PROFIT DIN MOARTE. Sinistra mafie a DEZINFECTANTILOR DILUATI, doar o parte dintr-o retea uriasa, ocolita “strategic” de DNA si SRI. Medicul Cirstoveanu de la Marie Curie: “FACETI TESTE SI LA MEDICAMENTE! STIU MEDICAMENTE GENERICE CARE NU-SI FAC EFECTUL”!
- Dialog cu ”tatăl copiilor”, doctorul Cîrstoveanu de la Marie Curie: ”Nu-mi revin! Aș fi salvat mai mulți copii”.
- Cele doar 5% probe neconforme sînt o minciună pentru care ministrul Cadariu a plătit cu postul.
- Primite azi la ora 15:30, rezultatele i-au șocat pe cei de la Guvern, care au decis să le facă rapid publice.
- E de înțeles sentimentul de blam pe care îl resimt medicii din România, dar e de înțeles și că pacienții îi întreabă: cum de n-ați observat?
Din 140 de epidemiologi, 350 de directori de spitale și zeci de mii de medici niciunul nu a văzut nimic?!
Testele Guvernului confirmă fiecare afirmație a surselor Gazetei!
Înghesuit de întrebările dure ale presei, secretarul de stat Strîmbu a scăpat un răspuns antologic: ”Chirurgii își pun două mănuși”.
”Practic, prin ancheta presei s-a blocat o explozie care putea reprezenta desfiinţarea unui întreg sistem medical românesc”, spune chirurgul Gheorghe Burnei, de la spitalul de copii Marie Curie din București.
Dialog cu doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie. Unul dintre cei mai apreciați medici de copii din țară.
E șocat. Are nevoie de cîteva secunde.
– Domnule doctor, 10 produse Hexi din 10 neconforme, asta a anunțat Guvernul.
– Sînt șocat. Mă simt batjocorit. Noi îi spălam pe copii din cap pînă în picioare cu aceste substanțe. Acum îmi dau seama. Mi-au pus alcool cu parfum în substanțe! Este incredibil!
– Aveți…
– Și mă gîndesc la un singur lucru. Aș fi salvat mai mulți copii. Mult mai mulți! Nu-mi vine să cred. Acum înțeleg. Știți, la noi la ATI vin copii colonizați și cu două, trei bacterii. Am fost la analize cu ei în Germania și mi-au spus că nu au văzut asemenea bacterii.
-Dacă…
-Sîntem tratați ca niște gunoaie! Este incredibil. Aș fi salvat mai mulți copii. Cei care ne conduc nu dau nici un ban pe noi! Așa îmi explic de ce ei fug și se operează numai în străinătate. Probabil că ei știu ceva.
-…
-Faceți, vă rog, teste și la medicamente! Știu medicamente generice al căror import e protejat de politicieni care nu-și fac efectul. Deloc nu au efect! Sînt convins că vorbim despre același lucru! Mor oamenii din această cauză.
Cu două ore înaintea acestui dialog.
Utopia controlului de sanitație ordonat de ministrul Cadariu-Achimaș, în care doar 5% dintre probe ieșiseră neconforme, s-a prăbușit ca un avion de hîrtie!
Sala de conferință de presă de la Palatul Victoria s-a umplut brusc de buletine de analize. Sînt de la spitalele bucureștene Urgență „Floreasca”, Urgență Municipal, Marius Nasta și Parhon.
„Toate cele 14 buletine de analize ale produselor Hexi Pharma sînt neconforme”, spune Victor Eugen Strîmbu. În sală se așterne un moment de neînțelegere. Cum toate? „Toate”, răspunde Strîmbu, care e medic chirurg și-i ține locul ministrului Achimaș.
Pentru Suprasept (Hexio-Sept) se confirmă că e diluat de 10 ori.
Thor (Hexio-Sept AF) este dilluat de 3 ori. Aceste analize confirmă exact rețetele de fabricație publicate în prima zi a investigației Gazetei Sporturilor.
Și alte produse sînt în aceeași situație. În cazul Hexio Skin, prima substanță activă este în regulă, dar produsul nu are, pur și simplu, a doua substanță activă: 2 Propanol. Pe etichetă scrie 25% și în produs s-a găsit mai puțin de 0,01%! El este un dezinfectant igienic chirurgical.
Ne uităm pe hîrtii. De fapt sînt 14 analize, dar doar 10 produse.
Dan Suciu, purtătorul de cuvînt al Guvernului, se luptă cu întrebările. E una dintre acele zile în care să rostești adevărul te costă.
Dar e mai bine așa.
Între 3 și 2.500de ori este diluarea constatată de Guvern la produsele Hexi Pharma
Eroarea lui Achimaș-Cadariu
Până azi, statul a evitat la scară mare adevărul în problema dezinfectanților din spitale. Ultimul pe listă, mai puțin responsabil decât predecesorii săi, dar complet neinspirat și angajat în a coafa adevărul, a fost ministrul Achimaș – Cadariu.
El a amânat să obțină o fotografie rapidă și ferm conturată a situației antisepticelor.
În schimb, Cioloș a făcut-o, cu toate riscurile de imagine.
Raționamentul ministrului Cadariu a fost: dacă vom dramatiza ceea ce poate fi, într-adevăr, o situație serioasă, pacienții se vor abține să mai vină în spitale chiar și atunci când au mare nevoie.
Dar această logică pierde din vedere esența problemei.Important nu e doar să afle pacienții, ci și medicii care, dacă nu știu adevărul spitalelor în care lucrează, nu pot învăța din greșeli. „Nu poți înțelege ceea ce ascunzi”, își începea un medic din Occident scrisoarea de recunoaștere către o familie care își pierduse copilul într-o intervenție chirurgicală greșită.
În plus, este dreptul pacientului să fie informat pentru ca să aibă opțiuni în cunoștință de cauză.
Întrebarea normală
Vreme de două săptămîni, Ministrul Cadariu și, de fapt, sistemul au pus întrebarea: „Ne permitem, financiar, legal și ca impact public, să investigăm în profunzime dezinfectanții?”.
Întrebarea corectă era: „Ne permitem să nu investigăm?!”.
„În sfârșit, un premier furios!”
Raționamentul apare într-o carte a lui Matthew Syed, un jurnalist sportiv și fost reprezentant pentru Marea Britanie în lotul olimpic de tenis de masă.
„Gândirea de tip cutie neagră” se numește volumul și e o pledoarie pentru ideea că învățarea din erori face diferența între sistemele care progresează și cele care stagnează.
Mișcarea fermă a premierului Cioloș, vorba unui cititor „în sfârșit văd un premier îndârjit, preocupat, furios și obosit”, arată că Guvernul a asumat totuși situația.
Dacian Cioloș a înțeles că morții infectați din spitale sunt ca un strigăt de adunare. Sînt morții de la Colectiv. Sînt morții și suferinzii pe care fiecare dintre noi îi cunoaștem. Toate aceste drame ne-au oferit impulsul de a înțelege cât de importantă e problema.
Trauma de a-ți recunoaște eroarea
Oamenii nu vor pleca nicăieri. Vor sta, de acum înainte, pe acest subiect și pe altele din sănătate.
Nu doar pacienții, dar și medicii și guvernanții au avut nevoie de aceste analize aruncate azi, cu groază, în sala de la Palatul Victoria.
Uneori, să recunoști diluarea unor dezinfectanți înseamnă să crești concentrația democrației.
„Pentru orice sistem medical din lume să fie deschis în fața erorilor este traumatic. Pentru că, în medicină, erorile nu se petrec neapărat când oamenii sunt neglijenți, ci mai ales când sunt pasionați, încordați sau grăbiți”, scrie Matthew Syed în cartea sa.
Cum au reacționat medicii
E de înțeles reticența medicilor români.
Și e de înțeles reacția lor din aceste zile, în care se îmbină mâhnirea, remușcarea, dar și sentimentul că sunt judecați, la vrac, în piața publică.
„În medicină, eșecul este stigmatizat. Iar cînd erorile sunt stigmatizate se dă naștere mușamalizării”, observă ziaristul britanic.
De aceea, deschiderea geamurilor și pătrunderea aerului situației reale face bine tuturor.
Primele victime
În chestiunea dezinfectanților este evident că medicii au greșit.
Întâi au fost victime, pentru că actul medical a fost subminat de insalubritatea ascunsă a saloanelor și instrumentarului. Mai apoi, s-au transformat în parte a problemei.
Nu vorbim doar despre directorii și administratorii sistemului. Ci și despre medicii practicanți!
N-au făcut legătura între infecții și dezinfectanți
Nimeni din acest corp profesional n-a studiat corelația dintre numărul de infecții nosocomiale și, mai ales, dintre forma agresivă a microoorganismelor din spitalele noastre și posibilitatea neconformității substanțelor dezinfectante.
Din 140 de epidemiologi, 350 de directori de spitale și zeci de mii de medici niciunul nu s-a gândit la această posibilitate! Și asta vreme de un deceniu.
O breaslă pentru care credința în știință este fundamentală n-a fost nici curioasă, nici deschisă și nici n-a acceptat chestionările din afara profesiei. Nu și-a pus întrebări și n-a admis întrebări.
Suprasept, unul dintre numele falsificate, e un biocid puternic, folosit ca înalt dezinfectant, în zonele de ATI, în sălile de operație și în cazul instrumentarului. E diluat de 10 ori!Efectul diluării lui este dezastruos pentru că se petrece chiar în zonele cu cel mai mare risc dintr-o unitate sanitară.
Iar momentul în care secretarul de stat Strîmbu a rostit replica ”Chirurgii își pun două mănuși”va intra în anecdotica tristă a momentului. ”Mai puneți-vă un palton în plus pe voi”, țineți minte?
La Suprasept, care acum se numește Hexio Sept, am făcut proba falsului încă de miercuri, 27 aprilie.
Falsificat este și Thor, care acum se numește Hexio Sept AF.
