Lobby european pentru oribilele “standarde OMS” pentru EDUCATIA SEXUALA/ Prioritatea ONU – AGENDA LGBT/ Gena gay nu exista!/ PILULA CONTRACEPTIVA UCIDE/ Interviuri: IPS MICHEL – marturii atroce despre flagelul avorturilor “sovietice”; Co-fondatorul siteului Lifesitenews: „Dacă m-au urât pe mine, vă vor urî şi pe voi” – un adevăr pe care trebuie să-l îmbrăţişăm

• Cultura Vietii:

Standardele OMS pentru „educația sexuală în Europa” din nou pe agenda oficialităților țărilor UE

Inițiatorii celebrului document al Organizației Mondiale a Sănătății, „Standarde pentru educația privind sexualitatea în Europa” (la care s-a făcut referire în prima versiune a raportului Estrela cu privire la conținutul educației sexuale), publicat de către biroul regional al OMS în Europa, s-au întâlnit cu reprezentanții Autorității Federale în materie de Educație pentru Sănătate din Germania (Bundeszentrale für gesundheitliche Aufklärung – BZgA):

„Între 08-09 septembrie 2014, Grupul de Expertiză European în materie de Medicină Sexuală și Educație privind Sexualitatea s-a reunit în Niederkassel, în vecinătatea orașului Köln, sub conducerea BZgA – Centrul de Colaborare pentru Sănătate Sexuală și Reproductivă al OMS, și, pe durata workshopului cu durata de două zile, și-a continuat munca în materie de educație cu privire la sexualitate.

După publicarea Standardelor pentru educația privind sexualitatea în Europa (în 2010) și a publicației conexe, Ghid de implementare, în 2013, grupul se concentrează acum asupra dezvoltării capacităților în domeniul educației privind sexualitatea. Grupul a convenit să publice mai multe rapoarte informative politice, adresate decidenților politici, cu privire la diferitele aspecte ale educației sexuale. Primul raport informativ politic va fi disponibil în trimestrul întâi 2015.

În plus, în anii următori va fi elaborat un cadru de dezvoltare a capacităților și de instruire a educatorilor în materie de sexualitate. Grupul de expertiză este alcătuit din 25 de membri din partea organizațiilor guvernamentale, non-guvernamentale și internaționale din 13 țări europene. Biroul Regional al OMS pentru Europa este reprezentat de Gunta Lazdane și Vivan Barnekow.”

Este vorba despre documentul care include referiri la masturbarea precoce pentru copiii în vârstă de 0-4 ani…

Bundeszentrale für gesundheitliche Aufklärung din Germania (care a produs actualul „Ghid OMS”) are o proastă reputație pentru publicarea broșurii Körper, Liebe, Doktorspiele (Corpul, iubirea, jocurile de-a doctorul) în 2001. Aceasta a fost criticată pentru insinuările pedofile (încurajarea părinților să mângâie părțile genitale ale copiilor) de către alte autorități seculare germane, știrea fiind preluată și în cotidianul Der Spiegel. Se poate considera că „Ghidul” actual a fost elaborat în liniile utopiștilor sexuali precum Wilhelm Reich sau Marcuse, acesta putând fi criticat din perspectiva psihanalizei – ramura psihologiei care este, în mod important, responsabilă pentru „de-reprimarea” sexualității – în speță pentru faptul că stimularea sexualității este considerată la fel de dăunătoare pentru copii ca și reprimarea acesteia: [stimularea] creează pentru copil riscul de a rămâne „fixat” în faza infantilă a dezvoltării psihosexuale.

De asemenea, Asociația Psihologică Americană a scris în 2007 cu privire la daunele sexualizării fetițelor, un raport în principiu opus propunerii Bundeszentrale.

ONU acordă prioritate agendei LGBT, ignorând numeroase situații de criză

„A fost un an dificil pentru comunitatea LGBT în întreaga lume” a declarat secretatul John Kerry vinerea trecută la ONU. Legile cărora li se opun lobbiștii pentru drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și persoanelor transgender „metastazează”.

Kerry a oferit un discurs la un eveniment din cadrul campaniei „Free and Equal” (Liberi și egali) derulată de Biroul ONU pentru Drepturile Omului. Olanda a găzduit scurtul program pentru a arăta că drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender „sunt luate în considerare la ONU în cadrul unui eveniment la nivel înalt, cu toate că în lume se desfășoară atât de multe alte crize”, a explicat un membru olandez al personalului.

Prințul Zeid al-Hussein, noul șef al Biroului ONU pentru Drepturile Omului, a fost prezent în public în timp ce miniștrii de externe ai Argentinei și Olandei s-au alăturat lui Kerry pe scenă, pentru a vorbi activiștilor adunați în micul auditoriu.

Ban Ki Moon a transmis un mesaj video. „Lupta pentru drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale și transgender ocupă un loc central în cadrul misiunii ONU”, a declarat secretarul general.

„Catolic convins” autodeclarat, ministrul de externe olandez Frans Timmerman s-a lamentat că „există încă unii oameni în Biserică ce trebuie convinși”.

„Este prima dată când evenimentul este deschis tuturor delegațiilor”, a anunțat Kerry.

Diplomații prezenți au fost invitați pe scenă pentru a se fotografia. 15 oficiali l-au înconjurat pe Zeid, căruia i-a fost înmânată o pancartă cu afirmația: „Drepturile LGBT sunt drepturi ale omului”. Personalul din Olanda a anunțat ulterior că au participat 20 de delegații. ONU are 193 de state-membre.

Activiștii LGBT au sperat ca Zeid să mențină chestiunile legate de sexualitate între prioritățile Biroului pentru Drepturile Omului.

Navi Pillay, fosta șefă a Biroului, a lansat inițiativa „Free and Equal”. Broșurile lucioase, campaniile pe site-urile de socializare și un videoclip colorat de muzică Bollywood pentru promovarea cauzei LGBT au surclasat orice alt proiect al Biroului. Cu toate acestea, Pillay s-a plâns frecvent că biroul său nu a avut fonduri suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite.

Prioritățile sunt adeseori determinate de finanțare. Țările nordice au oferit fonduri Biroului ONU pentru Drepturile Omului pentru a se concentra pe drepturile LGBT. Fondul pentru egalitate globală al administrației Obama a oferit bani unui număr de 200 de activiști LGBT din afara SUA pentru activități precum parade de mândrie homosexuală. Norvegia și Suedia au contribuit la acest Fond.

Majoritatea minorităților persecutate nu au susținători bogați care să le adopte cauza.

Evenimentul Free and Equal — deși cu puțini participanți — a obținut un lucru. Nu s-au anunțat inițiative noi, nu s-au înregistrat victorii. În timp ce liderii mondiali s-au reunit la ONU, în timp ce țările se confruntă cu o epidemie de ebola, teroriști cumpliți, dificultăți economice și alte crize, acești lideri au transmis clar care le este prioritatea.

„Drepturi reproductive” = presiune pentru legalizarea avortului?

Am mai scris despre vocabularul bizar, distorsionat și înșelător al grupărilor de presiune pro-avort din lume. Acestea confiscă, în folosul agendei proprii, cuvinte și expresii consacrate și asociate în mod normal cu probleme acute și de interes universal.

