Julian Assange despre ANEXAREA ELECTRONICA A ROMANIEI DE CATRE SUA SI LEGILE BIG BROTHER/ Indragostirea de SRI sau NOUA POLITIE A CONSTIINTELOR

• Gandul.info: Dezbatere Gândul-Frontline Club cu Julian Assange. Fondatorul Wikileaks, despre dezbaterea pe legile „Big Brother”: „O ţară ca România poate monitoriza majoritatea comunicaţiilor electronice importante”

Fondatorul Wikileaks Julian Assange a răspuns astăzi vreme de o oră întrebărilor din România, în cadrul unui interviu online realizat de Gândul în parteneriat cu Frontline Club Bucureşti. Dezbaterea a fost moderată de Claudiu Pândaru, director editorial Mediafax Group, şi de Andrei Luca Popescu, jurnalist Gândul. Interviul a fost transmis live pe Gandul.info şi a acoperit teme de la modalităţile prin care se fac scurgerile de informaţii şi efectele acestor dezvăluiri.

Assange a combătut în termenii cei mai vehemenţi ideea potrivit căreia Wikileaks nu filtrează documentele pe care le publică şi a atacat dur intruziunile statelor, mai ales ale SUA, în sfera personală, invocând argumentul securităţii naţionale. În acest context, fondatorul Wikileaks a vorbit inclusiv despre presupusa închisoare CIA care a existat în România, spunând că ţara noastră are datoria de a se ancheta: „Nu există un abuz mai mare pe care un stat poate să îl comită decât să asasineze sau să ţină în captivitate în secret oameni. SUA fac asta şi corup România în cel mai grav mod”, a spus Assange. Fondatorul Wikileaks a vorbit şi despre aşa-numitele legi Big Brother din România, privind retenţia datelor, atrăgând atenţia că supravegherea electronică a comunicaţiilor se ieftineşte cu 50% în fiecare an, iar ţara noastră are acum capacitatea de a monitoriza aproape toate comunicaţiile relevante.

Dezbaterea din România cu privire la aşa-numitele legi „Big Brother”, despre retenţia datelor sau monitorizarea comunicaţiilor electronice, sunt un semn de sănătate la nivelul societăţii, însă ea poate fi şi o încercare a serviciilor de informaţii de a legifera ceva ce fac deja departe de ochii publicului, a comentat Julian Assange, fondatorul Wikileaks, în cadrul unei dezbateri gândul-Frontline Club, care a avut loc marţi.

„Comunitatea de informaţii şi prietenii ei  – dacă îi putem numi aşa – încearcă să transforme ceea ce fac deja în ceva legal, pentru a elimina riscul unor eventuale anchete pe parcurs pentru ceea ce fac deja departe de ochii publicului. Nu sunt un expert când vine vorba despre România, dar bănuiesc că această dezbatere este creată de temeri şi constrângeri similare”, a spus Assange, subliniind că este foarte dificil să controlezi acest apetit al serviciilor de informaţii. „Au tendinţa să vrea să colecteze toate datele”, a mai comentat fondatorul Wikileaks.

„Date fiind evoluţiile comunicaţiilor electronice, costurile monitorizării unei persoane scad cu aproximativ 50% în fiecare an. Acum s-a ajuns la nişte costuri care fac posibil ca o ţară ca România să poată monitoriza majoritatea comunicaţiilor electronice importante – SMS-uri, e-mail-uri etc. – în cea mai mare parte a timpului, vizând cea mai mare parte a populaţiei. Este o situaţie foarte greu de gestionat. Părerea mea este că aceste servicii se specializează în a încălca legea, a face lucruri în secret. Monitorizarea electronică în masă este ceva foarte complex, este foarte greu de legiferat. Nu vor respecta legea nici dacă va trece această lege”, a mai declarat Assange.

Un alt subiect foarte sensibil în România pe care l-a comentat Julian Assange este cel al închisorii CIA care ar fi existat în ţara noastră: „Nu există un abuz mai mare pe care un stat poate să îl comită decât să asasineze sau să ţină în captivitate în secret oameni. SUA fac asta şi corup România în cel mai grav mod. Este vital ca România să arate că asemenea abuzuri nu sunt tolerate şi să se ancheteze pe ea însăşi”.