Luni, 25 aprilie, Gazeta publica în ziar rețeta secretă prin care Thor se producea în fabrica Hexi Pharma din Mogoșoaia în concentrație de 5%, nu de 15%, așa cum scrie pe etichetă.
A fost una dintre mostrele sigilate pe care le-am păstrat, în cazul în care autoritățile ar fi mers în continuare pe drumul amânării sau al mușamalizării. Dar acum nu mai e cazul. Astăzi, publicăm și noi rezultatul analizei pe Thor de la Icechim.
Rețeta diluată oferită de sursa din fabrică este exact ce a ieșit la analiză! Concentrația de Clorură de didecildimetil amoniu din Thor este de trei ori mai mică decât cea de pe etichetă. Și coincide cu ce a găsit și Guvernul.
Este lotul Hexio Sept AF nr. 0271 din ianuarie 2016.
Supraseptul diluat era din august 2015, Hexio Sept AF diluat este din ianuarie 2016!
Nu discutăm despre produse vechi, ele au fost fabricate diluat până în ultima clipă!
Mărturiile tardive
Mulți chirurgi se destăinuie acum, sub protecția anonimatului, afirmând că și-au dat seama că dezinfectanții sunt diluați pentru că nu aveau o formulă constantă în privința densității, culorii sau efectului pe care-l percepeau la utilizare.
În același timp, importatori și medici deopotrivă recunosc că în cazurile în care doctorii se tratau pe ei înșiși sau propriul cerc intim de cunoștințe, preferau să cumpere antiseptice direct de la firme.
„Hexi Pharma dilua în principal produsele tari, unde substanța activă era mai multă, 12% sau 15%, pentru că din această diluare făcea bani. Dar sunt exact substanțele folosite în sălile de operație sau saloanele ATI!”Sursă a Gazetei
Parchetul va avea un dosar uriaș, sînt semne că se bagă și DNA
E la fel de adevărat că nici noi, presa și publicul, nu ajutăm procesul de învățare din erori. Pentru că, de regulă, căutăm țapi ispășitori.
În cazul dezinfectanților, după zbuciumul unei întregi societăți, lucrurile încep să se lămurească.
Există palierul culpei legale.
Aici intră, evident, nu doar reprezentanții firmei, sau firmelor, vom vedea câte sunt care au pe piață produse neconforme. Guvernul a promis că va face analiza tuturor produselor de pe piață. ”Nu contează costurile”, a punctat, corect, secretarul de stat.
Tot aici intră și responsabilii din sistemul sanitar.
Dar actele de acuzare nu sunt alcătuite de o imensă curte de juri, ci de către procurori. DNA discută zilnic cu Parchetul General. ”Koveși nu vrea să dea sentimentul că ar confisca necolegial ancheta, dar ambele părți sînt convinse că e nevoie de o muncă enormă, așa că e posibil ca partea de corupție să ajungă la DNA”, spune o sursă judiciară pentru Gazetă.
Iar verdictul îl dau, la final, judecătorii.
Totul însă se va derula sub atenția societății, apropo de ideea că sistemele trebuie lăsate să lucreze în liniște că ne deservesc de la sine. Nu, nu o fac niciodată intrinsec, ci doar în relație cu semenii lor!
Cum să nu mai stigmatizăm?
Pe celălalt plan, cel de refacere a sistemului sanitar, e nevoie de o conversație națională civilizată, fermă și fără stigmatizarea erorilor.
În sistemele deschise, care-și asumă greșelile, rata de însușire a lecțiilor este rapidă, după cum spune tot Syed.
În medicină, rata de însușire este dureros de lentă.
Analizele au durat două săptămâni, în loc de două zile!
Matthew Syed oferă un exemplu istoric.
În 1601, un marinar britanic a introdus sucul de lamâie împotriva scorbutului, într-o călătorie spre Indii.
Pe nava sa, oamenii au supraviețuit, în timp ce pe celelalte corăbii jumătate de echipaj a murit.
Dar a fost nevoie de 194 de ani până când marina regală a introdus elemente de dietă pe navele sale.
În cazul dezinfectanților, în loc de două zile, cât durează analizele, Ministerul Sănătății a obținut rezultatele de concentrație în două săptămâni. Și nu le-ar fi avut nici acum dacă Achimaș-Cadariu, „un om din sistem” după propria caracterizare, ar fi rămas în funcție.
„În sistemele medicale din toată lumea cultura este mai degrabă una a blamării și a ierarhiei”, scrie un alt cercetător.
A fost excelent când Raed Arafat a venit, după „Colectiv”, cu ideea raportului „Lecții învățate”.
Dar asta s-a întîmplat pe zona de intervenție de urgență.
Tot în 6 luni sistemul medical n-a creat nici măcar acel protocol național pentru mari arși despre care au vorbit chiar medicii.
De azi însă, s-a deschis cutia neagră. Hexi își cere scuze: ”In urma rezultatelor anuntate astazi, Hexi Pharma isi cere scuze, public, atat medicilor si personalului medical cat si tuturor persoanelor care au fost sau ar fi putut fi afectate de aceste neconformitati”.
”A fost un act de crasă inconştienţă din partea unor oameni avizi după câştiguri. Datorită investigaţiei ziarului, am evitat apariţia unei explozii care putea reprezenta desfiinţarea unui întreg sistem medical românesc”, spune Gheorghe Burnei, chirurg la Spitalul Marie Curie din București.
Ei spală copii din cap pînă în picioare cu unul dintre produse.
Medicamentele generice cu care ne tratăm au zero eficacitate, declară doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, într-un interviu pentru Republica. Mai mult, o parte dintre pacienții pe care îi tratează în secția pe care o conduce vin din spitale și maternități din țară deja colonizați cu 2-3 tipuri de bacterii extrem de rezistente la tratament. „Suntem atât de obișnuiți cu aceste lucruri… Este o obișnuință a noastră foarte tristă, înțelegeți? Practic nu ar trebui să existe așa ceva. Este un lucru pe care îl acceptăm cu toții, luptăm împotriva lui, dar parcă nu se mai termină”, spune respectatul medic. La câteva ore de la anunțarea rezultatelor primelor teste oficiale realizate de Guvern asupra produselor biocide Hexi Pharma, medicul Cîrstoveanu susține că dezinfectanții diluați sunt doar o verigă dintr-un sistem complex, și că totul trebuie privit în ansamblu: „OK, o să ne spălăm pe mâini, o să reducem infecțiile, o să avem cu ce să ne spălăm, dar – dacă nu rezolvăm lucrurile global – nu atingem problema”.
– „Faceți, vă rog, teste și la medicamente! Știu medicamente generice al căror import e protejat de politicieni care nu-și fac efectul”. Asta i-ați spus, domnule doctor, jurnalistului Cătălin Tolontan, într-un interviu. De ce e nevoie de astfel de teste?
-Știți că a fost o politică: folosiți generice. Ni s-a spus la nivel de președinte: generice în spitale. L-am auzit personal. Am luat generice. Nu funcționează.
– Puteți numi astfel de medicamente la care ați observat că nu mai au efect?
-Cefalosporinele, de exemplu. Niciun efect. Toate cefalosporinele generice – niciun efect.
– Pentru ce sunt folosite aceste cefalosporine, domnule doctor?
-Pentru infecții
– De când ați observat că aceste cefalosporine nu sunt eficace?
-A fost o politică națională foarte serioasă de introducere a genericelor. Noi am spus OK, bun, dar în timp s-a demonstrat că nu au efect
– A fost o observație individuală sau…?
-Noi, toți medicii, am remarcat lucrul acesta.
– Toți medicii de la Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie sau din toată țara?
-În Occident, dacă ai o septicemie la un nou-născut, știți cu ce se începe tratamentul? Cu ampicilină plus gentamicină. Poți să faci lucrul acesta în România: ampicilină plus gentamicină? Se știe că ampicilina nu are niciun efect, Ceftriaxona acesta, care este produs în România, nu are niciun efect; un fel de placebo pentru noi.
– Ați amintit despre anumiți politicieni care protejează importurile de medicamente. În ce fel, cum s-ar putea realiza această protecție?
-L-am auzit pe președintele țării spunând lucrul acesta. Președintele țării a spus: Trebuie introduse genericele. M-am blocat. Sigur că introduci genericele dacă sunt identice. Bravo, am spus, faceți în România! Dar am văzut că este dezastru. Am zis: OK, politică națională. Faceți în România! Dar uite ce am făcut.
– Să ne întoarcem la rezultatele testelor, la valorile dezinfectanților diluați. Diluați de trei ori sau de 2.500 de ori, potrivit rezultatelor Guvernului
-Am auzit că cel puțin 10 produse sunt neconforme. Știți ce discutam astăzi cu șeful meu? Să ne uităm spre o firmă nemțească, că poate ăștia sunt mai serioși. Asta căutam acum pe net – o firmă nemțească care să îmi vândă aceleași produse. Vă dați seama cum mă simt eu acum, ca doctor, când tot ce este pe piață e fără eficiență sau placebo? În ce lume suntem noi? Vin reprezentanții medicali să ne vândă produsele și ei știu ce este acolo?
– De la debutul acestui scandal – cu produsele Hexi – a mai venit vreun reprezentant al companiei spre secția dumneavoastră sau spre alte secții din spital?
-Nu, nu, nu. La Hexi găsisem singurul produs care conținea clorhexidină. Eu voiam Clorhexidină 2%, pentru că cu clorhexidină 2% pot spăla tegumentele pacientului pentru a-l pregăti pentru operație, pentru a-l steriliza, pentru a nu-l contamina în cursul intervențiilor chirurgicale sau manevrelor și am vrut acest produs, Clorhexin pentru că conținea Clorhexidină – din nefericire doar 0,5%. Noi am cerut să ne fabrice 2%, pentru că așa prevăd toate protocoalele la dezinfecția tegumentelor. Nu am putut să obținem decât 0,5% amestecat cu alcool. Alcool. Alcoolul nu este bun pentru tegumente. Se poate absorbi prin tegumente, dar am spus: OK, este un produs care a adus rezultate. Noi am scăzut rata infecțiilor pentru că de multe ori verificam ce rămâne pe tegumente – sută la sută, sunt convins – dar nu știu dacă analizele pe care le-am făcut aici sunt cele mai veridice. Pentru că din Germania obțineam alte analize, de multe ori.