„Drepturi reproductive” este una din expresiile în cauză, confiscată la nivel global de organizații precum „Centrul pentru Drepturi Reproductive” – una din cele mai agresive grupări de lobby avortist. Care este adevărata natură a acestei organizații și cât de mult o preocupă problemele reale ale femeilor, o relevă o simplă statistică: saitul internet CRR, reproductiverights.org, include referințe la endometrioză – afecțiune serioasă, una din cauzele infertilității la femei – de exact 5 (cinci) ori. În schimb, același sait se ocupă de avort de nu mai puțin decât 4490 de ori.

Comentariile vă aparțin.

Specialiștii Proiectului Genomului Uman au anunțat oficial: „Gena gay” nu există!

V-ati intrebat vreodata pe ce criterii si studii anunta propagandistii homosexualitatii ca exista gena Gay cand insinueaza ca “asa s-au nascut” ? Ei, bine, nu exista documente stiintifice oficiale, singurul document care „atesta” aceasta ipoteza este facut tot de catre un homosexual si a fost comandat POLITIC.

Consortiul International pentru Genomul Uman a anuntat finalizarea cu succes a Proiectului Genomului Uman – cu doi ani inainte de termen. In stirea din presa se anunta: “Genomul uman este complet si Proiectul pentru Genomul Uman s-a finalizat”. Cromozomii umani X si Y (cei doi cromozomi “sexuali”) au fost secventiati integral. Datorita muncii derulate de laboratoare din intreaga lume, stim ca cromozomul X contine 153 de milioane de perechi de baza, gazduind un total de 1.168 de gene. Centrul National pentru Biotehnologie anunta ca cromozomul Y – care este mai mic – contine “numai” 50 de milioane de perechi de baza, fiind estimat a contine doar 251 de gene. Institutii de invatamant, cum ar fi Universitatea Baylor, Institutul Max Planck, Institutul Sanger, Universitatea Washington din St. Louis, Universitatea Stanford si altele au petrecut nenumarate ore si au cheltuit milioane de dolari pe cercetarea acestor cromozomi unici. Cand au inceput sa soseasca datele, acestea le-au permis cercetatorilor sa realizeze harti ale genelor – folosind chiar secventele din Proiectul Genomului Uman. Si totusi, nu s-a gasit nici o “gena gay”. Acestea sunt cele mai bune centre de cercetare genetica din lume, care au realizat aceasta cercetare pentru autoritati.”

• StiriPentruViata:

Pilula contraceptivă ucide femei (1)

Pilula contraceptivă şi alte produse contraceptive pot să ucidă şi au ucis deja femei nu doar în Statele Unite, dar în întreaga lume. Adesea pilula duce la probleme cardiovasculare din care poate rezulta moartea.

Studiile arată că majoritatea femeilor care au murit pentru că au folosit pilula sau alte produse contraceptive au decedat în urma unor cheaguri de sânge, atacuri de cord sau embolisme pulmonare. Aşa cum veţi putea vedea pe linkul nostru pentru efectele secundare ale pilulei, utilizarea ei cauzează multe alte probleme serioase cum ar fi cancer, boli inflamatorii pelviene, depresie şi multe altele.

Trebuie să educăm femeile pentru că mulţi oameni le spun: “Ia pilula, este simplu, sigur şi convenabil.”

Simplu? Desigur.

Convenabil? Depinde.

Sigur? ÎN NICIUN CAZ!

De ce Julie Hennessey, o irlandeză în vârstă de 31 de ani a murit în urma unui cheag de sânge după ce a folosit pilula contraceptivă? Utilizarea pilulei a dus la formarea unei tromboze venoase profunde.

Dar adolescenta Ashley Lewis în vârstă de 17 ani din St. Louis, Missouri? Ashley a murit după formarea unui cheag de sânge în plămân pentru că folosea un plasture contraceptiv de şase luni.

Şi să nu uităm de :

Tanya Hayes, de 24 de ani, din Australia care a murit de embolism pulmonar după ce a combinat utilizare pilulei contraceptive Yasmin cu un drog, Accutane.

O tânără sănătoasă de 20 de ani a suferit un stop cardiac în pat după ce a folosit contraceptive orale timp de doi ani. Această tânără a dezvoltat întâi dispnee (dificultăţi respiratorii) şi dureri de spate. La început a fost diagnosticată cu astm, ca apoi să fie internată în spital cu dispnee severă, cianoza (tentă albastră a pielii) şi presiune sangvină nemăsurabilă. A suferit un embolism pulmonar dublu şi a murit.

O mamă de 24 de ani a doi copii a folosit contraceptive orale câţiva ani dar a încetat utilizarea lor cu o lună înainte de o operaţie. Această mamă tânără a murit la câteva zile după operaţie. S-a constatat că a avut un risc crescut  de tromboza venoasă postoperatorie din cauza utilizării contraceptivelor orale.

Zakiya Kennedy, o studentă de 18 ani din New York ce spera la o carieră de fotomodel, a murit după ce a folosit plasturele contraceptiv.

O nefumătoare în vârstă de 32 de ani a murit în urma unui embolism pulmonar masiv. A folosit pilula contraceptivă în ultimii trei ani din viaţă. Femeia nu fuma, iar cât a folosit pilula, a suferit afecţiuni ale ficatului.

Lakesha Smith de 26 de ani a  născut după 24 de săptămâni de sarcină. Copilul a murit la două ore după naştere. Smith a început să folosească plasturele după ce a născut. După 3 săptămâni, a suferit convulsii şi un atac cerebral, iar acum trăieşte cu leziuni permanente.

Monica Johnson, o mamă în vârstă de 41 de ani din New Jesey, a suferit un embolism pulmonar şi a murit după ce a utilizat plasturele mai puţin de un an.

Pilula contraceptivă ucide femeile (2)

Ştiaţi că…?

Potrivit unui studiu efectuat de Colegiul Regal al Medicilor Generalişti, femeile care folosesc contraceptivele orale prezintă un risc de cinci ori mai mare de deces datorat problemelor cardiovasculare.

Principalele cinci efecte secundare mortale ale consumului pilulei contraceptive sunt : embolismul pulmonar, stop cardiac, boli cardiovasculare, atac de cord şi atac cerebral.

În 2004, în Statele Unite, era înregistrat un total de:

3.565 femei care au decedat în urma unui embolism pulmonar;

8.065 femei care au decedat în urma unui stop cardiac;

16.445 femei care au decedat în urma unor boli cardiovasculare;

13.748 femei care au decedat în urma unui atac de cord;

22.658 femei care au decedat în urma unui atac cerebral.

Câte dintre aceste femei foloseau pilula contraceptivă? Este o întrebare bună. Dacă ne uităm la Certificatul de Deces standard din Statele Unite, nu există o menţiune care să ţină cont de utilizarea oricărei forme de contracepţie a decedatei. Se ţine însă cont de aportul consumului de tutun la deces, aşa că de ce să nu întrebi şi de contracepţie?

Acesta este un exemplu despre cum ar trebui să arate Certificatul de Deces standard din Statele Unite. În momentul de faţă nu include vreo întrebare despre legătura consumului de contraceptive cu cauzele decesului.

Pilula contraceptivă ucide femei (3)

Femeile se pot confrunta cu probleme serioase în urma utilizării pilulei contraceptive, iar datoria noastră este să VORBIM despre asta şi să FACEM ceva în legătură cu această problemă!

