Detractorii HOMESCHOOLING si sofismele lor penibile. COMPARATIA CU … MISA, SPERIETOAREA “INDOCTRINARII RELIGIOASE”, “SECTANTII CIUDATI” AI LUI FUNERIU SI PSIHOZA PRIVARII DE EXPERIENTA SOCIALA A SCOLII/ Temeiurile ideologice ale interzicerii educatiei acasa in Suedia si Germania

20-09-2016 21 minute Sublinieri

homeschoolingworks

  • Hotnews: 

Homeschooling, pro si contra: libertate de alegere versus portita deschisa indoctrinarii religioase. Care e cadrul legal si cum functioneaza scolile-umbrela / Plus: Ce spune BOR

“Sunt convins ca acest ‘sistem’ (ce o fi de fapt asta) se va modifica la un moment dat, dar nu sunt dispus sa astept asta”. Acesta a fost, pe scurt, anuntul prin care actorul Dragos Bucur a facut publica decizia familiei de a-si retrage copilul din scoala. Homeschooling-ul nu este reglementat in Romania, dar parintii au gasit portita inscrierii la scoli-umbrela din strainatate, care acorda diplome in urma unor examene online.

Daca introduci in lege si in Romania invatarea acasa, “sunt 10-25 de parinti care ar avea ce le trebuie sa faca homeschooling, dar mai sunt alte 25 de familii care si-ar pune copiii la munca”, a declarat pentru HotNews.ro Dragos Ciuparu, fostul sef al Cercetarii. Acesta atrage atentia ca astfel s-ar putea deschide poarta catre abuzuri create de asa-zisi “guru” ai educatiei, de tip MISA. Si fostul ministru Daniel Funeriu avertizeaza ca in “capcana” homeschooling-ului au cazut oameni de buna-credinta, exasperati de proasta calitate a invatamantului de stat.

Pe de alta parte, Serban Iosifescu, presedintele agentiei care asigura calitatea scolilor, este in favoarea reglementarii home schooling-ului, tocmai pentru a evita orice abuzuri. Si fostul ministru Teodor Baconschi sustine ca “scoala acasa” e nu doar un semn al crizei sistemului national de educatie, “ci si un simptom prevestitor”. 

  • Vezi in articol care este pozitia Bisericii Ortodoxe Romane cu privire la homeschooling
  • Daniel Funeriu: Traim intr-o tara in care statul abia isi poate controla prim ministrii plagiatori. Sa vezi ce misto o sa verifice educatia data de geniile nedescoperite ale pedagogiei de sufragerie.

Dragos Ciuparu: Homeschoolingul poate fi folosit in alte scopuri decat educationale – prozelitism, copii pusi la munca sau abuzuri gen MISA

Dragos Ciuparu

O prevedere care face referire la homeschooling a fost introdusa in lege, recent, in Republica Moldova. Dragos Ciuparu, expert european pe educatie si cercetare, fost sef al Cercetarii in Romania, consilier pana in 2015 al ministrului din Republica Moldova si visiting professor la Departamentul de Inginerie Chimica la Yale University din 2005 pana in 2008, a vorbit pentru HotNews.ro despre aceasta prevedere.

“In Republica Moldova, asta a fost un fel de negociere politica. Acolo, reprezentantul cultului bapstist parca, ce era in partidul de guvernamant cand se discuta in parlament legea, a insistat foarte tare pe aceasta prevedere. Dar noi stiam ca homeschoolingul poate fi folosit in alte scopuri decat educationale: pentru prozelitism. Se face deseori lucrul asta. Deci pentru a asigura sustinatori ai unui anumit cult”, a declarat pentru HotNews.ro Dragos Ciuparu.

Acesta a explicat ca prevederea din Republica Moldova “spune ca pot exista alternative educationale care pot functiona conform unei metodologii facute de Ministerul Educatiei, cu respectarea minima a unui curriculum, a planului-cadru si poti sa iti faci 10-15% alte lucruri. In situatia in care ai organisme de control care sa se asigure ca aceste lucruri sunt respectate, ar putea sa functioneze. Dar nu este vorba despre o scolarizare acasa, ci de scoli acreditate de stat in care copilul sa mearga fizic”.

“La vremea la care am plecat eu din Republica Moldova, in decembrie 2015, nu aparusera nici metodologia, nici cereri. Dar prin alternativa educationala intelegem Waldorf sau Montessori sau alte scoli care acopera foarte bine curriculumul national. Ei voiau, in Moldova, sa mearga si mai departe de scoala-umbrela si copiii sa fie pur si simplu tinuti acasa. Dar prevederea legala se refera la alternativa educationala, deci vorbim despre scoli unde copiii trebuie sa se duca fizic”, a declarat pentru HotNews.ro Dragos Ciuparu.

Potrivit acestuia, “homeschoolingul ar putea functiona intr-o societate in care nivelul de educatie mediu este ridicat. Dar, in prezent, el merge doar pentru comunitati izolate. Se da exemplul SUA, unde sunt multi copii educati astfel, dar in Alaska e foarte greu sa deplasezi copilul intr-o institutie de invatamant”.

“In Romania, homeschooling-ul s-ar intampla in orasele mari, unde nu se justifica asa ceva si in niciun caz nu se justifica pe seama incapacitatii sistemului romanesc de invatamant, pentru ca el este departe de a fi incapabil sa dea o minima educatie copiilor. Cine s-ar putea ocupa de asta? In sistemul homeschooling, parintele isi asuma educatia copilului. Poate fi abuzata prevederea in sensul in care parintele pretinde ca se ocupa de educare, dar paseaza – de buna-credinta si pentru binele copilului – aceasta responsabilitate unui guru, il duce acolo si nu mai stie ce se intampla cu el. Fara sa fie un cadru institutional, ati vazut ce a fost cu MISA. E o paralela foarte buna. Acolo s-au dus studenti multi, dar si liceeni. Au fost tragedii. Au fost chestii teribile care s-au intamplat”, sustine Ciuparu.

Fostul sef al Cercetarii avertizeaza ca, atunci “cand se particularizeaza discutia, este foarte usor sa aduci argumente pro sau contra. Dar daca te gandesti la nivel de sistem, de 200.000 de copii, generalizarea sistemului arata mai multa dezavantaje cu privire la homeschooling. Cel putin pentru tara noastra. Eu cred ca Romania nici nu este pregatita, nu are un nivel suficient pentru a generaliza o astfel de reglementare, si nici nu stiu daca pentru 20 de copii care ar beneficia ar merita sa ne asumam riscurile pentru ceilalti 20.000″.

“Trebuie sa le asiguri copiilor un standard: curriculumul minimal, standarde de igiena, de siguranta, de pregatire a cadrelor didactice si se verifica in procesul de acreditare a scolii. Ori acasa il trimiti sa praseasca porumb. Daca deschizi o usa din asta, sunt 10-25 de parinti care ar avea ce le trebuie sa faca homeschooling, dar mai sunt alte 25 de familii care si-ar pune copiii la munca, pretinzand ca aia e scoala. Dincolo de asta, mai e si povestea cu aceasta componenta de prozelitism, care e o treaba periculoasa si in detrimentul copiilor. Eu nu am nicio problema, sa o faca sambata si duminica, pe timpul lor”, sustine Ciuparu.

Referitor la argumentul ca in Statele Unite ale Americii (SUA) sunt foarte multi copii in acest sistem, Dragos Ciuparu spune ca acolo este “o situatie particulara. Hai sa vedem densitatea de populatie din Alaska si sa ne intrebam ce faci cu 2 copii. E drept ca eu am vazut homeschooling cu ochii mei, la un coleg de clasa de-al fiului meu, cand eram in SUA. Parintii lui, intelectuali, si-au retras copilul pentru un an, avand senzatia ca pot sa face treaba mai bine ca profesorii. In acel an, copilul a devenit singuratic, depresiv, ii lipsea in mod clar mediul social. Deci el nu a avut un handicap pe linie de educatie, ci pe linie sociala, de relatie cu alti copii de varsta lui. Dupa un an l-au adus la scoala, intelegand ca aceasta capacitate de a relationa cu semenii e importanta. Asta am vazut cu ochii mei si nu am contestat niciun moment capacitatea parintilor de a face asta, dar ei mi-au zis ca a devenit taciturn, ca au vazut cum se degradeaza starea copilului, pentru ca aceasta capacitate de a relationa cu semenii de aceeasi varsta e foarte importanta”.