– Spuneți că unii dintre copiii aflați în secția de Terapie intensivă nou-născuți vin deja colonizați cu două-trei bacterii. Puteți face o hartă a zonelor din care provin cei mai mulți pacienți cu astfel de bacterii?
-Evident că știu, dar ar fi nedrept să numesc „Ăla are așa, ăla are așa”. Practic, de oriunde, orice poate să vină. Pentru că asta este politica națională. Când ai trei antibiotice pentru microbi gram-negativi, când ai una – două antifungice, când cel mai bun antifungic lipsește de piața românească, când pentru gram-pozitiv nu ai cel mai banal medicament și ai doar medicamentele de vârf de gamă, vă dați seama ce rezistențe foarte serioase poți să creezi? Și ce mortalități la cazuri neașteptate poți să ai?
– Când primiți din țară un copil cu astfel de bacterii, ce faceți ca să îi protejați pe ceilalți, aflați deja în Secție?
-Datorită acestui lucru am spus că fiecare pacient trebuie să fie în camera individuală, fiecare trebuie să fie în ambientul lui. Și imediat când vine un pacient nou, indiferent în ce stare se află, se analizează – se iau trei patru probe: rectal, axilar, nazo faringian, căutăm microbii cu care e colonizat și dacă avem suspiciunea că este și o infecție sistemică evidentă aspirăm traheea, îl căutăm în trahee, îi căutăm microbii în sânge.
Sunt analize extrem de costisitoare pentru noi, ca secție și pentru noi, ca spital. După ce facem aceste analize, pacientul este spălat instantaneu, cu soluțiile pe care le avem la dispoziție. Din nefericire, afectate. Și apoi se spală în fiecare zi. Pe lângă faptul că la fiecare atingere a pacientului te speli pe mâini și e o mică probabilitate de a pleca dintr-o cameră în alta fără să te speli pe mâini atunci când te apropii de pacient. După ce se întâmplă toate astea, dacă avem suspiciune primește antibiotic profilactic. Asta este ceea ce se întâmplă în fiecare zi – spălat, antibiotice profilactic, screening pentru microbi. Extrem, extrem de costisitor.
– Se întâmplă să îi anunțați pe colegii dumneavoastră, medici în spitalele din care provin micii pacienți, și să le spuneți ce ați identificat la fiecare?
-Da. Uneori mai avem discuții, pentru fiecare coleg mai are interese să își urmărească pacienții. Discutăm despre cazuri, sigur că da.
– Dar le spuneți că ați găsit pe copilul X trei bacterii? O discuție de tipul: Ai grijă ce ai în secție, ai grijă ce ai în maternitate.
-Vă spun: suntem atât de obișnuiți cu aceste lucruri.. Este o obișnuință a noastră foarte tristă, înțelegeți? Practic nu ar trebui să existe așa ceva. Este un lucru pe care îl acceptăm cu toții, luptăm împotriva lui, dar parcă nu se mai termină.
– Nu vreți să vorbiți despre spitalele din care provin copii cu diferite tipuri de bacterii, dar putem identifica bacterii specifice anumitor zone geografice?
-Sigur există paternuri frecvente, dar vă spun sigur: de oriunde poate să fie orice. Ăsta este lucrul pe care trebuie să îl știm: de oriunde poate fi orice.
– Domnule doctor, iese Hexi de pe piață, posibil. Vine altcineva. Credeți că îi va lua locul? Că va pune pe piață și va vinde tot niște produse diluate?
-Am văzut pe internet că sunt cel puțin zece produse neconforme pe piața. Asta este tragic pentru noi, vă dați seama. Adică, pleci de la unul, te duci la altul. Și ești cam din lac în puț. Am plecat de aici pentru că nu sunt conforme, și te duci la altul și ce să vezi?
Ce vorbim noi? Ce respect față de spitale, ce respect față de pacient, față de propria-ți viață? Într-o zi poți fi tu pacientul, poți fi tu experimentul acestor politici.
Nu sunt omul care să aprecieze ce se întâmplă dacă în locul unui om vine altul, dar cred că aici trebuie să fie o rigurozitate extrem de serioasă la nivel de minister. Probabil că nici dânșii nu s-au așteptat să existe așa ceva. Cum poți să te gândești că pui pe piață astel de lucruri? E ca un laborator, practic, ceea ce se întâmplă: Hai să vedem cum este cu 5% în loc de 10%. Este absolut un laborator.
– Ce soluție imediată vedeți pentru siguranța copiilor, pentru siguranța pacienților aflați acum într-o secție a unui spital din România?
-Trebuie să înțelegem un lucru: că există o politică a secției, o politică de spital și o politică națională. Politica secției, fără politica de spital, e hopeless. Politică de spital, fără politică națională, este hopeless.Scriați mai demult, după o discuție cu Alex Popa, de la Inima Copiilor (n.r. asociația care a construit, cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, secția de Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie), că politica secției înseamnă infrastructură. Vorbim de climă – cum să ai calorifere în blocul operator sau într-o reanimare? Uitați-vă la ce se renovează astăzi. Cum să nu pui filtre H14 sau schimburi de aer? Cum să nu îți protejezi personalul? Cum să nu ai săli de operație cu flux laminar în ziua de astăzi? Cum să speli pe jos cu un mop, pe care îl miști din baie pe hol și în sala de reanimare sau de bloc operator? Trebuie să speli pe jos cu o lavetă, o arunci la spălat, altă lavetă în altă cameră, și altă lavetă. Apoi, cu ce te speli pe mâini? Este estențial să ai chiuvetă individuală, să aibă jumătate de metru, să aibă baterii touchless și calitatea dezinfectantului..Dacă eu vreau clorhexidină, asta mă interesează să am. Dacă vreau să am săpun de betadină, asta mă interesează. Sigur că am riscuri mari dacă ele sunt afectate din punct de vedere al calității.
Spuneam că ne spălăm pacienții – și facem lucrul acesta -, dar dacă spăl cu ceva toxic pentru pacient, poate că are eficiență. Dar dacă îl spăl pentru o perioadă mai lungă, afectez rezistențe, creez tot felul de mutanți bacterieni.
Dacă vorbim de o politică de antibioterapie – de patru ani vorbim să aducem cel mai banal antibiotic pentru profilaxia neurochirurgie și chirurgie cardiacă. Nu avem pe țară cefalosporină de generația 1 de uz intravenos. Și facem profilaxia în chirurgie cardiacă și neurochirurgie cu antibiotice de înalt nivel. Practic creăm rezistențe extrem de serioase. Dăm acolo unde nu trebuie și atunci când trebuie nu mai avem ce da.
Vreau un atifungic extrem de banal, care costă 30 de euro în Occident. Nu pot să îl am. Nu pot să îl am, pentru că nu vine nicio firmă pe piață. De ce? În SUA, în Austria, în Franța este și eu nu îl am aici. Este o problemă foarte serioasă: de ce să îl am pe ăla care costă 500 de euro și crează mari probleme dacă îl folosesc toată ziua doar pe el? Nu vă concentrați doar pe dezinfectanți. Secțiile care nu au personal medical au cele mai multe infecții medicale. Infecțiile nosocomiale variază între 3 și 40%. Unde nu ai personal medical te duci la 30% – 40% – 50%. Unde ai personal, unde ai consumabile, unde ai antibiotice și unde te speli pe mâini cu ce trebuie, unde ai infrastructură și politici de spital și națională, poți să te aștepți la valori mici. Noi am avut între 6 și 12%. Mortalitatea este încă legată de infecții nosocomiale.
Dar ce se întâmplă dacă ai o politică bună într-o secție și nu ai o politică bună în secția alăturată sau în blocul operator? Sau invers. Păi ai o contaminare încrucișată. Aici e bine, dincolo e complicat. Și dacă în spitalul tău este bine, dar pleacă în altă parte și are probleme acolo, ce se întâmplă?
Este mult mai complicat – e nevoie de politică de secție, politică de spital, politică națională Totul trebuie privit în ansamblu: nu doar dezinfectanții. OK, o să ne spălăm pe mâini, o să reducem infecțiile, o să avem cu ce să ne spălăm, dar – dacă nu rezolvăm lucrurile global – nu atingem problema.
- Striblea.ro: Hexi|Eu nu vreau să-i iertăm niciodată
La patru zile după operația pe care am avut-o în urmă cu câțiva ani, am început să fac febră. Mi-a rămas cu totul în minte pentru că țin minte debutul violent. În salon era mai tot timpul cald și eu m-am trezit la amiază tremurând cumplit.
Mi-au pus două pături și am tremurat așa până când mi-au dat perfuzii. S-a repetat, apoi cu febră mare. Au curs zeci de ape de pe mine. Mă schimbau de trei-patru ori în două ore. Nu puteam să o fac singur, partea stângă a corpului nu mă ajuta. Alternam între friguri și călduri. ”O răceală”, am gândit tot timpul.
M-au verificat ORL-iști, pneumologi și nimănui nu-i era clar pe unde/ce era exact. Patru zile a durat toată povestea. Eram speriat cumplit. Nu pentru că mă băteam cu un microb, ci pentru că microbul mă împiedica să mă mișc, să fac exerciții cu mâna și piciorul care erau afectate.
Nu știu cum mi-am revenit. Nu știu ce-a fost. Știu când mi-am revenit. Alina vorbea la telefon cu o colegă de-a mea. Nu-și dădea seama că difuzorul telefonului era dat tare. ”Alina, dacă în patru zile nu i-a trecut febra, trebuie să te gândești la altceva.” Acel altceva îl voi fi auzit ceva mai târziu printre asistente, șoptit la ureche: ”ați luat ceva de la noi.”
