update – Aproape 90% dintre elevi inscrisi la ORA DE RELIGIE. Un prim asalt respins, dar nu e momentul de triumfalisme. URGIA ANTICRESTINA E DOAR LA INCEPUT

6-03-2015 9 minute Sublinieri

Duminica-Ortodoxiei-la-Galati-4-martie-2012-a

Dezbaterile impotriva predarii religiei in scoli s-au dovedit a nu fi o problema reala, avand in vedere procentul foarte mare al parintilor care si-au exprimat in scris optiunea pentru participarea copiilor la aceste ore, a declarat, sambata, ministrul Educatiei, Sorin Cimpeanu, intr-o conferinta de presa organizata la Braila.

“Procentul este unul foarte mare, ceea ce inseamna ca dezbaterile pe tema predarii religiei in scoli s-au dovedit a nu fi o problema reala. Daca la inceput imi exprimam oarecum ingrijorarea pentru acoperirea normelor didactice pentru colegii nostri profesori de religie, care si-au inceput activitatea in septembrie 2014, este vorba despre 4.200 de cadre didactice din totalul de 6.200 de profesori de religie din sistem, acum nu mai am nicio emotie”, a afirmat Cimpeanu, potrivit Agerpres.

Ministrul a precizat ca pana vineri, la ora 18,00, procentul cererilor inregistrare pentru participarea la orele de religie a elevilor din clasele I-XII era de 89,75%, iar aceasta nu este situatia definitiva.

“La nivel national, pana in cursul zilei de ieri, au fost depuse optiuni pentru participarea la orele de religie clasele I-XII intr-un procent de 89,75%, dar colegii nostri au continuat inregistrarea in sistem a optiunilor primite. Sunt optiuni depuse la nivelul multor scoli care nu au fost introduse in sistem. In mod evident, daca optiunile au fost exprimate, chiar daca data de 6 martie e depasita, toate aceste optiuni vor fi introduse in sistem. Acesta este un statut intermediar al acestor raportari. Avem un maxim de 97,6% in judetul Dambovita si un minim de 80,4%. In Braila avem 90,2%, un procent peste media nationala”, a spus Cimpeanu.

Acestora li se adauga si optiunile exprimate pe parcursul perioadei de inscriere in clasa pregatitoare, care se desfasoara in prima etapa, conform calendarului, pana pe date de 13 martie. […]/ integral pe hotnews.ro

  • Romania Libera:

Ministrul Educaţiei susţine că aproape 90% dintre elevi s-au înscris la cursurile de religie

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine că 88% dintre elevii care fac în prezent religie s-au înscris să urmeze în continuare acest curs iar, dintre copiii înscrişi la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2015-2016, 93,45% au optat de asemenea să studieze religie, informează Mediafax.

Până vineri la ora 12.00 au fost introduse în baza de date 2.082.476 de cererei de înscriere la ora de religie, în condiţiile în care 2.364.838 de elevi au această disciplină opţională în oferta educaţională. Totodată, dintre cele 137.293 de cereri de înscriere la clasa pregătitoare pentru următorul an şcolar, pe 128.300, respectiv pe 93,45 la sută, figurează opţiunea pentru ora de religie, a mai anunţat ministrul.

La nivel naţional, în învăţământul preuniversitar sunt 3.095.000 de elevi, dintre care doar 2.364.838 sunt eligibili pentru studiul religiei, restul fiind cei din grădiniţe, şcoala postliceală, dar şi formele de învăţământ seral sau fără frecvenţă.

Curtea Constituţională a decis, în 12 noiembrie 2014, că articolul 18, alineatul 2, teza I din Legea educaţiei naţionale privind obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie este neconstituţional, oficiali ai CC precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută de cei care vor să studieze disciplina. CC arăta, în motivarea deciziei, că oferta educaţională pentru această disciplină este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă.

Decizia CC devine executorie după 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în 9 martie.

Inspectorul General Școlar: 85 la sută dintre elevii bucureşteni, înscrişi la religie

Ponderea elevilor bucureşteni înscrişi pentru a continua pregătirea la disicplina religie era, vineri, la ora 12.00, de 85 la sută, dar procesul este dinamic, a declarat, inspectorul General Școlar Constantin Trăistaru, relatează Mediafax.

El a transmis că, până în acest moment, s-au înscris 160.000 de elevi, din totalul celor 188.000 eligibili pentru studiul acestei discipline, a spus inspectorul general şcolar, cu precizarea că mai sunt cereri de validat.

La nivel naţional, în învăţământul preuniversitar sunt 3.095.000 de elevi, dintre care doar 2.359.880 sunt eligibili pentru studiul religiei, restul fiind cei din grădiniţe, şcoala postliceală, dar şi formele de învăţământ seral sau fără frecvenţă.

În formularul de înscriere se solicită directorului unităţii de învăţământ participarea elevului la orele de religie, cu menţionarea unuia din cele 18 culte recunoscute conform Legii 489/2006, printre care: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Cultul Musulman, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică Română, Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România şi Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova. […]

Furtuna artificială din jurul religiei în şcolile româneşti se încheie cu o victorie a Bisericii Ortodoxe Române: majoritatea covârşitoare a părinţilor au depus cereri pentru menţinerea acestei materii, conform datelor furnizate de ministrul Educaţiei.

Nu am nicio îndoială că vor apărea în zilele ce urmează îndrăzneţe investigaţii jurnalistice care vor dezvălui semnături false, manipulări, presiuni şi – de ce nu? – chiar torturi aplicate părinţilor şi copiilor pentru menţinerea orelor de religie. Corul bocitoarelor seculariste îşi va relua fără preget intonarea gângavă a mantrelor favorite: 18.000 de biserici versus 400 de spitale, statul să nu mai sprijine financiar cultele, catedrala costă 200 de miliarde de euro, preoţii au salarii mai mari decât medicii etc.

Bineînţeles, va fi condamnată aprig campania de promovare a religiei în şcoli organizată de Biserica Ortodoxă Română, conform logicii strâmbe că este permisă o campanie mediatică susţinută împotriva bisericii, dar biserica nu are voie să se folosească de aceleaşi mijloace. „Ia-l de pe mine că-l omor!” Dacă s-ar apuca cineva să scormone în vieţile private ale propovăduitorilor Remus Cernea şi Emil Moise aşa cum s-a întâmplat în cazurile a sute de preoţi, răcnetele de indignare ar depăşi decibelii deranjanţi ai clopotelor din bisericile citadine şi poate chiar trâmbiţele de la Ierihon. 

Pe de altă parte, rămân nerezolvate problemele Bisericii Ortodoxe Române: profesorii de religie cu pregătire precară, manualele prost alcătuite (dar aici vorbim de o problemă generală a învăţământului românesc), transformarea parohiilor într-o reţea de multi-level marketing destinată strângerii de fonduri pentru o catedrală mult prea ambiţioasă, luxul afişat de unii înalţi ierarhi, ruptura dintre cler şi credincioşi. Însă mirenii au trecut peste toate acestea şi şi-au înscris copii pe mai departe la orele de religie.

Esenţa dezbaterii nu este reprezentată de menţinerea sau scoaterea din programa şcolară a orelor de religie, până la urmă românii au rămas creştini şi după jumătate de secol de comunism, fără religie în şcoală. Miza chestiunii este alta: ingineria socială, modificarea generaţiilor viitoare. O minoritate agresivă s-a folosit de chiţibuşuri avocăţeşti cu intenţia de a elimina „îndoctrinarea” copiilor majorităţii populaţiei. 

Ţinta mărturisită: peste câteva generaţii religia să nu mai aibă nici o relevanţă în România. Aş fi de acord să fie scoasă ora de religie din şcoli cu condiţia interzicerii oricărei ore de etică, morală sau educaţie civică în care să se facă propagandă secularist-ateistă. Deocamdată ora de religie va fi menţinută pentru majoritatea elevilor din România, însă va trebui să ne pregătim să respingem introducerea educaţiei civice care clădeşte „omul nou” după chipul şi asemănarea lui Remus Cernea. 

Între timp, Biserica Ortodoxă Română trebuie să-şi rezolve problemele interne şi să revină la tradiţia care a ţinut-o sute de ani: legătura vie dintre cler şi credincioşi. Clipurile de propagandă nu rezolvă nimic pe termen lung.

În campania îndreptată împotriva orei de religie mai multe idei au fost reluate obsesiv, pentru a se fixa temeinic în mintea românului. Părintele trebuia să conștientizeze cât de periculoasă și nefolositoare pentru educația copilului este învățătura creștină. Din fericire mintea românului de pe urmă a fost mai presus de estimarea adversarilor iar manipulările nu au prins. Încă o dată părinții au mărturisit identitatea spirituală a României prin cele peste 2.000.000 de cereri completate, credința că Dumnezeu este iubire și iubirea este de la Dumnezeu.