Daniel Funeriu: In capcana homeschooling cadeau oameni de buna calitate si credinta, exasperati de proasta calitate a invatamantului de stat

Intentia de a legaliza homeschooling-ul a existat si in Romania. In 2011, cand legea educatiei era discutata in Parlament si era in stadiul de proiect, au existat asociatii care au facut lobby pentru introducerea in lege a optiunii de a educa elevii acasa, lobby venit mai ales din partea unor culte religioase, au declarat pentru HotNews.ro surse politice.

Daniel Funeriu, ministru al Educatiei la acea vreme si cel care a aplicat legea educatiei, spune ca s-a opus “introducerii homeschooling-ului in Legea 1 [Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011, aflata in vigoare – n.red.] si imi asum acest lucru”.

Intr-o postare pe blogul sau, Funeriu scrie ca “o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult imi cerea cu o insistenta neobisnuita sa introduc asta in lege. A renuntat repede in fata argumentelor echipei ministerului, si mi-a dezvaluit si motivul insistentei initiale: ‘cei care insistau pe langa mine pareau sa aiba motive religioase’, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe sleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanti ciudati. O spun clar cu atat mai mult cu cat aveam si alte informatii institutionale credibile: cei care insistau pe la toate usile erau sectanti ciudati care aveau ca unic scop indoctrinarea religioasa a copiilor prin acest mijloc. E limpede ca in agenda/trena lor cadeau oameni de buna calitate si credinta, exasperati (pe buna dreptate) de proasta calitate a invatamantului de stat. Fondul de comert al extremistilor de tot soiul a fost intotdeauna exasperarea justificata a oamenilor fata de realitatea cotidiana.”.

Fostul ministru al Educatiei sustine ca “alternativa corecta la invatamantul obligatoriu de stat”, prevazuta de legea pe care a promovat-o, este invatamantul privat sustinut de principiul “banul urmeaza elevul”, aplicata in pratica abia acum, de guvernul Ciolos.

Potrivit lui Funeriu, “homeschooling-ul nu este o ‘alternativa educationala’, ci o tentativa de inginerie sociala. Una pe care societatea noastra nu o poate gestiona acum. Paradigma homeschooling-ului e total diferita de ceea ce pretind, din nestiinta, indoctrinare sau naivitate promotorii sai: aici nu e vorba despre optimizarea invatarii/educarii. De ce avem legi nationale/regionale ale educatiei? Pentru ca societatile noastre considera ca invatarea/educarea copilului nu sunt numai la dispozitia parintilor, ci si la dispozitia societatii: faptul ca esti parinte nu iti da dreptul (privilegiul) sa iti educi copilul numai cum vrei tu, ci si cum vrea societatea”.

“In primul articol al Constitutiei scrie ca ‘Romania este stat de drept, democratic si social’. Povestea cu libertatea individuala nu tine: libertatea absoluta presupune responsabilitate absoluta. Ceea ce stim ca nu poate exista. Nu ai voie sa ii dai copilului tau droguri, nu e voie sa ii aplici pedepse corporale si multe alte interdictii. Societatea considera ca educatia trebuie sa fie si printre atributiile ei. E bine asta, e rau? Nu stiu si nici nu tine de mine sa decid asta. Societatea trebuie sa decida. Dar trebuie sa fim constienti ca daca acceptam homeschooling-ul, aceptam sa facem fara anestezie si fara a fi calificati, o operatie pe creierul societatilor noastre. eu unul nu sunt pregatit pentru asa ceva”, scrie Daniel Funeriu pe blogul sau.

Fostul ministru precizeaza ca, “daca acceptam homeschooling, fiecare parinte va primi de la stat costul standard per elev, adica vreo 3500 de lei pe an. Si atunci sa vezi ce succes o sa aiba homeschooling-ul printre cei mai saraci 10% dintre parinti, mai ales printre cei care au nevoie de o mana de ajutor in ograda din partea copiilor de 7 ani. Traim intr-o tara in care statul abia isi poate controla prim ministrii plagiatori. Sa vezi ce misto o sa verifice educatia data de geniile nedescoperite ale pedagogiei de sufragerie. Nici nu intru in aspecte de socializare si invatarea normelor sociale, ca o sa imi sara toti razvratitii in cap, si o sa imi explice ca e dreptul lor sa faca ce ii taie capul si ca sunt un comunistoid”.

Serban Iosifescu, presedintele Agentiei care asigura calitatea invatamantului: Posibilitatea de face homeschooling in Romania este prin inscrierea la scoli-umbrela din strainatate

“Homeschooling-ul nu este reglementat in Romania, nu este prevazut in Legea Educatiei Nationale”, a declarat pentru HotNews.ro Serban Iosifescu, presedintele Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar (ARACIP). Acesta conduce institutia din subordinea Ministerului Educatiei care are ca misiune autorizarea si acreditarea scolilor.

“Pe de alta parte, exista posibilitatea de a inscrie copiii la asa numitele scoli-umbrela, in state care permit homeschooling-ul”, sustine acesta. Presedintele ARACIP a afirmat pentru HotNews.ro ca nu exista o centralizare a numarului de copii inscrisi la scoli-umbrela in strainatate, care de facto invata stand in Romania.

Ce sunt scolile-umbrela?

Pentru a se putea inscrie la o facultate sau la liceu, elevii au nevoie de notele din ciclul scolar parcurs anterior. Parintii copiilor care invata acasa se inscriu de la distanta in astfel de scoli-umbrela care functioneaza in strainatate si ￯in care elevii inscrisi dau examene cum se dau si la universitatile de tip MOOCs (universitati care ofera cursuri online deschise si in masa – Massive Open Online Courses) sau trimit prin posta tezele de examen si ele sunt evaluate”, afirma Serban Iosifescu. Ei dau aceste examene fara sa fie fizic in scoala respectiva.

“Practic, la finalul unui ciclu de invatamant, copiii care invata acasa sunt astfel examinati si primesc un certificat de la aceasta scoala-umbrela, care poate fi echivalat la noi daca scoala-umbrela are un statut in tara respectiva si daca certificatul este recunoscut. Asta este posibilitatea de face homeschooling in Romania”, sustine Iosifescu.

Intrebat cati elevi au intrat in sistemul public liceal sau universitar cu astfel de certificate, Serban Iosifescu a declarat pentru HotNews.ro ca “nu exista obligatia inregistrarii lor”: “Acum, cu vedetele, a aparut problema in prim-plan, dar in general sunt oameni linistiti care prefera sa nu faca galagie. Acum, daca apar probleme, acestea se leaga de recunoasterea acestor certificate. Nu stiu sa fi ajuns un copil sa se inscrie la un liceu sau la universitate la noi. Asta este o consecinta a faptului ca domeniul nu este reglementat. Daca impuneam in lege conditii chiar drastice – ca acel parinte sa fie cadru calificat, sau copilul sa fie pregatit acasa de cadre calificate, sau copilul sa fie examinat la scoala anual, deci examenele nationale sa fie date – pe de o parte noi am fi siguri ca acelui copil i se respecta dreptul la educatie, pe de alta parte si parintii ar fi linistiti in privinta recunoasterii scolarizarii acasa. Dar statul trebuie sa aiba grija sa respecte principiile neprozelitismului religios, independentei fata de factorul politic”.