Protestaţi Împotriva Folosirii Pilulei Contraceptive!

Dacă foloseşti pilula sau alte produse contraceptive posibil să suferi de …

Risc ridicat de boli de inimă

Departamentul de Ştiinţe Biomedicale şi Tehnologii al Universităţii din Udine, Italia, a condus în 2008, un studiu care atestă că pilula creşte riscul apariţiei bolilor de inimă. Femeile ce utilizau această metodă aveau un risc de patru ori mai mare să aibă nivelul de proteină C crescut şi de 3.9 ori mai probabil ca acest nivel să fie destul de mare încât să reprezinte un “risc imediat” pentru dezvoltarea unei boli de inimă.

Risc crescut pentru cancerul la sân

În discursul “Un nou Început” susţinut de medicul endocrinolog Maria Kraw la conferinţa Humanae Vitae din 2006 au fost discutate efectele secundare serioase ale pilulei contraceptive.

“Din citirea celor 54 de studii despre pilulă, ea a observat că cercetătorii au găsit că utilizarea ei reprezenta un risc de 24% în formarea cancerului de sân.”

Risc crescut pentru boala cerebro-vasculara şi cancerul cervical

O femeie care foloseşte pilula are de 1.9 ori mai multe şanse să moară din cauza bolilor cerebro-vasculare şi de 2.5 ori din cauza cancerului cervical. Aceste date au fost culese dintr-un studiu publicat în 1999 într-un jurnal medical britanic. “Continuarea studiului a durat 25 de ani pe un număr de 46.000 de femei britanice din care a rezultat că riscul crescut de deces durează până la 10 ani după ce femeile au încetat să mai ia pilula.”

Risc crescut de blocarea arterelor coronare

Un studiu efectuat pe 1.300 de femei cu vârste cuprinse între 35 până la 55 de ani, a scos în evidenţă faptul că femeile care iau contraceptive orale pot avea arterele blocate. Studiul a fost efectuat în Belgia de cercetători de la Universitatea din Ghent. S-a descoperit că fiecare 10 ani de contraceptive orale echivalează cu creşterea de 20-30 de procente a riscului de blocare a arterelor coronare.

Risc crescut de hipertensiune arterială

Studiile realizate pe 60.000 de femei, dintre care 35000 foloseau pilula contraceptivă, au arătat “ o creştere a presiunii arteriale în cazul a aproape tuturor femeilor care folosesc contraceptive orale pentru şase sau mai multe luni.” Studiul a demonstrat şi o creştere în crize cardiace şi atacuri cerebrale.

Risc crescut pentru probleme ale ficatului

Mai multe cazuri de tumori la ficat au fost descoperite la tinere care au folosit contraceptivele orale. Aceste studii de caz au avut loc în Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Africa de Sud şi alte ţări în curs de dezvoltare, şi au arătat o legătură între tumorile ficatului şi utilizarea contraceptivelor orale.

Violenţa şi pilula contraceptivă

“S-a constatat că folosirea contraceptivelor orale duce la modificarea preferinţelor generale ale femeilor în ceea ce priveşte bărbaţii, în sensul în care preferinţele femeilor care folosesc contraceptive orale se îndreaptă către bărbaţi cu care au similarităţi genetice la nivelul locilor complexului major de histocompatibilitate (MHC).”

Invocarea unei relaţii de cauzalitate între pilulă  (termen generic pentru contraceptivele orale) şi uciderea cu violenţă a femeilor de către proprii parteneri de viaţă va stârni, în mod cert, suspiciuni şi proteste vehemente. De aceea, în sprijinul acestei afirmaţii, articolul de faţă conţine trimiteri la surse medicale. Literatura ştiinţifică abundă în dovezi care susţin ideea că pilulele contraceptive intervin în alegerea liberă a partenerului, femeile care le utilizează fiind mai expuse riscului de a muri de o moarte violentă. Informaţi-vă! Este trist, dar adevărat.’

Conform unui articol publicat în 1992 în  Journal of Trauma, cauza cea mai frecventă a leziunilor neletale suferite de femei este reprezentată de violenţa exercitată asupra acestora de partenerul de viaţă. Mai grav, în Statele Unite, la originea a o treime din crimele ale căror victime sunt femei stă tot violenţa comisă de partenerul de viaţă.

Se ştie încă din anii 1980 că a doua cauză principală de deces în cazul femeilor care folosesc pilule contraceptive este reprezentată de violenţă şi accidente. Conform studiului Hannaford publicat în 2010 în British Medical Journal, femeile care folosesc contraceptive orale sunt expuse unui risc mai mare de moarte violentă comparativ cu femeile care nu iau pilule contraceptive. De asemenea, conform aceluiaşi studiu, cu cât creşte perioada de utilizare a pilulei, cu atât creşte riscul de moarte violentă.

Deşi autorii studiului nu au putut explica aceste constatări, dr. Craig Roberts de la Universitatea din Liverpool făcea referire, într-o scrisoare transmisă redacţiei şi publicată pe 13 martie 2013, la cauza acestor rezultate îngrijorătoare. Autorul scrisorii menţiona: „Cred că noile descoperiri legate de alegerea partenerului ne pot ajuta să înţelegem acest fenomen”, menţionând că există dovezi că folosirea contraceptivelor orale duce la modificarea preferinţelor generale ale femeilor în ceea ce priveşte bărbaţii, în sensul în care preferinţele femeilor care folosesc contraceptive orale se îndreaptă către bărbaţi cu care au similarităţi genetice la nivelul locilor complexului major de histocompatibilitate (MHC). Cu alte cuvinte, aceste femei preferă bărbaţi care sunt foarte asemănători cu ele din punct de vedere genetic.  Este vorba de aceleaşi gene care sunt testate pentru a vedea dacă există un nivel suficient de similitudine genetică între un potenţial donator şi beneficiar, în cazul pacienţilor care necesită un transplant. Astfel, femeile care utilizează contraceptive orale îşi aleg drept parteneri bărbaţi care, din punct de vedere genetic, le-ar putea fi rude foarte apropiate.

În urma studiilor efectuate pe cupluri formate din persoane foarte asemănătoare sub aspectul MHC, s-a constatat că femeile resping avansurile sexuale ale partenerului mai des comparativ cu cuplurile diferite din punct de vedere al MHC. Un alt aspect caracteristic cuplurilor în care partenerii prezintă mari asemănări la nivelul MHC este că femeile sunt mai puţin receptive sexual faţă de parteneri, comparativ cu femeile din cuplurile diferite din punct de vedere al MHC, având tendinţa de a avea mai mulţi „parteneri în afara cuplului”. Altfel spus, raporturile sexuale sunt mai rare, libidoul este mai scăzut şi predispoziţia către infidelitate sau adulter este mai mare. Sex mai puţin, de calitate mai proastă şi infidelitate, acestea sunt ingredientele unei relaţii disfuncţionale şi generatoare de conflicte, care se poate îndrepta mai repede către violenţă şi chiar moarte. În acest context, nu este deloc surprinzător faptul că principala cauză de deces în cazul femeilor însărcinate este reprezentată de crimele violente.

Un alt element de stres în cazul cuplurilor similare din punct de vedere al MHC este că partenerii sunt mai puţin fertili, iar copiii au probleme mai mari de sănătate, aşa cum se întâmplă în cazul comunităţilor în care rudele apropiate se căsătoresc între ele.La acestea se adaugă tratamentele de fertilitate îndelungate şi costisitoare şi îngrijirea unui copil bolnav, care pun şi o presiune şi mai mare asupra relaţiei de cuplu.