Am abordat în rândurile următoare șapte dintre cele mai ”rulate” dintre aceste clișee, cu siguranță nu sunt singurele dar eu cel puțin le-am întâlnit la fiecare click, emisiune, articol ce au vizat acest subiect.

1. Ora de religie îndoctrinează!

Dacă ora de religie îndoctrinează în România, atunci îndoctrinează și în Europa. 30% dintre elevii germani dau la bacalaureat obiectul religie având în programă două ore pe săptămână. Mai mult, în trei dintre landurile germane a fost acceptată în școli și ora de religie creștin ortodoxă. Învățământul confesional este o normă a libertății și democrației fiind prezent în Europa în state precum Germania, Austria, Finlanda, Belgia, Spania, Italia, Polonia, Ungaria, Portugalia sau Olanda.

În aceeași cheie dacă ora de religie îndoctrinează acum, a îndoctrinat și în trecut. Rezultă de fapt că noi toți suntem un neam de îndoctrinați, de la Neagoe Basarab cu învățăturile lui către fiul său Teodosie până la părinții noștri ce au avut grijă să ne boteze în ascuns pe vremea comunismului.

Ideea de îndoctrinare eu o văd de fapt ca justificarea unei intoleranțe față de valorile tradiționale. Conform celor care atacă ora de religie cetățenii creștini ai acestei țări ar trebui să își uite sistemul de valori iar copiii acestora să primească o educație neutră, străină de aceste repere, treptat Biserica ar trebui să se retragă sau să fie ”retrasă” din învățământ, din istorie, din societate. A fost de-a dreptul toxică intervenția unor domni ”specialiști” veniți să acrediteze această idee în dezbaterile ce au avut loc la Hotnews sau Gândul. Poți numi educația îndoctrinare? Poți, dacă vrei să manipulezi.

2. Ora de religie promovează intoleranța!

Studiile sociologice demonstrează contrariul. Conform celui mai recent sondaj realizat în România deFundația pentru o Societate Deschisă ”ateii sunt mai intoleranți decât majoritatea românilor față de aproape toate grupurile sociale în legătură cu care au fost chestionați: romi, sectanți, maghiari, musulmani, evrei, săraci.” În măsura în care ateii militează împotriva orei de religie iar aceștia nu participă la ora de religie, logica simplă ne arată că de fapt ora de religie promovează în societatea românească toleranța.

În acest context declarații de genul ora de religie este ”un sistem idiot, care atrage idioți și produce alți idioți” făcute de Toma Pătrașcu, reprezentant ateu, nu dovedesc decât nevoia de toleranță în societatea românească. Barba non facit philosophum domnule Toma Pătrașcu!

Istoria recentă ne-a arătat unde poate duce o ideologie atee. Aceasta ucide omul, ucide identitatea sa, mă gândesc la reeducările din temnițele comuniste, din lagăre, la milioanele de execuții și deportări. Articolul 29 din Constituție subliniază că ”libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.” Ori exact aceste dimensiuni lipsesc în discursul secularist de astăzi, respectul pentru valorile celuilalt și toleranța.

3. Locul orei de religie este în biserică, statul român este un stat laic

Cum s-a afirmat și în manifestul comunității Părinți pentru Ora de Religie o educaţie complexă, completă şi de calitate a copiilor presupune și dimensiunea spiritualității iar aceasta se desăvârșește în familie, în biserică și în școală.

Dorința creștinilor de a își educa și crește copiii în armonie cu învățătura creștină, printr-o oră de educație spirituală în acord cu Sfânta Scriptură, a fost fundamentată de Constituție fără echivoc în articolul 32: ”În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.”

Mai mult articolul 33 din Constituția României punctează: ”Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale”. Tradiția spirituală a României este creștinismul, o mărturisește fără echivoc istoria. Componenta spirituală a fost exclusă din școala românească doar prin grefarea forțată a comunismului în spațiul românesc.

Statul român nu este un stat laic iar aceasta nu o spun eu, o spun specialiștii în Drept Constituțional din România. Toți ne dorim astăzi un stat modern dar în nici un caz laicitatea distructivă din Franța care a scos în stradă peste un milion de protestatari. Înainte de venirea la putere a comuniștilor Biserica a fost prezentă activ în societate. Este tradiția spirituală a acestui neam, așa au trăit românii până să le fie impus comunismul de către regimul sovietic de ocupație.

4. Problema manualelor de religie

În toate dezbaterile și articolele îndreptate împotriva orei de religie a fost citat obsesiv un manual retras de doi ani, publicat de o editură particulară și aprobat de facto de comisia Ministerului Educației. A pleca de la două exemple din acest manual și a vorbi despre manualele de religie în general, fără a le cunoaște măcar conținutul și mă refer în special la domnul Toma Pătrașcu pe care l-am avut partener într-o dezbatere, este greu de calificat.

Calitatea manualelor din învățământul românesc este absolut necesar să fie îmbunătățită și manualele de religie nu fac nici ele excepție. Bunăvoință există, slavă Domnului! Eu personal cred că parteneriatul dintre Ministerul Educației și Biserica Ortodoxă încheiat în 2014 este cadrul optim pentru aceste îmbunătățiri.

5. Libertatea de conștiință a părinților

Adeseori a fost invocată în dezbateri, de exemplu în discursul domnului Remus Cernea, libertatea de conștiință a părinților.

Ceea ce nu cunosc toți părinții este că societatea civilă atee face constant presiuni asupra Ministerului Educației pentru introducerea unei orei de educație sexuală ca materie obligatorie în școli, într-o formulă departe de orice abordare creștină. Un astfel de proiect pilot a fost susținut de către ASUR și în cadrul ultimului Festivalul al Științei, este vorba despre programul ”Sexul versus Barza”. Ce fel de libertate de conștiință au părinții creștini care nu vor putea să își retragă copilul de la o materie în care sunt inserate idei pro-avort sau în care se face propagandă pentru stilul de viață homosexual?

6. Școala este pentru știință!

”Infiltrarea Bisericii în sistemul de educație este o realitate tristă și care nu este de natură a încuraja educația științifică” rostită de Toma Pătrașcu bate foarte bine cu “Religia este opiu pentru popor, religia trebuie să fie declarată o chestiune particulară.” Vladimir Ilici Lenin

Pentru ateismul militant științele sunt rodul raționalismului care eliberează umanitatea de religie. Ceea ce se obliterează complet este faptul că mulți oameni de știință au putut să pună bazelor cunoașterii științifice și să revoluționeze domenii precum medicina, fizica, astronomia sau matematica fiind în același timp oameni profund religioși. Mă gândesc pe scurt la Newton, Pasteur, Pascal sau Euler dar și la Nicolae Paulescu sau George Manu. Recunoașterea realizărilor acestora oameni înseamnă totodată acceptarea inexistenței vreunui conflict între educația religioasă și gândirea științifică. Virtual vorbind copiii acestor inventatori nu ar fi lipsit probabil de la ora de religie, părerea mea…

7. Să fie studiată istoria religiilor, ora de religie are o abordare unilaterală!

Încă din primul an de școală copiii învață despre Oamenii din lumea întreagă și despre diversitatea acestora. În fiecare clasă a învățământului liceal sunt abordate teme referitoare la alte religii și confesiuni pornind cu religiile antice în clasa a IX-a, cele orientale în clasa a X-a (hinduismul, budismul, confucianismul) și continuând cu iudaism, islam și istoria creștinismului în clasele a XI-a și a XII-a.

Din punct de vedere pedagogic studiul comparat al religiei este o excentricitate, nu poate fi abordat la ciclul primar sau gimnazial. În Uniunea Europeană istoria religiilor se predă efectiv în locul religiei confesionale în Estonia și modelul este din punct de vedere sociologic nesemnificativ.

Epilog

Astăzi expiră termenul de depunere a cererilor de înscriere pentru ora de religie. Deja celebra aplicațieSIIIR duduie sub degetele doamnelor din secretariate, cel puțin în București sunt încă mii de cereri neprocesate.

Ceea ce rămâne după această campanie este mobilizarea mărturisitoare a părinților. România, contrar vremurilor, este spirituală prin excelență și poate fi unită în credință. Din punctul meu de vedere este un destin și mă bucur că se vădește chiar și în acest context.

Totodată și cele rele au ieșit la suprafață cu acest prilej, să avem fiecare dintre noi grijă la ura de după ușă, este un semn că avem de lucrat cu noi înșine indiferent prin ce metodă și pe ce cale. Speranța mea este ca prin urmarea binelui aproapelui să putem desăvârși unitatea noastră iar ora de religie duce acest mesaj în școala românească.