Iosifescu sustine ca, “din discutiile pe care le-am avut, stiu ca parintii spre scoli-umbrela din SUA se duc, pentru ca acolo sistemul este mult mai permisiv, poti sa infiintezi o scoala mult mai usor, oricine poate sa infiinteze o scoala. Fiecare comunitate locala raspunde de scoala si are cuvantul cel mai greu de spus”.

Dar o eventuala reglementare in Romania a scolarizarii acasa ar duce inclusiv la finantarea directa de catre stat a familiei. Legea educatiei prevede ca “Finantarea de baza a invatamantului preuniversitar se face dupa principiul ‘resursa financiara urmeaza elevul’, in baza caruia alocatia bugetara aferenta unui elev sau unui prescolar se transfera la unitatea de invatamant la care acesta invata”.

“Costul standard per elev este de 3.000 de lei pe an. Bani pe care familiile care si-ar scoli acasa copiii ar trebui sa ii primeasca anual de la stat, in loc ca statul sa trimita banii catre scoala. Daca s-ar acorda acesti bani, statul, prin autoritatea pentru protectia copilului, ar trebui sa fie foarte atent sa se previna posibilitatea unor abuzuri. In mod normal, cand statul finanteaza ceva, trebuie sa si controleze ce finanteaza”, a declarat pentru HotNews.ro presedintele Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar.

Acesta a precizat ca, pe de alta parte, copiii care studiaza acasa nu beneficiaza de programul cornul si laptele sau de manuale gratuite.

“Discutia importanta este legata de cauza amplorii acestei dezbateri. Este nevoie de o discutie despre calitatea invatamantului public, care ii indeparteaza pe copii si parinti de el. Cei care au bani se duc in privat sau in scolile din afara, inclusiv la invatamantul obligatroriu. Un numar de parinti, care devine semnificativ, incep sa nu mai aiba incredere in sistemul public de invatamant. Poate de aici ar trebui sa incepem discutia, care sunt cauzele, ce e de facut, inclusiv sa discutam cu parintii copiilor care opteaza pentru homeschooling, sa vedem care sunt motivele pentru care s-au indepartat de scolile publice si sa vedem ce e de facut pentru invatamant”, a afirmat Iosifescu.

“Sunt cei care spun ca homeschooling-ul a aparut acolo unde era fizic imposibil ca copilul sa ajunga la scoala, in Australia, in SUA. Dar la noi apare din alte motive: din cauza calitatii si a influentei cultelor religioase asupra parintilor respectivi. Eu am citit o astfel de marturie pe Facebook: eu vreau sa imi educ copilul acasa pentru ca in scoala nu il cunoaste suficient pe Iisus. Deci sunt niste subiecte foarte sensibile care se ating cu homeschooling-ul: increderea/neincrederea in invatamantul public, rolul religiei in scoala”, a continuat acesta.

Serban Iosifescu a declarat ca, in opinia sa, “este nevoie de reglementarea domeniului, pentru ca acesta este o realitate. Decat sa se produca in afara oricarui control, mai bine reglementam”.

Vasile Banescu, purtator de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane: Homeschooling-ul este un experiment asupra caruia biserica nu se poate inca pronunta

Contactat de HotNews.ro, Vasile Banescu, purtator de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, a declarat ca “Biserica isi doreste imbunatatirea actualului sistem de invatamant romanesc, pe care il vede ca pe un sistem al unei educatii integrale, din care sa nu lipseasca materii cu un continut bogat de spiritualitate. In sensul acesta, Biserica sprijina invatamantul care imbina formatia stiintifica cu cea morala si spirituala”. 


“Homeschooling-ul este un experiment asupra caruia biserica nu se poate inca pronunta, lucru care revine in primul rand ministerului educatiei”, a afirmat, pentru HotNews.ro, purtator de cuvant al Patriarhiei.

Teodor Baconschi, fost ministru de Externe: Cazul romanesc de “scoala acasa” e nu doar un semn al crizei in care se afla sistemul national de educatie, ci si un simptom prevestitor

 Despre sistemul homeschooling a scris, pe contul sau de Facebook, si fostul ministru de Externe Teodor Baconschi. “Sa va spun si eu ce cred despre ‘homeschooling’, sau scoala acasa. Cred ca, gratie internetului, scoala traditionala (corp didactic, sali de clasa/cursuri, biblioteca, examene scrise sau orale sustinute in lacasul fizic al institutiei) se va transforma, poate intr-o generatie, poate in doua, in ceva complet diferit”. 

“Daca vorbiti cu studentii de azi (chiar de la mari universitati occidentale), va vor spune ca nu ce aud la cursuri e cel mai interesant: mai palpitanta e societatea studenteasca, interactiunea informala dintre niste tineri selectati cu greu, care sunt foarte inteligenti si, cumva, deja (in)formati”, scrie fostul ministru.

Aceasta sustine ca “afli din conferintele marilor spirite (puse pe YouTube) mai mult, sau la fel de mult ca de la cursul ‘clasic’ din amfiteatru. Ai acces la intregi bibliografii digitalizate. Deci ceea ce conteaza cu adevarat se dematerializeaza, reducandu-se la o tehnologie de contact intelectual perpetuu, pulsatil, caleidoscopic. Procesul despre care vorbesc se va desfasura in paralel cu generalizarea treptata a tele-muncii”.

“Pe scurt, cazul romanesc de ‘scoala acasa’ e nu doar un semn al crizei in care se afla sistemul national de educatie, ci si un simptom prevestitor, care trebuie evaluat intr-un context global”, incheie Baconschi. […]/ integral pe hotnews.ro

Mircea Miclea: As sfatui parintii sa nu recurga la homeschooling. Nici un profesor particular nu poate reproduce la tine in living experientele socio-emotionale din scoala

Experientele socio-emotionale pe care integrarea intr-o comunitate scolara i le ofera unui copil – nu pot fi reproduse “la tine in living” de nici un profesor particular, a declarat pentru HotNews.ro psihologul Mircea Miclea. “Pe baza cercetarilor de specialitate, as sfatui parintii sa nu recurga la aceasta solutie”, spune Mircea Miclea. Fostul ministru al Educatiei avertizeaza ca “invatarea exclusiv online, in cazul elevilor, e ineficienta, produce o rata mare de abandon, demotivare”.

Mircea Miclea, psiholog, profesor la Departamentul de Psihologie din Universitatea Babes-Bolyai, fost ministru al Educatiei si presedinte al Comisiei prezidentiale pentru Educatie care a elaborat legea educatiei, a declarat pentru HotNews.ro ca numarul persoanelor “ce vor cocheta” cu solutii de tip home schooling “va creste in urmatorii ani”.

Acesta a identificat trei cauze ale acestui fenomen: “insatisfactia tot mai mare pe care o au parintii fata de calitatea sistemului de invatamint”, democratizarea accesului la informatie prin tehnologiile digitale si faptul ca “tot mai multi oameni au mijloacele financiare care le permit sa ofere copiilor lor home schooling”.

Miclea a avertizat, insa, ca “nici un ‘profesor particular’ nu poate sa reproduca la tine in living experientele socio-emotionale pe care ti le ofera integrarea intr-o comunitate scolara”. In ceea ce priveste invatarea online, psihologul a precizat pentru HotNews.ro ca “la virste mici (invatamintul primar) invatarea online este contraindicata”, iar “invatarea exclusiv online, in cazul elevilor, e ineficienta, produce o rata mare de abandon, demotivare”.

  • Citeste mai jos declaratiile integrale acordate HotNews.ro de catre Mircea Miclea, via e-mail, pe tema “scoala acasa”

Rep: Este homeschooling-ul legal in Romania?

Mircea Miclea: Homeschoolingul este legal doar daca de el beneficiaza copii cu cerinte educationale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, conform art 25, aliniat 2, din Legea Educatiei Nationale. Aceasta inseamna ca, daca vrei ca institutiile statului roman sa recunoasca aceasta forma de invatare, trebuie sa faci dovada ca copilul tau se incadreaza intr-una dintre cele doua categorii. Daca nu se incadreaza, el nu poate obtine diplomele si beneficiile aferente conferite de statul nostru.

