TERORISM CU PASAPORT DE REFUGIAT? Comentarii pe marginea ATENTATELOR DE LA PARIS. Eludarea cauzelor reale si construirea “DEMOCRATIEI” TOTALITARE: Inutilitatea masurilor de tip “Big Brother” va duce la… si mai multa TEROARE A SUPRAVEGHERII?/ “Compasiunea” de Facebook si INDIFERENTA COMPLETA FATA DE MORTII DIN BEIRUT

Vedeti si:

*

• Cristian Dogaru/ Active News: Terorismul trebuie combătut la el acasă!

Cât cântăreşte pentru un puşti de 20 şi ceva de ani, îmbrăcat cu explozibil pe sub trening, ameninţarea cu justiţia şi închisoarea pe viaţă? Doar el e pregătit să termine cu viaţa pentru că are ceva de demonstrat….Şi ce are de demonstrat?

Aici discuţia devine serioasă. Teroriştii nu vin din grotele din Afganistan, ei sunt în marea majoritate a cazurilor crescuţi şi şcoliţi în Occident. Nu toţi sunt paria în ţările de adopţie, nu toţi sunt lipsiţi de resurse şi neintegraţi dar toţi se simt frustraţi de politica Occidentului în lumea arabă. Invaziile din Irak, intervenţia din Libia şi înarmarea insurgenţilor anti-Assad au creat haos într-o lume deja frustrată de tolerarea abuzurilor Israelului în Palestina. Iar suferinţă cunoscuţilor, frustrările personale şi incompatibilităţile culturale pot crea un amestec exploziv la propriu.

Sigur, poţi crede că proaspătul antentat de la Paris vine mănuşă celor care doreau un motiv beton pentru stoparea valului de refugiaţi cât şi serviciilor speciale mereu în căutare de atribuţii şi resurse suplimentare. Cu alegerile care bat la uşa în Franţa şi previzibila ascensiune a extremei drepte, era toleranţei ameninţă se se încheie în Europa. Dar violenţa nu va înceta cât timp terorismul nu se combate la el acasă.

Până când occidentalii nu vor pune umărul şi portofelul pentru reconstrucţia statelor devastate de intervenţia lor, până când nu vor trimite trupe pentru a termina cu ISIS la ei acasă în loc să se limiteze la bombardamente “chirurgicale”, până când nu vor condamna ferm politica şi atitudinea Israelului n-avem nici un motiv să credem că vor păli prin represiune motivele care alimentează terorismul.

Cel mult vom construi o societate de tip Big Brother iar forţele de ordine-represiune vor inventa periodic noi motive de panică pentru a-şi menţine privilegiile obţinute. Până la urmă teroriştii ne pot înspăimânta fără să ne controleze, dar serviciile speciale, tot mai dilatate, vor dori să ne controleze total la un moment dat insistând că asta n-ar trebui să ne sperie. Oricum, aştept noi alocări bugetare pentru serviciile domnilor Coldea &Co în lumina evenimentelor recente… dacă s-a putut în vremea tăierii de pensii şi salarii, cum să se refuze acum…?

• Coman Norbert (Facebook):

Zilele trecute am scris acest articol și nici nu bănuiam actualitatea lui (și o spun cu amărăciune!).

Zilele astea trebuie să apară publicat pe SocialEast.

Puterea se teme doar de spațiile neorganizate, de sferele descentrate, care scapă controlului, iar hipertelia luptei, cum nuanțează Baudrillard (Jean Baudrillard, Strategiile fatale, Editura Polirom, Iaşi, 1996), e teroarea, terorismul, destructurarea, sabotajul (terorismul se globalizează, spune Baudrillard, singurele războaie sunt un fel de război civil, în care terorismul este singura luptă posibilă și statele sunt înarmate cu terorism; la asta aș adăuga și pespectiva lui Agamben: teroarea iacobină și lagărul de concentrare s-au globalizat).

Ce ne spune Baudrillard: “Prețul securității: un stat care ar dori să disuadeze terorismul ar trebui să se înarmeze el însuși cu un nivel al terorismului de așa natură încât ar generaliza teroarea la toate nivelurile. […] Violența este anomicã, teroarea este anomalică. Mai violent decât violența însăși este terorismul. […] Terorismul este executorul unui sistem care, și el, vizează anonimatul total și responsabilitatea totală a fiecãruia dintre noi. […] Monstruozitatea terorismului decurge din ideea de responsabilitate universală, monstruoasă și teroristă în esența ei. […] Problema securității s-a substituit demult celei a libertății.

Prima etapă a fost cea difuză, extensivă a sistemului, care a produs libertatea. Ulterior, un sistem mai dens a produs securitatea. În cele din urmă, un sistem de proliferare și saturare a produs panica și teroarea. […] Terorismul ar fi un act politic dacă ar fi doar opera oprimaților disperați. Dar în fapt a devenit comportamentul normal, generalizat al tuturor națiunilor și al tuturor grupurilor.” (Jean Baudrillard, op. cit.)”

• Dan Diaconu (Facebook):

1. 