Întrebat despre nevoia unei apropieri de SUA pentru a crea o anumită umbrelă în faţa unei eventuale agresiuni ruseşti, Assange a comentat că o asemenea discuţia „este o procărie totală”: „România primeşte ce vrea de la Rusia. Sigur că pe termen lung poate fi o ameninţare, dar România trebuie să se poziţioneze cu atenţie în relaţie cu vecinii mari, precum Rusia sau Germania. Şi SUA fac un tip de anexare în România sau alte ţări, anexând sistemele electronice”. […]/ integral pe gandul.info

• Adevarul/ Ioana Lupea: Îndrăgostirea de SRI

Nicicând Serviciul Român de Informaţii nu a avut o imagine mai bună şi niciând nu s-a bucurat de o asemenea încredere a cetăţenilor. Indexarea corupţiei ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, fapt care a făcut posibilă şi dezirabilă activitatea SRI de anticorupţie, a adus serviciului secret intern o popularitate de invidiat. 

Anticorupţia prin specificitatea ei românească se referă în special la câmpul politic la care SRI a avut şi are prin Strategia de Securitate Naţionale acces legitim. Ceea ce în trecut era tabu, adică supravegherea politicienilor, acum este legal şi normal. Aceasta este însă o mutaţie care ar trebui mai serios monitorizată, iar societetea civilă ar trebui, nu să-şi declare public dragostea faţă de un serviciu secret cum o face, ci să manifeste un scepticim sănătos. SRI a devenit mai vizibil prin acţiunilor anticorupţie, dar vizibil nu înseamnă şi transparent. Dacă privim în urmă există o perioadă în care SRI a manifestat mai multă deschidere şi aceea este tocmai perioada Întunericimii sale Virgil Măgureanu care ţinea conferinţe de presă periodice.

În epoca post-Măgureanu SRI a renunţat la acest exerciţiu de transparenţă. Interviurile pe care şefii lui le acordă, din când în când, nu suplinesc conferinţele de presă. Fără să facem comparaţie, ne putem uita la scandalul din Germania care ar putea duce chiar la demisia cancelarei Angela Merkel. Serviciul intern BND a spionat în franciză pentru NSA politicieni şi companii europene, cu ştiinţa şi se pare că şi cu voia dnei Merkel. În numele antiterorismului şi siguranţei cetăţenilor germani BND a acţionat împotriva principiilor democraţiei şi a împotriva cetăţenilor pe care trebuia să-i apere. Iar Germania pune problema astfel: pentru o ţară care a trecut prin două totalitarisme, nazist şi comunist, neîncredereal faţă de activitatea servicilor secrete, chestionarea lor, sunt absolut necesare. 

Şi România a trecut prin două totalitarisme şi cu toate acestea declaraţii precum acelea făcute de generalul SRI Dumitru Dumbravă  nu au provocat nicio reacţie instituţională sau civică. Grav este nu doar că, potrivit generalului Dumbravă, justiţia este pentru SRI un câmp tactic şi că SRI nu se mai limitează să transmită informaţii DNA, ci şi că SRI crede că luptă pentru “asanarea morală a societăţii”!

Moralitatea nu poate fi nici în principiu şi nici în fapt o atribuţie a SRI. Doar într-o dictatură un serviciu secret este o poliţie a conştiinţelor, iar un serviciu secrete a cărui activitate presupune o oarecare amoralitate, nu poate urmări asanarea morală a unei societăţi. Este absurd! Presa a reacţionat limitat şi interesat la declaraţiile generalui Dumbravă, fost procuror în regimul totalitarist de tip comunist. Dar nimeni nu a cerut explicaţii oficiale SRI pentru aceste afirmaţii periculoase.

Ceea ce poate fi un semn că anticorupţia preluată ca misiune de către SRI a amorţit vigilenţa atât a parlamentarilor cât şi a societăţii civile. Atât timp cât se ocupă cu rezultate cuantificabile de lupta anticorupţie SRI pare că a primit un cec în alb.  Comisia parlamentară de control a activităţii SRI nu s-a sesizat. Noul şef al SRI Eduard Hellvig nu a ieşit cu explicaţii justificatoare. Iar generalul Mitică Dumbravă a bine merci în continuare şef al direcţiei juridice din instituţie. Nu e prima dată când generalul Dumitru Dumbravă face declaraţii dubioase. Recent el a ameninţat Parlamentul că va fi răspunzător dacă un atentat terorrist va avea loc în România pentru că acesta a refuzat propunerile legislative de întărire a securităţii cibernetice în detrimentul drepturilor omului.