Dincolo de aspectele legale, pe baza cercetarilor de specialitate, as sfatui parintii sa nu recurga la aceasta solutie. Scoala ofera nu numai continuturi cognitive, ci si competente socio-emotionale, esentiale pentru succesul in viata si care se pot forma doar in colectivitatea scolara. E greu sa dobindesti abilitati de comunicare, sau de leadership, sau de rezolvare a conflictelor, sau de lucru in echipa – competente extrem de apreciate de angajatori, studiind doar acasa.

De altfel, homeschoolingul este o exceptie in toate sistemele educationale din lume; se justifica numai pentru cazurile mentionate sau pentru situatiile in care copiii locuiesc in zone foarte indepartate de o scoala (cazul unor zone din Australia, de pilda). Nu am pus si aceasta situatie in legea noastra pentru ca Romania nu are astfel de caracteristici geografice.

Rep: Legea educatiei prevede la articolul 25 ca pot invata la domiciliu “copiii cu cerinte educationale speciale sau nedeplasabili din motive medicale”. Ce se intampla cu copiii care nu se afla in aceste situatii si care sunt retrasi de la scoala, pentru a fi inscrisi in “scoli umbrela” din strainatate? Pot sa intre mai departe la facultate in Romania sau strainatate?

Mircea Miclea: Daca acele “scoli umbrela” nu sunt acreditate de statele in care ele opereaza, ele nu o sa fie recunoscute nici de statul roman. Diplomele sau inscrisurile oferite de o institutie scolara neacreditata, deci nerecunoscuta, au valoare zero. Cu ele nu poti sa intri la facultate, nici nu poti sa fi angajat intr-un sistem public, nu numai in Romania, ci oriunde in lume.

Rep: Care sunt efectele invatarii aproape exclusiv de pe suport online? Ca sa intre in legalitate, copiii sunt inscrisi la academii umbrela care ofera cursuri online.

Mircea Miclea: La virste mici (invatamintul primar) invatarea online este contraindicata. La virste mai mari solutiile de tip “blended learning”, adica o combinatie de invatare fata in fata cu invatarea online, sunt solutii corecte, fundamentate stiintitic. Cum anume se face aceasta combinatie depinde de disciplina predata, virsta elevului, calitatea materialelor online si de alti factori. Invatarea exclusiv online, in cazul elevilor, e ineficienta, produce o rata mare de abandon, demotivare.Cel putin asa ne spun studiile de specialitate, pentru generatia actuala. Ar fi bine sa dam prioritate, cind luam decizii de acest fel, datelor de cercetare, nu opiniilor subiective.

Rep: Care sunt beneficiile, dar si problemele pe care le aduce homeschooling-ul?

Mircea Miclea: Pentru copiii cu cerinte educationale speciale sau nedeplasabili, care nu pot fi integrati in colectivele scolare, homeschoolingul e garantia ca ei pot dobindi certificate si diplome care sa fie acoperite de cunostinte si care sa le asigure egalitatea de sanse cu colegii lor mai favorizati de soarta. Statul e obligat sa ofere aceasta oportunitate celor dezavantajati. Ar fi imoral si ilegal sa nu o faca. Pe de alta parte, exista riscul ca educatia oferita acasa sa fie de mult mai slaba calitate decit cea de la scoala.

Daca nu am fi pus conditionalitatile mentionate la homeschooling, ne trezeam ca un parinte – care poate fi si incapabil, alcoolic sau abuziv – poate spune ca nu-si mai aduce copilul la scoala, pentru ca face el homeschooling cu copilul. Ori asta inseamna sa dezavantajezi enorm pe acel copil, sa ii reduci dramatic sansele de dezvoltare a carierei.

Majoritatea meseriilor actuale necesita abilitati de munca in echipa, de comunicare, de colaborare, de management al relatiilor tale interpersonale (cu colegii de munca, cu clientii, cu autoritatile), or e foarte greu, adesea imposibil sa dobindesti aceste abilitati invatind la tine in living, chiar in varianta ca ai cel mai bun “profesor particular”. Nici un “profesor particular” nu poate sa reproduca la tine in living experientele socio-emotionale pe care ti le ofera integrarea intr-o comunitate scolara.

Rep: Credeti ca discutia despre homeschooling poate cuprinde astazi un numar mai mare de persoane interesate, decat in trecut? Care sunt cauzele?

Mircea Miclea: M-as opri la trei cauze. Prima se leaga de insatisfactia tot mai mare pe care o au parintii fata de calitatea sistemului de invatamint.Aceasta insatisfactie este legitima, dar calea de urmat este de a pune presiuni pe politicieni si alti decindenti sa optimizeze sistemul, nu de a-ti retrage copilul si de a face homeschooling.

A doua cauza se refera la tehnologiile digitale care au democratizat enorm accesul la informatie. Acelasi continut, pe care in urma cu 20 de ani il gaseai numai la scoala, acum il gasesti pe zeci de site-uri de pe net. Scoala (de la invatamintul primar la universitate) a pierdut monopolul transmiterii de informatii stiintifice si profesionale. Scoala mai are monopolul diplomelor, dar nu mai are monopolul cunoasterii. Ar fi multe de discutat aici, dar nu e cazul sa o facem acum.

In fine, tot mai multi oameni au mijloacele financiare care le permit sa ofere copiilor lor homeschooling. Din conjunctia acestor cauze pot spune ca numarul celor ce vor cocheta cu astfel de solutii va creste in urmatorii ani.Sublinez inca odata: nu aceasta e solutia cea mai buna pentru copiii lor!

Funeriu ne spune că home-schoolingul este promovat de ”niște sectanți” și că educația copiilor trebuie ținută sub controlul ”societății”.

Păi da, ca pe vremea comunismului, când copii trebuiau dresați să țopăie conform dorințelor Partidului.

Dar stai! Și azi copii ne sunt dresați să țopăie conform dorințelor Partidului, același Partid din totdeauna. Bună treabă tovarăși, bună treabă!

Theodor Paleologu:

Prima Doamnă spune: “Este mult mai bine să fie copilul într-o școală, într-o comunitate. Este în beneficiul lui și al familiei și nu se compară. Nu suntem ființe izolate, suntem ființe sociale, trebuie să fim cât mai mulți împreună, pentru că așa ne simțim bine.”

1) Depinde de școală.

2) Că sîntem ființe sociale o știau și anticii, iar Aristotel a formulat pregnant această realitate. Dar de unde a scos-o că homeschoolerii stau închiși în casă și nu văd pe nimeni în afara familiei? Mai mult, ei pot merge la cursuri de calitate, dacă educatorii independenți sînt lăsați să-și desfășoare activitatea fără constrîngeri etatiste.

3) Eu unul mă simt bine în compania semenilor mei, dar nu “cu cît sînt mai mulți”. Iar pentru calitatea învățării e bine să nu fie prea multă lume la cursuri.

4) Să ne înțelegem: sînt un adept al învățămîntului public, dar sînt totodată un partizan al libertății și diversității.

Dorothea Vanau:

Îmi dau seama că povestea cu educația acasă e un prea bun test pentru scoaterea la iveală a convingerilor din oameni, mai ceva decât subiectul LGBT sau împărțirea lumii în filoruși și proamericani.

La astea din urmă nu poți să măsori decât gradul de manipulare la care au căzut pradă românii (prin instrumente specifice de control social, cum ar spune Chomsky).

Ei, la homeschooling e altceva, vedem gradul de ipocrizie în raportarea la propria libertate, ceea ce e mai important și mai relevant ca să înțelegi de ce ne-a vasalizat istoria în halul ăsta. E un mare mister cum a rezistat națiunea asta.

Mihai Sora:

Marguerite Yourcenar nu a fost la școală nici măcar o singură zi. Bacalaureatul l-a luat prin corespondență.
Cine nu este Marguerite Yourcenar trebuie să meargă la școală.
Atât am avut de spus pe această temă.