A fost găsită veriga lipsă: lângă cadavrul unui terorist anchetatorii au găsit – intact – un pasaport sirian. Cum s-ar spune, teroristul, înainte de a se detona, a scos paşaportul din buzunar pentru a putea fi identificat. Acestea fiind faptele trag două concluzii: ori securiştii lor ne cred proşti, ori sunt atât de proşti încât cred că asemenea cioace de doi bani prind la public. Merg pe varianta a doua!

2.

Franţa – unul dintre cele mai totalitare regimuri democratice (ştiu, sună ca dracu’, dar n-am o formulare mai bună). În Franţa libertăţile reale sunt discrete şi, sub tirania „LIBERTĂŢII” în sine, e mai simplu să inventariezi ce ai voie să faci decât ce nu ai voie. E libertate religioasă, dar e interzisă burka. Ştiu, îmi veţi înşira argumente, dar aveţi puţintică răbdare. În unele instituţii, e interzisă şi crucea. Da, cruciuliţa aia, pe care unii şi-o pun la gât strict estetic, te poate trimite în faţa unei comisii de disciplină pe motiv de … prozelitism religios. Dar să nu divagăm!

Pentru cei care nu ştiu, serviciile de informaţii franceze sunt atotputernice. Au voie să asculte, au voie să-ţi intre în casă, au voie chiar şi să te percheziţioneze şi să te aresteze mascat (sub forma unei anchete care nu suportă amânare). Surprinşi? Mai avem: în Franţa a-ţi cripta datele e infracţiune! Vi se pare ciudat? Nu, nu e nicio fabulaţie, asta e realitatea.

Să revenim acum la burka (doar nu întâmplător am amintit-o). Interzicerea sa s-a făcut chipurile din cauză că aduce atingere sentimentelor religioase ale celorlalţi, că înjoseşte femeia s.a.m.d. Argumente puerile! În realitate s-a interzis deoarece – ţineţi-vă bine! – serviciile de securitate franceze nu puteau identifica pe camerele de supraveghere purtătoarele de burka (pentru recunoaşterea rapidă e nevoie de triunghiul format de ochi şi gura, incluzând – logic – nasul).

În aceste condiţii, cum de sunt luate din nou prin surprindere serviciile de informaţii? Cum de se ajunge la un carnagiu, culmea, chiar în apropierea preşedintelui statului?

Vă pot înşira dileme până mâine. Reţineţi însă un lucru în loc de concluzie: vine democraţia peste noi. Aia radicală!

3.

Nu vreau să par conspiraţionist, dar datele de 3 şi 5, 13 şi 15 sau 25 şi 23 noiembrie se vehiculează încă de la începutul anului ca date care urmează să genereze ceva major la nivel mondial. Nu-mi dau seama care este „simbolistica” acestor cifre, dar au tot fost „revelate” în anumite medii.

Ceea ce vreau să vă spun este că ne aflăm în regim de Breaking News, adică într-o isterie informaţională, la fel ca pe vremea evenimentelor 9/11. Respiraţi şi păstraţi-vă raţiunea, chiar dacă suntem într-un moment de (pseudo)accelerare a istoriei.

• Mirel Curea (Facebook):

Sa te tii, iar isi schimba popu[latia] fb-ului pozele din avatare, de nu mai cunosti pe nimeni, ca asa intelege romanul sa faca, in loc sa incerce sa inteleaga ceva. Eu zic asa, aia care aveti deja negru si/sau candele, lasati negru si/sau candele, iar aia de aveti Schengen lasati tot negru si/sau candele, ca tocmai muri si asta.

Sa-i odihneasca Dumnezeu pe nevinovatii aia de la la Paris si pe toti nevinovatii lumii, care mor doar pentru ca emotia sa impinga omenirea in directii decise de niste jeguri demente, c`asa au ei chef si viziuni.

• Iulian Capsali (Facebook):

Începe circul sângeros: peste 25 de victime anunțate în urma unor atentate la Paris.

Nu vreau sa speculez prea mult, dar acum doua zile o comisie a stabilit faptul ca fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a primit 50 de milioane de euro de la fostul lider libian, “dictatorul” care a fost atacat și ucis Muammar Gaddafi (ei se numeau atunci “frați”) iar Libia, o țară stabilă, este acum complet distrusă și pradă luptelor intre triburi, inclusiv ISIS fiind implicată.

Sarkozy are prima șansă la alegerile viitoare, deci trebuie cumva “sprijinit”. Este dorit de Sistem. Asa că e posibil să fie nevoie de victime care să acopere acest scandal uriaș.

• Adrian Patrusca (Facebook):

ISIS: „Am ales Parisul pentru că ține sus stindardul crucii în Europa!”

Biata Franță, de mult își ascunde crucea la spate, să nu îi ofenseze pe bieții musulmani, care au ajuns să se roage cu miile pe străzi…

Măcar acum, când a primit două palme zdravene pe obraji (una în ianuarie, alta acum), să aibă Franța mândria de a ridica din nou Crucea!

Nu de alta, dar să nu-i ofenseze pe ăia de la ISIS care au scris comunicatul!