În momentul acela, mi-am spus în cap că ”eu nu o să mă dau bătut aici.” și am hotărât că nu mai fac febră. Mi s-a spus mai târziu că doctorii mi-au dat antibiotice de cal. Operația era reușită, eu mă prezentam bine și toată lumea era îngrozită pentru că totul era zădărnicit de un nenorocit de microb.
A fost o infecție din spital? A fost ceva ce am luat de la un vizitator? Greu de spus. Și nici nu mai vreau să știu. Scriu rândurile astea pentru că azi, după ce am aflat că dezinfectarea spitalelor se face cu apă, îmi dau seama că am trecut prin urechile acului.
Eu am scăpat.
Sute de alți oameni au trecut însă prin asta. Doi dintre prietenii mei duc microbul cu ei în continuare. Au viața amară pentru că undeva, cineva a mințit și a furat. Au mințit și au furat de ani buni, Au plătit șpăgi și au avut parte de protecție.
Nu știu cum dorm noaptea acești oameni. Nu știu de ce dorm noaptea acasă. Nu știu cum ar putea să-i ierte cineva vreodată. Eu, nu.
- Kishinov/ George Damian: Bă! Voi chiar vreți să punem mâna pe topoare?!?
E o frază la Marin Preda care m-a obsedat o vreme. Deci se găsesc niște idioți să-l bage în comă pe Dumitru lui Nae, prietenul lui Moromete, și în timp ce ăla trăgea să moară pe prispă, băieții lui se uitau la el împietriți. Și Marin Preda zice de băieți că erau flăcăiandrii de 15-16 ani, nici așa de mici cât să plângă văzându-și tatăl murind, nici așa de mari cât să pună mâna pe topoare și să meargă să-și facă dreptate. Și am citit scena asta când eram și eu flăcăiandru și mă întrebam ce aș fi făcut eu în caz că.
Și lucrurile se limpezesc de la sine în cazuri precum cel cu dezinfectanții diluați din spitale. Șmecherii ăștia ne lasă fără soluții. Adică eu sunt aprig susținător al legalității, știu toate poveștile cu legea Talionului și evoluția sistemelor legale, chiar am fost la școală. Dar s-a depășit o limită.
Adică Achimaș Cadariu al Todiriței sau cum îl cheamă pe ăla de-a fost mazilit de la minister, deci ăla ar trebui să moară cumva. Nu am zis nimic până acum de scandalul dezinfectanților, am așteptat. Dar acum au apărut dovezile că într-adevăr în spitalele din România dezinfectarea se făcea cu apă plată. Și jivina aia care a fost ministru a mințit. Există două variante: a mințit pentru că este prost sau pentru că este ticălos. Pentru mine nu are scuză.
Nu prea povestesc aici chestii personale, dar în urmă cu ceva ani mi s-a îmbolnăvit copilul grav de la o infecție intraspitalicească. Chiar de două ori. Și am așa, o poftă să belesc de piele pe cineva. Când s-a întâmplat a doua oară era s-o mierlesc și eu, că eram cu mintea în dude la volan și am ratat la milimetru o săritură cu mașina în Dâmbovița. Deci nu mă puteam gândi la altceva decât că s-a îmbolnăvit copilul în spital, adică acolo unde ar trebui să se vindece și nu mai vedeam decât perfuziile. Nu mă părăsește amintirea asta și chiar am poftă să belesc pe careva, adică medieval, cum scrie în cronicile brașovene că se făcea treaba asta, cu pielea unsă cu ulei și oțet și încălzită la flacără, să se desprindă mai ușor, în fâșii late de-o palmă, să-mi fac de un chimir. Cam așa l-aș beli pe Achimaș Cadariu sau cum îl cheamă pe meseriașul ăsta. Că nici până în ziua de azi nu știm de ce au murit copii ăia din Argeș în urmă cu câteva luni și nu există nici un vinovat. Iar Achimaș Cadariu ne explica niște chestii cu brânzică.
Și m-ați putea întreba: de ce vrei frate să-l belești pe Achimaș? De ce să nu-l belești pe nenorocitul ăla cu firma care vinea apă plată pe post de dezinfectant? Vă răspund: pentru că Achimaș e doctor în medicină la bază, ginecolog chiar, adică a scos copii din ghioace, a văzut cum începe o viață, a jurat să apere viața și a ajuns un jegos care îi apără pe negustorii ce fac profit din moartea noastră. Că asta a făcut Achimaș, a încercat să acopere căcatul. Pe nenorocitul ăla de negustor îl înțeleg, și-a vândut sufletul lui Mamona și se închină la galbeni. Dă-l dracului, ăla ajunge în iad, și-a vândut sufletul, ars pe rug ar fi de ajuns. Dar Achimaș a jurat ca medic să ne apere și a mai jurat și ca ministru același lucru. De-asta aș vrea să-l belesc medieval, cu mâna mea. Că a încheiat un contract cu noi și am avut încredere în el, iar el ne-a vândut ca pe vite.
Când o să aud vreun idiot că spune ”vrem spitale nu catedrale” o să-i bag mâna-n beregăți. Pentru că în anul 2015 domeniul sănătății în România a avut un buget de aproape 8 miliarde de euro. Știți cât înseamnă asta? Produsul intern brut al Republicii Moldova a fost în 2015 de 6,4 miliarde dolari. Ministrul Sănătății din România are în pix mult mai mulți bani decât produce toată Republica Moldova. Și se fură ca la balamuc în domeniul sănătății. Adică șpaga la doctor este o glumă. Schema cu apă plată în loc de dezinfectanți în spitale este doar o schemă. Sunt multe altele. Chiar ajunge cuțitul la os și nu se mai poate.
- Voxpublica/ Costi Rogozanu: Scurte: loviluția lui Guran, unii n-au acces nici la bacterii, Piedone, DNA
Din astea pentru care nu e nevoie de multe rînduri:
DNA şi bacteriile. Kovesi a declarat zilele trecute că şi ea a tras semnale de alarmă în legătură cu corupţia de sănătate. Unde? Cum? A scris editoriale pe reţeaua internă? Au fost unele cazuri descoperite de DNA acum vreo șapte ani, ok. Dar, în bunul stil DNA e mereu vizat funcționarul, doctorul. Că așa e legea, spun ei. Că așa aveți creierele setate, le spun eu: omul de afaceri are voie să încerce să omoare, fure, orice pentru bani – iar statul care nu-i oprește e mereu vinovat. Sigur e vinovat tocmai pentru că a ajuns tot un soi de SRL care ia rente.
Dar cum poți să vezi un caz de business de un cinism incredibil și să nu-ți pui întrebări în legătură cu felul în care se fac afaceri în lumea noastră azi în general, și în declinarea periferică numită România.
Îmi amintesc de un dosar cu rețete false în Sibiu, canceroși exploatați pentru bani. Patronul s-a sinucis după ce și-au formulat procurorii acuzarea (n-au fost DNA, de altfel ar trebui să ne concentrăm sprijinul public mai mult spre procuraturi tradiționale care au mai multe șanse să lovească cum trebuie un caz). Aș zice că a scăpat ieftin. Și nu e singurul care a făcut bani din moarte. A luat DNA vreunul? Ați văzut vreo grabă la patronul firmei Hexi așa cum a fost graba DNA-ului pentru numărarea semnăturilor la Piedone sau Vanghelie (le-au verificat pe-ale tuturor candidaților de la partide mari?). Asta cu semnăturile e una dintre cele mai pe față intervenții politice ale DNA, apropo. N-am nici un respect pentru piedonevanghelie, dar văd că tot PNL îi pupă în fund.
Loviluția lui Guran.
Moise Guran a luat-o razna complet. A trecut la antidemocrație pe față. Pentru el Hexi înseamnă că trebuie să dizolvăm parlamentul. Nu, Moise, o revoluție ar fi să mai facem și presă pentru angajați nu doar să pupăm investiții și investitori în fund toată ziua. Patronii din țara asta sînt cei care au luat-o razna. Și statul e slăbit constant cu complicitatea unei prese servile probusiness. Despre asta e vorba, nu avem spațiu public proangajați, procontrol al capitalului. În capul vostru, orice s-ar întîmpla sînt două soluții: noi și patronii noștri cu privilegiile, sărăcanii cu munca. Derapajul a început acum mult timp. În momentul ăsta însă, Guran a depășit toate limitele propagandei anti-parlamentare și intervenției în forță capitalist-nedemocratice. De-alde ăștia creează prin Estul Europei noul extremism cică apolitic, dar de fapt mereu cu un scop, susținerea banului, cu pretextul că se susțin ”bunii platnici”.
Deci, revoltele de stradă la care visează Guran sînt fix diversiunile clasice: o clasă de afaceriști (locali și multinaționali) fac bani din sărăcie cu ceva coerciție și cu rețete mai riscante, ca pentru sărăcani (rețete deformate de la carbogazoase și pastă de dinți, pînă la dezinfectanți, vorba unui comentator pe fb) și noi urlăm împotriva unor bieți lobbyști și comisionari cum se mai găsesc prin parlament și Guvern. Dar îl avem pe sfîntul Cioloș, așa mai spune Guran. Ridicolridicol.
Dacă tot ne arde de presiuni, mai bine am pune presiune să facă teste pentru toate companiile din piață, pentru medicamente generice de care un medic se îndoia zilele astea etc.
Unii n-au acces la bacterii măcar
Uităm în tot scandalul cu dezinfectanții și alte chestii importante. Pe lîngă o bandă consolidată de afaceriști, elite medicale și politicieni care au dezintegrat sistemul, l-au priuvatizat fără să fie privatizat, se mai întîmplă totuși un miracol. Așa mizerabil cum o fi – eu am și experiențe directe sau relatări de la prima sursă destul de multe fericite – acest sistem funcționează. Adică poți intra praf în spital și poți ieși pus pe picioare.