*

*


Categorii

1. ȘTIRI, Articolele saptamanii, Educatie, George Damian, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

102 Commentarii la “update – Aproape 90% dintre elevi inscrisi la ORA DE RELIGIE. Un prim asalt respins, dar nu e momentul de triumfalisme. URGIA ANTICRESTINA E DOAR LA INCEPUT

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. “Dar în timp ce el se apropie de marginea prăpastiei, dacă n-a ajuns deja la locul de unde începe căderea, noi trebuie să-l chemăm înapoi, dacă e cu putinţă; căci dacă nu-l vom preveni cu glasul nostru, noi ca şi cum îl vom împinge şi-i vom grăbi căderea. Hristos Dumnezeul nostru, despre naşterea Căruia a început iscodirea, ne-a arătat că El îndura truda chiar şi pentru mântuirea unei singure oi, voind s-o ducă pe grumaji, numai să nu o fure lupul. Dacă El ne-a învăţat să facem asta pentru mântuirea unei singure oi, oare nu vrea El mai vârtos să muncim pentru mântuirea păstorului oilor, care, uitând de acest nume şi de datoria sa, singur s-a dat lupului răpitor, străduindu-se să piardă întreaga turmă pe care dator era să o păzească?”

  2. @ieromonah1:

    ‘Chiar e o hulă gravă şi apăsată ce a făcut; cu subiect şi predicat. Să mă insulte pe mine, dar nu credinţa mea, cu atât mai puţin pe Dumnezeu.’

    Asa e. E o hula. Si L-a insultat pe Dumnezeu. Noi? Ce facem? Cum IL aparam pe Dumnezeu? Insultandu-l pe CTP? Mi se pare cam putin… Ori il combati argumentat, clarificand – nu pt el, ci pt altii – aspectele puse de el in discutie, ori il ignori. Altfel, indignarea noastra e goala, simpla umflare in pene.. Asta e parerea mea sincera.

    Iubesc Biserica si credinta ortodoxa din tot sufletul, si ma puteti crede sau nu, asta nu schimba cu nimic lucrurile. Pana la urma, Dumnezeu este Judecatorul nostru, al tuturor, si El stie ce e in inima mea si, daca e cazul, Lui ii voi da socoteala. Pasajele respective mi-au fost si mie prilej de smintire. Din fericire, nu mai sunt asa. Din nefericire, explicatii satisfacatoare nu am gasit in nici o exegeza (ceea ce nu inseamna ca nu or exista. Tocmai de-aia, rog pe cine stie sa mi le indice). Au fost pasaje din Biblie carora a trebuit sa le caut singura raspunsurile, din aproape in aproape, ceea ce nu sunt sigura ca este in regula, mai ales in astfel de vremuri. De fapt, in toate vremurile argmentele au fost importante pt Biserica. Sunt inca pasaje carora nu le gasesc intelesul, si peste care exegeza trece, dupa mine – si Il rog pe Dumnezeu sa ma ierte, El stie ca nu Adevarul Lui il contest, dimpotriva, imi doresc sa il inteleg! – prea usor. Nicaieri nu am gasit, de ex., o clarificare a pildei orbului din nastere. Cum putea orbul din nastere sa greseasca, de vreme ce era orb din nastere? De ce Iisus nu admonesteaza, asa cum o face de fiecare data, lipsa de logica a intrebarii apostolilor, ci le raspunde ‘nu, nu e asta, e altceva’, ca si cum ar fi putut fi asta?? Eu nu ma indoiesc de Cuvantul Domnului, ca sa fie clar. Si oricat de obscur ar fi uneori, Dumnezeu este alegerea mea, pt simplul fapt ca I-am simtit grija si iubirea si ingaduinta de atatea ori in viata mea, si pt simplul fapt ca darurile Lui au depasit cu mult vrednicia mea, iar asta nu se uita!

    Ceea ce contest eu este capacitatea noastra de a face fata atacurilor impotriva Bisericii. Ni se pare ca ii combatem pe smintitori si de fapt tare ma tem ca primii smintitori noi suntem. Sa dea Dumnezeu sa gresesc! Va asigur ca a avea dreptate in chestia asta nu imi produce nici o satisfactie.

  3. Sunt vreo doua exegeze Doroteea, una chiar a Sfantului Chiril si una a Sfantului Teofilact al Bulgariei.
    https://ziaraxa.wordpress.com/2011/02/13/sf-teofilact-al-bulgariei-talcuirea-sfintei-evanghelii-de-la-luca/
    (pagina 223 in Scribd)

    Parabola iconomului necredincios (Lc 16,1-8) sau „a iconomului nedrept” cum mai este cunoscută, prezintă cititorului unele probleme pe care învăţaţii le-au multiplicat în nenumărate dificultăţi de interpretare. Unii remarcă că „mai mult decît orice altă parabolă este de aşteptat ca aceasta să îşi păstreze misterul pentru viitoarele generaţii de exegeţi din cauza multitudinilor dificultăţi de interpretare”. Dificultatea i-a determinat pe exegeţii timpurii, printre care şi pe Sfîntul Chiril al Alexandriei, să susţină nepotrivirea în găsirea unor sensuri în fiecare detaliu al parabolei, ca şi cum aceasta ar ascunde morala parabolei: „Noi vom zice următoarele către cei iubitori de învăţătură: parabolele ne aduc un înţeles pieziş şi lipsit de limpezime al lucrurilor folositoare nouă, cînd se examinează sensul lor pe scurt şi în chip superficial. Desigur toate părţile unei parabole nu trebuie să fie cercetate şi scrutate cu subiectivitate şi amănunţime, pentru ca nu cumva tîlcuirea să supere prin excesul său pe cei ce o ascultă întrucît merge dincolo de măsura cuvenită, şi de asemenea spre a nu provoca o vorbire întinsă şi lungă… Aşa stau lucrurile şi cu parabola de faţă. Căci de vrea cineva să arate în chip limpede, cine se înţelege de noi că este omul, care are un iconom defăimat sau cine sînt cei datornici, care îşi reduc şi îşi taie datoriile lor, şi apoi din ce pricină unul datorează ulei iar altul grîu, atunci interpretarea va fi obscură şi în acelaşi timp excesiv de lungă. Prin urmare nu toate părţile parabolei sînt de folos pentru înţelesul celor arătate şi exprimate în ea ci parabola trebuie luată şi acceptată ca un chip al unui lucru neapărat de trebuinţă, ce dă să înţeleagă în chip umbrit ceea ce este de folos ascultătorilor”

    “Sfîntul Chiril numeşte trecerea spre judecata de apoi din această parabolă, prin lucrare şi re-valorizare a bunurilor trecătoare, drept „calea de salvare pentru bogaţi”. Corecta iconomie, împărţirea averii cu săracii, aceste lucruri salvează un bogat de la căderea în iad (16,19-34)”
    Sf. Chiril al Alexandriei, Comentar la Sfînta Evanghelie de la Luca, trad. Gh. Băbuţ, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1998, p. 217
    http://www.cntdr.ro/sites/default/files/c2010/c2010a26.pdf
    p.s.
    ce e destul ..e destul
    E un timp pentru toate.

  4. Vorba multă nu ne-ajută.
    Personal nu sunt preocupat de lămurirea tuturor cuvintelor scripturii. Dacă aş putea împlini tot ce înțeleg, aş fi în rând cu sfinții. Examenul mântuirii, sunt convins, nu va consta în a da socoteală de ce nu le-am înțeles pe acelea pe care nu le înțeleg decât cei pe care Dumnezeu îi ştie, ci la cât am împlinit din cele pe care le-am înțeles cu uşurință.
    Cele grele sunt pentru cei ce au ajuns la masura lor.
    CTP, a avut destulă îngăduință şi milostivire, până acum şi posibil sa mai beneficieze de aşa ceva încă.
    Noi ne ciorovaim aici precum gâstele fară ca gălăgia facută sa ajunga până la el. Au fost comentarii şi pe “proclamația” publică a domniei sale şi pro şi contra, (dincolo 700, când am intrat ultima dată). Omul se astepta la tot felul de atitudini, sunt convins, şi nici cele foatre bânde, nici cele foarte aspre, nu cred ca-l vor determina sa renunțe la tot, să-şi ia crucea şi sa-i urmeze lui Hristos. Sunt prea multe în joc pentru a da tot ce are aici, pentru cele de dincolo, de care, dacă nu s-ar îndoi, nu ar adopta o asemenea atitudine.
    Până la CTP, avem copii lângă noi, rudenii, vecini, colegi, cunoscuți, cu care avem contact imediat şi concret, nu virtual, şi acolo ne putem etala, priceperea şi toate bunătățile noastre. Cred că până a fi întrebați de CTP, va trebui sa dam răspuns de cei de lângă noi.

  5. Mersi, @enkidu, chiar exegeza asta o citeam acum. Mi-am reamintit subiectul, m-am apucat sa caut si am gasit pe… Sf. Chiril! 🙂

  6. Doroteea, prea eşti pornită împotriva fraților de credință. Sincer îi-ți spun.
    Cazi şi tu în extrema pe care o condamni, tocmai față de ei. De fapt cred că insistența ta pe metoda blândeții, (absolut necesară ortodocşilor), apăsată la maximum a creat această “gălagie”.
    Toți sun bine intenționați (din cei care-i cerți, mai pe față, mai pe ascuns), şi… nu au ajuns la atâta sfințenie încât să renunțe la punctul lor de vedere în favoarea ta. Jignirile aduse lui CTP, nu sunt adresate persoanei CTP, care (nu l-am vazut decât în postura de jurnalist), poate fi un om de calitate în afara profesiei, deşi orgoliu profesional, care deformează şi părea de sine, poate trimite la altceva. Deci jignirile, cum le numeşti, sunt totuşi argumente până la urmă, şi nu-s la nivelul rosolăniei lui.