• In Orientul Mijlociu/ Ana-Maria Luca: Terorismul nu e o problema de religie, ci de putere politica

[…] Am scris textul acesta la inceputul lui 2015, dupa atacul de la redactia publicatiei pariziene de satira Charlie Hebdo. Cu doar cateva zile inainte de nenorocirea de la Paris, Boko Haram – franciza Al-Qaeda pe atunci, intre timp s-a aliat cu Statul Islamic – comisese cel mai sangeros masacru din istoria Nigeriei. A ajuns in buletinele de stiri, undeva pe la mijloc, tocmai pentru ca era cel mai sangeros masacru din istoria Nigeriei. Dar nimeni n-a deschis jurnalul cu acel masacru si n-a plans victimele asa cum s-au solidarizat atunci cu Charlie Hebdo. In Liban, am fost si noi solidari, desi, dupa ani in sir de atentate, razboi si asasinate care n-au prea fost bagate in seama de Occident, simteam o oarecare amaraciune ca noua ne pasa de ei, dar lor nu prea le pasa de noi.

Cu toate acestea, oamenii din Orientul Mijlociu s-au solidarizat cu #JeSuisCharlie pentru, de fapt, ei tot fusesera Charlie timp de decenii. Oamenii mor in fiecare zi in atentate teroriste peste tot in lume, dar nimeni nu iese in strada sa faca marsuri de solidaritate decat daca nenorocirea se intampla in vest.  

Cateva zile mai tarziu, Frontul Nusra a trimis doi sinucigasi  la Tripoli, in Liban, si cei doi s-au detonat intr-o cafenea. Nu s-a solidarizat nimeni. Pana si liderul hezbollah Hassan Nasrallah a iesit sa se solidarizeze cu Charlie Hebdo, desi putin ii pasa de satira francezilor. Momentul atacurilor de la Paris ii serveau perfect intereselor politice: Hezbollahul lupta impotriva Statului Islamic in Siria, deci hezbolahul nu mai e organizatie terorista (dintr-o data bombele de la Buenos Aires si deturnarile de avioane prin Europa erau sterse cu buretele).

Au urmat multe atentate dupa chipul si asemanarea atacului de la Charlie Hebdo. Adepti ai jihadului de peste tot au incercat sa isi faca simtita prezenta organizand maceluri de tot felul =, doar ca sa dovedeasca faptul ca si ei pot, ca si ei au forta politica sa convinga niste tineri ca se sincid si ucid pentru o cauza sfanta. « Da, si noi putem duce la capat o astfel de operatiune ! » E o strategie de marketing, dincolo de toate. Tinerii nascuti si crescuti in Occident nu sunt atrasi de ideologia Statului Islamic sau Al Qaeda pentru le place ideea de a se sinucide si a-i ucide pe altii. Sunt atrasi de ideea de forta politica, de ideea ca au un cuvant greu de spus dupa ce o viata intreaga s-au dus la scoala intr-un ghetou si au fost marginalizati pentru ca sunt mai maronii si vorbesc Araba.

Ceea ce orice vanzator de toneta in Orietul Mijlociu stie si cei mai multi analisti, comentatori si politicieni din vest nu pricep deloc e ca terorismul nu are drept cauza religia. Nu vine din nevoia de a demonstra cat de diferit de Dumnezeul nostru fata de Dumnezeul lor, nu e vorba despre o pictura, o caricatura, un film, o carte sau un articol. Nu e nici macar o problema de libertate de exprimare. E o problema de asertivitate politica – la orice nivel.

Militantii Boko Haram nu au masacrat 2000 de oameni pentru ca au visat ca asta isi doreste Dumnezeu. Sigur ca pot sa foloseasca religia drept scuza, dar adevarul este ca in acest fel au transmis un mesaj politic si ca in felul acesta s-au simtit in control, ca au un cuvant de spus din punct de vedere politic. Cei 8 care s-au detonat la Paris aseara n-au facut-o din cauza religiei. Asta a fost pretextul poate; au  pus la cale atentatele pentru ca au un proiect politic si pentru au simtit ca astfel contribuie, sunt importanti din punct de vedere politic. Cum zice americanul, s-au simtit «empowered» .

****

Organizatiile teroriste islamice nu se formeaza la moschee. Nu apar de la sine din cauza unor doctrine religioase. Ele apar pe campul de lupta intr-un razboi sau altul, dintr-un conflict politic sau altul. Isi trag seva din nemultumiri sociale, din saracie, din marginalizare, din lipsa unor drepturi de baza in largi comunitati musulmane.

Al Qaeda, din care s-a nascut si Statul Islamic, n-a luat fiinta din cauza Coranului. Gruparea si, mai tarziu, reteaua, au aparut din cenusa luptei pentru putere dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Daca URSSul nu invada Afganistanul si SUA nu ar fi intervenit sa ii tina pe rusi in frau, Operatiunea Ciclonul a CIA n-ar fi trimis fonduri Islamistilor afgani. Daca tarile in Golf nu ar fi sustinul politic si fiannciar initiativa, Bin Laden si Abdullah Azzam n-ar fi avut vreo sansa sa dezvolte Al Qaeda.

N-a fost niciodata porunca lui Dumnezeu care i-a trimis pe Islamisti la razboi. A fost dorinta de putere politica. Dorinta de putere politica a si propagat ideologia in lumea larga. Dupa razboiul cu sovieticii, Islamistii au cooptat alte organizatii Islamiste cu scopuri politice din alte zone ale lumii. Nu aveau aceleasi scopuri politice, lupta lor nu isi avea radacinile in aceeasi cauze sociale, dar la nivel politic toti voiau acelasi lucru: sa conduca in propriul teritoriu. Islamistii nu au inventat apa calda: asa s-a raspandit si comunismul din Rusia pana in America de Sud. Miscarile politice folosesc ideologii, dar in cele din urma au doar un scop: puterea politica.