În plus, alte studii au arătat că bărbaţii găsesc mai atractive femeile care nu folosesc pilule contraceptive. În momentul în care bărbaţilor care au participat la aceste studii li s-a cerut să evalueze atractivitatea unei femei dintr-o imagine în timp ce erau expuşi mirosului provenind de la femei aflate în perioada în care luau/nu luau pilule contraceptive (mirosul fiind generat de apărătoare de mâini purtate de femeile respective, puse în vase de sticlă deschise, amplasate în apropierea participanţilor la studiu), aceştia au găsit în mod constant mai atractive femeile în perioada în care nu luau pilule contraceptive. Acest lucru poate reprezenta o explicaţie pentru faptul că femeile tinere simt nevoia să se îmbrace din ce în ce mai provocator. O rezidentă arăta că acum îşi explică afirmaţia „Am început să iau pilule în momentul în care mi-am început viaţa sexuală. Acum iau pilule şi nu mai am viaţă sexuală.”

Conform Centrului de control al îmbolnăvirilor, 82% din femeile din Statele Unite folosesc sau au folosit contraceptive orale. Acest lucru reprezintă o problemă uriaşă. Poate că utilizarea contraceptivelor orale ar trebui revizuită. […]/ integral pe stiripentruviata.ro

Interviu cu Înaltpreasfinţitul Michel, Arhiepiscopul Genevei (Elveţia) şi Europei Occidentale – Patriarhia Moscovei / Forumul Internaţional „Familii numeroase şi viitorul umanităţii”

Înaltpreasfinţia Voastră, care este implicarea Bisericii în acest forum şi de ce este importantǎ aceastǎ perspectivǎ spiritualǎ în ceea ce priveşte viziunea asupra familiei?

Este o întrebare foarte bunǎ. Familia este, pur şi simplu, o manifestare duhovnicească. Atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om, i-a dat-o pe Eva lui Adam şi le-a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi”. Deci Dumnezeu a creat familia, a creat un bărbat şi o femeie, iar prima problemă apărută în sânul acestei familii a fost adusă de diavol. Atunci Adam şi Eva s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ceea ce face ca firea noastră să fie căzută.

Cu alte cuvinte, natura spirituală a vieţii noastre este indiscutabilă. Din acest motiv, problemele resimţite fie de familie, fie de fiecare persoană în parte sunt întotdeauna probleme deopotrivă duhovniceşti şi fizice, deoarece noi avem o prezenţă fizică aici pe pământ. Aşadar, lucrurile sunt legate între ele.

Şi Biserica participă la aceasta, având un rol pastoral de primă importanţă. Familia este o unitate considerată ca o biserică în cadrul Bisericii. In Biserica Ortodoxă se consideră că şi o singură persoană este Biserica. Ceea ce explică foarte bine implicarea Bisericii în această problemă.

Trebuie să vă spun că, în urmă cu aproximativ un secol, primul atac asupra familiei a avut loc odată cu Primului Război Mondial, care l-a izolat pe bărbat de femeia sa. Timp de patru ani, bărbaţii şi-au părăsit familiile şi nu au mai produs nimic, nu au făcut altceva decât să se lupte şi – fie că avem de-a face cu ţări beligerante, atacante sau atacate – oamenii se omorau între ei, în timp ce femeia şi copiii erau singuri. Bărbatul, la rândul lui era singur.

Deci, prima despărţire, primul atac asupra familiei îl constituie Primul Război Mondial. Este mai mult decât evident. De atunci au început să apară aceste lucruri care înainte aveau cu totul altă formă. Sigur, şi înainte erau probleme omeneşti prin comportamentul oamenilor – păcate, anumite hotărâri, etc. –, însă noţiunea de familie ca atare era totuşi integră. Dar începând de atunci au apărut femeile singure cu copii. Femeile care nu trăiau cu un bărbat. Au început să fie create partide politice care puneau problema dacă să voteze femeia sau nu. Iar după război au apărut răniţii, femeile care şi-au pierdut bărbaţii, rămânând singure, cele care nu s-au mai măritat odată ce logodnicul lor plecase la război şi nu se mai întorsese.

Am cunoscut astfel de femei. Generaţia mea a văzut la Paris femei de 70 de ani care rămăseseră domnişoare spunând: „Nu mă voi mărita niciodată, cel pe care îl iubeam a plecat la război“. Nu au avut niciodată copii, în cel mai bun caz rămâneau aşa.

Şi apoi mai este şi emigrarea, apărută odată cu revoluţia (bolşevică), odată cu războiul. Aşa că, însăşi istoria acestui secol a atacat familia, generând o situaţie care poate că este nouă pentru Biserică, însă cât se poate de reală. Eu însumi m-am născut într-o familie de emigranţi, tatăl meu părăsise Rusia în timpul Războiului Civil, s-a dus la Paris, aşa că noi am trăit la Paris, având o familie foarte unită.

Ei bine, aceste familii care s-au trezit în străinătate au creat Institutul Emigraţiei Ruse, ele au construit biserici. Familiile au făcut aceasta, niciodată oamenii singuri. Familia în sine este o entitate cu totul deosebită, ce trăieşte având o funcţie aparte, unul dintre rolurile sale fiind tocmai acesta de a construi biserici în jurul cărora se adună oamenii. Iată unul dintre aspectele fundamentale legate de întrebarea dumneavoastră.

Mulţumim! Înaltpreasfinţia Voastră, am auzit vorbindu-se aici de existenţa unor centre de sprijin pentru femeile însǎrcinate, în preajma, sau înfiinţate de Mitropolii, eparhii, în parohii. De ce este atât de important sǎ se implice Biserica în sprijinirea vieţii şi a familiei?

Nu este vorba doar despre tânăra mamă, este în joc soarta unei femei şi a unui bărbat. Vă vorbeam de emigraţie. Erau mulţi oameni cum era naşul meu, care plecase din Rusia lăsându-şi acasă soţia şi copiii. Biserica nu-i poate lăsa aşa. A trebuit ca Biserica să confirme, să-i recăsătorească pe cei văduvi, etc. Biserica este mereu foarte atentă la pastoraţie şi la orice eveniment din viaţa cuiva. Biserica îl va hrăni mereu pe cel flămând, îl va primi pe cel fără un acoperiş deasupra capului, îi va organiza viaţa celui pierdut şi singur. Altfel spus, este cât se poate de firesc să se ocupe de aceste lucruri, este însăşi vocaţia ei. Este ca o mamă.

Aţi observat cumva vreo schimbare a moralitǎţii tinerilor atunci când pleacǎ din ţarǎ, când pleacǎ în Occident ? Le-a scǎzut stima pentru familie?

Când pleacă din Rusia? Greu de zis. Nu se poate spune că Occidentul este un mediu special. Sigur, problemele diferă de la caz la caz. Nu putem tranşa astfel. Istoria familiilor diferă, comportamentele oamenilor atunci când ajung în alt loc nu sunt standard, personalităţile diferă, la fel şi caracterele, tipurile de inteligenţă, capacităţile. Există oameni care, din contră, odată ajunşi în străinătate, îşi întemeiază o familie şi devin credincioşi.