În ultimul deceniu s-au ridicat noi generații de muncitori precari care n-au plătite toate taxele, care au fost bine frăgeziți tot de o piață a muncii ”flexibilă” pînă la ruperea coloanei. Plus alte milioane prea departe de orice spital ca să se mai trateze.
N-ar trebui să uităm că, pe lîngă dezvăluirile halucinante ale Gazetei, mai există o realitate halucinantă: că multe milioane de români nu mai au acces nici măcar la privilegiul de a lua o bacterie din vreun salon…
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.cotidianul.ro/la-fundeni-la-terapie-intensiva-a-mai-luat-6-virusi-si-bacterii-281114/
Pe 25 martie a.c. se stingea din viaţă prof.univ.dr. Mihai Coculescu, membru corespondent al Academiei Române, personalitate marcantă a şcolii româneşti de endocrinologie şi remarcabil clinician. Am primit pe adresa redacţiei o scrisoare de la soţia prof.univ.dr. Mihai Coculescu, Lucia Coculescu, pe care o prezentăm aşa cum ne-a fost trimisă.
Pe Certificatul de deces al lui Mihai, la cauza morţii, prima cauză înscrisă este “şoc septic sever”. S-a internat într-o vineri (12 februarie) la Fundeni. Marţi a venit rezultatul analizelor medicale: căpătase virusul AH1N1. Apoi la terapie intensivă 3 Fundeni a mai acumulat 6 viruşi şi bacterii. L-am transferat aproape forţat la Sanador, revoltată de ce indisciplină şi lipsă de îngrijire a personalului medical mediu am întâlnit. S-a stins cu mine şi Ilinca alături, în linişte, în 25 martie.
Concluzia servita e clara: singura “salvare” sta-n privatizare. Doctorii stiau, ministrii stiau, SRI-ul ii informase pe toti, inclusiv pe nea Nicu, Decebal si Burebista daca e nevoie, deci sistemul trebuie reformat. Trebuie sa vina privatii ca sa faca “ordine”. Sa facem revolutie! …
P.S. Oare mancarea, aerul, apa or fi conforme sau trebuie sa fim privatizati de tot?
@ej
Cum am aratat http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/05/07/scandalul-dezinfectantilor-sau-cum-a-ajuns-razboiul-sie-vs-sri-sa-se-desfasoare-pe-sanatatea-romaniei/
Totusi, cum spuneam si acolo, asta nu inseamna ca fondul scandalului este fals… Din nefericire, sistemele publice – sanitar, dar si educational – au fost devastate, ca intreaga tara, de altfel, de cei care ar fi trebuit sa se ocupe de “siguranta nationala”. Evident, sunt instrumentalizate, si da, vor exista efecte perverse, cum spune aici medicul Florin Chirculescu:
https://www.facebook.com/mirel.curea/posts/1011583322210186
Nu pare interesant cum într-un fel sau altul toate aspectele de viață ajung să urmeze modelului occidental-“civilizat” ?
Cei care au fabricat SUA și apoi au corupt-o și au transformat-o în creuzetul întunericului au știut exact ce vor să facă: șablonul pentru fiecare altă părticică de pe fața pământului, până tot va fi după șablonul demonic primit de la stăpânul lor.
Numai Domnul pune stavilă acestor lucruri și ne-a adus până în ziua de azi să putem vedea și auzi și înțelege. Dacă vrem.
Iulian Capsali: Anatomia morții
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1618034521856029&id=100009484907272&pnref=story
Pentru sufletul meu aici e lumina adevărului în acest eveniment: că ani și ani, de sute de mii de ori, Dumnezeu a păzit viața oamenilor, în timp ce profitorii le-au luat banii cu obrăznicie criminală lăsându-i în grija unor diluții și medicamente ucigașe.
Să cugetăm un pic ce s-ar întâmpla de azi pe mâine, dacă Domnul ne-ar lăsa în sfârșit pe mâna civilizației și și-ar retrage ajutorul Său și paza Sa.
Aici e pentru mine foarte vizibilă mila și iubirea Domnului pentru noi: că pășim bolnavi prin moartea din spitale spoită cu minciună și ne păzește Domnul să nu fim anihilați, fără să știm și fără să-I mulțumim, în timp ce noi ne încredem că ne păzesc metodele lumii… atât de civilizate…
Bun, dar eu asteptam niste NUME. Din nou regrete, filozofie etc., dar nu apare NUMELE. Si nu ma refer la culpa indirecta a medicilor si la cea generica a ‘sistemului’, ci la cea DIRECTA, INDIVIDUALA: NUME de la Hexi, NUME de la Minister sau alte institutii care se fac responsabile de inchiderea pietii (v. antifungicul ieftin si eficient pe care se plangea Cristoveanu ca nu il poti gasi pe piata romaneasca desi e prezent in toate spitalele europene) etc..
La fel ca si in cazul Colectiv – in loc sa fie urmarit pas cu pas firul rosu al faptelor pt a se identifica in concreto responsabilii so modul in care au actionat, totul aluneca usurel in lamentari sterile si culpabilizari filozofale… Pana cand, intr-o luna maxim doua, se va stinge si scanteia asta de adevar.
*Cîrstoveanu
Doroteea, de la cine aştepţi numele acelea ?
Sinistru suna si acum sase luni lozinca “Vrem spitale, nu catedrale!”, dar acum, cand Dumnezeu a permis dezvaluirea afacerilor cu moartea din spitalele noastre, parca suna si mai apasator.
“Give your life to Jesus!”, da. Sa fie oare o intamplare faptul ca scandalul dezinfectantilor a izbucnit in Saptamana Luminata? Ma indoiesc. Alternativa vietii cu care ne asteapta Hristos vs moartea ca alegere inconstienta a oamenilor.
Pai Lucian, le astept in prima faza de la jurnalismul de investigatie.
Acuma eu nu neg, e buna si filozofia moralizatoare pana la un punct – da, etichetele trebuie puse corect, pe borcanele corespunzatoare. Cu conditia insa sa nu ramanem impotmoliti in faza asta.
http://www.catavencii.ro/restul-e-invidie/
Mai exact: vreau sa spun ca mi s-ar fi parut mult mai interesante numele decat lamentarile.Sunt deja vreo 2 saptamani de cand a izbucnit scandalul asta (cred…). Era demult timpul sa aflam o groaza de date concrete. Nu trebuie sa te cheme Sh. Holmes ca sa identifici potecuta cu caramizi galbene: patronul Hexi, firmele distribuitoare, birourile de autorizari de la Minister, directorii de spitale..etc etc.. Pana acum ar fi trebuit sa avem liste nominale.
Dumnezeu ajuta unde omul nu poate: ‘ajuta-te, si Cerul te va ajuta’ spunea demult cineva cu mult mai mare ca mine sau ca tine. Dar daca oamenii nu-si fac treaba si nu-si inmultesc talantii in slujba adevarului si a aproapelui…atunci, ce sa zic, imi permit sa ma indoiesc ca doar cu ‘Doamne miluieste’ se rezolva treaba. Vorbele sunt bune, dar fara fapte raman simple matrite goale.
“Mi s-a spus mai târziu că doctorii mi-au dat antibiotice de cal.”
Chiar asa? Si in spitale?
Eu am cateva prietene care se trateaza (cu unguente) de la farmacia veterinara. Mai nou, doua dintre ele folosesc si samponul pentru cai. Rasu-plansu!
Ce urmeaza? Sa ne hranim cu iarba pe imas?
Ah! Prietene mele sunt asistente medicale, cunosc substantele active din medicamente si concentratiile gram/kg corp. Adica, stiu si ele cate ceva…
Cititorule, bine zici, deși prietenele tale probabil nu știu că pe “Georgia Guidestones” nu scrie să fie menținute animalele sub cinci sute de milioane pe planetă, ci ca oamenii să fie cel mult atâția. Deci pentru animale nu are rost să folosim otrăvuri speciale.
Carmen, creștinii știm cu toții că nimic nu e întâmplător.
Doroteea, cred și eu că nu trebuie să rămânem împotmoliți.
Dar nu mi-ai dat numele jurnaliștilor de investigație de la care ai aștepta la rândul tău numele culpabililor.
Până atunci, îți răspund eu, deși cam nesatisfăcător: vrei numele celor vinovați?
Iată-le: eu, tu, Carmen, cititorul, rudeniile mele, rudeniile voastre, comunitatea ortodoxă, toți ceilalți cetățeni români și fiecare suflet care a putut refuza compromisul cu vrăjmașul într-o clipă sau alta a vieții și nu a făcut-o.
Nu am făcut-o.
Și a îngăduit Domnul, preamilostivul, să nu pierim până acum, ci să apucăm ziua de azi: persoane, comunități, neam. Atât va supraviețui din toate cât se va uni în jurul Domnului Hristos și al Bisericii Ortodoxe, cu toată viața lor. De vom face asta, să nădăjduim spre Domnul.
Cât despre nume… din păcate, cred că noi oamenii – și nu mai puțin ortodocșii care mergem la slujbele Bisericii – trăim în imaginație. În închipuire.
Și eu îmi doresc îndreptarea situației. Vindecarea viei, a turmei Domnului Hristos.
Dar m-am tot întrebat pentru ce îți dorești numele ? Ce o să faci tu personal cu acele nume ?
Eu am doar un lucru de făcut cu ele: să le pomenesc la amărâta mea de rugăciune.
Cred că Domnul mai amână cu numele… și cu alte multe lucruri, că nu mai încetăm de-a cădea în această teribilă închisoare a minții: “avem numele, avem condamnări, avem pedepsiți; putem acum să ne întoarcem la somn liniștiți, amăgiți de sine că s-a făcut ceva.”
Când fundamental nu s-a făcut nimic. Nimic !
Pentru că nimic nu se vindecă și nu propășește decât întru Hristos. Viața, comunitatea, neamul, țara. Lumea.
De nu ne vom trezi din somnul ăsta de moarte odată, să ne pregătim de ce-i mai rău.
Domnul să miluiască !