Mujahedinii isi extind operatiunile cu scopul de a include cauze politice ale Islamistilor din toate colturile lumii. Organizatii rasar peste tot. Al-Qaeda n-a ramas aceeasi organizatie din Afganistan care lupta impotriva sovieticilor. A adaugat la scopuri si lupta impotriva globalizarii si-a militat impotriva globalizarii cu propriile arme ale globalizarii: s-a nascut din lupta impotriva marxismului si s-a trasformat intr-o organizatie care lupta impotriva oricarei forme de imperialism, mai ales cel vestic. Faptul ca foloseste religia drept unealta n-ar trebui sa surprinda pe nimeni; lucrul acesta s-a intamplat de prea multe ori in istoria omenirii. 

****

E prima lectie pe care o invata un tiran de la tatal sau: dezbina si cucereste. Cu totii stiu ca trebuie sa existe intotdeauna un  «noi» si un «ei» ca sa tii la putere o dictatura. Terorismul, in orice forma, e o idee perfecta de a tine tirani la putere. Nu e o greseala si nici o coincidenta ca orice miscare sociala, orice forma de opozitie in regimuri autocrate este acuzata de terorism.

Gruparile Al–Qaeda si, azi, Statul Islamic,  au reusit sa supravietuiasca pentru ca au fost incurajate.  Existenta lor a ajutat tirani si regimuri corupte sa supravietuiasca. Gruparile radicale au fost finantate pentru ca, la momentul potrivit, acestia sa poata spune: «Hei, stim ca noi nu suntem perfecti. Da, am ucis oameni. Dar noi suntem o alternativa mai buna. Noi asiguram ordinea, cu noi aveti Securitate in Orientul Mijlociu. Astia sunt niste teroristi.”

Cei defavorizati simt ca au un cuvant de spus ca au putere politica. Ideologii si revolutionarii vor ca toti cei defavorizati sa ii sustina. Tiranii au nevoie de teroristi pe care sa dea vina si care sa-i ajute sa para baieti buni. […]/ integral inorientulmijlociu.blogspot.com

• ActiveNews/ Adriana Oprea-Popescu: Moartea din noi

Mortile altora ne sperie și ne preocupă. Îi numărăm pe cei de la Colectiv, transformând fiecare dramă într-un număr. Îi numărăm în cor, ca la trecerea dintre ani. E recolta dezastrului. Dezastrul altora, la care suntem spectatori, liberi sa compătimim sau să ne detașăm, atunci când nu mai putem duce.

Moartea altora ne sperie. Am început numărătoarea morților din Paris. Punem funde pe facebook, lumânări, drapelul Franței. Compasiunea afișată a devenit o noua rasă de pisică pe rețelele de socializare. O compasiune falsă, născută din frică și din necredință. Moartea altora ne sperie și ne preocupă. Dar e atâta moarte în noi…!

Suntem mai fără de viață decât cei care au plecat la Dumnezeu. Moartea altora ne preocupă, propria moarte ne lasă reci. Și încă nu s-a inventat funda de doliu pentru aceia care, în viață încă fiind, au intrat, în adâncul ființei lor, într-un tragic rigor mortis.

• STATEOFMIND: From Beirut, This Is Paris: In A World That Doesn’t Care About Arab Lives 

[…] Astazi, 128 de civili inocenti din Paris nu mai sunt cu noi. Ieri, 45 de civili inocenti din Beirut nu mai erau cu noi. In mijlocul haosului si al tragediei, un gand sacaitor nu ma lasa in pace. Este acelasi gand care apare de fiecare data cand are loc un astfel de eveniment: noi nu contam. 

Cand poporul meu era facut bucati pe strazile din Beirut, pe 12 noiembrie, titlurile erau: explozii in cartierul Hezbollah, de parca sublinierea fundalului politic al unei zone urbane ar plasa terorismul in context.

Cand poporul meu a murit pe strazile din Beirut, pe 12 noiembrie, liderii lumii nu au condamnat actul. Nu au fost afirmatii care sa exprime simpatie fata de poporul libanez. Nu a existat o revolta globala legata de faptul ca oameni inocenti, a caror singura vina a fost ca s-au aflat in locul gresit, la timpul nepotrivit, nu ar fi trebuit niciodata sa treaca prin asa ceva, sau ca apartenenta religioasa sau politica a cuiva nu ar trebui sa conteze atunci cand ne exprimam oroarea in fata trupurilor arse, carbonizate. Obama nu a emis nicio declaratie despre faptul ca mortile lor ar fi o crima impotriva umanitatii; pana la urma, nu este umanitatea un termen subiectiv care arata valoarea unei fiinte umane? 

In schimb, am auzit un senator american cum si-a exprimat fericirea ca poporul meu moare, ca Beirut a fost zguduit, ca inocenti si-au pierdut vietile si ca pierderile au atins oameni de toate felurile.