Decizia Danei și a lui Dragoș Bucur de a adopta pentru fetița lor sistemul educației acasă a făcut valuri în presă iar subiectul a inundat și locurile de joacă din cartierul Titan, mai ceva decât ploaia ce bate acum în geam. Ofurile părinților supărați fie de ghiozdanul ce nu mai poate fi mișcat decât pe role, fie de ce face învățătoarea la after-school sau de „cotizațiile de toamnă” pentru utilarea clasei, au deschis cu bunăvoință Cutia Pandorei și unii dintre părinți au devenit părinți de homeschool-eri, cel puțin pentru câteva minute. Observând reacțiile acestora, am adunat în șapte capete blocajele în reflecție auzite pe tema educației acasă …

1. Copilul va fi lipsit de socializare

Este prima replică, de fiecare dată când vine vorba despre homeschooling. Imaginea unui copil rămas acasă în colivie în timp ce colegii săi de generație zburdă în libertate cred că ar fi cea mai bună pentru a portretiza această frică.

Evident este o falsă temere. În primul rând copiii se împrietenesc, în general, cu alți copii din vecini, cu cei proveniți din familiile prietene, cu amicii din echipa de baschet sau de la atelierul de aikido. Nu trebuie neapărat să te socializezi cu cei 30 de copii dintr-o clasă în cele 10 minute de recreație.

Poți să îți faci prieteni extraordinari la școală dar cunosc și cazuri în care un prieten a schimbat pentru copilul său trei școli în patru ani pentru a găsi un echilibru acceptabil anturaj-învățătoare. Iar adevărul este că socializarea la școală se face printre picături, întâlnirile de după program fiind cele ce conferă tihnă și consistență relațiilor.

În al doilea rând, pentru a exista educație acasă, unul dintre părinți devine directorul școlii de acasă. Homeschooling-ul presupune să există posibilitatea ca unul dintre părinți să fie în preajma copilului și să îi împărtășească în relație directă experiența sa de adult. Psihologii au punctat că dezvoltare psihologică și emoțională sănătoasă, vizibilă mult mai bine la 30-40 de ani, depinde capital de evoluția relației cu părinții în copilărie.

În al treilea rând fiind vorba despre educație acasă, nu mai există teme pentru acasă. Totul se face într-un timp optimizat, flexibil și apar astfel economii de timp și energie. Acestea se traduc în alte activități sau pur și simplu joacă de o calitate superioară.

2. Homeschooling-ul este ceva nou, excentric

Homeschooling-ul a fost până în 1944 o alternativă ce a completat sistemul educațional românesc, deci nu este o noutate pe meleagurile noastre. Sub ocupație sovietică școlile private și învățământul acasă au fost scoase în afara legii deoarece toți copiii trebuiau prelucrați conform calapodului comunist.

Alternativa educației acasă este valabilă în state precum Marea Britanie, Franța sau Finlanda iar în Statele Unite nu mai puțin de 3 milioane de copiii fac în acest moment homeschooling (4% dintre copiii americani).

3. Educația acasă este prea scumpă pentru românul de rând

Conform unor studii educația unui copil în familie costă în Statele Unite de aproximativ 20 ori mai puțin decât suma cheltuită de statul american pentru un elev în școlile publice. Media cheltuită per copil de un părinte american este de 600 de dolari în condițiile în care există școli la distanță unde taxa poate să coboare până la 100 de dolari/an.

Dacă adaugi economia de timp, benzină și posibilitatea de a folosi banii pentru meditații în direcții vocaționale, câștigul este net.

4. Copilul va avea lipsuri în educație

Depinde ce înțelegem prin educație. În general școala românească funcționează în momentul de față în paradigma memorării și prezentării cunoștințelor fără o viziunea holistică practică. Nu este timp în general pentru abordarea opiniilor divergente sau pentru atenție asupra originalității.

Din păcate programa din școlile de stat românești abundă astăzi de informație inutilă, contorsionată, ducând la blocarea unor energii ce s-ar fi canalizat poate altfel într-un alt climat. Este mult timp pierdut într-un sistem de calificări ce parazitează și diminuează practic chiar calitatea vieții.

Educația acasă conferă șansa unui învățământ personalizat iar părintele poate să contribuie decisiv la aprofundarea de către copil a unor domenii vocaționale.

5. Copilul nu se va adapta la situația reală

„Dacă vei ține copilul ca într-un glob de cristal, nu se va putea adapta în viitor.” Este una dintre replicile auzite zilele acestea.

Părerea mea este că nu e nevoie de electroșocuri pentru a înțelege curentul electric. Copiii au nevoie de educație adevărată pentru viață, nu de șocuri. Aceasta se poate întâmpla într-o școală publică sau privată ori în alt cadru, inclusiv acasă cu părinții și tutorele.

Cum spuneam, cel mai mare dar pe care poți să îl faci copilului tău este timpul tău, bucuria de a petrece împreună cu el, de la nivelul înțelegerii lui, experiența cunoașterii. Cel puțin până la clasa a IV-a este o șansă să îți cunoști copilul mai bine în creșterea lui, să îi fii pedagog și să îi oferi merinde pentru termen lung.

De asemenea multe probleme legate de imposibilitatea controlului anturajului dispar. De exemplu bullying-ul este o problemă majoră în unele școli din București; acesta este evitat iar anturajul copilului este ușor de corectat.

6. Există riscul ratării

Nu toți putem fi șefi de promoție. La nivel de medie însă studiile au demonstrat că rezultatelor școlarilor educați acasă în Statele Unite sunt net superioare celor obținute în școlile de stat americane. Ulterior homeschooler-ii sunt căutați de universități precum Harvard sau Stanford iar ACE, un program educațional specializat pentru acasă, se laudă pe pagina lor cu alumni ce au fost acceptați în peste 120 de universități doar din Marea Britanie.

Homeschooling-ul nu este un experiment cum a fost numit în presa de pe Dâmbovița. Sau dacă este, este unul reușit având în vedere statisticile existente.

Astfel au fost educați președintele George Washington sau sportiva Serena Williams, așa își educă astăzi copiii Tom Cruise sau Gwyneth Paltrow (deși puteau opta ușor pentru o școală privată eventual…). Mai mulți profesori de la Harvard au fost ei înșiși educați acasă iar un amic, profesor universitar în Canada, îmi povestea că cei mai buni studenți ai săi au fost doi tineri educați 12 ani acasă ce l-au uimit prin pregătirea și viziunea lor amplă asupra disciplinelor.

7. Homeschooling-ul va distruge învățământul românesc

Nu cred că homeschooling-ul este o amenințare a sistemului supra-reformat. Pentru a avea copilul înscris în Statele Unite de exemplu ar trebui ca cel puțin un părinte să manevreze manualele americane și să redacteze raportările și jurnalul pedagogic. Ceea ce nu este chiar greu dar îți trebuie o oarecare determinare. Să muți școala în sufragerie înseamnă să îți dorești asta, să cauți soluții educaționale mai bune. Educația acasă este o alternativă educațională ce îmbunătățește școala românească.

În momentul de față situația pentru homeschooling în România este încurajatoare. Practic poți opta pentru o variantă de homeschooling și poți merge până în pânzele albe pe această cale. Singura problemă este legătura ombilicală cu sistemul american, englez, ungar, etc. Este salutară în acest sens afirmația domnului ministru Mircea Dumitru, îngrijorarea acestuia legată de lipsa de reglementare și permeabilitate a sistemului față de elevii școlarizați în acest regim.

Ce cred că s-ar putea obține benefic din punct de vedere politic: școlile private din România să poată să deschidă module de homeschooling, banii să urmeze copilul și în acest caz, să existe o echivalare în recunoașterea SAT-ului pentru cetățenii români, să existe posibilitatea integrării mai ușor a acestor elevi. Din păcate însă nu cred că este o miză electorală acum.