Când soseau din Rusia, femeile ne spuneau că făcuseră 15 avorturi. Era să mor când am auzit aşa ceva prima dată. În 1996, femeile îmi dădeau cifre de genul: 8, 12, 5, 16… Era pur şi simplu… noi nu eram obişnuiţi cu aşa ceva! Nu existau la noi astfel de situaţii. Aceste femei veniseră cu aceste lucruri înspăimântătoare. După spovedanie, o femeie căreia tocmai îi dădeam dezlegarea (nu o cunoşteam, credeam că e ortodoxă), îmi zice: „Aş vrea să vă întreb ceva. Vecina mea de apartament mi-a spus că nu e bine să faci avort. E adevărat?” Am privit-o un pic mirat şi am întrebat-o: „De ce îmi puneţi această întrebare? Câte avorturi aţi făcut?” La care mi-a răspuns: „16”. S-a uitat la mine timp de un minut şi a spus: „Vă simţiţi bine?” Deoarece eu nu mă mai simţeam bine deloc. Am suportat greu această dezvăluire. Iar femeia m-a întrebat dacă sunt bine. I-am spus: „Păi tocmai vă citeam rugăciunea de iertare a păcatelor”.

Am privit-o foarte uimit, zicându-mi că trebuie să fac imediat ceva. Din moment ce mă întreba dacă e ceva rău în a face avort, nu puteam să-i spun pur şi simplu că e rău, trebuia făcut ceva pentru această femeie. I-am zis: „Începând de azi, vă spovediţi în fiecare duminică, vă împărtăşesc duminică de duminică o vreme, după care vă dau o epitimie. Peste vreo şase luni sau chiar un an. Acum, însă, trebuie să vă aduc la viaţă”. Ulterior, pe toate femeile care veneau din Rusia le întrebam: „Câte?” Era una dintre cele mai mari diferenţe între oamenii veniţi din Rusia în 1996 şi cei care trăiau la noi, unde un avort era o dramă îngrozitoare, un lucru ce trebuia tratat. Iar acum, brusc, mi se spuneau lucruri de neînchipuit, cu care nu eram deloc obişnuit.

Aşadar, avem de-a face cu o diferenţă foarte caricaturală, dar trăită… Ba o dată mi s-a întâmplat să mi se spună după dezlegare: „Ştiţi, eu nu sunt sigură că sunt botezată!” În condiţiile în care presupuneam că oamenii care veneau să se spovedească erau evident ortodocşi. Deci apărea o altă diferenţă.

De atunci  am început să le punem cinci întrebări celor ce veneau să se mărturisească. In primul rând: „Sunteţi botezat?” Apoi: „Când?” În al treilea rând: „Unde?” Urma întrebarea: „De către cine?” Şi ultima era: „Cum?” Când nu cunoaştem pe cineva venit din Rusia, îi punem cinci întrebări. Vedeam astfel că mulţi dintre cei veniţi din Rusia începeau o viaţă duhovnicească în străinătate, după ce în Rusia nu cunoscuseră aşa ceva. Sigur, erau şi dintre cei care mergeau la Biserică de pe vremea când încă erau în Rusia, însă foarte discret. Iată deci o nouă diferenţă. Practic, se poate spune că începeau să meargă la Biserică peste hotare. Da, pentru mulţi aşa stăteau lucrurile.

Înaltpreasfinţia Voastră, vă rugăm în final să transmiteţi un mesaj pentru familiile din România.

Am vorbit mult despre maternitate în această conferinţă. O familie este compusă dintr-un tată, o mamă şi nişte copii. Tot în această conferinţă s-a subliniat că trebuie să fie mulţi copii. Ştim bine că nu aceasta este tendinţa lumii de azi. Motivele sunt numeroase şi nu o să vi le analizez acum, ar însemna să vă povestesc toată conferinţa şi ar dura prea mult.

Mesajul pe care îl pot transmite femeilor din România este cel care reiese din conferinţa aceasta, în cadrul căreia au vorbit preoţi, mireni, oameni politici, medici, tot soiul de oameni cu orizonturi foarte diverse. Cu toţii au spus – şi cred că este adevărat – că o familie nu înseamnă un singur copil, ci mulţi copii, deoarece pentru viitorul acelui copil, care coincide cu viitorul familiilor –  oare vor întemeia la rândul lor familii aceşti copii? –,  este necesar să facem lumea de azi mai bună. Şi tocmai familia o va face. Trebuie ca ea să fie numeroasă, ceea ce înseamnă să aibă de la patru copii în sus. Acesta este mesajul meu, extras din învăţăturile acestei conferinţe.

John-Henry Westen, co-fondator LifeSiteNews.com: „Când familia devine instabilă, se destabilizează şi societatea. Dacă vrem să menţinem civilizaţia, trebuie să menţinem familia”

de Alexandra Nadane

Când Mahatma Ghandi spunea: „Mi se pare clar ca lumina zilei că avortul ar fi o crimă”, el nu făcea altceva decât să dea glas unei înţelegeri care străbate timpurile şi civilizaţiile, şi anume să nu iei viaţa unui om nevinovat. Puţine sunt excepţiile din istoria umanităţii în care o societate să fi consimţit la curmarea vieţii celor mai lipsite de apărare fiinţe umane, copiii aflaţi în zorii vieţii lor. Din Antichitate, ştim că spartanii, o societate militarizată, ucideau copiii născuţi cu handicap, pentru că nu ar fi putut ajunge soldaţi buni. În perioada modernă, nazismul în Polonia ocupată şi comunismul în Rusia au introdus avortul, în logica dispreţului faţă de om al acestor ideologii care au pricinuit zeci de milioane de morţi. Apoi, sub presiunea revoluţiei sexuale, SUA şi apoi statele civilizaţiei occidentale au acceptat avortul, negând principiile care le stau la temelie, precum celebrul principiu din Declaraţia de Independenţă a SUA, conform căruia orice om are dreptul la „Viaţă, Libertate şi căutarea Fericirii”.

Dacă bunul simţ ne spune să nu luăm viaţa unei fiinţe umane nevinovate, credinţa ne oferă motive şi scopuri pentru a contribui la protejarea acesteia şi a o feri de distrugere. Sunt binecunoscute eforturile lui John-Henri Westen în acest scop. Excepţionalul interviu de mai jos ne oferă ocazia de a înţelege dragostea care îl însufleţeşte. Nicio persoană de bun simţ nu ar trebui să ezite când vine vorba să implice credinţa personală în apărarea vieţii umane, dincolo de alte motivaţii, mai generale.

Website-urile pentru viaţă, un far călăuzitor într-o furtună a răului

Alexandra Nadane: De ce credeţi că avem nevoie de cât mai multe surse de informare pentru-viaţă?

John-Henry Westen: Trebuie să răspândim mesajul vieţii către toţi oamenii lumii. Trebuie să o facem în multe limbi, astfel încât oameni din toată lumea să aibă acces la el. Azi avem nevoie mai mult ca oricând de mai mulţi episcopi care să vorbească pe faţă, deoarece în multe locuri din lume episcopii nu mai vor să spună adevărul.

Şi astfel, uneori, episcopii din ţara voastră sau cei africani, mai ales, rămân singurii dispuşi să vorbească. Şi pot face asta, iar cuvintele lor le pot fi de folos tuturor oamenilor din lume care nu mai au episcopi buni care să le spună adevărul. Toţi oamenii, toţi catolicii, toţi creştinii au nevoie de călăuzire spirituală. Astfel, prin lifesitenews.com şi prin website-ul vostru, stiripentruviata.ro, şi prin intermediul tuturor acestor website-uri care fac cunoscute cuvintele îndrumătorilor spirituali, aprindem un far călăuzitor pe timp de furtună. Fiindcă azi întreaga lume e plină de răutate, e ca o furtună a răului şi păcatului şi minciunii, făcând binele să pară rău şi răul bine.

De aceea avem nevoie de limpezimea celor care spun adevărul, mai ales de călăuzitori spirituali. În timp ce le oferim acestora o portavoce, dezvăluim şi realitatea vieţii de cealaltă parte a Binelui. Sunt mulţi ca mine, care pot da mărturie despre cum e viaţa trăită într-un fel pe care lumea îl crede strălucitor. În realitate, această viaţă este iadul pe pământ şi te duce la iad şi în viaţa veşnică. Şi mai putem, prin aceste site-ri, să prezentăm şi aspecte pozitive.

De exemplu, când adversarii de opinie se ceartă pe chestiunea avortului, în toată lumea se aude acelaşi argument: „Dar ce te faci cu violul şi incestul?” Însă iată că noi avem posibilitatea să arătăm copii concepuţi în urma unui viol care au o viaţă frumoasă şi plină de succes. Putem publica mărturii ale unor femei care au fost violate şi şi-au născut copiii şi sunt recunoscătoare pentru aceasta.

Am făcut interviuri cu astfel de mame. Una dintre ele a fost violată în mod brutal de trei bărbaţi la vârsta de 12 ani, dar mi-a spus că a născut copilul, deşi toată lumea i-a spus să nu o facă. Iar acest copil îi aduce acum o mare bucurie! Are acum 12 ani şi este cel mai bun prieten al ei. Această mamă mi-a spus: „Aş îndura orice, chiar şi violul din nou, pentru a avea acest copil”.

Ce mai putem face pe website-urile pentru-viaţă este să prezentăm mame care au făcut avort şi cât de mult le-a afectat aceasta. Sunt multe care au vorbit. Astfel de mărturii se găsesc în toate ţările. Le putem aduce oamenilor la cunoştinţă aceste mărturii, astfel încât să poată vedea: „Doamne, cât de mult am fost minţiţi în problemele legate de viaţă!”

„Comportamentul homosexual este nociv. Pentru că te iubesc îţi spun asta”

John-Henry Westen: Astăzi întâmpinăm poate cele mai grave probleme cu care s-a confruntat vreodată familia: numai dacă ne gândim la homosexualitate sau căsătoria gay. Mereu se pune întrebarea: „Păi tipii se iubesc. De ce nu se pot căsători? Nu sunteţi pentru dragoste? Nu este Dumnezeu dragoste?” Şi foarte des se întâmplă ca şi creştinii să răspundă ceva de genul: „A, nu ştiu, sună corect, doar sună atât de bine!”

Dar noi avem un răspuns foarte simplu: „Dumnezeu ESTE iubire şi e adevărat. Răspunsul ESTE iubirea. Şi tot ce poţi face este să răspunzi în felul în care o face catehismul sau în felul în care o făcea cân  dva Biserica, un răspuns pe care se pare că majoritatea episcopilor l-au uitat. Şi anume să spui răspicat că comportamentul homosexual este nociv. Îţi vatămă trupul. Te vatămă cu totul. Şi, pentru că te iubesc, îţi spun asta”.

Asta nu mă face deloc popular. Ba chiar la mine în ţară aş putea fi arestat pentru astfel de afirmaţii. Dar tot îţi voi spune, pentru că îmi pasă de tine suficient cât să-ţi spun asta, pentru că îţi face rău. Şi, fiind catolic şi creştin, cred că asta nu te răneşte numai trupeşte, ci şi sufleteşte – poate pentru totdeauna –, iar eu vreau să ajungi şi tu în Rai. Aşa că îţi spun asta din dragoste pentru tine, chiar dacă asta mă face nepopular şi într-o zi chiar m-ar putea costa libertatea. Iată un răspuns de iubire pe care şi adolescenţii îl pot recunoaşte. Fiindcă toţi adolescenţii asta vor să ştie: „De ce nu sunteţi de acord cu asta? Din iubire? A, măcar acum înţeleg de ce”. Chiar dacă nu sunt de acord cu opinia noastră, vor vedea că motivul nostru ţine tot de iubire.

Trebuie să furnizăm astfel de informaţii. Şi, pentru că lumea este aşa cum este, oamenii au nevoie de aceste informaţii pretutindeni şi în toate limbile. Să fim credincioşi adevărului. Să fim dedicaţi. Să fim talentaţi. Trebuie să încercăm să publicăm cele mai bune fotografii şi să scriem cât de bine putem. Trebuie să facem toate acestea. Nevoia este mare.

[…]

„Dacă m-au urât pe mine, vă vor urî şi pe voi” – un adevăr pe care trebuie să-l îmbrăţişăm

Alexandra Nadane: În România, oamenii implicaţi în mişcarea pentru viaţă sunt persecutaţi şi îşi pierd curajul. Sunt batjocoriţi şi, dacă au funcţii publice, sunt marginalizaţi. De exemplu, asociaţiei noastre, Studenţi pentru viaţă, i s-a retras aprobarea de participare la un târg al educaţiei, în urma acuzaţiei că se opune avortului. Şi eu, ca preşedinte al unei asociaţii de studenţi pro-viaţă, mă confrunt cu multe dificultăţi la facultate. Mi s-a spus că se fac presiuni pentru a mi se da notă mică la lucrări şi în activitatea studenţească. Colegii mei tineri se descurajează în această atmosferă, ceea ce e de înţeles. Aţi trecut prin astfel de momente la LifeSiteNews.com? Şi cum le-aţi depăşit?

John-Henry Westen: Există câteva răspunsuri la asta. Răspunsul pe care trebuie să îl primim cu toată inima, ceea ce nu e simplu, este că Însuşi Hristos ne-a spus: „Dacă m-au urât pe Mine, vă vor urî şi pe voi”. Este un adevăr pe care trebuie să-l îmbrăţişăm. Şi să vă mai spun ceva. Privind din afara credinţei, eu m-am convertit mai ales fiindcă am văzut persecuţiile pe care le suferea tata – de la colegii de muncă, de la familie şi chiar din partea mea.

Fiindcă pe atunci nu mai credeam în Dumnezeu, dar voiam să cred. Şi aveam în minte că Dumnezeu putea fi răspunsul la problemele mele, dar nu voiam să-mi dau viaţa pentru ceva care poate că nu era real. Voiam să mă duc la tata şi să-l întreb: „E pe bune?” Dar când m-am dus, n-am mai putut să-l întreb nimic.

Fiindcă îmi vorbea prin întreaga lui viaţă – şi mai ales prin persecuţiile pe care le suferea. Fiindcă mulţi se luau de el, mulţi îl făceau „ridicol”, când oamenii spuneau că e extremist, când oamenii îl făceau nebun – pentru că mulţi îl făceau aşa. Iar el era de o inteligenţă rară, vorbea şase limbi, era un tip remarcabil şi un tată extraordinar.