Iar la începutul carierei sale, relatează Cotidianul, şi-a mărturist crezul profesional, care revine sub diverse forme: “Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“. Chiar dacă SRI ca instituţie nu-şi asumă nici crezul şi nici misiunile enunţate de generalul Dumitru Dumbravă, faptul că în instituţie lucrează, pe un post important, o persoană cu asemenea viziune despre menirea sa şi a serviciului este grav. Ştim că dragostea e oarbă, dar dragostea oarbă pentru SRI poate deveni periculoasă pentru democraţie.  Dacă scoţi leul din cuşcă eşti obligat să presupui că, mai devreme sau mai târziu, va mânca oameni. 

• EVZ/ Mirel Curea: Kovesi nu înțelege ceea ce înțelegeau englezii în Evul Mediu

Recent, procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a declarat la Pro TV, în emisiunea „După 20 de ani”, că ea nu înţelege “cum unii oameni pot fi arestaţi, iar parlamentarii care sunt protejaţi de colegii lor să fie privilegiaţi”, adică să nu fie arestați când și cum vor SRI-ul, ea și subordonații ei.

Faptul că procurorul Kovesi nu înțelege chestiuni ce țin de esența științei dreptului nu este o noutate. Deformarea profesională specifică celor ce exercită profesia de procuror, plus o mult prea îndelungată exercitare a puterii în manieră discreționară, neîngrădită, au dus-o pe Kovesi într-un punct critic. Acela în care nu mai poate înțelege care sunt și care trebuie să fie raporturile constituțional-democratice dintre instituțiile fundamentale ale statului. Kovesi pare total incapabilă să accepte că dacă una dintre puteri, fie ea și cea judecatorească, capătă dreptul de a aresta parlamentari la bunul plac, avem de-a face cu un grav dezechilibru între puterile statului. Unul în care un reprezentant al puterii judecătorești poate face ce vrea el cu un reprezentant ales al puterii legislative.

Conceptele de imunitate și inviolabilitate aplicate parlamentarilor nu-s invenția dușmanilor Republicii SRI a Codruței Kovesi. Sunt realizări vechi de sute de ani, borne ale evoluției parcurse de statele democratice.

Prima dată în istorie, problema imunității parlamentare s-a pus în Anglia anului 1397. Atunci, în Camera Comunelor, la inițiativa parlamentarului Thomas Haxey, s-a adoptat un act care condamna politicile financiare ale regelui Richard al II-lea. Urmare, din ordinul regelui, Haxey a fost acuzat de înaltă trădare și condamnat la moarte. Reacția Camerei Comunelor a anulat sentința, iar Haxey a primit scuze de la rege. La început cutumă în Anglia, The Privilege of Parliament Act din 1603 și The Parliament Privilege Act din 1737 au consacrat inviolabilitatea parlamentarilor. În Franța, problema inviolabilității legiuitorilor a fost reglementată în Constituţia franceză din 1791. Aceasta a stabilit clar: reprezentanții poporulului nu pot fi arestați fără încuviințarea legislativului. De atunci încoace, atât imunitatea cât și inviolabilitatea în cazul parlamentarilor sunt prezente în mai toate constituțiile lumii civilizate.

Prevederi similare, cu privire la imunitate și inviolabilitate, apar în toate Constituțiile României de la 1866 încoace, fără excepție, inclusiv în cea actuală. Ceea ce nu însemnă că parlamentarii nu pot fi cercetați și trimiși în judecată. Legea este clară în acest sens: “Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi ori arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte şi numai după ascultarea lor.”

Bun, și atunci de unde deșănțarea cu care Codruța Kovesi neagă orbește principii fundamentale de drept, care au permis dezvoltarea si consacrarea democrației peste tot în statele evoluate? O întrebare care-i posibil să-și găsească răspunsul doar în arhiva Departamentului de Stat al SUA.