    Ştiam bine, fii sigură, cine erau cărturarii mustrați de Mântuitorul. Chiar tu spui că aceeia se ocupau cu interpretarea scropturilor,adică erau profesionişti, aparțineau clerului, erau o autoritate… în sinagogă şi-n materie. Noi…
    Cel puțin eu, pot fi doar “amator”, angajat ocazional în chestiune.
    Dar apropo… romanele (beletristca, ficțiunea, şi… multe altele), deschid Împărația lui Dumnezeu sau o închid, autorii întră şi ei şi aduc şi pe alții sau… Vai vouă… ?
    Aceşti cărturari nu intră în… Vai vouă ?

    Doroteea vorbel lui CTP, ajung la toți, vorbele noaste… la câți-va (şi ăia interesați), la el nici atât. Rugaciunile noastre însă pot ajunge la Dumnezeu.

  7. @doroteea,

    Totusi, eu nu-mi dau seama, cu ce anume smintesc unii dintre crestini. Cu faptul ca se revolta si ca mai fac cate o ironie pe seama celui ce blasfemiaza, desi chiar respectivul se pune in pozitia de a fi luat peste picior? Ironiile si le merita, avand in vedere ca nu doar ca da dovada, daca nu de viclenie si rea-credinta, cel putin de lipsa de minte, dar mai si ataca, si nu doar doar credinta, ci pe insasi Domnul Hristos.

    De ce nu cred ca suntem in situatia de a pune gandul bun inainte… Omul zice ca a citit Evanghelia (inca in trei limbi), si lucrul asta reiese si din faptul ca a extras cele mai “controversate” pasaje, cu care se pot sminti usor cei care nu cunosc interpretarea lor. Cum sa mai pun eu gandul bun inainte, cand omul scoate acele versete din context (context care este lamuritor, si care contrazice interpretarile pe care le da el acelor cuvinte)?

    Versetul “Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.” – e unul din cele mai grele cuvinte din Evanghelie, si recunosc ca si pe mine m-a tulburat. Dar am inteles gandindu-ma mai bine, ca cine iubeste pe cei dragi mai mult decat pe El se traduce prin cine iubeste pe aceia incat sa faca faradelegi de dragul lor (mintind, furand, jurand stramb etc., pentru ei), adica in afara legilor lui Dumnezeu, atunci ii iubesc mai mult decat pe Dumnezeu. Pentru ca in alta parte Hristos chiar porunceste sa ne iubim aproapele ca pe noi insine (primele doua porunci sunt iubirea de Dumnezeu si de oameni). Si deci nu ar putea fi vorba de o incriminare a unei mari iubiri fata de cei dragi, din moment ce este porunca, ci criteriul ar fi cel al neascultarii de Dumnezeu de dragul aproapelui (in diferite contexte).

    Referitor la sabie, aici e mult mai simplu sa-ti dai seama ca nu e vorba de violenta. Cum ar putea cineva sa creada ca Mantuitorul s-ar referi la sabie intr-un sens comparativ cu jihadul islamic? (Vezi ironia pe care o face referitoare la pacea si iubirea adusa de crestinism). Cu alte cuvinte, crestinii ar fi chemati sa fie si ei niste teroristi. Sa zicem ca ai putea avea aceasta impresie citind exclusiv acel pasaj. Dar cand citesti si restul, e imposibil sa nu te lamuresti. Cand Iisus i-a zis lui Petru atunci cand acesta a taiat urechea unui soldat “Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” – aici oare nu reiese ca era evident impotriva unei rezolvari violente (chiar si cand era in joc viata Lui)? Sau cand spune “iubeste pe vrajmasii tai ca pe tine insuti”? Cum ar fi putut sa instige la violenta impotriva apropelui, de vreme ce ne-a invatat sa iubim pe vrajmasi? La fel, cand ne-a invatat sa nu ne impotrivim celui rau, precum si “cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt”, nu e limpede ca aduce un indemn la non-violenta? Si nu doar atat, dar chiar smerire si acceptare a agresiunii… Si daca cineva mai avea o indoiala, insusi faptul ca S-a supus pe Sine chinurilor rastignirii de buna voie, ca un miel la taiere, refuzand solutia impotrivirii (cea propusa de Barabas impotriva romanilor) dovedeste contrariul acuzelor. De fapt, chiar pentru asemenea fals motiv a fost pedepsit, ca unul care chipurile ar fi adus razvratire in popor, cand de fapt, El s-a adus pe Sine ca jertfa.

    Atatia oameni au inteles acest mesaj incat numai cine nu a citit Evanghelia sau nu e de buna credinta ar putea sa creada Iisus ar fi incitat la violenta. Ci sabie in sensul de dezbinare, sau violenta nu a crestinilor asupra altora, ci violenta a celorlalti ASUPRA crestinilor (asa cum s-a intamplat in anii care au urmat, cand cei din familii pagane erau turnati si chiar ucisi de casnicii lor). Si e valabil si in sensul disputelor si neintelegerilor care urmau sa fie, al faliei de netrecut care urma sa se produca intre oameni, determinand separea minciunii de Adevar, a graului de neghina.

    Si, evident ca nu si-a tinut mama la usa, ci intreaba “cine este mama Mea si fratii Mei”, ca sa sublinieze celor de fata ca oricine poate fi fratele si sora lui, dar nu dupa criterii de rudenie, lumesti, ci dupa implinirea voii lui Dumnezeu.

    “47. Cineva I-a zis: Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca.
    48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei?
    49. Si, intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
    50. Ca oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama.”

    Deci avand in vedere faptul ca CTP a citit Evanghelia (dupa cum se lauda si dupa cum reiese), interpretarea gresita a acelor versete, cum ar mai putea fi credibila? Nu pot sa pun gandul bun inainte pt ca e o imposibilitatea logica ca cineva sa nu poata intelege ca altul e sensul acolo. Si daca iau in considerare si faptul ca Il ataca in mod direct si abject, insinuand ca s-ar fi nascut dintr-o relatie fireasca, nu din fecioara (pare-mi-se in alt articol), ca il face intolerant si dictator (?) – (“Fiecare dictator are grijă să dezbine familiile, pentru că nimeni nu trebuie să însemne mai mult decât El, Supremul, pentru fiinţa umană”), transformandu-l intr-un personaj egoist, razboinic si plin de sine (El care a fost si este un exemplu de smerenie, si care S-a jertfit de buna voie pentru noi, care a indemnat la non-violenta, la iubirea de Dumnezeu ŞI de aproapele), in contradictie vadita cu faptele din Evanghelie, nu pot trage decat concluzia unei manipulari cu buna stiinta si a unei uri viscerale. CTP este ateu. Ateii, multi dintre ei, chiar daca ar vedea minunile cu ochii lor nu s-ar supune, deoarece ei urasc autoritatea, pretuiesc mai mult libertatea (aparenta) de a face ceea ce doresc muschii lor, fara sa dea socoteala cuiva pentru faptele lor. E vorba de orgoliu, iar acel orgoliu ii inraieste, ii razvrateste. Unul ca CTP, nu este doar nelamurit, neconvins de Evanghelie, ci nu suporta adevarul acelor lucruri, il deranjeaza (ce-i asta, sa intorci obrazul, sa te lepezi de sine etc.).

  8. Completare la comentariul meu anterior #63:

    Poate ca si in acest caz calea de mijloc, calea imparateasca, ar trebui urmata. Parere de rau, durere pt raul facut Bisericii, intelegere in masura proprie fiecaruia si chiar rugaciune pt omul CTP din partea noastra, a celor mici ce mai comentam pe aici, dar si o reactie adecvata (nu-i al nostru a masura “adecvarea”) din partea celor mari, a pastorilor – par a fi masura potrivita.

    Ne vorbeste Parintele N. Steinhardt in “Jurnalul Fericirii”:

    “Mii de draci mă furnică văzînd cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tîmpă şi laşă, o bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decît să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osîndit la cecitate şi paraplegie.
    Denis de Rougemont: Să nu judecăm pe alţii, dar cînd arde casa vecinului nu stau să mă rog şi să mă îmbunătăţesc; chem pompierii, alerg la cişmea. De nu, se numeşte că sunt fudul şi că nu-mi iubesc aproapele . Macaulay: este drept că nu avem voie să ne răsculăm împotriva lui Nero căci orice putere de Sus este, dar nici nu trebuie să-i sărim lui Nero în ajutor dacă se întîmplă să fie atacat. (…)

    Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiţi dar înţelepti ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfîntului Pavel (Efes. 5,17- “Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Tim. 4, 5: „tu fii treaz in toate…” , Tit. 1,8 ” sa fie… treaz la minte” şj maj îndeosebi I Cor. 14, 20: “Fratilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).

    Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă sa fim buni, blînzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tîmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tîmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana?
    (…)
    “Iorga:„Ai dreptul să ierţi numai ce s-a făcut în paguba ta.”
    Omul, dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină, poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvîrşite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ.Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere [ierahiii Bisericii, de pilda, caci de aceea am considerat binevenita o luare de atitudine a BOR – nota mea] ori se află în fruntea treburilor publice nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămîne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor.
    Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situaţii distincte. Şi nu numai a lui, a numeroşilor zăpăciţi care cred că „nu judeca” şi „cine-s eu să judec?” se referă şi la interesele comunităţii, ale omenirii. Acolo e altfel, invers: vigilenţă, apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzeşte şi-şi pune viaţa pentru ea.”

    SURSA: http://www.biserica-luzern.ch/NicolaeSteinhardtJurnalulFericirii.pdf

    Legat de neintelegerea unor parabole, ale tuturor daca se poate si asta… cat mai repede. Nu stiu, dar eu de la primele lecturi ale Parintilor Bisericii am aflat ca nu trebuie sa ne dorim a intelege CU MINTEA toata Sfanta Scriptura de la prima(ele) lectura(i). Pe masura cresterii duhovnicesti intelegem (daca suntem vrednici si ni-i de folos) mai multe.

    Avem istorisirea aceea cu femeia simpla ce-si spala rufele la rau si care, intrebata fiind de un parinte ce intelege din ce se spune in biserica, a spus ca, precum apa trece prin rufe si le spala, asa crede ca si ea se va curati/folosi. Dar, ce avea ea si n-are, deocamdata speram, CTP? Smerenie! Textele in care se vorbeste despre “smerenie” nu le-a vazut in Evanghelie?

    Apoi, iata, avem chiar un sfant mare ca Parintele Paisie care avea si el, la un moment, dat niste nedumeriri pe care i le-a dezlegat prin venirea sa miraculoasa peste veacuri… Sfanta Eufimia (parafrazez: “in acea vreme aveam niste nedumeriri”). Uite ca Sfantul Paisie avea si el nedumeriri… Ei bine, CTP nu, el a vrut si vrea inca sa inteleaga totul cu mintea lui si, pt ca nu intelege, da cu piatra in Domnul nostru Iisus Hristos si in muulti semeni de-ai sai pe care i-a smintit prin articolele sale scrise si televizate, PUBLICE adica!

    Doamne, ajuta!

  9. Am mai postat cele de mai jos – sfaturi de la Sfantul Paisie Aghioritul – si altadata. Le reiau, cu ingaduinta fratilor admini, mai pe scurt, pt ca ca-i de folos mie in primul rand (ca sa nu “adorm”!):

    “Astăzi unii încearcă să dărâme credinţa, de aceea iau incet-încet câte o piatră, ca să prăbuşească clădirea credinţei. Insă cu totii suntem responsabili pentru prăbuşirea aceasta. Nu numai aceia care iau pietrele, ci şi cei care vedem că se dărâmă şi nu încercăm să o sprijinim. Cel care împinge la rău pe altul, va da şi el socoteală lui Dumnezeu pentru aceasta. Dar şi cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său şi nu a reacţionat.
    (…)
    Odinioară, dacă un credincios se interesa de starea lumii, nu era considerat sănătos la minte. Unul ca acesta era bun de închis în turn. Astăzi, dimpotrivă, un credincios care nu se interesează şi pe care nu il doare pentru situaţia ce domneşte in lume este bun de închis in turn. Pentru că atunci cei care stăpâneau aveau pe Dumnezeu inlăuntrul lor, în timp ce astăzi mulţi din cei ce stăpânesc nu cred. Acum sunt mulţi aceia care urmăresc să le dizolve pe toate: familia, tineretul, Biserica.

    A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situaţia in care se află naţiunea noastră este o mărturisire, pentru ca statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască. Votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

    Sunt şi unii indiferenţi, care nu cred nici în legislatia Bisericii, nici nu admit naţiunea şi, ca să aiba conştiinţa împăcată, spun: “Sfîntul Apostol Pavel zice să nu te interesezi de lucrurile lumii” şi astfel stau nepăsători. Dar Sfântul Apostol Pavel la altceva s-a referit. Pe vremea aceea stăpânirea o aveau neamurile idolatre. Unii s-au desprins din stat şi au crezut in Hristos. Unora ca acestora Sfântul Apostol Pavel le spunea: Sa nu vă ocupati cu lucrurile lumii, ca să se deosebească de lume, pentru că toată lumea era idolatră. Dar din clipa când Marele Constantin a luat stăpănirea şi a impărăţit creştinismul, s-a creat încet-încet marea tradiţie creştină, cu biserici, mănastiri, arta, tipicul cultului etc. Avem aşadar responsabilitate sa le păstram pe toate acestea şi să nu lasăm pe vrăjmaşii Bisericii să le strice. Am auzit si pe unii duhovnici spunând: “Voi sa nu va preocupaţi cu acestea”. Daca unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare si ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători, pentru ca vor să se pună bine cu toti şi să petreacă bine.

    Nepăsarea nu se îngăduie nici celor lumeşti, cu cât mai mult oamenilor duhovniceşti. Un om cinstit, duhovnicesc nu trebuie să facă nimic cu nepăsare. Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevie, spune Proorocul Ieremia.
    (…)
    Omul nu crede în Dumnezeu şi după aceea nu ţine seama nici de părinti, nici de familie, nici de sat, nici de patrie. Şi acestea sunt cele care sunt pe cale să le distrugă acum, şi in acest scop creează o situaţie de răzvrătire.
    (…)
    Am în vedere şi un alt ateu, un hulitor pe care il lasa să vorbească la televiziune, deşi a spus atâtea cuvinte hulitoare despre Hristos şi despre Maica Domnului. Şi Biserica nu ia poziţie ca să-i afurisească pe câţiva. Pe aceştia trebuie să-i afurisească Biserica. Oare le pare rău de afurisire?

    – Părinte, ce vor înţelege din afurisire, daca nu primesc nimic?

    – Cel puţin să se vadă că Biserica ia poziţie.

    – Tăcerea ei, Părinte, este ca şi cum ar consimţi?

    – Da. A scris unul nişte blasfemii despre Mica Domnului şi nimeni n-a vorbit. Ii spun unuia: “N-ai văzut ce scrie acela?” “Ei, ce să-i faci”, îmi răspunde. “Te murdăreşti dacă te preocupi de ei”. Adica se tem să vorbească.

    – De ce se tem, Părinte?

    – Se tem ca nu cumva sa se scrie ceva despre ei şi astfel să se compromită. De aceea suportă să fie hulita Maica Domnului. Să nu vrem sa scoată celălalt şarpele din gaură, ca sa avem noi linişte. Dar aceasta este lipsă de dragoste. Pe urmă omul începe să se mişte potrivit interesului. De aceea vezi un duh astăzi: “Sa avem legături cu cutare, ca să ne vorbească de bine. Cu celălalt să ne avem bine, ca să nu ne clevetească etc. Să nu ne ia drept imbecili, sa nu ne expunem la represalii”. Altul este nepăsător şi nu vorbeşte. “Sa nu vorbesc”, spune el, “ca sa nu apar in ziare”. Adică cei mai mulţi sunt complet nepăsători. Acum a început să se mai mişte câte ceva. Atâta timp, insa, n-a scris nimeni nimic. Cu câţiva ani mai înainte am strigat la unul in Sfântul Munte. “Ai mult patriotism”, imi răspunde el. Peste puţin timp a revenit şi m-a găsit. “Pe toate le-au distrus”, îmi spune, “familia, învăţământul…”. Ii spun şi eu la rândul meu: “Mult patriotism ai!”.
    (…)
    – Părinte, trebuie ca totdeauna să ne mărturisim “crezul” nostru?