În contra-pondere se situează poziția domnului Daniel Funeriu, ex-ministrul ce a pus pe liber înțelepciunea celor 7 ani de acasă prin introducerea obligativității clasei zero. Cu o aversiune cronică pentru alternativele educaționale demnă de un gulag post-comunist, domnul Funeriu se exprimă despre necesitatea ca statul să educe copilul cum vrea societatea, nu părintele. Din punctul său de vedere este vorba despre o atitudine sectantă iar „educația acasă este o prostie”.

Sper să nu mai avem parte de un mandat al dânsului, altfel vom avea probabil uniforme obligatorii în creșele din România …

 

Gabriel Bintia:

Subiectul invatamantului la domiciliu este intens discutat in Romania. Marea dilema a romanilor: produce copii care nu pot socializa si, prin urmare, nu trebuie legalizat.

Ar fi interesant de aruncat o privire in tari care au interzis invatamantul la domiciliu, in speta Germania si Suedia. Nu cunosc situatia din Germania, dar in Suedia interzicerea invatamantului la domiciliu nu are nimic comun cu nesocializarea copiilor, ci cu alte motive, prezentate mai jos. Istoric, lucrurile s-au intamplat asa in Suedia, cu linkuri in limba engleza:

Anul 2010: parlamentul voteaza noua lege a invatamantului prin care, fara a prezenta motive, se interzice invatamantul la domiciliu, iar invatamantul privat se supune in mod obligatoriu programei de stat:

http://www.thenewamerican.com/world-news/europe/item/8576-sweden-bans-home-schooling-religious-instruction

Dupa cum rezulta din articol, asociatia parintilor care fac invatamant la domiciliu au acuzat ca “statul exercita din ce in ce mai multa putere asupra copiilor”. Demersul lor nu a fost ascultat.

Drept consecinta, o parte din familii a parasit tara (destinatia preferata fiind Finlanda, unde invatamantul la domiciliu este legal), dar o parte a trecut la nesupunere civica. Unele familii au fost amendate, altora li s-au luat copiii de catre serviciile sociale, se cunoaste si cazul unei familii care i s-au luat copiii de pe aeroport si s-a efectuat si o arestare. Foarte multe relatari sunt disponibile pe internet:

http://www.onenewsnow.com/education/2015/01/14/sweden-continues-to-quash-homeschooling
http://www.amnation.com/vfr/archives/022193.html
https://www.lifesitenews.com/news/sweden-revokes-parental-rights-of-homeschooling-family-after-three-year-ord
http://www.christiannewswire.com/news/2202412530.html
http://jpupdates.com/2015/01/27/jewish-couple-fights-sweden-ban-home-school-children/

Abuzurile statului suedez asupra familiilor au fost transmise Congresului Statelor Unite, iar din anul 2015 autoritatile americane au inceput sa acorde azil politic cetatenilor persecutati in Suedia si Germania pentru practicarea invatamantului la domiciliu:

http://www.usatoday.com/story/news/politics/2015/03/18/house-judiciary-committee-immigration-enforcement-bills/24960965/

Congresul American a cerut explicatii ambasadorului Suediei in SUA asupra motivelor interzicerii invatamantului la domiciliu. Acesta a invocat doua motive:

1. Teama de indoctrinare in alte valori decat cele promovate de statul suedez

2. Egalitatea femeii cu barbatul, pentru ca femeile in special isi iau rolul de educatori

Cu toate acestea, invatamantul suedez de stat a tot scazut in baremurile internationale, determinand OECD in 2013 sa puna un semnal de alarma asupra invatamantului suedez: http://www.oecd.org/sweden/sweden-should-urgently-reform-its-school-system-to-improve-quality-and-equity.htm

Precum se observa, interzicerea invatamantului la domiciliu in tari care au astfel de experienta are mai multa legatura cu temeiuri ideologice decat cu calitatea unui astfel de invatamant sau cu problemele copiilor. Dar dincolo de orice presupunere, este articolul 26 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care stipuleaza:“Parintii au prioritate in a alege forma de invatamant pentru copiii lor”

Nu e foarte înţelept să forţezi afirmaţii prea tranşante, mai ales legate de viitor, dar e de presupus că fără o ieşire masivă din învăţământul public nu va exista nicio şansă de a ieşi din iadul degenerării continue. Aşa că dezbaterea despre homeschooling este tonică, câtă vreme nu va determina o intensificare a reglementărilor şi o urmărire penală a părinţilor care încearcă să-şi salveze familia de la moarte sufletească şi retardare intelectuală. Măcar îi lămureşte pe cei naivi cu pririve la cine doreşte cu adevărat libertate, normalitate şi cine vrea să-şi încordeze muşchii pe copiii altuia.

Intensitatea reacţiilor din partea establishmentului relevă, în acelaşi timp, o precaritate a argumentelor şi o deloc întâmplătoare identitate de opinii între ceea ce se cheamă în mod formal dreapta şi stânga.

Pe partea dreaptă, discursul este unul devenit clasic de acum: nu putem lăsa la mâna unor amărâţi de părinţi o problemă atât de sofisticată cum este educaţia . Avem nevoie de experţi şi specialişti care să facă evaluări, să propună criterii şi să identifice soluţii de reformă a sistemului pe bază de politici publice, fundamentate pe paperuri aparute in reviste peer review, omologate la rândul lor de alţi experţi, acreditaţi de specialişti, confirmaţi de tehnocraţi. Iar premisa fundamentala este că în orice dezbatere serioasă trebuie date la o parte de la bun început “bălării” ca libertatea de alegere a părinţilor. O mostră elocventă la pachet cu aroganţa aferentă:

“Problema adevarata e capacitatea parintelui mediu de a evalua un bun (educatia) cu caracteristici speciale – post-experience good, merit good – in conditii de asimetria informatiei. Cu alte cuvinte, capacitatea lui de a decide asupra calitatii unui bun cu efecte in viitor, cand nu are informatia si competenta s-o faca.
Situatia e una standard asa ca nu ma lungesc aici, va las sa cititi intreaga istorie de 100 de ani a teoriei, disputelor si consecintelor intr-un manual de politici publice (nu sunt sigur ca materia se preda in homeschooling). Si da, asta este o tema legitima de dezbatere si public policy, nu o chestie de viata privata.”

Facem abstracţie de zorzoanele şi jargonul ubercompetent al unui superspecialist, le dăm cu grijă la o parte şi sesizăm rapid că argumentul e nul, fiind circular. După cum remarca un prieten referitor la fanfaronada de mai sus: “Profesorii etatişti sunt calificaţi nu pentru că au vreun rezultat mai valabil după vreun criteriu plauzibil (prin definiţie criteriul nu e ‘calificat’ decaât daca dă rezultatul favorabil celor ‘calificaţi’!), ci pentru că beneficiază de asimetrie în ‘calificarea’ lor…”.

Nivelul argumentelor împotriva homeschoolingului (absenţa socializării, lipsa certificărilor, părinţi ocupaţi, etc) este o dovadă puternică tocmai în favoarea acestui tip de educaţie.

Acest lucru se poate vedea, de altfel, şi din obiecţiile provenite din partea stângă. Aici, accentul pică pe inegalitatea de şanse, imposibilitatea economică a categoriilor sociale defavorizate de a-şi scoate copii din sistemul public, şansele reduse din punct de vedere intelectual ale părinţilor de a le furniza lecţii de calitate, plus mult colectivism. De unde oamenii noştrii de stânga trag concluzia că alternativa aceasta este utopică pentru mase. Drept urmare, şi aici concluzia este de data aceasta implicită, decât să iasă cineva din gulagul copiilor, mai bine să stea toţi la grămadă acolo. Măcar este egalitate şi prietenii născute din condiţia de deţinut… şi multe amintiri frumoase despre cum ne-a făcut puşcăria oameni.