Cei care isi bat joc de sistemul sanitar romanesc in mod intentionat dau acum pe fata unele elemente pentru a-si atinge scopul final: privatizarea. Rad in continuare de noi…
Lucian-Octavian Anghel:
Frate draga, este exact genul de gandire care ii face pe criminali si asasini sa jubileze si sa isi perpetueze crimele. Asa e, pt fiecare victima viitoare, toti cei care nu am facut nimic si am fi putut face ceva, vom fi vinovati.
Pana una alta, neamul asta nu propaseste, ci se duce de rapa. De ce? Pai pt ca isi ucide inocentii si elitele, si permite asasinilor sa prolifereze.
Una e iertarea dusmanilor, alta e impiedicarea raului sa isi faca de cap prin oameni. Sunt lucruri complet diferite, iar Dumnezeu nu intamplator a sadit darul curajului si al dreptatii in anumiti oameni. Daca insa noi, in numele Ortodoxiei – culmea ironiei! 🙂 – ne delimitam de lucrarea acestora si, la adapostul caldut al vorbelor frumoase si lipsite de riscuri, nu le oferim toata sustinerea noastra…atunci, ce sa zic, nu e de mirare ca ni se intampla toate cate ni se intampla si ca ne mor copiii pe capete si ca, pur si simplu, ne pierdem (la modul fizic, nu mai vorbesc de cel duhovnicesc).
Nu intamplator distingea apostolul intre credinta si fapte. Nu inlaturi raul doar cu rugaciunea si marturisirea, crede-ma. Acestea trebuie insotite de fapte. Daca era altfel, atunci cand au navalit dusmanii peste tara asta, tot poporul ar fi trebuit sa dea navala in biserici si sa arunce armele cat colo. Or, evident, daca s-ar fi intamplat asta, chiar ca numele de ‘roman’ n-ar mai fi insemnat nimic la vremea la care vorbim.
Cand raul isi scoate coltii, luptam SI cu rugaciunea, SI cu fapta. Altfel striga sangele victimelor in fata Domnului si ne acuza.
Pai astepti de la cat mai multi jurnalisti investigatia cu pricina. Sigur, au fost cei cativa care au spart gheata. Dar nu e normal sa asezi toate sarcinile mari pe umerii a doar cativa oameni. Cam asa s-a intamplat cu martirii din inchisori. Sigur, ei s-au mantuit, dar tortionarii NOI le-am fost, fratii lor de sange. Noi, romanii.
‘Și a îngăduit Domnul, preamilostivul, să nu pierim până acum, ci să apucăm ziua de azi: persoane, comunități, neam.’
A ingaduit poate sa nu murim noi astia, tu, eu si cei care mai suntem in viata. Dar a ingaduit sa se prapadeasca in schimb atatea alte suflete, poate mult mai bune ca noi. Crezi ca faptul ca noi astia suntem in viata sta marturie ca lucrurile merg struna? Sau poate crezi ca am in ramas in viata cei mai buni, pt ca ne iubeste Dumnezeu? 🙂
🙂
Doroteea, să știi că acum citind ce mi-ai scris îmi dau seama că am făcut bine că te-am întrebat. Voiam să scrii mai mult. Te-am întrebat așa, scriind eu într-o anumită manieră, ca să pornim mai departe și mai mult discuția.
Să vezi treabă: dacă citești ce am mai scris în alte locuri, o să vezi că întrebările tale din acest comentariu, toate își găsesc răspunsul potrivit în ce am mai scris aici. Așa că ori începi să-mi citești comentariile cu atenție, ori revin eu cu răspunsuri la fiecare ocazie. 🙂
Uite așa:
“Crezi că faptul că noi ăștia suntem în viață stă mărturie că lucrurile merg strună?” – cu siguranță nu. Dimpotrivă. Dar nici nu am zis, nici n-am sugerat asta.
“Sau poate crezi că am în rămas în viață cei mai buni, pt că ne iubește Dumnezeu?” – cu siguranță nu. Dimpotrivă. Dar iar, nici nu am zis asta, nici n-am sugerat asta.
“Dar nu e normal să așezi toate sarcinile mari pe umerii a doar câțiva oameni.” – total de acord. Nici pe cele mici, de altfel.
“Sigur, ei s-au mântuit, dar torționarii NOI le-am fost, frații lor de sânge.” – așa e !
Până la sfârșitul veacului, cel care face un compromis îl chinuie pe cel care nu face, la orice distanță în spațiu și în timp se află unul față de altul. Invit pe toți frații să contemple la asta.
“De ce? Păi pt că își ucide inocenții și elitele, și permite asasinilor să prolifereze.” – Așa este. Și la această realitate imediată să contemplăm mai mult.
“Dacă însă noi, în numele Ortodoxiei – culmea ironiei! – ne delimităm de lucrarea acestora și, la adăpostul călduț al vorbelor frumoase și lipsite de riscuri, nu le oferim toată susținerea noastra…” – Să nu fie !
“atunci, ce să zic, nu e de mirare că ni se întâmplă toate câte ni se întâmplă și că ne mor copiii pe capete și că, pur și simplu, ne pierdem” – absolut de acord.
“crede-mă” – nu doar că te cred pe tine, ci asta e și credința mea.
“tot poporul ar fi trebuit să dea năvală în biserici și să arunce armele cât colo” – sigur că nu trebuie făcut așa ! Dar trebuie și ca oamenii să înțeleagă care sunt și care pot deveni arme, dacă sunt folosite corespunzător. Aici vă invit la o discuție separată. Pe toți.
“Păi aștepți de la cât mai mulți jurnaliști investigația cu pricină.” – la fel și pentru asta. Vă invit să mergem mai la adânc.
După cum vezi, împărtășim credințele și credința, mai mult decât pare la o primă vedere / lecturare. Dar poți mai mult. Cei care scriu aici – pot mai mult. Unire în fapte. Că tot vorbim de fapte…
Acum mă adresez tuturor fraților.
Pentru a acționa, a făptui ortodox – a treia față a trăirii ortodoxe întru Domnul – e nevoie de îndreptare în conștiință mai întâi. Să cunoști care și când e acțiunea corectă într-o lume saturată de zgomotul și de înșelarea satanei. Pentru asta e mare nevoie de o vindecare, de o ieșire din programarea mentală mincinoasă la care am fost supuși, și căreia îi suntem încă prizonieri mai mult sau mai puțin. Simplu și plenar spus: trebuie să scoatem toată înșelarea și minciuna care s-au cuibărit în noi de-a lungul vieților noastre, cât și atavic.
Și acum mă întorc la tine, Doroteea. Sau Dora. Merge și Dora ? Am o nepoțică Dora. 🙂
Nu înseamnă că dacă numele acelor oameni nu le cunoști tu, nu le cunoaște nimeni, sau că nu le cunoaște “justiția”, sau că nu le cunosc celelalte “instituții ale statului”.
Deci, ce o să faci cu numele acelor oameni, dacă le afli tu ? În sensul că o să faci ceva practic cu ele sau ba ?
Eu propun tuturor care vin aici un mic exercițiu: luați un carnețel, sau un mediu digital, sau o foaie și ceva de scris și purtați-le cu voi peste zi. O zi, două, câte vreți. Și notați-vă ori de câte ori voi sau cei din jur în relație cu voi mint, înșală, viclenesc sau fac o faptă coruptă în care participați. Nu pentru a-i judeca pe ei în vreun fel. Deloc. Deci, fiți atenți atât la cele grosiere, cât și la cele subțiri. După un timp reflectați la ce-ați cules. Și gândiți-vă dacă oamenii aceia și-au propus cu dinadinsul să facă răul … sau îl fac(em) dintr-o obișnuință atât de vastă încât a devenit invizibilă pentru percepția noastră ? Nu ne dăm seama. Mergem cu obișnuintele tot mai drăcești ale lumii la vale.
Arestarea sau brutalizarea unui tâlhar sau trădător nu vindecă, ci stopeaza pe moment. Nici pe acestea nu trebuie să le lăsăm. După un mic experiment cum am zis, devine încet-încet evidentă o stare incredibilă de fapt: după dreptate – chiar și numai cea lumească la care se face apel în acest caz bunăoară – ar fi jumătate de țară în închisoare. Și cred că mai mult.
Dar vindecarea se face în timp. Nu vedeți ca orice crește, o face în timp, după toată rânduială firii date de Dumnezeu ? Aici e dragoste, răbdare, jertfă.
Iar răul se face într-o clipă: distrugerea, uciderea, trădarea, judecarea, osândirea.
Știți că Barnabas pe care l-au ales iudeii din mâinile lui Pilat a fost un fel de haiduc al locului și timpului aceluia? Știați că își iubea țara și dorea să fie desjugată de sub ocupația romană și de aceea a ajuns să fie răzvrătit și tâlhar ? Știați că a murit până la urmă mucenic pentru Hristos ?
Ne întrebăm noi de ce a rânduit Dumnezeu ca poporul iudeu să ajungă să aleagă între un erou lumesc și Mântuitorul Iisus Hristos ?
Înțelegem noi dar, care sunt armele pe care le putem folosi și duhul în care să le folosim, în acest război pe Viață și pe moarte ?
Deci la care gândire te-ai referit aici sora mea: “este exact genul de gândire care îi face pe criminali și asasini să jubileze și să își perpetueze crimele” ?…
Tu cunoști din lucrul zilnic ce mulți nu ajung să cunoască și să înțeleagă: criminalitatea și criminalii. Și mă bucur că te-am provocat la discuție, chiar dacă ai avut senzația greșită că vreau să polemizez cu tine. Dar nu e așa. Vreau să ajungem vindecați în conștiințe, de către Adevăr și să facem partea aceea cu “faptica” o realitate, dar întru Hristos, Domnul nostru.
Pacea Domnului Dora. Și tuturor fraților.
