/
care este pagina lui de facebook va rugam !!!!!!