Un alt argument în vogă în panoplia socialistă este acela potrivit căruia părinţii săraci nu au capacitatea de a-şi educa corespunzător odraslele. După cum se întreba intrigat un artist cu fantasme conservatoare “crezi că nişte ţărani vor veni de la câmp şi vor sta să citească Schopenhauer cu copilul?!”. Ideea unei educaţii acasă, mai ales pentru tradiţionalişti, este tocmai că nu vei citi “Lumea ca voinţă şi reprezentare” sau alte texte născute din sensibilităţi bolnăvicioase, tipic moderne, ci te vei îndeletnici măcar cu câte ceva din artele liberale. Sau, după modelul Ion Creangă, cu cheia de boltă a învăţăturii primare, Psaltirea. “A doua zi însă a venit părintele pe la noi, s-a înțeles cu tata, m-au luat ei cu binișorul și m-au dus iar la școală. „Că, dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură, zicea părintele; doar ai trecut de bucheludeazla și bucherițazdra: ești acum la ceaslov, și mâine-poimâine ai să treci la psaltire, care este cheia tuturor învățăturilor” (“Amintiri din copilarie”).

Psaltirea a constituit de fapt abecedarul cel mai folosit pînă aproape de începuturile modernităţii.“Until the later medieval emergence of the book of hours, psalters were the books most widely owned by wealthy lay persons and were commonly used for learning to read“, se scrie chiar şi în progresivista şi, de preferinţă, de neutilizat wikipedia. Cei nemulţumiţi de această resursă pot consulta oricum “The Place of the Psalms in the Intellectual Culture of the Middle Ages”, de Nancy Elizabeth Van Deusen, unde concluzia este similară.

Cât priveşte părinţii cvasianalfabeţi, ei au furnizat de-a lungul timpului educaţie de calitate, potrivit unor criterii tari şi nu pe criteriile experţilor, după cum o dovedesc nenumărate exemple, de la Thomas Edison dat afară din şcoală până la Părintele Porfirie Bairaktaris, ajuns unul din cei mai mari duhovnci din Grecia.

În contextul mai general al argumentului de stînga nu mai amintesc decât periferic iluzia de-a dreptul sinucigaşă, dar explicabilă prin necunoaşterea economiei şi istoriei educaţiei, de a crede că sistemul de educaţie publică, pus la punct de bogaţi, îi va favoriza în vreun fel pe săraci. Din acest punct de vedere, homeschoolingul i-ar avantaja tocmai pe săraci, cărora le-ar permite să depăşească o segregare inevitabilă. Cât despre inocenţa antropologică tipic iluministă cu privire la egalitarismul educaţional,ea este doar un simptom caracteristic al bolii moderniste de care mult prea puţini dintre noi reuşim să scăpăm.

În concluzie, după cum observa cineva,”teoria şi istoria arată că insula muştelor lui Golding nu (mai) e doar peste mări şi ţări ci începe in Piteştiul celor mici, iar cea mai de plâns societate este cea care nu poate perpetua virtutea. Însă noi după Jane Austen trăim ‘după virtute’. Modernitatea gnostică (bazată pe reedecurare publică) a îngropat în sub 200 de ani peste 2000 de ani de civilizaţie a virtuţii.”

PS: Cei interesaţi de alternative educaţionale pot încerca cursurile Academiei Private unde începând cu 11 octombrie voi ţine un curs de literatură distopică, care va atinge inclusiv problema educaţiei ca instrument indispensabil pentru control social hard.


Categorii

Educatie, George Damian, Ninel Ganea

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Detractorii HOMESCHOOLING si sofismele lor penibile. COMPARATIA CU … MISA, SPERIETOAREA “INDOCTRINARII RELIGIOASE”, “SECTANTII CIUDATI” AI LUI FUNERIU SI PSIHOZA PRIVARII DE EXPERIENTA SOCIALA A SCOLII/ Temeiurile ideologice ale interzicerii educatiei acasa in Suedia si Germania

  1. N-am putut niciodată să înţeleg de ce vorbesc unii în numele tuturor !

    Mi se pare corect ca într-o ţară democrată să existe alternativă la învăţământul public.
    Fiecarea să fie liber să opteze pentru ceea ce îi comvine şi să îşi asume riscurile, şi deyavantajel care decurg dintr-o optiune sau alta.

    Sunt familii care chiar isi permit sa ofere o educatie corespunzatoare si calitativa copiilor chiar şi în sistemul homeschooling. Sunt unele familii în care mai mulţi membrii sunt profesori, cercetatori, specialişti şamd iar alte familii îşi permit să plătească şi să îşi aleagă profesori care să le înveţe copiii. În ambele sieteme există riscuri şi avantaje, însă fiecare familie trebuie să aibă posibilitatea să aleagă opţiunea care consideră că se potriveşte mai bine pentru copiii lor.

    Aşa ar fi democratic şi corect într-o ţară civilizată !.

  2. Fără posibilitatea de a ne ține departe copiii de dezlănțuirea bestială a Noului Babilon(/Sodomă&Gomoră), aceștia vor fi afundați în oceanul de putrefacție sufletească care a inundat lumea omului nou luciferic.

    Domnul și Maica Domnului să ne miluiască, să ne ierte și să ne mântuiască.

  3. In zilele noastre, mai mult sau mai putin, pe fata sau pe ascuns invatamantul public satanizeza copiii.
    Foarte putini parinti vor putea insa prin aceasta metoda sa-si educe copii: poate un parinte (cu propriile-i forte ) sa-si invete copilul in asa fel incat acesta sa intre la un liceu bilingv de engleza ?
    De germana nu are sens sa vorbim.

    !!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Mai realist este sa existe clase de elevi sub autoritatea Bisericii Ortodoxe. Acestea, impreuna cu profesori angajati de BOR sa poata activa la cererea parintilor in sediile scolilor publice.
    Exista cateva experimente reusite in Bucuresti, insuficient mediatizate nici macar pe saiturile ortodoxe.
    NU MA REFER LA SEMINARII MONAHALE, CI LA SCOLI ADMINISTRATE DE BISERICA ORODOCA !
    !!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  4. @RomeoB

    Teoretic poate un parinte care vorbeste limbile respective sa-si pregateasca odrasla, dar practic copiii mai trebuie sa si asculte de parinti ca sa poata fi transferate cunostintele. De germana poate are rost sa vorbesti, pentru ca in vestul tarii mai sunt destui parinti romani care au absolvit licee germane si inghesuiala inca e mare la liceele germane sau sectiile germane din liceele romanesti.

  5. Daca sunt retrasi copiii din scoli cum vor putea fi educati ”corect politic”?

  6. Toate discutiile astea despre scoala din sufragerie mi-aduce in minte o vorba care spune asa: cand viata iti ofera numai lamai, fa din ele o limonada.

    Asa si aici – oferim copiilor nostri tot ceea ce este mai bun, vrem sa-i ferim de rau si de multe obstacole, dar oare le facem un bine? Vrem pentru ei chipul binelui pe care noi il definim ca atare si tot noi il selectam in locul lor prin prisma experientei dobandite anterior.

    E un soi de egoism aici din partea parintilor care refuza copiilor lor propria experienta. Experienta comuniunii. E ca si cand ai pune in fata lor o tava cu fructe diferite, si dulci si amare si acre si le spui care sunt cele mai bune, fireste, dupa gusturile tale de parinte, refuzandu-le astfel propria lor experienta a cunoasterii.

    Daca eu vreau sa fac ceva pentru copiii mei, va fi sa-i fac sa inteleaga faptul ca in viata vor avea parte nu doar de fructe bune si placute la gust, ci si de cele otravitoare. Iar aici intervine rolul meu de parinte – de a-mi invata copilul sa stie sa aleaga in viata, sa poata face singur diferenta dintre bine si rau.

  7. @carmen ,
    De foarte multe ori am vrut sa te felicit pentru punctele de vedere exprimate aici dar pana acum m-am abținut . Comentariul de mai inainte insa este unul excepțional , prin urmare : FELICITĂRI !