Buna, Lucian! 🙂
Multumesc de raspuns. Si ma bucur ca in sfarsit am dat si eu de un ‘adversar’ de opinie care stie intr-adevar sa aprecieze o dezbatere argumentata si civilizata, fara sa se ofuscheze, fara sa o ia personal si fara sa suspecteze permanent adversarul de ura, impatimire si alte grozavii – cand pur si simplu acela are o alta opinie si viziune asupra lucrurilor. Slava Domnului pentru asta! Sincer!
Revenind la subiect. Sa-ti spun drept, mai cu nimic din ce spui (am in vedere cele doua mesaje de mai sus) nu sunt de acord. :)) Sa luam de pilda ditai citatul:
`Până atunci, îți răspund eu, deși cam nesatisfăcător: vrei numele celor vinovați?
Iată-le: eu, tu, Carmen, cititorul, rudeniile mele, rudeniile voastre, comunitatea ortodoxă, toți ceilalți cetățeni români și fiecare suflet care a putut refuza compromisul cu vrăjmașul într-o clipă sau alta a vieții și nu a făcut-o.
Nu am făcut-o.
Și a îngăduit Domnul, preamilostivul, să nu pierim până acum, ci să apucăm ziua de azi: persoane, comunități, neam. Atât va supraviețui din toate cât se va uni în jurul Domnului Hristos și al Bisericii Ortodoxe, cu toată viața lor. De vom face asta, să nădăjduim spre Domnul. (…)
Cred că Domnul mai amână cu numele… și cu alte multe lucruri, că nu mai încetăm de-a cădea în această teribilă închisoare a minții: “avem numele, avem condamnări, avem pedepsiți; putem acum să ne întoarcem la somn liniștiți, amăgiți de sine că s-a făcut ceva.”
Când fundamental nu s-a făcut nimic. Nimic !
Pentru că nimic nu se vindecă și nu propășește decât întru Hristos. Viața, comunitatea, neamul, țara. Lumea.’
sau:
‘Pentru a acționa, a făptui ortodox – a treia față a trăirii ortodoxe întru Domnul – e nevoie de îndreptare în conștiință mai întâi. ‘
sau:
‘Ne întrebăm noi de ce a rânduit Dumnezeu ca poporul iudeu să ajungă să aleagă între un erou lumesc și Mântuitorul Iisus Hristos ?’
Pai dupa cum vezi, ar fi multe de dezbatut… Iata, de exemplu, cred ca una din marile ispite de dreapta in care cad unii dintre ortodocsi este exact asta: a crede ca mai intai e musai necesara indreptarea constiintei, si abia apoi sosesc ele, faptele bune. Experienta personala – includ aici inclusiv ce am invatat obsevandu-i pe altii – imi spune ca nu e deloc asa. Din contra, uneori simpla fapta buna atrage un har care indrepteaza constiinta. In timp ce o constiinta buna (adica o gandire corecta, nu duce automat la fapte. Stiu ca ce spui tu e logic, dar viata contarzice aceasta logica formala. Parintele Paisie de exemplu spunea undeva sa nu ne facem griji pt oamenii buni dar departati de Hristos, pt ca pe acestia sigur El ii va aduce cumva inapoi. Mai mult, e interesant de observat – cred ca am spus-o pana la saturatie – ca rastignitorii Domnului aveau constiinta corecta. Stii scena in care Caiafa, indignat de autoafirmarea lui Hristos ca Fiu al Domnului, isi sfasie emfatic hainele si striga – cu autentica convingere, putem fi siguri de asta, altfel ar fi fost sinucigas – ‘blasfemie! ce vreti mai mult?’ De multe ori ma intreb: cati dintre noi nu am fi avut o reactie similara in contextul dat?? Si, pe undeva, era just: cel care se intituleaza Fiu al lui Dumnezeu comite sacrilegiu, nu?? Dar daca, intr-adevar, Acela CHIAR E Fiul Domnului?? Iata ca cei care stiau Scripturile nu L-au recunoscut, dar au facut-o desfranatele si talharii!! Or astia NU AVEAU CONSTIINTA INDREPTATA! Intalnirea Domnului i-a surprins in plina cadere. Prea putin se sinchiseau ei de Lege (sa nu furi, sa nu comiti adulter etc.). Fariseii, in schimb, STIAU Legea, constiinta lor era dreapta. Si, totusi, ei nu L-au recunoscut pe Iisus.
Cum explicam asadar acest paradox? Eu personal cred ca secretul sta in INIMA. Sunt si ma declar o iubirista convinsa. Inima lor era deschisa, desi constiinta nu era dreapta. Uneori si inima e de piatra si constiinta e stramba. Alteori – cazul cel mai periculos dupa mine – constiinta e dreapta, STIE, dar inima e inchisa, impietrita. Asta e farisesimul. Si e una dintre cele mai subtile ispite dracesti, pt ca fariseul, stiind cum stau lucrurile, isi gaseste justificari si cu greu isi mai identifica inselarea. Nu continui.
Alt aspect. Spui tu, ‘de ce a randuit Domnul ca evreii sa il aleaga pe Barnaba?’ Pai eu nu cred deloc ca asa a randuit Domnul! Asa a randuit libera lor vointa. Ca Domnul stia ce vor face, este una. Dar ca a vrut ca ei sa aleaga prost, asta nu o cred deloc. Sigur, Iisus oricum urma sa fie rastignit. De ce? Pt ca era nevoie de acest sacrificiu din motive pe care le stim si pe care nu le voi dezvolta aici. Dar, se poate replica, daca toti ar fi ales bine, cum ar mai fi fost rastignit Domnul? Pai ar fi fost rastignit, pt ca aceea a fost ORA RAULUI, momentul in care raul trebuia sa invinga (aparent, desigur). Si Raul ar fi gasit instrumentele necesare, chiar daca toti actorii implicati ar fi facut alegerile corecte. Unde ar fi gasit Raul aceste instrumente? Printre NEGHINA, acolo. Pt ca – am mai spus asta, este una din distinctiile esentiale dupa mine, pe care ar trebui sa le avem permanent in vedere – exista cei buni, exista cei obsinuiti, si exista neghina. Neghina va ramane neghina, cel mai probabil. Cei buni sunt un fel de trimisi (v. Par. Porfirie, de exemplu). MIZA suntem noi, cei de la mijloc. Pe noi e bataia. Suntem ajutati, nu neg, dar esential e liberul nostru arbitru, LIBERTATEA noastra. Dintre evreii care au strigat Barnaba, sunt sigura ca multi erau ‘neghina’ (poate mai multi decat chiar avem noi impresia cand ne grabim sa stigmatizam acest neam). Dar cu siguranta printre ei au fost si cei care au cazut in ispita, cei care PUTEAU sa aleaga altceva – ca si Iuda – si care, totusi, s-au smintit. Si NU, nu cred ca pt ca asa a randuit Domnul (desi El sigur stia ca ei nu sunt inca pregatiti, fara insa a interveni in acest sens – din contra, le-a dat o tona de avertismente inainte, doar-doar…), ci pt ca ASA AU ALES.
Nu cred de asemenea ca supravietuirea fizica este strict conditionata de lipirea de Biserica. Aa, la finalul finalului, poate (nu sunt o experta in talcuirea Apocalipsei). Poti sa fii in Biserica – trup si suflet – si sa mori (fizic). Pana la final. Depinde de calea ta de mantuire. Nu vad in supravietuirea fizica un semn obligatoriu al mantuirii. Mi-o doresc, pt ca mi se pare normal sa luptam pt viata pt a avea atat timp de indreptare, cat si cat mai multe fapte cu care sa ne prezentam la Judecata (ma refer acum la cei pacatosi si impatimiti ca mine, desigur; pe ceilalti ii elibereaza Domnul mai repede). Deci daca Domnul a ingaduit sa traim inca este, dupa mine, in primul rand pt ca suntem pacatosi, si doar in subsidiar pt ca suntem atasati de Biserica. Deci nu prea vad in asta motiv de bucurie in sensul ca lucrurile merg spre bine de fapt, ci in sensul ca prin mila Domnului ne mai este lasat timp de indreptare.
In fine in ce priveste numele, aici discutia este de fapt alta, si anume una legata de sanctiune. Eu una nu vreau acele nume ca sa ii vad sanctionati si pedepsiti. Eu cred mai ales in functia preventiva a pedepsei, mai putin in cea coercitiva. Personal, pledez pentru diversificarea paletei sanctiunilor. De altfel, interventia justitiei o vad mai degraba ca o sansa de salvare a noastra ca stat, dar nu si pt salvarea noastra ca popor. Pt salvarea noastra ca popor vad in schimb ca absolut necesara identificarea persoanelor, pt ca astfel acestea vor fi impiedicate sa mai faca raul (fiind dezvaluiti) si, in plus, altii vor fi descurajati sa o ia pe cai similare. Nu vad alternativa pt acest popor, decat in identificarea calailor. Daca nu o facem, ei vor continua sa ucida (apropo: stii care sunt cele trei trasaturi fundamentale ale diavolului: trufas, mincinos si ucigator de oameni). Or nu putem permite asa ceva. De altfel, vorba ta: si ca sa ma rog pt ei, nu am nevoie de niste…nume, nu?
Si asa ajung la alt argument cu care nu sunt de acord: Spui tu: ‘după un mic experiment cum am zis, devine încet-încet evidentă o stare incredibilă de fapt: după dreptate – chiar și numai cea lumească la care se face apel în acest caz bunăoară – ar fi jumătate de țară în închisoare. Și cred că mai mult.’
Una e sa imi urmaresc si osandesc PROPRII vrajmasi, si una e sa stopez raul sa ii atace pe altii. A mai fost discutia asta aici. De curand a fost sarbatorit Sf. Ioan Valahul. Stii ce a facut acest tanar cu cel care vroia sa il sodomizeze? L-a omorat! Nici mai mult nici mai putin! Interesant, nu? Ia citeste despre Avva Ghelasie din Patericul Egiptean si afla cum a luptat pt tarina lui. Iarasi interesant (zic eu). Sunt nuante si nuante, asta cu ‘iubirea e de 4 ori mai grozava ca dreptatea’ merge in anumite situatii, dar cand e vorba de crime colective nu mai tine. Pt ca atunci nu mai e doar orgoliu tau in joc, ci sangele altora. Acolo nu mai poti sa taci si sa lasi. Nu satisfactia de a-i sti pedepsiti e cea prioritara, ci aceea de a-i sti anihilati (nu morti, ci anihilati), si de a indrepta un rau. Pasivitatea nu inseamna intotdeauna iertare si bunatate, ci poate sa insemne complicitate la crima. Atat in sens penal cat si in sens duhovnicesc.