    – Este trebuinţă de discernământ. Sunt momente când nu trebuie să vorbim, şi momente când trebuie sa mărturisim cu îndrăzneală “crezul” nostru, pentru că suntem răspunzători dacă nu vorbim. In aceşti ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil şi ceea ce nu se poate face omeneşte să lase in seama lui Dumnezeu. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut ceea ce am putut face. Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. Aceia au suferit atâtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea? Grecia [sau Romania – nota mea…], ortodoxia, cu tradiţia ei, cu sfinţii şi eroii ei sa fie luptată de grecii [romanii nostri, ca CTP, de ex. – nota mea] înşişi, şi noi sa nu vorbim? Este înfricoşător! Am spus cuiva: “De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. “Ce să mai discutam? “, îmi spune. “Miroase urârt”. “Daca miroase, de ce nu vorbiţi?” Loviţi-l!”. (…)

    Daca creştinii nu mărturisesc şi nu se impotrivesc, aceştia vor face mai rău. Dar daca se împotrivesc, aceia se vor mai gândi. Dar nici creştinii de azi nu sunt luptători. Primii creştini erau nuci tari, schimbau toata lumea. In epoca bizantină, dacă scoteau o icoană din biserica, se împotrivea toată lumea. Hristos S-a răstignit pentru noi ca să înviem, iar noi sa rămânem nepăsători! Daca Biserica nu vorbeşte ca să nu între in conflict cu statul, dacă mitropolitii nu vorbesc ca să fie bine cu toti căci îi ajuta la Fundaţii etc, aghioriţii iarăşi nu vorbesc, ca sa nu le taie veniturile, atunci cine să vorbească? Am spus unui egumen: “Dacă vă spun că vă vor tăia veniturile, să le spuneţi: “Vom tăia şi noi primirea de străini”, ca să îşi facă probleme”. Profesorii de teologie etc. nu strigă, pentru că zic: “Suntem funcţionari, ne vom pierde salariul şi apoi cum vom mai trăi?”.
    (…)

    – Părinte, diferitele mişcări, protestele ce se fac de creştini au vreun oarecare rezultat?

    – Prezenta creştinilor este mărturisire de credinţă. Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune: “Cutare şi cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe credincioşi, se va face mai mare rău. Astfel se vor întări puţin cei credincioşi, dar vor fi împiedicaţi puţin şi cei ce luptă Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care să facă plimbări, ci este corabia lui Hristos.
    (…)
    – Părinte, unii însă spun: “Mai bine tăcere şi rugăciune”.

    – Dar nu poţi fi nepăsător atunci când toate ard în jurul tău. Trebuie sa stingi focul. Durerea nu te lasă să taci. Desigur, lucrul cel mai de temelie este să se străduiască fiecare să trăiască duhovniceşte pe cât poate. Iar dacă va trebui să ia poziţie intr-o problemă serioasă, va lua poziţia pe care o va îngădui Dumnezeu. “

  10. @Mirela, @Ioan R.

    In sfarsit apare atitudinea – cea de care vorbea Denis de Rougemont citat de Steinhardt, Ioan. Cand vad ca cineva imi da foc la casa, nu stau sa il injur de pe margine pe cel care a pus focul aratand pilduitor comunitatii cat e de ticalos. Pt ca asta NU VA STINGE FOCUL. Ci ma apuc, iau furtunul cu apa, si dau cu el in primul rand PESTE FOC. In speta, vin cu explicatiile de rigoare. Ceea ce voi ati incercat acum sa faceti, desi, asa cum spui si tu, Ioan, dand exemplul de rigoare, bine ar fi fost ca explicatile sa vina din partea celor avizati,

    Mirela, eu sunt de acord cu explicatiile tale, dar nu toata lumea le vede atat de evidente. Am mai spus asta: acum vreo 2 ani, cred, ma ciondaneam cu cineva pe aici care era convins(a) ca in pasajul respectiv e vorba strict de calugarie.

    Nu stiu, Ioan, de unde ai dedus ca am invitat la contemplatie, si nu la interventie! Chiar nu stiu. Am spus eu undeva ‘ignorati crestineste si treceti mai departe’?? Cred ca nu. Ci dimpotriva, daca citesti cu atentie mesajele mele.

    Deci, ca sa intelegem unde e de fapt disputa. SUNT DE ACORD cu voi ca:
    1. CTP a hulit;
    2. Fapta lui e f grava
    3. Trebuie intervenit

    NU SUNT DE ACORD CU VOI cu privire la:
    1. felul interventiei, natura ei, si CINE ar trebui sa o sustina. Astfel:

    – Cred ca daca ne imaginam ca in astfel de situatii aparam Biserica facandu-l cu ou si otet pe CTP, ne iluzionam. NU PERSOANA lui CTP si intentiile lui sunt aici in discutie, CI AFIRMATIILE lui! Nu inteleg de ce aceasta fraza banala nu poate fi digerata…

    Daca el poate sminti pe cineva, atunci noi nu vom convinge pe aceia (care, atentie, nu sunt ca noi, angajati pe aceasta Cale, pt ca astia nu pot fi smintiti. MIZA aici, publicul-tinta, ca sa zic asa, sunt mai ales acele zeci de procente care au ales ora de religie, fara sa stie insa prea bine ‘cu ce se mananca de fapt’). Revenind: deci pe astia nu-i convingi ca CTP scrie tampenii, spunandu-le non-stop, repetitiv pana la saturatie, ca CTP e lipsit de smerenie, ca mandria l-a adus aici, ca e un atac miselesc asupra Bisericii etc.. Va invit sa observati ca NICI UNUL din mesajele anterioare nu a ocoit aceasta abordare, nici macar astea ultimele, care chiar au adus niste explicati mai cumsecade..

    Daca vrem sa evitam smintelile aduse de CTP, IN PRIMUL RAND trebuie combatute SUSTINERILE sale absurde. Ceea ce, cel putin aici, pe site, abia intr-un final s-a intamplat, si asta ca raspuns la interventiile mele iritante. Pt ca altfel, toata ‘lupta’ de care vorbea Steinhardt, ramane la stadiul de INDIGNARE STERILA impotrva miseliei lui CTP. Atat. Cu ce ne alegem din asta?? Pe cine am convins noi cu asta?? Ne convingem noi intre noi, poate, dar chiar cred ca nu e nevoie.

    Ori ca sa contracarezi cu adevarat acele interpretari care pornesc de fapt de la niste versete paradoxale, este nevoie de cineva cu adevarat avizat, care sa explice, calm, unde sunt erorile. CINE poate fi cu adevarat avizat? raspuns: CLERICII. CUI sa explice unde sunt erorile? TURMEI, oamenilor, celor care s-ar putea sminti. Cu alte cuvinte, NU celor care STIU si INTELEG, CI celor care NU stiu si NU inteleg, dar care ar fi dispusi sa o faca. Cum stiu eu cne e dispus si cine nu? Pai nu stiu. Ma adresez TUTUROR. Asa cum a facut Iisus. Cine va avea urechi de auzit, va auzi. Cei care pricep deja nu o sa aiba nevoie de explicatii. Cei care nu pricep si nu vor sa priceapa – o sa treaca pe langa ei si o sa injure BOR oricum. Cei care nu pricep si care si-ar dori sa priceapa, sau care poate nu isi doresc acum, nu sunt inca ‘copti’, dar nici ostili nu sunt – ei, ACEIA SUNT MIZA!! Aceasta ultima categorie! EI SUNT PUBLICUL-TINTA, EI sunt OILE CE RSCA SA SE RATACEASCA. CUM le explici lor? EVITAND stereotipiile si intrand in miezul lucrurilor, nu legandu-te de CTP si intentiile sale. Ptca astea NU LE POTI DEMONSTRA. CTP poate face asta din rea intentie sau din lipsa de har, incapacitate de a pricepe. Noi nu putem demonstra adevaratul motiv. DE CE NE BAGAM ATUNCI PE ACEST TERITORIU UNDE SUNTEM ATTA DE VULNERABILI S RISCAM SA NE DECREDIBILIZAM?? In loc sa actionam acolo unde trebuie de fapt??

    3. NU sunt DELOC de acord cu ideea ca aceste lucruri sunt ‘evidente pt toata lumea’. Este f f fals. Cuvantul Domnului se intelege ETAPIZAT, in functie de momente de viata, de maturitate, de declicuri existentiale, de individ si stadiul lui etc.. Cuvantul Domnului se intelege prin Har. Harul poate veni direct, dar de cele mai multe ori este dat unui om care are puterea de a convinge pe altii.

    Nu inteleg incer cum niste oameni chiar inteligenti si instruiti ca voi puteti acredita atat de usor ideea ca e suficient sa deschizi Biblia, sa citesti ici si colo, si sa pricepi cristal! Preotii sunt cei care ne talmacesc Cuvantul si tot ei, prin Harul lor, sau poate nu numai ei, si altii, ne fac sa NE DORIM sa intelegem acest Cuvant. Unii nu realizeaza aceasta nevoie decat DUPA CE AUD o exegeza adevarata, care merge la inima! Voi porniti de la premisa: pai daca vrei sa pricepi, pune mana si citeste! Eu pornesc de la premisa: daca vrem sa castigam oameni, sa facem in asa fel incat sa ISI DOREASCA sa puna mana sa citeasca atunci cand ne vad! ASTA mi se pare ADEVARATA LUPTA. Nu litanii nesfarsite si indignari de grup, care aici se nasc si tot aici mor, despre cat de ticalos e CTP…

  11. @doroteea
    Revin, într-un final, cu unele lămuriri, care sper să nu fie o prelungire a neînţelegerii.
    Părerea mea este că trebuie să contextualizăm fiecare problemă. În cazul de faţă, Biserica este atacată, ba chiar Însuşi Hristos, în public şi într-un mod parşiv. CTP se foloseşte de nişte teme protestante împotriva BOR. Pe de altă parte, credincioşii de rând nu sunt suficient de instruiţi ca să nu fie smintiţi de articolul lui. E şi o greşeală a Bisericii că nu lucrează suficient la sufletele oamenilor şi la pregătirea lor duhovnicească şi mai mult îi foloseşte ca masă de manevră. Totuşi ar trebui să dăm lămuriri acum, în plin “război”, sau să ripostăm la nesimţirea şi hula celui ce atacă? Eu cred că nu se cuvine să lămurim cu tâlharii pasaje mai grele din Scriptură, ci pentru cei binevoitori din Biserică. CTP ar face bine să-şi revizuiască atitudinea şi să elimine măcar nişte erori de bază şi atunci s-ar lămuri şi cu dificultăţile puse în discuţie. Iar noi, dacă tot veni vorba de acele pasaje, le putem discuta între noi. De altfel, chiar acest blog are şi secţiunea principală în care sunt prezentate tocmai aspecte esenţiale ale vieţii duhovniceşti. Poate nu s-au ocupat de problema acelor pasaje până acum; sunt sigur că o vor pune pe tapet în secţiunea principală dacă au ocazia, tocmai pt folosul nostru. Tocmai că ştiu că ţin să formeze o comunitate, o turmă nerătăcită.