Şi, cu toate astea, mergea zilnic la slujbă, se ruga zilnic cu mătăniile şi vorbea aproape numai despre credinţă. Era neamţ, aşa că nu ne îmbrăţişam prea des, dar obişnuia să-mi dea o binecuvântare pe frunte în fiecare seară. Iar pentru mine asta era mai bine decât orice îmbrăţişare. Şi tocmai acest exemplu de credinţă în ciuda persecuţiei a fost foarte puternic pentru mine.

În plus, trebuie să ne luăm apărarea unii altora. Când suntem într-un grup sau o organizaţie, într-o asociaţie pentru viaţă, de exemplu, şi cineva e persecutat, trebuie să-i fim alături, chiar dacă astfel atragem atenţia asupra noastră. Trebuie să ne ridicăm pentru fraţii şi surorile noastre şi să spunem: „Nu, nu sunt nebuni!”

De fiecare dată când familia devine instabilă, la fel se întâmplă şi cu societatea

Alexandra Nadane: De ce este familia atât de importantă pentru societatea de azi şi de ce toate lucrurile acestea care o afectează distrug şi sufletele oamenilor?

John-Henry Westen: Ca să începem cu începutul, la început Dumnezeu a creat familia ca imaginea Sa în lume. Chipul familiei este chipul Sfintei Treimi. Tatăl, aşa cum este el descris de Biserică, este Tatăl care îl iubeşte pe Fiu atât de mult, încât se dăruieşte Acestuia liber, credincios şi total, iar Fiul face asemenea faţă de Tată. Aşadar Dumnezeu a înscris în natura umană de la bun început relaţia în Treime la care suntem cu toţii chemaţi în ceruri, fiind un chip al Raiului întru noi.

De asemenea, în Scriptură, când se vorbeşte despre relaţia lui Hristos cu Biserica Sa, aceasta este închipuită tot pe modelul familiei. El spune că pentru aceasta va lăsa bărbatul familia sa şi se va uni cu femeia sa şi vor deveni un singur trup. Şi toată lumea crede că a înţeles: „A, ştiu ce vrea să spună! M-am prins!” Dar ce spune, de fapt, aici Sfântul Pavel? Vorbeşte despre relaţia lui Hristos cu Biserica! Dar o face pe aceasta întru totul asemănătoare cu cea dintre soţ şi soţie – o relaţie de familie.

Aceasta pentru că Dumnezeu a rânduit familia ca exemplu al stării la care suntem chemaţi în ceruri. În acest caz, dacă ai fi Satana şi nu ai vrea ca să ajungă cineva în ceruri, vei dori să distrugi acest exemplu în ochii oamenilor. Astfel, distrugi de fapt exemplul Raiului pe pământ. De aceea se concentrează toate forţele pe familie şi de aceea bătălia pentru familie e atât de importantă. Şi pentru că Dumnezeu a creat astfel lucrurile, El a creat omenirea şi societatea. Iar familia este piatra de temelie a societăţii. Astfel că, aşa cum va fi familia, la fel va arăta şi societatea.

Motivul pentru care avem societăţi stabile este pentru că avem familii stabile. Şi, de fiecare dată când familia devine instabilă, la fel se întâmplă şi cu societatea din jurul ei. Astfel, azi ne confruntăm cu o destabilizare a familiei. Care va fi urmată de o destabilizare a civilizaţiei care se construieşte pe baza ei.

Da, aceste chestiuni sunt extrem de importante, sunt fundamental de importante atât din punct de vedere spiritual, cât şi din perspectivă lumească. Dacă vrem să menţinem civilizaţia, trebuie să menţinem familia.

Pornografia – un drog permis în mod legal

Alexandra Nadane: Într-un interviu anterior aţi vorbit de pornografie. Cum afectează aceasta dragostea curată dintre un băiat şi o fată?

John-Henry Westen: Distorsionează complet relaţiile. Dar să le iau pe rând. Tinerii expuşi la acest mare rău sunt grav afectaţi. Le este afectată abilitatea de a relaţiona cu sexul opus şi chiar şi cu ei înşişi! Şi scade sentimentul demnităţii altor fiinţe umane.

Oamenii sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Fiecare persoană este fratele şi sora ta în adevăratul sens al cuvântului. De fiecare dată când merg să vorbesc într-o şcoală, le spun celor mai mari, din clasa a XII-a, cei cu vârste cuprinse între 17 şi 19 ani: „Auziţi, voi vă uitaţi la filme porno?” Şi ei încep: „Da, da, ne uităm!„ „Ce-ar fi dacă cineva ar face poze cu sora voastră goală şi le-ar arăta tuturor?” Şi toţi zic la fel: „L-aş omorî!” Iar atunci eu le zic: „Exact! Chiar te uiţi la sora ta. Şi aceea e sora cuiva, e mama cuiva, e fiica cuiva. Dacă era fiica ta ai fi făcut la fel?”. Iar răspunsul lor este „Sigur că nu!”

Dar nu ne afectează numai la acest nivel. Afectează şi societatea în ansamblu, într-un mod oribil. Pornografia nu se găseşte doar în filmele cu triplu X. Ea ajunge în reviste – şi nu mă refer la cele „de specialitate”. Mă refer la Cosmopolitan, la revistele cu fete în bikini.

Schimbă mintea într-un fel foarte asemănător cu drogurile. Dă dependenţă. Îţi creează în minte un model prin care eşti condiţionat să priveşti persoana din faţa ta într-un anume fel. Vei fi condiţionat şi să te aştepţi la o sexualitate nerealistă. De aceea distruge căsătoria.

Odată, un consilier marital catolic mi-a pus o întrebare. Susţinusem o conferinţă despre pornografie şi despre cât de rea şi de greşită era. După conferinţă, consilierul marital, o femeie, a venit la mine şi mi-a zis: „Un preot mi-a spus că e în regulă dacă un cuplu se uită la aşa ceva, pentru a putea…” …nu mai continui. Aşa că i-am zis: „Ba nu-i deloc aşa! Îţi distruge căsătoria!” Fiindcă, după cum am spus mai devreme, distruge conceptul de demnitate umană şi pe deasupra creează aşteptări absolut iluzorii, total nerealiste. Nu e iubire în asta. Dar acest drog ne-a infectat atât de puternic, încât până şi consilierii catolici, care chiar vor să facă bine, află de la preoţii lor că oamenii ar trebui lăsaţi să facă asta. Şi aşa se transformă într-o adevărată molimă, monstruoasă, pentru că este ca o substanţă ce dă dependenţă, exact ca heroina. Doar că majoritatea guvernelor lumii permit comercializarea ei. Vă puteţi imagina un guvern legalizând heroina? Rafturile s-ar goli cât ai clipi.

De aceea, este una dintre cele mai mari industrii din lume. Afacerea cu pornografie valorează peste 10 miliarde de dolari numai în Statele Unite. Fiindcă este un drog. Un drog permis în mod legal.

Căsătoria ca vocaţie cu care îţi câştigi viaţa veşnică

Alexandra Nadane: Violenţa în familie reprezintă o mare problemă în România. Cel mai adesea, membrilor familiei li se pare firesc ca Mama şi Tata să se certe. Dar copiii sunt puternic afectaţi psihologic şi emoţional de violenţa fizică şi verbală. Ce soluţii avem?

John-Henry Westen: Ne aflăm în situaţia în care ne-am îndepărtat atât de mult de o viaţă sănătoasă de familie, încât această zonă este puternic afectată. Şi nimeni nu mai ştie cum să abordeze problema. Trebuie să ne întoarcem la înţelegerea a ceea ce este de fapt căsătoria.

Adevăratele şi principalele scopuri ale căsătoriei sunt două. În primul rând, căsătoria e o vocaţie cu care îţi câştigi viaţa veşnică. Altfel spus, la fel cum este preoţia pentru preot, şi noi suntem chemaţi să ajungem în Rai împreună cu soţia – sau cu soţul. Acesta este unul din principalele scopuri ale căsătoriei: să te ducă în Rai. Al doilea scop al căsătoriei sunt copiii. Naşterea şi creşterea de copii. Scriptura chiar spune că femeia se mântuie prin naşterea de copii. Asta înseamnă că prin această vocaţie suntem chemaţi la viaţa veşnică.

Atunci, dacă îţi faci din asta un scop, să-ţi aduci soţul, respectiv soţia, la viaţa veşnică, înseamnă că îţi doreşti ce e mai bun pentru el sau ea. Aşadar, vei face orice pentru a-i asigura tot ce-i mai bun.

Însăşi ideea pe care s-a construit feminismul este în parte o reacţie la un tip de atitudine anti-femeie, prin care bărbaţii îşi consideră femeile ca pe nişte sclave. Înainte de Hristos, înainte de creştinism, chiar înaintea iudaismului, femeile erau realmente văzute ca cetăţeni de mâna a doua, ca proprietatea bărbaţilor. Chiar dacă feministele spun că asta e nebunie, este adevărat: creştinismul le-a eliberat pe femei şi le-a adus egalitatea. Însă azi totul este nebunesc. Se spune că nu poţi fi pro-femeie dacă nu eşti şi pro-avort, pro-contracepţie şi alte asemenea nebunii. Dar, în realitate, toate aceste lucruri nu fac decât să ducă din nou la degradarea femeii.

Azi, nebunia este la mare preţ, majoritatea emisiunilor de televiziune arătându-ne mereu cât de nebuni şi stupizi sunt bărbaţii. Şi încercând să ne explice că femeile sunt mai puternice decât bărbaţii şi că pot să te bată. E nebunie curată! Refuzăm să vedem legea firii, refuzăm lucrurile evidente din natură, şi anume că bărbaţii sunt înzestraţi cu putere. De ce? Tot pentru a le servi pe femei! Aşa că avem o societate care şi-a pierdut minţile, în care oamenii nu sunt încurajaţi să facă ceea ce este firesc: bărbaţii nu sunt încurajaţi să fie bărbaţi, iar femeile nu sunt încurajate să fie femei.

Dar în primul şi în primul rând trebuie să ştim că suntem toţi fraţi şi surori întru Hristos şi că în relaţiile maritale suntem chemaţi în primul rând să îl avem în vedere pe cel împreună cu care trebuie să cucerim Raiul. Nu doar îl ducem pe celălalt în Rai împreună cu noi, ci ne ducem pe noi înşine, căci de acum suntem un singur trup, nu mai suntem doi. Dacă acesta ar fi principiul nostru călăuzitor când formăm o căsnicie, mariajele din ziua de azi ar arăta cu totul altfel.

Căminul părintesc e locul unde copiii Îl văd prima dată pe Dumnezeu

Alexandra Nadane: Sunt foarte multe divorţuri azi. Divorţul a devenit ceva normal. Foştii soţi cred că îşi pot vedea mai departe de viaţă. Dar cum îi afectează aceasta pe copii?

John-Henry Westen: Eu însumi sunt produsul unui divorţ. Mama l-a părăsit pe tata când aveam 18 ani. Fratele meu avea 16 ani, iar sora noastră 10. Chiar dacă pe atunci trăiam deja departe de credinţă de vreo patru ani, şi chiar dacă aveam 18 ani, iar fratele meu 16 şi sora mea 10, toţi am fost traumatizaţi de divorţ, în ciuda faptului că viaţa acasă devenise mai paşnică. Mama era cam nebună uneori, iar când a plecat atmosfera a devenit mai liniştită, căci nu se mai certa cu tata.

Dar ne-a afectat teribil pe toţi. Chiar dacă viaţa acasă fusese grea cu ea, după divorţ a fost cumva şi mai grea. Atunci am înnebunit toţi. Fratele meu s-a aruncat într-o viaţă dementă. Iar eu atunci m-am încurcat cu mafia chinezească. Viaţa mea luat-o razna din acel moment. Într-un fel, era o reacţie la instabilitatea de acasă. Căminul este o ancoră pentru copii. Este locul unde Îl văd pe Dumnezeu pentru prima dată. Apoi imaginea lui Dumnezeu este distrusă, iar tu eşti doar un copil. Întreaga ta lume se prăbuşeşte. Aşa că e o tragedie. O tragedie care trebuie tratată cu atenţie. Iar divorţul uşor şi acceptarea situaţiei nu ajută în niciun fel.

De ajutor ar fi pregătirea pre-maritală, pentru ca oamenii să ştie în ce se bagă înainte să se căsătorească.

Ar ajuta ca tinerii să fie învăţaţi să nu aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie, deoarece acestea afectează capacitatea de a intra într-o căsnicie şi stabilitatea ulterioară a acesteia. Iar practicarea contracepţiei nu este de niciun ajutor. Statisticile arată că, în familiile în care se practică contracepţia, rata divorţului este uriaşă comparată cu cea din familiile care nu practică contracepţia. În rândul acestora din urmă, divorţul este cvasi-inexistent.

Suntem chemaţi să participăm împreună cu Dumnezeu la actul de creaţie

Alexandra Nadane: Sunt două abordări în mişcarea pro-viaţă la nivel internaţional: unii sunt în mod exclusiv preocupaţi de problema avortului, alţii se concentrează pe toate chestiunile legate de viaţă: familie, pornografie, bioetică, educaţia tinerilor. Care este cea mai bună abordare şi de ce?

John-Henry Westen: Aş spune că probabil abordarea integrală este cea adecvată, fiindcă toate fac parte dintr-un întreg. În primul rând, Satana atacă în toate aceste zone, fiindcă ştie că au aceeaşi valoare. Biserica tratează toate aceste probleme în acelaşi mod, deoarece vorbeşte despre păcatele trupeşti. În plus, e foarte greu dacă încerci să separi problemele. De exemplu, în Statele Unite, sunt multe organizaţii care se concentrează exclusiv pe avort. Dar se confruntă şi cu chestiunea pilulei de a doua zi. Este o pilulă abortivă, dar este o pilulă, deci un contraceptiv. Aşa că nu se opun utilizării acesteia. Dar aceasta produce avortul! Şi totuşi nu se pot poziţiona împotriva practicii respective, fiindcă nu sunt anti-contracepţie. Aceasta creează confuzii majore. Şi, fiindcă aceste probleme sunt atât de strâns împletite, trebuie să te referi la toate. Asta facem şi noi, pe LifeSiteNews.com. Cunosc oameni care încearcă să se menţină doar la abordarea anti-avort, dar le e foarte greu. Însă abordarea mea, personală, este să-mi îndrept atenţia către toate aceste chestiuni. […]/ integral pe stiripentruviata.ro