    Doamne , ajuta !

  8. Eu sunt de acord cu homeschooling-ul, dar ar trebui ca parintele sa aiba cunostintele necesare si talentul pedagogic. De lipsa se socializare nu se pune problema. El poate socializa daca merge in parc cu copiii si mai face cateva cursuri pentru copii de varsta lui unde se intalneste cu altii.
    Treaba cu evaluarea la sfarsit e foarte buna, cred eu, pentru a-i echivala studiile.
    Din pacate Romania nu e inca pregatita decat intr-o proportie foarte mica.

  9. @ fane: multumesc. Incerc sa inteleg si sa aplic pe masura intelegerii cat mai multe aspecte din viata duhovniceasca: experienta, conditie esentiala a cunoasterii lui Dumnezeu, limitarea atasamentului fata de lucruri dar si fata de oameni, fie ei parinti. Desigur, sunt multe alte aspecte care-mi scapa, dar tendinta de instrainare continua a oamenilor, unii fata de altii si limitarea din proprie initiativa a accesului la cunoastere, ma cam sperie.

  10. @Carmen
    Din pacate cred ca ar putea sa te contrazica unii parinti care si-au pierdut copiii din cauza drogurilor. Traficul e in plina floare, cum sunt si relatiile sexuale la varste tot mai mici. Eu raman paf cand vad pe strada copii (baiat + fata) care se tin de mana de parca ar fi adulti. Ca sa nu mai spun de programele scolare care nu oglindesc decat dementa in stare pura. Nu mai spun de birurile perceput. 400 de lei pentru rechizite la gradinita. E drept, in Timsioara. Ii doresc Romaniei cat mai mult homeschooling, daca cumva va fi reglementat si parintii vor dori asta.

  11. @ Ileana: conteaza mult mediul de acasa si anturajul copiilor, nu doar scoala.

  12. Sistemul şcolar este, nu prost, ci foarte prost gândit. În eventualitatea în care a fost gândit (a fost pritocit de poitrucii semidocţi de pe vremea lui Ceaşcă, adică anii 70-80) însă pentru a distruge nivelul educaţional al populaţiei, atunci, da, pot spune că e superb conceput. Principiul este simplu dar genial.
    Să pretinzi (aparent) că vrei ridicarea calităţii şi a nivelului de pregătire generală a populaţiei, dar să obţii (în realitate) o prăbuşire pe toate planurile şi pentru toată lumea. Principiul ar suna cam aşa:
    “Pretinde foarte mult de la toţi şi nu vor face faţă decât câţiva. Restul, se vor pierde în mediocritate şi semianalfabetism”
    Cei câţiva (nu mai mult de sub 10%) care rezistă sistemului, rezistă din diverse cauze, una dintre ele fiind faptul că au fost creaţi astfel încât să devină indestructibili (şi nu e în mod clar contribuţia părinţilor). Orice ai face nu-i poţi strica. Interesant e faptul că unii dintre aceşti indestructibili sunt copii de la ţară, deci porniţi din start cu un handicap competiţional, faţă de colegii lor orăşeni, crescuţi pe asfalt şi cu toate utilităţile în preajmă. Mâna aceasta de copii geniali sunt cei care aduc faimă ţării (prin succesele la olimpiadele internaţionale) şi sunt folosiţi ca pretext pentru menţinerea sistemului în nebunia sa amorfă şi supradimensionată.
    În ceea ce priveşte restul de 90%, adică marea masă a copiilor obişnuiţi, ei bine aceştia sunt pierduţi definitiv şi irevocabil pentru naţiune. Ei formează masa de analfabeţi fiuncţionali, uşor de manipulat,buni votanţi şi în principiu, “mândrii că sunt români”.
    Sistemul acesta distructiv este croit şi conceput cu mare precizie, la milimetru de către cei care… ne vor binele.

    (Ceva similar se întâmplă astăzi cu doctoratul. S-a legiferat amănuntul ca toţi universitarii să fie doctori în ştiiinţe, iar drept urmare au apărut doctoratele plagiate sau pseudodoctoratele. Cum poţi să validezi ideea că orice loază analfabetă poate ajunge doctor în ştiinţe copiind pasaje din te miri ce cărţi străine? Şi totuşi asta e realitatea. Şi acum spuneţi, nu sună bine ideea ca toţi universitarii să fie doctori? Ba da, dar care a fost urmarea?Urmarea a fost: doctorate pentru toată lumea bună, să aibă parte din plin, să ne avem ca fraţii şi să ne încânte şi pe noi muritorii cu ele. Aşa-i Opreo?)

  13. @ Mircea cel Batran,
    Apropo de doctorate, am vazut ca li se acorda importanta “cuvenita” inclusiv la numirea clerului in parohii. Asa ca in vremurile noastre incepem sa vedem din ce in ce mai multi doctori in teologie pe la orase…
    Lucrul nu este rau in principiu, asa este, numai ca un gand imi spune ca astfel, chiar daca titlurile “stiintifice” (sa nu uitam ca vorbim de TEOLOGIE!) sunt obtinute pe merit, se incurajeaza inevitabil goana dupa “hartii lumesti care umfla capul” in detrimentul smereniei. Aceste nenumarate doctorate ar face sa pufneasca in ras pe monahii nevoitori fara scoala, dar care zboara la cer cu un posmag…

  14. Bun articolul pus de fratele admin în comentariu, dar insuficient, desigur. Iar comentariile de sub articol, de pe acel blog sunt slăbuțe rău.

    Ca și ortodocși, avem exemple clare și multe: de la Sfântul Apostol Pavel, la Sfânta Sofia cu fiicele ei, la Părintele sfânt Arsenie, cu tatăl lui bun pedagog pornindu-l pe drumul învățării (deși a copilărit aproape izolat în Munții Zarandului). Multe și destule exemple sunt în Biserică.

    Cam tot ce citesc zilele acestea are ca scop, din start, altceva decât mântuirea, pentru copiii a căror educație se află în discuție. Din cauza asta tot în întuneric și haos se vor înnămoli discuțiile astfel pornite pe acest subiect.

    Domnul și Maica Domnului să ne lumineze și să ne mântuiască!

  15. Carmen Daca iti inveti copilul acasa ,dupa ce manuale/? OARE,nu trebuie sa le cumperi ? Cine isi PERMITE sa stea 4- 6- 8 ore cu copilul,sau copiii ptr a-I invata? Atunci sa presupun ca acel parinte NU MAI LUCREAZA?Cine il sustine financiar,pe acel parinte care NU are nici in clin nici in maneca cu invatamantul? Sau inainte de a avea copii ii facem pe toti viitorii parinti, absolventi cu diploma de PROFESORI/?Daca acum se vaita ca NU pricep [multi] si ca e prea stufoasa programa scolara,sa inteleg ca fiecare are programa llui? Asadar DESFIINTATI SCOLILE,, …

  16. Suedia, care are crucea pe steag, vrea sa interzica invatamantul religios in cele 59 de scoli crestine!
    Social-democraţii aflaţi la guvernare în Suedia au propus marţi interzicerea învăţământului religios în şcolile confesionale sub contract, în scopul combaterii ‘segregării’ în această ţară care a primit 400.000 de migranţi începând din 2012.
    Dintre cele 71 de şcoli confesionale din Suedia, 59 sunt creştine, 11 musulmane şi una evreiască.
    https://blacknews.ro/suedia-social-democratii-propun-interzicerea-invatamantului-religios-scolile-confesionale/

  17. ATACURI MASIVE în SUEDIA. SUTE de MAȘINI au fost INCENDIATE
    Numai în Goteborg, 88 de autovehicule au fost distruse sau avariate sever.
    Presupuşii autori erau îmbrăcaţi în haine închise la culoare şi cu glugă.
    https://evz.ro/atacuri-masive-suedia-masini-incendiate.html

    Oare cei care vor sa interzica invatamantul religios, coordoneaza aceste hoarde de ateistii nihilisti?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare