DISPENSA PENTRU CASATORIILE RELIGIOASE MIXTE. Cum a ajuns subiectul pe agenda mediatica si de ce raspunsul Patriarhiei Romane este gresit
- Basilica: Cu dispensă (aprobare specială), căsătoria religioasă mixtă este posibilă în Biserica Ortodoxă
În urma discuțiilor din presă referitoare la poziția Bisericii Ortodoxe Române privind căsătoriile religioase mixte, facem următoarele precizări:
Pentru a păstra unitatea de credinţă şi de viaţă spirituală în familie, tradiția canonică strictă a Bisericii Ortodoxe a formulat explicit interdicția căsătoriei credincioșilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creștină. Totuși, prin iconomie sau pogorământ, din rațiuni pastorale în contexte socio-culturale multiconfesionale, Biserica Ortodoxă îngăduie căsătoria credincioşilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creştină, după obţinerea dispensei (aprobării speciale) de la episcopul ortodox al locului, care are cea mai înaltă responsabilitate pastorală în eparhie.
În acest sens, la cea de-a doua Conferință Panortodoxă Presinodală din anul 1982, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat această practică a iconomiei sau dispensei, menţionând însă condiția ca pruncii care se nasc dintr-o căsătorie mixtă să fie botezați în Biserica Ortodoxă. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe locale pot lua hotărâri în privința aplicării iconomiei după caz și din rațiuni pastorale particulare.
Conform prevederilor art. 88, alin. 1, lit. w din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, numai episcopul conducător al eparhiei (chiriarhul) poate acorda dispensă bisericească pentru căsătorii mixte.
În concluzie, în lumina celor menționate mai sus, episcopul locului (chiriarhul) poate să acorde (ca excepţie de la regulă) dispensă pentru căsătoria religioasă a unei persoane creştin-ortodoxe cu o persoană de altă confesiune creştină.
Un comunicat de presă așteptat de unii, neașteptat pentru alții. Din păcate, din acest moment, acrivia canonică este dată la o parte și înlocuită cu iconomia. Iconomia devine noua regulă canonică, așa cum hotărârile conferințelor panortodoxe presinodale devin astăzi mai importante decât tezaurul canonic al Sinoadelor ecumenice.
- Laurentiu Gheorghe (Facebook):
#1 Iar nu se intelege scopul casatoriei, acesta regula este contraproductiva si explicatia este urmatoarea, scopul vietii omului este indumnezeirea, casatoria este unul dintre instrumentele binecuvantate de Dumnezeu pentru a atinge acest scop, indumnezeirea se realizeaza in Biserica, ca urmare casatoria conform ratiunii sale fundamentale insemna vietuirea in Hristos in Biserica, a vietui in Hristos presupune comuniune in Hristos, cum pot avea comuniune in Hristos cei care nu au si comuniune euharistica in Hristos?
E o problema fundamentala. Acum presupunand ca oamenii se iubesc si apartin unor religii diferite, vor trebui sa faca o optiune, vor implinirea in conditiile lumii sau implinirea in Hristos ? Acesta criza este mantuitoare, nu rezolvarea ei ne-canonica.Rezolvarea ei necanonica suspenda rolul mantuitor al Bisericii in favoarea unor considerente de oportunitate lumesti. E faimoasa fa-te frate cu dracul pana treci puntea, doar ca odata ce ai pornit in aceasta fratie te-ai despartit de Hristos si este multa suferinta si durere inutila cand te desparti de El.
#2 De fapt acesta regula ascunde semnificatii mult mai adanci, este recunoasterea faptului ca nu exista o singura Biserica ci biserici nedesavarsite care in viitor vor fuziona, ceea ce inseamna ca de fapt nu mai avem Biserica acum. Eu prefer sa existe Biserica chiar daca eu gresesc (nu sunt in ea) decat sa nu existe Biserica ci biserici egal indreptatite la mantuire si eu sa am dreptate si sa nu conteze unde sunt, in ce biserica.
Nota noastra
De fapt, discutia despre casatoriile religioase mixte a devenit de interes dupa o manevra diversionista a Adevarului.ro: Cum „susţine“ Biserica Ortodoxă familia. Povestea de „iubire mixtă“ între un german şi o româncă, interzisă de BOR
Titlul in mod vadit tendentios face trimitere la campania pentru familie sustinuta si de BOR si sugereaza ca BOR interfereaza, interzice, incalca libertatea unor oameni de a se casatori, deoarece unul din parteneri este de alta confesiune crestina.
De ce este o ineptie o asemenea intelegere a practicilor canonice ale BOR?
Simplu: pentru ca una e cununia civila, alta cununia religioasa. Cununia civila e reglementata de legile statului si are voie sa se casatoreasca cine le respecta. Cununia religioasa este reglementata de canoanele Bisericii Ortodoxe. A spune ca ti se incalca libertatea pentru ca tu vrei sa incalci practicile canonice ale Bisericii este echivalent cu a spune ca ti se interzice sau incalca libertatea de a te cununa civil pentru ca nu indeplinesti conditiile legale (de pilda, in cazul rudeniilor sau in cazul minorilor).
Asadar, Biserica are tot dreptul sa ceara respectarea ritualului sau. In acelasi timp, membrii Bisericii au toata libertatea sa nu le respecte si sa se cunune doar civil. Caci una-i una, alta-i alta, cerul e albastru si iarba e verde, iar apa calda s-a inventat de ceva vreme! E greu, insa, sa pretindem claritate in conditii de diversiune mestesugita si de necatehizare elementara. In acest sens, concluzia si ultima fraza a articolului citat este de-a dreptul cretina:
Richard Sensz Wolfgang şi Claudia Bădoiu se vor căsători anul viitor, indiferent de ce spune sau ce condiţii impune biserica ortodoxă.
Repetam – BOR are dreptul sa puna ce conditii vrea, asa cum cei doi puteau sa se cunune civil, in conditiile legii, indiferent de conditiile BOR pentru cununia religioasa.
Din pacate, Patriarhia Romana, prin Biroul de Presa, a raspuns doar oportun, acceptand, implicit si involuntar, incadrarea publica a regulilor canonice in perceptia “anacronismelor” absurde care incalca libertatea oamenilor.
Mai rau este, insa, faptul ca, asa cum am citat mai sus, practica iconomiei se transforma din exceptie in regula, iar acest lucru este consacrat si intr-unul din documentele Sinaxei Panortodoxe, iar daca va fi adoptat la Sinodul Panortodox din iunie, va deveni, practic, noua regula (anti)canonica.
Trebuie mentionat faptul ca unul din cei mai reputati teologi greci, D. Tselengidis, a cerut eliminarea acestei prevederi despre casatorie din documentul panortodox:
Și o observație teologică la textul ”TAINA CĂSĂTORIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA”. La articolul 5.i, se menționează: ”căsătoria dintre ortodocși și eterodocși este oprită potrivit acriviei canonice, neputând fi binecuvântată (canonul 72 al Sinodului 5-6 Trulan), dar poate fi binecuvântată prin pogorământ și din iubire de oameni, cu condiția clară ca pruncii ce rezultă din această căsătorie să se dorească (de către părinți) a fi botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă”.
Aici, condiția clară ca „pruncii ce rezultă din această căsătorie să se dorească a fi botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă” vine în contradicție cu validarea teologică a căsătoriei ca Taină a Bisericii Ortodoxe și acest lucru, pentru că apare nașterea de prunci – în legătură cu botezarea pruncilor în Biserica Ortodoxă – care ar consfinți sacralitatea căsătoriilor mixte, lucru interzis în mod clar de anumite canoane ale Sinoadelor Ecumenice (72 al Sinodului 5-6 Ecumenic). Cu alte cuvinte, un sinod neecumenic, așa cum este Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, relativizează o hotărâre clară a unui Sinod Ecumenic. Iar acest lucru este inadmisibil.
Și încă ceva. Și dacă din nunta săvârșită în Biserica Ortodoxă nu rezultă prunci, această căsătorie este validată teologic în virtutea intenției soțului eterodox de a-și fi integrat eventualii copii în Biserica Ortodoxă?
În consecință, din punct de vedere teologic, paragraful 5.i trebuie eliminat.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Asta e o abatere grava de la canoanele Bisericii noastre. Nu am invatat oare ca Sfanta Taina a Cununiei nu este o sfanta taina decat intre doi oameni de aceeasi credinta, adica intre doi ortodocsi?! Este profund gresit si ingrijorator mai ales ca este pe agenda de lucru a Sinodului din iunie. Nu inteleg cum poate fi pogoramant cand in timpul slujbei cununiei se intampla atatea lucruri pe care “crestinul” celalalt (fie el protestant, penticostal pentru ca si ei se incadreaza la confesiuni crestine, etc) nu le accepta, cum ar fi sarutarea icoanelor, a Sfintei Evanghelii, sfanta cruce, pomenirea Maicii Domnului, etc… Si cum va fi viata lor in continuare, unul cu icoane, isi face cruce, merge la Biserica, sarbatoreste pe sfinti si celalalt … le ponegreste.
Necanonica, smintitoare, nepractica, plina de duh ecumenist si care conduce la o relativizare a credintei ortodoxe este aceasta decizie sau mentiune. Nadajduim ca ierarhii nostri sa nu lase sa se intample asa ceva si sa reactioneze. Sau poate ar trebui si noi sa reactionam…. caci si noi suntem Biserica.
Sub orice critica. Acum sa te tii pe neortodocsi si ortodocsi neinformati sau chiar rauintentionati, cupluri mixte, cum dau asalturi sa se cunune la BOR, ca doar le-a dat voie Patriarhia. Cam asa ar dori si homosexualii sa strice randuielile bisericii, dar vad ca le stricam noi fara ajutorul lor. Ziarul Adevarul, dupa ce da lectii de sex oral, anal si la cinematograf sau in public, a reusit sa induioseze cu un cuplu de nesimtiti Patriarhia. Din pacate in Banat si Ardeal chestia asta se practica pe sestache demult si tocmai cand ar fi trebuit eradicata i s-a intunecat cuiva mintea si a inceput sa abereze. Eu nu ma smintesc, dar ma doare sufletul pentru generatiile urmatoare care o sa fie conduse spre bezna daca se continua in directia asta ecumenista si draceasca.
ati omis D-ul de la Dragos.
Din păcate, se vorbește de iconomie în practica acceptării căsătoriilor mixte, dar se induce o idee greșită. Doar în teologia catolică iconomia este privită ca o suspendare a aplicării legii într-o anumită situație. In Ortodoxie, iconomia trebuie să aibă acoperire legală, să nu se abată de la normele canonice existente. În acest sens, trebuie împlinite două condiții:
1. Formal, Taina trebuie să fie săvârșită întocmai
2. Să existe o motivație, un câștig duhovnicesc, având în vedere că se aplică doar în anumite cazuri. Cu alte cuvinte, ține de pastorație; decât să ceri prea mult și să pierzi tot, mai bine ceri mai puțin ca să ajungi în timp la scopul propus. Aceasta înseamnă că măsura este temporară, până să se intre în normal, nu normă generală.
În cazul nostru, nu există vreun canon care să îngăduie căsătoria mixtă în anumite situații, ba, dimpotrivă, canonul 72 al Sinodului 6 poruncește ca, în cazul că s-ar fi făcut astfel de căsătorii, acestea să fie desfăcute.
Formal, este necesar ca soții să fie ambii ortodocși. Iconomia în acest caz ar fi acceptarea, tolerarea soțului neortodox penru o perioadă de timp până să se boteze. Concret, partea neortodoxă să promită că va trece la Ortodoxie, neputând să o facă imediat din motive binecuvântate.
Ar mai trebuie menționat că Bisericile Georgiei și Antiohiei nu au aprobat la ultima ședință presinodală a Sinodului Panortodox această practică. Probabil de aceea Patriarhia citează ședința mai veche, din 1982, ca să aibă, chipurile, mai multă greutate.
Ca un comentariu personal, generalizarea căsătoriilor mixte duce la slăbirea credinței, care devine un fel de opțiune ușor de schimbat după nevoile noastre omenești sau chiar pătimașe.
@ionut:
Am corectat, multumim.
Textul e sub orice critica, dar pe de alta parte, cati oameni se vor duce la episcop sa ceara asa ceva? Va dati seama ca majoritatea habar n-au care e episcopul locului, mai ales astia care vor casatorii mixte.
@Mihai S.
Le pune spurcatu’ indicatoare, acum ca bresa e creata.
Eu am o intrebare. Daca un preot slujeste botezul unui copil si nu ii toarna el apa in cap, ci cel de la strana (in cazul de fata un diacon, facand ascultare [de vrajmas]), copilul cu pricina este botezat sau nu?. Si daca botezul ar trebui reluat, in eventualitatea in care el a fost savarsit dar nu s-a rostit formula de catre cel care trebuia sa-l si stropeasca/afunde, ci de o a doua persoana care l-a stropit, dar n-a rostit el ca se boteaza robul lui Dumnezeu in numele Preasfintei Treimi, ar fi normal ca acel mic suflet sa fie botezat si in ceea ce priveste momentul stropirii/afundarii, daca sa zicem dezlegarile le are, precum si mirungerea?
Asta-i miza cea mare a vestului, sa faca homosexualitatea si la noi, de aici tot rau din partea noii guvernari, care nu stie cum sa impuna aceasta lege hidoasa.
Iertati-ma ca n-am fost coerenta. Preotul a rostit formula: se boteaza robul lui Dumnezeu…, dar cel care efectiv a stropit copilul n-a spus-o.
Ileana
preotul trebuie sa savarseasca botezul. Diaconul sau altcineva nu poate. Nu este valid daca altcineva afunda copilul. De stropit… este incomplet si copilul va ramane cu sechele toata viata, dar se practica in anumite regiuni.
@Ileana
Prima dată e greșit că se face prin stropire, deși se îngăduie și asta (chipurile ca să nu fie „accidente”). În mod normal episcopul sau preotul săvârșește botezul. Doar în cazul că nu este vreunul de față poate fi săvârșit de altcineva, diacon, monah, mirean. Ce-i drept, Botezul nu e o Taină exclusiv rezervată preotului, de aceea cred că e valabil. Dar e de preferat să fie evitate astfel de cazuri dacă vrei să (te) botezi cum trebuie, din toată inima și fără comodități.
Eu nu prea întâlnesc astfel de situații, dar probabil că sunt destule asemnătoare. Ce să zic? Bătaie de joc față de Hristos din partea slujitorilor Lui (dacă n-or fi având vreo explicație validă) în loc de slujire preoțească.
@ un ieromonah
Am mai intrebat inca o data ca sa inteleg exact si eu ce s-a petrecut. Preotul a bagat fetita cu picioarele in apa si l-a rugat pe parintele diacon sa-i toarne apa in cap, iar acesta s-a adresat dupa botez altcuiva, intreband daca e normal. Fetita avea o cusatura cu plasture pe abdomen si poate a existat o teama de a nu-i face rau afundand-o si nu mai avea cum sa-i toarne apa si pe cap pentru ca tinea cu ambele maini fetita. Astfel, l-a rugat pe parintele diacon sa o faca. Avand in vedere ca macar picioarele copilului erau in apa cand s-a savarasit etapa respectiva, vorbim de un copil botezat pana la urma. Ma iertati ca nu am inteles din prima ce rol a jucat parintele diacon, dar multumita faptului ca am intrebat, m-am lamurit si eu, dezgropand inca o data cazul, cum au stat lucrurile si judec mai putin. Ma simt si usurata ca totusi fetita este botezata. Multumesc si pentru explicatii.
Ileana, de curiozitate, daca nu-s indiscret, ne poti spune in ce zona geografica s-a petrecut “incidentul”?
@Ileana
Sunt oarecare probleme cu cât copilul este mai mare sau are și anumite afecțiuni. E mai greu să-l țină și să-l afunde preotul singur. Doar că normal ar fi să fie ținut copilul de altcineva (eventual tot slujitor, chiar și diacon) și preotul să-l afunde/stropească, zicând formula de botezare. Mai ales în diasporă se întâlnește această practică.
Conferinta de presa 22. 01.2016-omilia protopresbiterului Teodoros Zisiss.
@Ionut
Incidentul s-a petrecut la o biserica din Timisoara. Din patru preoti (la vremea aia) de la biserica respectiva doar unul boteza prin afundare. Li s-a atras atentia celorlalti doi ca nu e bine si unul s-a conformat imediat, iar altul a pretins ca are blagoslovenie de la duhovnic sa boteze prin stropire. Pana la urma cineva mai mare in grad l-a somat sa boteze prin afundare. A venit la scurt timp chiar la fix o nasa credincioasa cu un finut mai nevoias si a cerut sa-i fie botezat finutul prin afundare, lucru foarte bun, mai ales ca aici unii parinti cer ei sa fie botezati copiii prin stropire, iar parintele si-a invins frica si a afundat copilul. La noi in Banat, asa cum mai spunea cineva intr-un comentariu la alt articol, problema este ca mirenii dicteaza din pacate prea mult in biserica. Pana ala urma, ca sa se camufleze acest subiect, cine nu te asteptai s-a intors ca la Ploiesti si s-a lepadat de botezul prin afundare, iar persoana care le-a atras atentia la preoti ca nu savarsesc canonic botezul a fost inlaturata. Argumentul la varf a fost ca in 80% din tara se fac botezurile prin stropire si sunt OK si botezurile prin stropire. Incidentul cu parintele diacon nu are legatura cu stropirea sau afundarea pentru ca era caz special si parintele pe ceilalti deja ii afunda.
Iertare, din patru preoti, doi botezau prin afundare. Am scris initial din trei preoti unul afunda, dar mi-am adus aminte ca mai era un preot care slujea acolo temporar si am scris pe urma patru, dar am uitat sa-l modific si pe unu. Si acel preot, desi incepator, care acum e la parohia lui afunda.
multumesc
trist
@ Ionut
Pentru era post Inaltul Nicolae e foarte trist. Sunt insa aici si o multime de preoti pentru care traditia nu e o sforaiala depasita. Dau slava Domnului ca nasa fetitei mele a ales sa o botezam pe a mica intr-o biserica unde se faceau afundari, pentru ca eu la ora aia nu stiam despre ce e e vorba. Surorile mele amandoua sunt botezate prin stropire, de un parinte care avusese un incident la un botez, dar cand am fost eu botezata, la noi in localitate de catre alt parinte, mama nu a avut voie sa intre in biserica (era de fapt o camera, un paraclis in locuinta preotului) asa ca nu-si mai aduc aminte persoanele pe care le-am intrebat despre cum savarsea parintele batran botezurile. Stiu ca imi placea de mica enorm numarul trei si incercam sa fac multe actiuni mici de trei ori, iar mai tarziu m-am bucurat enorm ca asta chiar avea o semnificatie frumoasa. Poate cineva isi aduce totusi aminte cum boteza parintele batran. Si as incerca atunci sa vad ce am facut, sau mi s-a intamplat pana acum si prin prisma asta, deloc de neglijat. Sunt lucruri care trebuie marturisite, pentru ca trebuie sa-ti deschizi doar gura. Fiica ortodoxa a vecinei mele, care se marita la vara, a pus nasi de cununie catolici. I-am spus ca nu e bine, mai ales ca ne cunoastem demult, dar ultimul cuvant il spune parintele mai vechi din sat care a participat cel putin la masa data dupa ce o ortodoxa de-a lui s-a cununat cu un catolic. Unul dintre verisorii mei primari si sotia era sa se puna nasi la alt verisor primar care s-a cununat cu o catolica in biserica catolica. Sora mea le-a explicat sa nu se bage in asa ceva si au ramas doar nasii catolici, insa ei au participat la nunta, iar familia noastra nici n-a calcat la ceremonia lepadarii lui de Ortodoxie. Riscul este sa fii considerat un dezaxat, dar merita efortul. Imi pare rau ca nu am scos in evidenta ceea ce se intampla dupa placul lui Dumnezeu la noi, si oamenii care implinesc cuvantul Domnului, dar sper sa am ocazia alta data. Nu as vrea ca aceste critici ale mele sa dea apa la moara la sectari. Dumnezeu a randuit si oamenii Lui, care pastreaza Biserica vie si valorile Ortodoxiei cu sfintenie.
Ce trist ca oamenii nu se incred in prezenta reala a Sfantului Duh in Taina Botezului! Chiar cu cele mai bune intentii daca se indoiesc, gresesc. O intamplare reala: la botez copilul a fost scapat, din cauza ca se zbatea si preotul n-a fost atent, in apa de botez. Despre aceasta frica vorbim nu? Evident preotul s-a speriat si a luat copilul repede afara, care bebe nu patise nimic rau fizic si a inceput sa tipe ca ii era frig. Asta intr-o bisericuta “de mahala” din Bucuresti (care stim ca e mai modern ca toate in Romania).
Intr-un ton mai realist, pe care oricine a avut de-a face cu cei mici il intelege, il spun si doctorii, ca l-a incercat cand facea baie la bebe – toti copiii stiu sa inoate. Au instinct. Pe urma acest instinct in general se pierde si trebuie sa reinvatam sa inotam. Cum nu se stie despre asta mai mult, in presa care face razboi botezului, ca e un lucru pe care chiar ei evolutionistii il folosesc ca sa isi explice cum ne tragem toti din pesti!
Intrebati un pediatru bun daca e asa sau nu.
Deci care este frica la botez? Este o discriminare pe fata a societatii contemporane fata de crestinism.
Sau ceva ce pot spune despre mine, ca imi amintesc, cand eram mica si m-a dus bunica la Biserica la prima impartasanie. Eram mica, inainte sa merg la scoala. Mama acasa a facut scandal, ca ce a facut bunica, ca am baut acolo “dupa toate babele din cartier” si sigur o sa racesc ca bantuie viroze (era iarna). Inutil sper sa va spun, ca daca eram eu mai bleaga din fire si raceam destul de des, in acel an n-am racit deloc.
Este aceeasi discutie.
Presa atee si oameni necinstiti din industria medicinei infiereaza in mod voit si mincinos despre pericolele de sanatate a diverselor traditii crestine (cum de le studiaza asa atent abia pe acelea?), pana cand parintii evident ca se sperie ca isi iubesc copiii, si acum si preotii au inceput sa se sperie si asculte de acuzatiile presei cum ca e periculos ce fac.
Presa e mai rau ca diavolul. Si el cedeaza daca nu-i cedezi la ispite, se duce sa si-i caute pe ai lui sa-i chinuie ca are succes dupa succes acolo. Dar cu omul modern care le stie pe toate cum sunt, si cum e bine, si care sunt principiile, toata stiinta si toata arta, nu te pui!
Pai dar Sfanta Treime ar lasa copil sa se inece in timpul botezului? Sau o fi Sfanta Treime mai putina decat diavolul si cetele lui ca atunci de ce mai vorbim despre botez?
Iar in cazul cu casatoria mixta cu pricina, doamna in cauza, ortodoxa fiind, casatorita cu civil cu un german baptist a fortat efectiv mana Patriarhiei care a cedat foarte usor. Ea a zis ca nu e bai, ca se casatoresc la baptisti ca acolo se poate, ca nu vor sa vina unde nu sunt bine primiti ea si sotul (care sot n-a zis mai nimic cat timp facea ea scandal in presa; eu asa dupa figura as fi zis ca el chiar ar fi cedat in cele din urma, mai ales ca nu avea o parere destul de clara sa se duca la presa sa vocifereze, dar doamna stia foarte bine ce vroia si sa obtina ce vroia).
Aș vrea să fiți atenți la o mică dar semnificativă eroare de exprimare din comentariul vostru de mai sus: NU există CUNUNIE civilă, pentru că actul civil corespunzător se numeste CASATORIE. ”Cununia” vine de la cununi, și numele acesta se referă DOAR la Sfânta Taină.
Buna tuturor si multumim pentru articol. Din pacate nu este ceea ce asteptam. Asteptam ca in sfarsit BOR sa fie mai deschisa, si sa elimine discriminarile. Poate multi ma vor condamna, dar mi se pare absurd. De ce oare sa fie interzisa casatoria unui orthodox cu un catholic de exemplu? nu acelasi Dzeu avem? nu suntem botezati toti in numele Sf. Treimi? de ce? sa respectam traditia? atunci daca trebuie sa respectam traditiile de ce nu purtam si acum costume populare, sau de ce nu dam tot ce avem saracilor? Marturisesc ca sunt ortodoxa de credinta, dar Dzeu sa ma ierte, incep sa ma indoiesc de convingerile cu care am fost crescuta. Dzeu nu are limba, nu are “preferati”, cei ce cred in El sunt cei fericiti cu Duhul. si atunci pentru ce aceste interziceri? decat ca un cuplu sa fie binecuvantat de Biserica, e mai bine si mai ne-pacatos sa traiasca necununat? Sf Scriptura nu incurajeaza iubirea? iar renuntarea la credinta nu reprezinta unul dintre cele mai mari pacate? atunci cu ce curaj sa indraznim sa convingem pe cel de langa noi sa renunte la credinta lui? cum sa convingem ca ortodocsii sunt cei mai buni dintre toti? atatea paradoxuri sunt in jurul nostru, incat nu putem sa oferim raspunsurile potrivite. As putea sa insir multe exemple, si anume: un orthodox cu numele, care injura si nu frecventeaza biserica, cu ce se poate considera mai bun decat un alt crestin de alta confesiune? Iar daca suntem obligati sa alegem un partener orthodox, care isi bate nevasta si copiii si cu banii se duce in carciuma, suntem mai presus decat cu un alt partener de alta confesiune care ne respecta si pastreaza armonia? Oameni buni, nu fiti absurzi! Opriti mandria, opriti bogatia, rautatea, discriminarea! (totusi nu tolerez casatoriile intre homosexuali) dar promovati smerenia si iubirea, respectul, armonia! Va invit sa vizualizati filmul “Agora”, sa obtineti o alta viziune asupra crestinismului, fata de cea cu care am fost obisnuiti.
@Adelina:
Ce nu a fost, totusi, clar, in explicatiile din articol? Aici e vorba despre o minima coerenta spirituala, nici macar nu e vorba doar despre respect al canoanelor si al traditiei (care, oricum, nu sunt scopuri in sine, ci sunt mijloace pentru scopul ultim, mantuirea, indumnezeirea omului). Daca vrem sa fim realmente fideli scopului propus de Biserica, anume mantuirea, atunci se cuvine sa ii urmam randuielile. Asa cum orice alt scop propus de orice alta institutie nu poate fi atins dupa cum ni se pare ca e bine, ci dupa regulile acelei institutii. Daca vrem, in schimb, sa facem dupa voia noastra si dupa prioritatile noastre, atunci suntem liberi sa NU respectam randuielile Bisericii. Asadar, randuielile acestea nu sunt despre interdictii, ci despre libertate si prioritati.
Cat priveste filmul Agora, va sfatuim sa cititi mai degraba carti de istorie a crestinismului, pentru a vedea multimea de falsuri si mituri colportate in acea productie cinematografica.
@Adelina
1. Biserica Ortodoxă poate admite și binecuvânta căsătoria doar între membrii ei. Ce autoritate are ea asurpa celor de altă credință? Nici una. Deci nu poate oficia cununia unui eterodox. De aceea,
2. Orice ortodox care vrea să se căsătorească cu vreun eretic are de ales între Biserica sa și acea persoană. Pt că este evident că s-ar fi convertit la ortodoxie dacă ar fi vrut să-și ducă viața amândoi în credința cea dreaptă. Altfel înseamnă că face un compromis cu reaua credință.
Confuzia vine din faptul că nu înțelegem puterea credinței. Una este dreptatea omenească și alta cea din credință. Pe de altă parte, păcatele ortodocșilor nu întinează credința ci evidențiază lipsa lor de credință. Ispite sunt destule să călcăm în gropi, dar cine ține la (slăbiciunile) sufletul(ui) lui pe lumea asta îl va pierde pe cealaltă lume.
Dupa mine, nu e o problema simplu de transat. Adevarul este ca am vazut catolici casatoriti cu femei ortodoxe, unii dintre ei s-au botezat ortodox, iar copiii erau botezati ortodox in toate cazurile – ceea ce mi se pare totusi un castig.
Pe de alta parte, un ortodox care isi uneste destinul cu o persoana de alta credinta isi asuma o greutate care nu e asa usor de dus. De exemplu chiar mi se pare greu de conceput casatoria cu un necrestin, sau cu un ateu! Sunt oameni care se vor orienta in directii diferite, inhami la acelasi car doi boi care nu merg in aceeasi directie.
Prin urmare, e discutabil. Asa ca mie una, intr-o lume globalizata solutia BOR mi se pare rezonabila: se analizeaza de la caz la caz, in functie de circumstantele concrete, si cu titlu de exceptie. Nu e rau, e chiar pragmatic. Pt ca, repet, nu e putin lucru faptul ca este impusa conditia botezarii ortodoxe a copiilor! E o forma de raspandire a credintei noastre, si eu am vazut asta cu ochii mei.
CANONUL 72, Sfantul si Ecumenicul Sinod al saselea, Trula:
“Sa nu fie iertat barbatul dreptsalvitor a se impreuna cu femeie eretica, nici iarasi barbat eretic a se insoti cu femeie dreptslavitoare. Ci desi s-ar afla ceva de acest fel ca s-a facut de vreunul dintre toti, nunta sa se socoteasca neintarita si nelegiuita insotire sa se dezlege, ca nu trebuie cele neamestecate a se amesteca, nici oaia cu lupul a se impletici, si cu partea lui Hristos soarta pacatosilor. Iar de va calca cineva acestea de noi hotarate, sa se afuriseasca.
Iar daca unii inca in necredinta aflandu-se si inca nu sunt numarati in turma celor dreptslavitori, s-au insotit cu legiuita nunta intre sine-si, apoi, o parte adica binele alegandu-l, a alergat la lumina Adevarului, iar cealalta se tine inca de legatura ratacirii nealegand Dumnezeiestile Raze ale adevarului, sa nu se desparta, dupa Dumnezeiescul Apostol: ‘Ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si se sfinteste femeia necredincioasa prin barbatul credincios’ – I Corinteni 7,14 [Sinod 4, 14]”
Răspunsul 29 al lui Balsamon spune că unui dreptcredincios care a luat în căsătorie o persoană de altă credinţă sau eretică nu-i este îngăduit să se cuminece [împărtăşească] cu Dumnezeieştile Taine, dacă nu se va fi despărţit şi canonisit mai înainte.
Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Simeon al Tesalonicului (Răspunsul 47), adăugând că acesta să se împărtăşească doar la sfârşitul vieţii sale, după ce i s-a făcut maslu (şi dacă s-a pocăit), dar nici preotul să nu scoată vreo părticică pentru un atare ins şi nici prescurile lui şi nici liturghiile să nu le primească, fără numai lumânare şi tămâie şi uneori (adică nu totdeauna) să-i dea agheasmă şi anaforă – şi aceasta, ca să nu cadă în deznădejde – şi să-i poruncească să facă milostenii.
CANONUL 14, Sfantul si Ecumenicul al patrulea Sinod:
“Fiindca in oarecare eparhii s-au iertat anagnostilor si psaltilor a se insura, a hotarat Sfantul Sinod a nu fi iertat vreunul din acestia a lua muiere de alta religie.
Iar cei ce acum dintr-o insotire ca aceasta au facut copii, de au apucat a boteza pe cei nascuti dintr-insii de catre eretici, sa-i aduca pe ei la impartasirea Sobornicestii Biserici.
Iar de nu au apucat a-i boteza, sa nu poata a-i boteza de eretici, inca nici a-i impreuna prin nunta cu fata ereticeasca, sau evreiasca, sau elineasca. Fara numai cand ar fagadui ca se va muta la ortodoxa credinta, fata ceea ce s-a impreunat cu cel ortodox.
Iar daca cineva ar calca hotararea aceasta a sfantului Sinod, sa se supuna cononicestii certari. [Apostol 26; Sinod 6, 6, 72; Laodiceea 10, 31; Cartagina 19, 29, 33]”
CANONUL 10, Sfantul si localnicul Sinod din Laodiceea:
“Nu se cuvine ca cei ai Bisericii cu nebagare de seama sa impreuneze spre impartasirea nuntii pe fiii lor cu eretici. [Sinod 4, 14]”
Canonul 31, Sfantul si localnicul Sinod Laodiceea:
“Nu se cade a se incuscri cu nici un eretic, ori a da fii sau fiice, ci mai ales a lua de s-ar fagadui a se face ortodocsi.”
In conformitate cu dispozitia Articolului 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane – in vigoare – “clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi.
Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie. Preotii care se vor abate de la aceste norme, conchide dispozitia regulamentara, se vor pedepsi cu canonisire la sfanta manastire, pana la transferare, afara de cazul cand a avut dezlegarea Chiriarhului.
Din punctul meu de vedere, razboiul impotriva singurei Biserici a lui Dumnezeu, Ortodoxia, se duce in aceasta privinta prin manipularea intentionata a termenilor casatorie si cununie(nunta).
Oricine, de orice religie se poate casatori la primarie.
Dar cununia (nunta) este o Sfanta Taina a Bisericii Ortodoxe si nu trebuie confundata cu dreptul civil al casatoriei la primarie.
Nu-mi amintesc cu siguranta, dar parca Sfantul Luca al Crimeii spunea ca a invatat sa se roage de la tatal sau care era catolic, pentru ca mama sa, ortodoxa nu obisnuia sa mearga la Biserica deoarece se smintise de niste preoti. Dumnezeu stie soarta fiecaruia…
Maria,
Au instinct copiii, dar cristelnita nu este bazin de inot.