Nu cred de asemenea decat pana la un punct in responsabilitatea colectiva. Are Denis de Rougemont in cartea aceea pe care nu contenesc sa o recomand (‘Partea diavolului’) un capitol destinat asa-numitului ‘demon al raspunderii colective’. Sigur, SUNTEM cu totii vinovati. Dar daca ne folosim de aceasta vina colectiva pt a nu sanctiona criminalii, atunci dracul deja a mistificat buna noastra intentie initiala, spune de Rougemont. Si ii dau dreptate. Catolicii astia sunt uneori f pragmatici cand e vorba sa depisteze subtilitatile vrajmasului in context contemporan. Daca insa imi permit sa recomand ceva mai mult pragmatism in trairea noastra ortodoxa, luind in acest fel model de la unii catolici, sunt sigura ca voi fi acuzata de ecumenism si ca mi se va spune ‘gasesti totul laSfintii parinti’. Sigur ca gasesc totul acolo, dar aplicam noi totul de acolo? Hrana Sfintilor parinti e tare, suntem capabili sa o digeram si sa intelegem cum trebuie ea inteleasa, in contextul acestor vremuri?
Ma opresc aici ca deja ma dor degetele. Mai discutam. 🙂
(si NU, nu sunt ecumenista si nu cred in abaterile de la randuiala si nici in dialorgurile sterile cu catolicii. Sper ca macar tu sa ma crezi si sa intelegi ce vreau sa spun de fapt).
Revin dupa o scurta pauza de masa :).
Inteleg ideea ta (sau mi se pare ca inteleg, ma corectezi tu daca e cazul): haida mai intai sa ne punem nadejdea in Hristos si sa ne daruim viata si inimile Lui, si apoi vom vedea ca nu mai e nevoie nici de arme nici de justitie pt a infrange raul.
Sigur ca asta ar fi traseul direct si simplu. Dar, din pacate (sau din fericire), nu putem decide decat pt noi, nu si pt altii. Iar pe ceilalti e greu sa ii mobilizezi cu vorbe, exemplul personal este pana la urma singurul care intr-adevar clinteste. Or, ca sa poti oferi un exemplu personal VIU (construit din fapte si traire), pana la urma tot asupra ta trebuie sa lucrezi mai intai. Si cum poti lucra asupra ta, altfel decat FACAND CEEA CE ESTI CHEMAT SA FACI (slujndu-te, desigur, de rugaciune si Taine in acest demers)? In cazul de fata, de pilda, multi dintre noi nu putem faca mai mult decat sa ne rugam. Dar altii nu doar ca pot, dar sunt si CHEMATI sa faca mai mult, pt ca daca nu fac/em au/avem pe constiinta viitorii morti.
Deci cand vorbesc de pragmatism ortodox la asta ma refer: trebuie sa fim constienti de ordinea fireasca a lucrurilor. Noi nu ne putem schimba simultan inimile catre Hristos – fiecare are bolile si ritmurile lui, cu adevarat randuite de Domnul. Ar fi ideal ca toti deodata sa ne mobilizam in credinta si rugaciune curata, desigur. Sunt convinsa ca Pamantul s-ar salva in secunda urmatoare. Dar nu merge, nu se poate. Pt ca aceasta curatie nu vine automat, ci se probeaza si creste tocmai in conditii potrivnice, in conditii de ostilitate, uneori izolare, in vitregie, nu in ideal. Or atunci cand contextul nu e perfect, formule ‘magice’ (gen: ‘iubirea e mai mare ca dreptatea’) nu exista, sau exista dar nu pot fi generalizate. Capcanele intinse de diavol sunt teribil de subtile, si subtilitate ni se cere ca sa le identificam si ocolim. Uneori, dreptatea inseamna dragoste, iar lipsa ei – indiferenta.
Doroteea, o să-ți răspund în puncte ușor de urmărit:
Ca să discutăm trebuie să începi să-mi răspunzi punctual la întrebări, înainte de a adăuga în plus teme sau idei. Asta după ce ai citit cu atenție ce am scris. Că nu ai făcut așa.
Să încerc acum să-ți arăt de ce deja nu mai e o disctuie:
1. “câți dintre noi nu am fi avut o reacție similară în contextul dat?? Și, pe undeva, era just: cel care se intitulează Fiu al lui Dumnezeu comite sacrilegiu, nu?? Dar dacă, într-adevăr, Acela CHIAR E Fiul Domnului??” – întrebările acestea sunt din altă discuție. Nu despre asta era vorba. O să-ți dau în acea discuție răspuns la acestea, pentru ca să nu complicăm acum, aici.
2. “Or ăștia NU AVEAU CONȘTIINȚĂ ÎNDREPTATĂ!” – tocmai că aceia, păcătoșii au ajuns la îndreptarea conștiinței lângă Domnul. Iar ceilalți – nu. Dar din ce citesc, îmi dau seama că ne raportăm foarte diferit la ce înseamnă conștiința. În plus amesteci lucrurile fără noimă, în ce privește acțiunea și îndreptarea în conștiință, din punctul meu de vedere.
2.1. “Cum explicăm așadar acest paradox?” – nu e nici un paradox, decât în sensul de înțelegere greșită a lucrurilor duhovnicești.
3. “Spui tu, ‘de ce a rânduit Domnul ca evreii să îl aleagă pe Barnaba?’ ” – nu am spus asta deloc! Mai citește odată. Și te rog să încerci pe viitor când îmi răspunzi să nu reformulezi frazele. Bine ?! Mulțumesc ! 😉
De la această sucire pornești la un comentariu lung despre ceva ce n-am afirmat nicăieri. Despre ce vorbești, deci ?!…
4. “când ne grăbim să stigmatizăm acest neam” – cine se grăbește la asta ?
5. “Nu cred de asemenea că supraviețuirea fizică este strict condiționată de lipirea de Biserică.” – nici eu nu cred. Și în consecință, asta face inutil paragraful întreg care urmează frazei.
6. “În fine în ce privește numele” – nu mi-ai răspuns la întrebare. Din nou.
7. “Și așa ajung la alt argument cu care nu sunt de acord” – n-am construit o argumentare aici și nici nu intenționez. Ci să port o discuție. Nici asta nu merge prea bine pare-se. Și atunci aș numi-o: să stăm de vorbă pe subiectul acesta. Dacă putem…
8. “Una e să îmi urmăresc și osândesc PROPRII vrăjmași, și una e să stopez răul să îi atace pe alții.” – total de acord. Dar ca să știu ce vrei să faci cu numele trebuie să-mi răspunzi la întrebările inițiale. Și luând în considerare mențiunile pe care le-am făcut alături de ele.
9. “Pasivitatea nu înseamnă întotdeauna iertare și bunătate, ci poate să însemne complicitate la crimă. Atât în sens penal cât și în sens duhovnicesc.” – absolut de acord.
Dacă ai fi citit ce am mai scris până acum ai fi știut că asta o cred și o fac și eu. Nu ai observat?
Eu te-am întrebat particular pentru cazul ăsta. Și tu complici un lucru simplu. Pot și eu să-ți dau câteva exemple chiar acum de ucidere pentru dreptate din partea sfinților, dacă vrei. Dar nu despre asta era vorba-din nou, zic.
10. “responsabilitatea colectivă” – păi eu deunăzi am recomandat a nu se proiecta asupra unui colectiv responsabilitatea, că e greșit și păcat. Și nu am recomandat-o nici aici.
Tu citești și înțelegi ce scriu eu și ce am scris ? Când am zis că trebuie luat aminte că fiecare este responsabil: ca persoană în parte, apoi se ajunge la comunitate, și apoi la neam – tu nu înțelegi partea cu “fiecare”?
11. Din nou ești incoerentă: “dar aplicăm noi totul de acolo?” Eu nu aplic totul. Ci mă străduiesc. Și năzuiesc în ajutorul Domnului și al Bisericii Lui. Dar nu înțeleg ce legătură are una cu alta: dacă nu aplică un ortodox “totul de acolo”, atunci ce motivație are de se bazează pe pragmatismul “catolicilor” în lupta cu lucrările vrăjmaşului din lumea și din viața de zi cu zi ?
12. “suntem capabili să o digeram și să înțelegem cum trebuie ea înțeleasă, în contextul acestor vremuri?” – întrebi în general sau pe cineva anume ? Eu aș fi nebun să spun că pot pătrunde întreaga învățătură patristică. Și atunci merg câte puțin, cu mila Domnului.
Dar aș fi și mai nebun dacă aș începe să iau modele și învățătură din afara Bisericii când știu clar că ele se găsesc toate în Ea. Dar din nou: nici nu era vorba despre acest subiect măcar.
No, amu’ dacă vrei să-mi răspunzi la subiect și la întrebări, bine; dacă nu, atunci am alte lucruri de făcut.
Sper că frații de pe forum au înțeles ce am vrut să zic cu comentariile la acest subiect.
Domnul și Maica Domnului să miluiască !
P.S. – “Să nu ne răzbunați !”
Să-ți fie de bine, Dora ! 🙂
Frate draga, se pare ca nu prea inteleg eu ce scrii. Din pacate, astea imi sunt limitele..
Mi s a parut sincer ca am raspuns la intrebari :). Asta ca sa vezi pana unde merge malentendu-ul..
Eu zic sa o lasam asa si sa nu adancim discutia. M o lumina si pe mine Dumnezeu la un moment dat si atunci o sa ti radpund mai la obiect.
Doamne ajuta si toate cele bune!!