Cand oamenii mei au murit, nicio tara nu s-a obosit sa puna drapelele in berna. Nici facebook nu s-a obosit sa puna o aplicatie prin care cei din poporul meu sa poata sa arate ca sunt bine. 

Cand poporul meu a murit, nimeni nu a trimis lumea in doliu. Mortile lor au fost o pata neinsemnata in ciclul stirilor internationale, ceva ce se intampla in acele parti ale lumii. […]

• Profit.ro: Legile Big Brother adoptate de Franța după atacul de la Charlie Hebdo, incapabile să prevină masacrul de vineri

Serviciile de informații franceze sunt ținta unor critici intense după ce s-au dovedit a fi incapabile să prevină recentele atentate sângeroase de la Paris, deși, după atentatul de la redacția Charlie Hebdo din ianuarie, au beneficiat de puteri semnificativ sporite în războiul lor contra terorismului, cum ar fi permisiunea legală de a intercepta convorbiri telefonice și corespondență electronică fără a obține în prealabil mandat de la instanțele de judecată.

În replică, susținătorii comunității de informații a Franței susțin că anvergura și complexitatea la care a ajuns amenințarea jihadistă a copleșit pur și simplu sistemul francez de apărare și securitate, scrie The Guardian.

De la atacul din ianuarie de la Charlie Hebdo, soldat cu 12 morți, au fost luate mai multe măsuri de întărire a prerogativelor serviciilor de securitate ale Franței. Acestea au căpătat, de exemplu, permisiunea de a intercepta telefoane și e-mailuri fără mandat de la judecător, iar furnizorii de servicii de telefonie și internet au fost obligați să predea date-cheie autorităților la cererea acestora.

Statul nu are niciodată resurse suficiente

Mai mult, structurile antitero ale Franței au fost reorganizate în cadrul unui sediu comun, sub comanda unică a Ministerului de Interne. Au fost create 2.000 de posturi noi în cadrul acestor structuri, procesul de ocupare a lor fiind încă în desfășurare.

Toate aceste măsuri luate după atentatul de la Charlie Hebdo au fost menite să permită serviciilor secrete să supravegheze mai multe persoane suspecte de activități teroriste, sugerându-se că, până atunci, agențiile de securitate ale statului nu dispuneau de suficiente resurse pentru a face față amenințărilor. Astfel, supravegherea unor figuri-cheie implicate în atacul de la Charlie Hebdo a fost ridicată cu puțin timp înainte ca acestea să înceapă planificarea activă a atentatului și redirecționată către alți suspecți, bănuiți de legături cu rețele teroriste din Siria sau Irak.

Se estimează că peste 1.500 de cetățeni francezi au călătorit în cel puțin una dintre cele două state menționate și că circa 250 s-au întors. O bază de date a statului conține numele a peste 11.000 de persoane suspecte de terorism, iar Le Monde susține că serviciile de informații nu reușesc să proceseze imensul volum de date.

Noile măsuri antiteroriste din Franța au avut ca intenție creșterea capacității de supraveghere a instituțiilor de forță ale statului, însă Yves Trotignon, fost oficial cu atribuții antiterorism în serviciul de informații externe al Franței, DGS, pune la îndoială eficiența sporirii capacităților de supraveghere în absența unei reforme organizaționale a serviciilor secrete, astfel încât fluxul de informații să poată fi prelucrat cu acuratețe, în vederea identificării amenințărilor reale și a ierarhizării corecte a acestora în funcție de gradul de risc.

“Făptuitorii mai multor atacuri teroriste recente din Europa erau cunoscuți de către serviciile de intelligence, dar asta nu a fost suficient pentru prevenirea atentatelor”, spune Trotignon.

S-au delimitat de “războiul împotriva terorismului”

Unul dintre motivele pentru care Franța nu s-a confruntat cu atacuri teroriste după evenimentele din SUA din data de 11 septembrie 2001 a fost acela că serviciile de informații franceze au fost mai eficiente decât omoloagele lor anglo-saxone în a înțelege adevărată natură a amenințării reprezentate de fundamentalismul islamist.

Pe de altă parte, instituțiile de forță ale Franței dispuneau deja de mai multă vreme de prerogative de arestare și detenție mult mai largi decât cele ale altor țări europene.

Un alt motiv pentru care Franța a fost relativ protejată până nu demult de acte de violență teroristă, comparativ cu alte state occidentale, a fost preocuparea clasei politice de a delimita statul francez de războiul global împotriva terorismului condus de Statele Unite și cvasiunanimitatea cu care politicienii din Franța s-au opus războiului din Irak.

“Aceste avantaje defensive s-au evaporat. Nu ne mai putem ascunde după deget. Ne aflăm în mijlocul furtunii, iar ce e mai rău stă să vină”, conchide Marc Trevidic, magistrat francez specializat în spețe de terorism.

Noua legislație a permis, de asemenea, serviciilor secrete să plaseze camere de supraveghere și instalații de ascultare în locuințe private, precum și dispozitive care permit înregistrarea în timp real a oricărei apăsări de taste pe un computer. Autoritățile au dreptul de arhiva înregistrările și de a le păstra timp de o lună, iar metadatele aferente acestora – timp de 5 ani.

În plus, furnizorii de servicii de internet au fost obligați să instaleze așa-numite “cutii negre”, algoritmi meniți să identifice succesiuni de matrici de comportament online considerate suspecte, cum ar fi cuvintele-cheie utilizate pe motoare de căutare, site-uri vizitate și contacte online efectuate.

• EvZ:

Ion Cristoiu: Președintele Franței a fugit de pe stadion ca un șobolan. Nu ca un șobolan oarecare, ci ca un șobolan cu gărzi de corp!

[…] O observație generală, de fost conducător al Realității Tv din timpul Războiului din Golf.
Toate transmisiile în direct ale televiziunilor noastre n-au ținut cont de o regulă de aur în astfel de împrejurări: Telespectatorul n-are nevoie de trăncăneli, ci de informații, de cît mai multe informații. La toate televiziunile noastre branșate la Eveniment lipseau informațiile. Au dominat părerile. Cele mai multe prostii cu ghiotura, de inși aduși de pe stradă să zică ceva despre Siria, despre Orientul Apropiat, despre politica Franței față de ISIS, chiar despre ISIS, fără să fi citit măcar pe Google despre aceste lucruri. Au lipsit informațiile, atît cele despre dinamica Evenimentului de la Paris, cît și cele despre locurile în care se petreceau momentele dramatice. Transmisiile au fost sufocat pur și simplu de păreri tembele, toate spuse pe un ton care nu admitea îndoiala.

Cîteva lucruri despre Atentate:

1.    Obiectivul principal al Operațiunii a fost umilirea Franței. Marea țară a lui Pește, cea cu ifose napoleoniene ale unei verze prost murate precum Francois Hollande, a fost lovită în inimă, la oră de maximă audiență. Nu întîmplător, exploziile din preajma stadionului în timpul meciului urmărit nu numai de francezi, dar și de mulți europeni (era doar Franța-Germania) au țintit scoaterea președintelui Franței în fugă, ca pe un sac de cartofi umblător, de pe stadion. Dacă aș fi fost în locul președintelui francez n-aș fi acceptat o asemenea umilire. Pe front, cînd începea un atac de artilerie în prezența unui general, subordonații se uitau la el cu ironie ca să vadă dacă pupă și el pămîntul. Președintele Franței n-ar fi trebuit să plece de pe stadion ca un șobolan. Dacă ar fi fost un atentat împotriva stadionului, ceilalți francezi ar fi murit, nu-i așa? Păi, ceilalți de pe stadion nu erau și ei oameni?!

Tot sub semnul umilirii cumplite rămîn și locurile atentatului. Teroriștii au vrut să lase impresia că lovesc acolo unde vor mușchii lor. Șapte lovituri în locuri diferite din Paris, unele centrale, sunt dovezi pentru simplul cetățean că e la discreția terorismului, în timp ce el cetățeanul se crede în siguranță.

2.    Dacă în cazul Tragediei de la Colectiv, responsabilitatea statului român nu poate fi stabilită decît în ultimă instanță și cu tendință, în cazul Atentatelor de la Paris, responsabilitatea aparține exclusiv statului francez.

După atacul de la Charlie Hebdo, Serviciile secrete franțuzești nu numai că n-au fost restructurate, nu numai că nici un ștab din Servicii nu și-a dat demisia, dar mai mult, banii de la buget au fost mai generoși ca niciodată și mai ales, s-au adoptat legi constrîngătoare ale libertăților individuale pentru ca Serviciile să poată preveni atentatele. Șapte lovituri în inima Parisului sunt dincolo de orice discuție un eșec de proporții al Serviciilor secrete, a căror misiune e tocmai cea de a preveni fie și un atentat individual. Un asemenea eșec e nu numai al Serviciilor. E și dacă nu mai ales al președintelui Franței. Dacă ar trebui să demisioneze cineva acela ar trebui să fie Francois Hollande!

3.    Un alt obiectiv al Atentatelor a fost acela de a provoca și întreține nesiguranța, cea care garantează viața occidentală. Dacă poți fi sfîrtecat de explozii nu în Siria, nu în Irak, nu în Afganistan, ci în inima Parisului, la un restaurant sau la un spectacol, nici măcar într-un avion, cum să nu te întrebi înainte de a ieși din casă dacă n-o să te întorci cumva în sicriu?

4.    Indiscutabil, mulți români s-au întrebat dacă noi suntem în siguranță. Răspunsul l-ar fi putut da un Comunicat de la Președinție, potrivit căruia Klaus Iohannis a convocat principalele instituții responsabile cu siguranța națională, în frunte cu SRI, pentru a le consulta în legătură cu măsurile de siguranță de la noi.

După cum era de așteptat, Rața mecanică n-a catadicsit să-și întrerupă weekendul, mulțumindu-se cu o însăilare protocolară pe Facebook.

O reuniune a unei așa zise celule de criză a convocat premierul interimar, un anume Câmpeanu, care vrea să se bage neapărat în seamă. Acesta ne-a spus că DIICOT i-a dat asigurări că România nu va fi ținta unui atentat. Ce spui, vere? Păi, doar SRI ne poate asigura de așa ceva. SRI n-a fost la reuniune. I-a dat cu flit premierului interimar, acestui anume Câmpeanu.

[…]

Ce au păzit serviciile secrete franceze? A TRĂDAT Hollande? CUM a fost posibilă BAIA de SÂNGE de la PARIS

Toți experții anti-tero se așteptau la un atac major în Franța. Unitățile de intervenție se pregăteau de multă vreme pentru un astfel de tip de atentat cu ținte multiple. Atunci cum de au dat greș, iar atacurile s-au produs, cu o amploare nemaivăzută?

Prefectul de poliție Bernard Squarcini, fost șef al contraspionajului francez, a declarat pentru Le Figaro:

„Ceea ce s-a întâmplat la Paris era scenariul cel mai negru, de care autoritățile se temeau cel mai mult. Dată fiind experiența altor țări, Franța se pregătea de mult.”

Pe 30 septembrie, fostul judecător anti-terorist Marc Trévedic lansase și el un avertisment grav, după ce fusese înlocuit de la post:

„Am convingerea că militanții ISIS au ambiția și mijloacele de a ne lovi cu mult mai mare forță, organizând acțiuni de amploare, incomparabil mai mari decât cele de până acum. O afirm atât ca profesionist: zilele cele mai întunecate de-abia de acum încolo vor veni. Adevăratul război pe care ISIS vrea să-l dea pe teritoriul nostru nu a început încă.”

Același judecător declara că se teme de „carnagii înfiorătoare”. El invoca elemente precise:

„Cei pe care îi arestăm și care acceptă să vorbească ne spun că ISIS are intenția de a ne lovi sistematic și puternic (…) Militanții ISIS au mijloacele, banii și posibilitățile de a procura câte arme au nevoie pentru a organiza atacuri în masă.”

Yves Trotignon, fost membru al serviciului anti-tero al DGSE, serviciul de informații externe francez, avertiza la rândul său:

„Pericolul vine de la o echipă mai mult sau mai puțin numeroasă de inși care vin din teatrele de operațiuni, unde au dobândit pregătire militară, poate în Siria, poate în Libia, poate în Yemen, care găsesc arme la fața locului (în Franța – n.r.) și trec la acțiune. Niște tipi hotărâți, gata să moară, care au studiat țintele și sunt puternici din punct de vedere operațional, pot face foarte mult rău.”

Unitățile de intervenție au realizat și ele o mulțime de planuri de intervenție și de exerciții. În iunie 2011, prefectura de poliție a organizat un exercițiu foarte apropiat de cazul de vineri seara de la Paris: acesta combina simularea a trei atentate și două luări de ostatici.

Serviciul de informații interbe GIGN avea stabilit un plan intitulat „Războiul timpului”. Pentru a câștiga minute prețioase în cazul unor atentate, serviciile au examinat cu minuțiozitate peste 200 de locuri publice care prezentau riscul de a fi atacate. Printre ele, și sălile de spectacole, cum este Bataclan.

Pentru fiecare dintre posibilele ținte, analiștii au întocmit „dosare de obiectiv”, inclusiv planuri animate, unde, cu un clic, sunt prezentate culoarele, subsolurile, instalațiile electrice, sensul de deschidere al ferestrelor sau înfățișarea ușilor.

În aceste condiții, cu atâtea avertismente și pregătiri minuțioase, cum de au fost posibile atacurile de vineri seara de la Paris? Cum de nu au reușit serviciile secrete franceze prevenirea atentatelor? Cu atât mai mult cu cât se aflau în alertă după atacurile din ianuarie, de la Charlie Hebdo!

Mai există și o altă ipoteză: serviciile secrete să-și fi făcut datoria, să furnizeze informațiile și avertismentele necesare, iar autoritățile să nu le fi luat în seamă.

Unul dintre motivele pentru care regimul Hollande putea refuza să întreprindă acțiuni directe și masive în comunitățile islamice este că, în mai puțin de o lună, în Franța vor avea loc alegeri regionale, în două tururi, pe 6 și 13 decembrie, iar socialiștii speră să compenseze cât de cât din avansul Frontului Național cu voturile musulmanilor.Dacă este așa, atunci Hollande se face vinovat de trădarea intereselor naționale și sacrificarea lor în favoarea intereselor mărunte, de putere. Aceasta ar putea explica figura lui speriată și declarația lui haotică: a declarat că a ordonat închiderea frontierelor, apoi a revenit. A anunțat „un război fără milă” împotriva teroriștilor. Dar acest război nu a fost declanșat după Charlie Hebdo?

Fără a mai vorbi de halucinanta afirmație: „Avem toate motivele să ne temem!” Vorbea de Franța sau de el însuși?

 ***

• Realitatea.net: Papa Francisc I: Atentatele din Franţa, un capitol din cel de-al Treilea Război Mondial

“Acesta este un capitol din cel de-al Treilea Război Mondial. Ceea ce s-a întâmplat nu poate avea nici o justificare religioasă şi nici una umană”, a declarat Papa Francisc I, potrivit RadioRomâniaCluj.

“Acesta nu este un lucru uman. Din acest motiv sunt aproape de întreaga Franță, pe care o iubesc atât de mult”, a adăugat Suveranul Pontif.

Totodată, monseniorul Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Suveranului Pontif, a declarat sâmbătă:

“Papa Francisc şi toţi iubitorii de pace condamnă atentatele în cel mai radical mod. Crimele de la Paris sunt violenţă teroristă nebunească; este necesar un răspuns decisiv pentru contracararea urii criminale”, a subliniat reprezentantul Vaticanului, potrivit Mediafax.

• DCNEWS: Unul dintre teroriștii din Paris, din noul val de imigranți 

Toată presa internațională transmite un nou breaking news în urma atacului de vineri din Paris. 

Potrivit informației care circulă în toată presa internațională, unul dintre atacatorii de vineri face parte din noul val de imigranți.

Pașaportul unui sirian a fost găsit lângă trupul unuia dintre atacatorii de la Paris, care s-a detonat. Pașaportul teroristului sinucigaș a fost înregistrat în insula grecească Leros în 3 octombrie. Este informație oficială, transmisă de Guvernul Greciei. Leros este una dintre insulele grecești care “se scufundă” sub imigranții sirieni. 

Bilanțul provizoriu, în urma celor șapte atacuri teroriste simultane din inima Parisului, de vineri, arată că 128 de oameni au murit, 300 sunt răniți, în spitale. Doi dintre morți sunt români. ISIS și-a revendicat atacul și amenință că este doar începutul.

• Hotnews: Semnal grav ca atacurile din Paris afecteaza relocarea migrantilor intre tarile UE: Polonia nu mai vrea sa-i preia fara garantii de securitate

Polonia nu poate accepta migrantii relocati prin sistemul de cote al Uniunii Europene, a declarat viitorul ministru al afacerilor europene de la Varsovia, in contextul atacurilor din Paris.

Acesta este un semnal ca masacrul din Franta poate submina serios politica privind refugiatii a blocului comunitar, noteaza Reuters. Konrad Szymanski isi va prelua luni postul in guvernul format de castigatorii alegerilor de luna trecuta, partidul conservator si eurosceptic Lege si Justitie (PiS).  

“Atacurile inseamna ca este necesara o si mai aprofundata revizuire a politicii europene in privinta crizei migrantilor”, a spus acesta intr-o conferinta de presa.

“Vom accepta refugiati doar daca avem garantii de securitate. Aceasta este o conditie cheie iar astazi s-a pus un semn de intrebare in aceasta privinta’, a declarat viitorul ministru, fara sa precizeze ce inseamna garantii de securitate. 

Potrivit planului european, acceptat de guvernul pro-european ce isi incheie mandatul duminica, Polonia trebuie sa preia 4.500 de refugiati, plus cei 2.000 cu a carei venire fusese de acord in schema de relocare anterioara. Szymanski a spus, intr-o interventie la un post de radio, ca “decizia Consiliului european este valida pentru toate tarile UE, dar implementarea este foarte greu de imaginat astazi”.

• Gandul.info/Lelia Munteanu: Fantezii psihotice: refugiaţii sunt terorişti

Slavă Domnului, Traian Băsescu nu mai e preşedintele României. Fostul preşedinte s-a repezit azi-noapte – cînd evenimentele erau în plină desfăşurare, când domneau încă teroarea şi confuzia – să posteze pe facebook.

Începuse bine: ”În Europa avem o singură soluţie: uniţi fără rezerve împotriva islamismului terorist”. Dacă s-ar fi oprit aici, defilând doar cu această idee, ar fi fost decent, lăudabil de-a dreptul. Dar, luat de val, Traian Băsescu a împărţit indicaţii preţioase: “Repatrierea imediată a celor care au invadat Europa în acest an, consolidarea şi închiderea frontierelor UE pentru migranţii musulmani printre care se strecoară grupări teroriste sunt o necesitate imediată”.

Cu alte cuvinte, pune din nou semnul egalităţii între refugiaţi şi terorişti. Fanteziile sale vindicative vărsate asupra unei realităţi în mişcare, sunt ca gazul pe foc. Un demers iresponsabil, menit să alimenteze violenţa şi să-i ascundă cauzele.

Cine se mai ia după Băsescu? O oaste de agitaţi, gugălari de Wikipedia, teleinflamaţi, taclagii de forumuri, extremişti de profesie, flegmatori de prefabricate xenofobe. Mai rău e când oameni cumsecade, îngrijoraţi de soarta lor şi a familiilor lor, intră în această nevroză a urii oarbe.

Tragedia de la Paris a şi fost revendicată de autointitulatul Stat Islamic. Refugiaţii fug şi de ororile Statului Islamic. Că printre ei s-ar putea să se fi infiltrat teororişti ai Daesh, dezaxaţi independenţi, criminali şi psihopaţi, dar şi agenţi ai tuturor serviciilor secrete – aşa se întâmplă mereu când avem de-a face cu o coloană în marş sau cu tabere de azilanţi. E problema autorităţilor din fiecare ţară să cearnă teroriştii.

Refugiaţii sunt la fel de inocenţi ca victimele tragediei de azi-noapte, cu deosebirea că au ei avut şansa să fugă.

Autointitulatul Stat Islamic jubilează. Şi-a atins scopul – a semănat teroare. Ameninţă Londra, Roma, Washingtonul.

Dacă nici acum, în faţa ororii, Rusia şi coaliţia coordonată de Statele Unite, în loc să se ciocnească în interese geostrategice pe cerul Siriei, nu se vor uni împotriva Daesh, stârpindu-l de pe faţa pământului, ne aşteaptă vremuri amare.