    Deci nu pot să pornesc de la premiza că CTP o fi de bună credinţă, când el declară răspicat că e conştient de partea diavolului. Pur şi simplu atacă pt a induce sminteala. E de necomentat. Nu văd prezentarea unor dileme, ci introducerea unei discordii. M-aş bucura să greşesc.

    Cine nu-şi urăşte mama… Hristos a ţinut-o pe Maica şi pe fraţii Lui la uşă. Pt noi e sminteală. Noi ne-am ploconi, am lăsa predica în care suntem implicaţi şi am chema pe mama la noi. Ei bine, Hristos ştia că Maica Lui nu era o femeie orgolioasă, ba cu totul dimpotrivă, s-a pus la dispoziţie pt mântuirea lumii. Ştia că nu se supără că vorbeşte oamenilor cuvântul mântuirii, ci că se bucură. Tocmai o astfel de dragoste, prin care ştii că celălalt e dispus să rabde, să fie virtuos până la capăt rămâne în picioare chiar şi pe Cruce. Oamenii mici ar face invers, ar primi cu bucurie pe mama lor, dar ar uita de ea pe patul morţii. Uite că Hristos nu e linguşitor, e altfel şi ne cheamă şi pe noi să fim altfel, ne cheamă la nebunia crucii şi învierii. Nu am pretenţia că lucrurile au stat aşa cum spun eu, pt că nici Scriptura nu prezintă toate detaliile necesare. Dar cum pot eu să port un dialog condescendent cu cineva care nesocoteşte o întreagă Evanghelie, dragostea care nu are seamăn pe pământ, pt nişte meschine insinuări nefondate? Pe omul obraznic nu-l poţi mângâia pe creştet. Şi cred că am fost foarte îngăduitori. Ţie îţi pot da lămuriri pt că văd mai mult decât credinţă, dar nu cere să fim la fel cu cineva care e pervers cu ştaif. Chiar Cuv. Paisie s-a lăsat furat şi bătut de un hoţ; dar, când acela L-a înjurat pe Dumnezeu, l-a trântit cât colo cu puteri nebănuite. Deci şi eu aş vrea să ai dreptate şi CTP să aibă nelămuriri.

  12. @unieromonah1:

    citeste cu mare atentie pasajul meu din mail-ul anterior legat de publicul-tinta.

    Publicul-tinta si miza reala a dezbaterii nu suntem nici noi, nici CTP.

    Nu lui CTP ii raspund eu. Iar daca astept sa isi revizuiasca CTP atitudinea, pot sa astept mult si bine, ca de la sine nu are s-o faca, iar intre timp multi se vor fi smintit deja – si nu noi vom fi aia!

    El a zis ca e michiduta la misto, anticipand ironic reactia noastra stereotipa – si i-a mers din plin, pt ca noi am reactionat cf asteptarilor, perfect predictibil: ne-am legat de el si de ispitele lui, continutul exact al argumentelor lui.

    Noi imitam adesea indignarea Sfintilor parinti sau a Domnului Hristos. Dar acestia VEDEAU CU DUHUL! Noi NU vedem cu Duhul. Ganditi-va ca adesea dl Iisus a vorbit cu vamesi si necredinciosi si desfranate, timp in care carturarii si fariseii se indignau! La fel, Sf. Paisie ca si Sf. Porfirie, pe unii aparent rataciti i-au primit, pe altii nu (de fapt, eu nu stiu sa fi respins pe cineva). Pt ca ei, vazand in inimile oamenilor, stiau cine e ratacit si cine ‘lup’. Numai ca acest Har a venit sfintilor ca urmare a faptelor si trudelor lor, si sacrificiilor imense, si suportarii de buna-voie a cruciii altora samd. Ori noi nu avem aceste fapte. Asa ca, atunci cand e vorba de OAMENI, ceea ce la ei e indignare legitima, la noi e simpla osanda.

    Pe mine MA INDIGNA SPUSELE lui CTP, dar PERSOANA si MOTIVATIILE LUI REALE NU LE CUNOSC. Le pot deduce. Voi deduceti ca tipul o face deliberat si cu rea-vointa. Eu deduc ca e chiar indignat si ca nu poate pricepe. E un teren alunecos, tine de psihologia lui, mi-e greu sa ma pronunt. Eu de ex in CTP nu vad un caz pierdut, ci mai degraba in unul ca Cernea. Din contra, CTP mi se pare unul care acum chiar cauta, e ca un animal ranit. Iar daca acum ne grabim sa dam cu anatema, omul asta chiar se va pierde. Dar astea raman simple speculatii, pana la urma ei sunt fie niste instrumente, fie niste rataciti. Problema NU SUNT EI, CI EFECTELE ACTIUNILOR LOR!

    Si, da, aici rezonez perfect cu ce spunea Par. Paisie. Tr intervenit. Biserica tr sa ia atitudine pt a opri efectele acestor fapte. Dar – atentie – cu grija si analiza atenta a cazului. Pt ca una sunt blasfemiile inadmisible care apar de ex pe site-uri ca TNR, si alta este ce a spus el acolo. Poate ca hule sunt si una si alta – numai ca intre ele sunt niste nuante, si nu putine! De aceste nuante tr sa tina cont si Biserica.

    Sa fiu cleric, eu nu as lasa acest articol asa. As cere un drept la replica chiar in Gandul. Si as incepe prin a explica credinciosilor ca anumite pasaje sunt paradoxale, dar ele tr citite coroborat cu altele, nu desprinse din context. Ca aceste pasaje pt unii au fost prilej de smintire, pt ca nu au mers mai departe, dar pt altii a fost prilej de subminare a Bisericii. Si ca discursul paradoxal al lui Hristos se explica prin faptul ca exista mai multe planuri existentiale – una e sa lupt in plan fizic, alta e sa lupt cu patimile, alta sa lupt cu raul aparand dreptatea etc.. In cazul de fata, lucrurile stau asa:… si as dezvolta. Deci – fara referiri directe la persoana lui CTP, ci cu lamuriri clare, raspicate, coerente si la obiect.

    Iti spun asta si ca strategie. Uita-te cu atentie la dezbaterea aia ultima, postata si aici, despre ora de religie. Multi am ramas cu un gust oarecum amar. Ni s-a parut ca prestatia celor caare o sustineau nu a fost chiar la inaltime. Ori, daca te uiti atent, ei au gresit EXACT PRIN ASTA, prin faptul ca nu s-au abtinut sa se limiteze la argumente, ci au inceput sa atace persoanele – (iar Cernea, cand a spus ‘uite, asta fac ortodocsii, ataca persoanele’, a dat apa la moara din plin opozantilor). Profesorul de drept, in loc sa raspunda punctual aiurelilor lui Moise (chiar erau aiureli, dar erau ‘aiureli aiuritoare’ ca sa zic asa), isi tot etala dezgustul fata de persoana lui Moise, iar contraargumentele au ramas in plan secund. Jurnalistul acela, am uitat cum il cheama – baiat istet altfel – in loc sa se rezume la tema dezbaterii, a inceput sa se ia de Cernea (nu ca ar fi facut rau, neaparat, dar absorbit de asta, a uitat esenta); insusi ar. Necula s-a lasat luat de val si a uitat la un moment dat ca el trebuia sa combata argumente, nu doar sa declame un adevar, atata vreme cat acest adevar este contestat. De aici a pornit toata harmalaia, de la aceste greseli. Si cand facem asa, pierdem in fata celor pe care ar trebui sa ii castigam.

    Recomand calduros lectura atenta, cap-coada, a cartii ‘Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata’ (mi se pare ca e si pe net) care cuprinde interviuri cu Staretul Tadei – considerat sfant in Serbia. Pare uneori repetitiv ce spune, dar nu e deloc asa, e o carte extraordinar de subtila si importanta, si seamana mult in abordare cu Sf. Porfirie. El spune la un mom dat acolo asa: ‘in momentul in care ai judecat un om, te-ai suparat pe el, chiar si cu gandul, ai intrat in razboi cu el.’ Cu alte cuvinte, ai permis diavoului sa te dezbine (vorbea de judecarea oamenilor, nu a faptelor: una e sa spun ‘fapta lui e rea’, alta e sa spun ‘fapta lui e rea pt ca el e rau’ – deja e o mare diferenta!)

    Noi la exterior putem actiona, cat se poate de indignati, dar inima noastra trebuie sa ramana calma, buna. Si sa faca distinctie intre om si diavolul care il ispiteste. Pt ca daca facem aceasta distinctie, indiferent de duritatea reactiei exterioare (pe care uneori situatia chiar o reclama), in inima noastra va ramane mila, compasiunea fata de acela prin care vine ispita, dar care, la randul lui, se pierde…

  13. @Doroteea,

    “Nu inteleg incer cum niste oameni chiar inteligenti si instruiti ca voi puteti acredita atat de usor ideea ca e suficient sa deschizi Biblia, sa citesti ici si colo, si sa pricepi cristal! ” – eu spuneam altceva, si anume ma refeream la o evidenta in cazul cuiva care a citit toata Evanghelia, subliniind ca CTP avea pretentia ca a citit-o. Ori cel putin, faza cu sabia si insinuarea vreunei recomandari jihadiste este aberanta, chiar si daca nu ai citit Evanghelia, caci toata lumea stie de interzicerea taierii urechii soldatului roman de catre Petru, de recomandarea intoarcerii si celuilalt obraz, de cea a iubirii de vrajmasi. Nu exista nimeni care sa nu aibe cunostinta despre aceste cuvinte/scene, ori acestea se bat cap in cap cu ideea vreunei credinte razboinice (‘sabie nu pace’ in inteles motte-a-motte), care impreuna cu celelalte scenei arhicunoscute, mentionate mai sus, duce la interpretarea de viitoare conflicte (pana la sabie) dar nu din pricina crestinilor (a adeptilor Sai), din incitarea lor la violenta, ci o profetie a violentei provocate de cei care nu pimeau si nu doreau sa urmeze Cuvantul Evangheliei, ca reactie fata de credinta crestina. Restul hai, mai treaca mearga, ar putea fi interpretabile de catre cineva nu prea atent sau pregatit duhovniceste, dar partea asta cu sabia si jihadul nu, este dupa mine manipulare cu buna stiinta.

    P.S. Eu chiar am intrat acolo si am explicat in comentariul meu acestea, fara rautate, in ideea ca macar unii poate vor citi si se vor lamuri ca nu e asa cum zicea CTP (apropo de solutii practice, ce-i drept minore).

    Asta cu provocarea cititului Evangheliei atunci cand ne vad, e cam greu (pt noi ca sa generam asemenea reactii), de regula un bun crestin provoaca alte atitudini (de genul, prost da’ bun…),pt ca valorile societatii sunt altele azi. Se mai intampla si din celelalte dar rar.

  14. CTP este un ateu declarat, care printre altele a scris si cateva carti SF …
    Sincer vorbind, la ce atitudine, gandire, filozofie despre lume si viata sa te astepti de la un ateu?
    Ca a fost si poate este inca formator de opinie e adevarat, si poate face mult rau prin otrava pe care o imprastie, dar si cei care cad in plasa sofismelor lui ar trebui sa fie mai precauti, avand in vedere ca omul a declarat de atatea ori cu cinism si sinceritate cine este si ce gandeste.

  15. @Mirela:

    ‘ si anume ma refeream la o evidenta in cazul cuiva care a citit toata Evanghelia, subliniind ca CTP avea pretentia ca a citit-o.’ – Da, ai dreptate, e justa observatia.

    Tu, dupa mine, ai facut f bine ca ai semnalat textul. Cum am spus, sa fiu in locul BOR, as reactiona, chiar daca nu neaparat oficial. Fara mare tam-tam, as gasi eu un parinte cu priza la public si condei bun care sa dea o replica lamuritoare, fara artag si fara cearta, dar clara, pe intelesul tuturor, fara exces de terminologie teologica, si chiar in Gandul. Sau macar in alt ziar f citit, dar cu referire limpede la textul lui CTP.

    Pana la urma, cu diplomatie si istetime, articolul la poate fi un bun prilej de manifestare a Bisericii si in afara cadrului ei institutional. Ca tot acuza ei lipsa unui dialog cu credinciosii. E un fel de ‘minge la fileu’, pana la urma. Dar si o obligatie fata de Dumnezeu.

  16. “In timpul unei vizite la Staret, atunci cand discutia ajunsese sa fie despre Serbia si despre cunoscutii nostri teologi sarbi care studiasera in Grecia, cineva s-a referit la un nume oarecare. Atunci Staretul a spus ceva cutremurator pentru noi, cei nebanuitori: “ACESTA DESPRE CARE VORBESTI ESTE UN SARPE VICLEAN!”. Atunci ne-am mirat cu totii; acum insa, odata cu evolutiile din Biserica Serbiei, recunoastem sensul si adevarul cuvintelor sale.”
    https://egumenita.ro/c.php?id=854 – (pag. 55)

    In citatul de mai sus, Sfantul Paisie Aghioritul, “uita” sa puna gandul cel bun cand cineva face un lucru rau impotriva Bisericii. Ba nici macar nu spune ca faptele aceluia sunt viclene ci in mod clar: Acela este un sarpe viclean!
    O fi gresit Biserica atunci cand l-a canonizat, ca doar a judecat pe cineva si asta nu se cuvine, nu?

  17. Avem fiecare dreptate. Asta e clar. D, pe-a ei, M, pe-a ei, C, idem, şi de aici… lupta, pentru a determina pe ceilalți ori sa tacă ori sa… se smerească.
    Aşa e peste tot… unde nu e… (deajuns sau mai de… smerenia)

    Fiecare are dreptatea lui… dar în comflict cu a celorlalți. Dacă ne uităm puțin în urmă putem trage nişte concluzii.
    1. Nr.de comentarii pe numele fiecaruia.
    2. Nr. de comentarii care au justificări în comun sau cele mai multe în comun.

    Asta, ca sa mă dau deştept.

    Şi CTP, are dreptatea lui. Luptă cu Dumnezeu pentru asta. Democrație lui e mai presus de Dumnezeu. Este cea mai dreptă, mai deşteaptă, mai ştiințifică, mai.
    A slujit şi slujeşte prezidenților care au ajuns prezidenți cu bani furați (sume uriaşe). Prezidenți cinstiți, care meritau sa fie în fruntea țarii!!!. (Băsescu nu a luat un leu, de la nimeni. A bagat în … DNA in schimb pe mulți.)
    Şi CTP, merită sa fie unde şi ce este… . E cinstit dom-le, e deştept… . Poate dovedi ştiințific ce na dovedit nimeni… ! Adică , poate dovedi ca nu este Dumnezeu şi că cei ce ling moaşte (ca sa fie cât maibputernic contactul -vorba lui), sunt cretini şi tâmpiți (…)

  18. Raționalismul caută şi nu numai caută dar chiar sufocă duhovnicescul.

    Vedeți YouTube filmulețul cu părintele Cleopa si Ioan Alexandru, unde parintele Ioanichie Bălan întreabă, ce pozitie să adoptăm față de blasfemiatorii atei, atunci când o fac în public.
    Părintele Cleopa în citează pe Sf. Ioan Gură de Aur, care spune că se cuvine sa-l pălmuim pe acela . Vedeți filmulețul.

  19. Pingback: PARINTELE IONA, profesorul anahoret de la Manastirea Oaşa (VIDEO): “Este o lupta ca sufletele copiilor sa fie rapite de la Dumnezeu”. DESPRE ILUZIA POLITICII si A LIBERTATII DE A NE ALEGE CONDUCATORII, despre ROBIA LA DIAVOL SI LA BANCI, PRIN
  20. Pingback: SONDAJ. ROMANII – INCA NESECULARIZATI. Religiozitatea poporului: un sfert din populatie merge duminical la biserica, o treime se spovedesc regulat, o proportie mare are incredere in preoti | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: CAMPANIE CU FAKE NEWS SI PROPAGANDA RECICLATA IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE. Antena 1 invoca o asa-zisa “DIRECTIVA” a Comisiei Europene care ar impune ISTORIA RELIGIILOR, Adevarul.ro ii citeaza ca “EXPERTI” in educatie pe activistii an
  22. Pingback: RESPONSABILITATEA MARTURISIRII NE-RUSINATE A CREDINTEI in vremurile noastre de “CRISTOFOBIE SI ANTICRESTINISM”, in care noile ideologii cauta SA DINAMITEZE FAMILIA si VALORILE: “Nu mi-e rusine de Hristosul meu, nu mi-e rusine de Biserica
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare