A plecat catre Lumina cea neinserata Patriarhul sarb al simplitatii si smereniei (GALERIE FOTO)
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, Pavle, a decedat duminica la varsta de 95 de ani intr-un spital din Belgrad, informeaza agentia Beta, citata de AFP.
Biserica Ortodoxa Sarba a confirmat moartea patriarhului Pavle, a anuntat postul public de televiziune RTS.
Mitropolitul Amfilohije, adjunctul patriarhului de mai multi ani, a declarat ca tocmai a aflat de moartea acestuia, mai precizeaza RRS, citat de AFP.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe a fost internat in spitalul militar din Belgrad in urma cu doi ani, din cauza mai multor probleme de sanatate, a caror natura nu a fost dezvaluita niciodata de autoritatile religioase.
Pavle a preluat conducerea Bisericii Ortodoxe Sarbe in 1990, chiar inainte de destramarea sangeroasa a Federatiei Iugoslave.
Biserica Ortodoxa a castigat o mare influenta in randul populatiei sub autoritatea sa.
Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle
Patriarhul Bisericii Ortodoxe sârbe este eroul multor povestioare şi anecdote. Ele întăresc legenda că ar fi un om popular şi cu viaţă sfântă. (…) Prin felul său de viaţă Patriarhul Pavle este apropiat oamenilor. Pe dânsul, sârbii îl simt ca pe un semen apropiat lor, şi nu ne referim numai la credincioşii practicanţi.
“(…)
Mercedes. Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz… Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
– Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro… Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
– Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
– Al meu, Sfinţia Voastră!
– Opriţi! – porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
– Dumnezeu să vă aibă în pază!
Automobilele negre. Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
– Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
– Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
– O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!
Dificultăţile diaconului. În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
– Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
– E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
– Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major – Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit...
– Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fie care vede ceea ce doreşte!
Două măsline. La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline.
– Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac?
– Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin – răspunse Patriarhul.
Mesaj către America. Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea:
– Cu ce am putea să vă ajutăm?
– Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.
(…)
Salariile. Patriarhul Pavle a refuzat, de altfel, salariul. Dânsul primeşte doar pensia la care are dreptul ca fost episcop de Raska şi Prizren. Nevoile sale sunt modeste de tot, dat fiind că singur îşi coase mantia, singur îşi repară pantofii... Încă îi rămân bani din pensia aceea mică. Ce rămâne împarte săracilor sau donează în alte scopuri pentru binele obştesc.
A rămas de pomină reacţia dânsului din anul 1962, la solicitarea de atunci a unor episcopi să li se mărească salariile:
– “Dar de ce, de vreme ce nu suntem în stare să cheltuim nici ceea ce am avut până acum?!”.
Pentru Milos Crnjanski. În acelaşi fel procedează Părintele Patriarh şi cu ceea ce primeşte în dar. Dacă primeşte material pentru mantie, îl păstrează până întâlneşte un călugăr sau preot care nu are posibilitate să cumpere. Atunci îi calculează cât are nevoie pentru a coase o mantie, şi-i dă exact atât, ca să mai rămână şi pentru alţii.
Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vlădica Pavle, pe când acesta fusese episcop de Raska şi Prizren, la editarea operei capitale: “Monumentele din Kosovo”, i s-a plâns odată în Palatul Patriarhal că are greutăţi în a aduna bani pentru continuarea tipăririi seriei începute de Opere ale unuia din cei mai importanţi scriitori sârbi, Milos Crnjanski. Ascultându-l, Patriarhul se ridică, se duse până la patul său, ridică perna, luă de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de mărci şi le întinse lui Stojkovic:
– “Iată, e contribuţia mea pentru tipărirea cărţilor lui Milos Crnjanski. Să vă fie de ajutor!”.
Economii. Gradimir Stanic, care este directorul tipografiei patriarhale, relatează:
– “Dânsul îşi dactilografiază singur cărţile. Foile pe care le scrie aproape că nu au margini, iar distanţa dintre rânduri este cea mai mică posibilă. Evită să piardă timpul cu introducerea deasă a foilor în maşina de scris. Pe lângă aceasta, economiseşte hârtia; aşa s-a deprins, căci înainte vreme hârtia era foarte scumpă. Iar textele sale sunt atât de curate, încât la ele nu este nevoie de intervenţii înaintea tiparului.
Colaboratorii povestesc, de asemenea, că se ţine şi textual de versul din Rugăciunea Domnească: “…pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi…”. După ce ia masa, aduna cu atenţie orice fărâmitură, deşi are cine să strângă şi să facă ordine…
La “Semnul de întrebare”. Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea “?“, în apropierea Patriarhiei, de câte ori îl vedea pe Patriarh, traversa în fugă strada, pentru a lua binecuvântare de la Sfinţia Sa. Iar odată îi zise:
– Sfinţia Voastră, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul replică:
– Suntem, dar după ce golim câteva pahare, nu mai suntem buni de nimic! (…)”
(integral la: LAURENTIU DUMITRU)
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu sfintii!
- Alte fotografii, multe inedite, care vorbesc de la sine despre acest Patriarh coborat aproape din Pateric:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Bunul Dumnezeu sa il odihneasca, um om cu adevarat Sfant! Cineva imi a povestit urmatorul lucru:” Fiind in Belgrad am dorit sa iau binecuvantare de la Prea Fericirea Sa Pavle; mergand spre Patriarhie, il am vazut pe trotuar si am fugit catre dansul. Ii am cerut in limbarusa aplecandu-ma: Blagoslovite Vladika! Dansul inainte de a ma ridica imi zise:”Ti iz Rumania!” Si am ramas uimit de faptul ca a cunoscut acest lucru desi eram imbracat ca un monah rus.” Bunul Dumnezeu sa ne ajute cu rugaciunile lui! Amin!
Sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca pe noi, pentru rugaciunile placutului Sau ierarh, Pavle. “Dumnezeu sa-l ierte” e o expresie ce nu se potriveste pentru cuviosul ierarh. Cel mult sa-l odihneasca in pace, caci am castigat – in mod sigur – cred – un rugator pentru noi in randul Bisericii Triumfatoare. Sa randuiasca Dumnezeu un patriarh tot atat de vrednic in fruntea Bisericii Ortodoxe Sarbe – pentru luminarea acestui popor extraordinar. Macar ei sa aiba parte (caci noi…) de un continuator intru Dumnezeu, chiar si numai pentru demnitatea cu care au facut fata bombardamentelor si experimentelor americane… (bineinteles daca nu va fi numit noul patriarh tot de cei ce au bombardat…). Ar fi un semn ca nu toate sinoadele Il palmuiesc pe Dumnezeu iarasi si iarasi… desi tot voia Lui se face intotdeauna. Dar macar pentru martirii din Kosovo si din toata Serbia sa vedem acum un nou patriarh sarb care sa ne dea dovada ca la ei exista smerenie in expresia “PARUTU-S-A DUHULUI SFANT SI NOUA…!”
Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu Sfintii, iar pe noi, pacatosii, sa ne miluiasca si pentru rugaciunile sale.
Am fost impresionat profund de acele intamplari pomenite mai sus, citind despre ele mai demult. Pentru acest OM, crestinismul n-a apus, n-a fost antic si vrednic de pomenit stand tolanit in Audi A8 etc.
Icoana vie a ucenicilor Celui ce a propovaduit smerenia, saracia si dreptatea, juxtapunere zdrobitoare cu “icoana din A8”.
Vai de noi! Vai de noi! Vai de noi! De noi si de cei care-ar trebui sa se simta primii, dar nu se vor simti, fiindca nu mai pot.
“Arhiereii,preotii si toti clericii se cade sa poarte haine cinstite,de aceea si Sinodul V1 ecumenic porunceste in canonul 27 ca cei mentionati sa poarte haine cinstite,adica nefolosind podoabele cele exterioare si de mult pret.Caci zice:”Nimeni din cei ce se numara in cler sa se imbrace in haina care nu e a tagmei sale nici cand se afla in cetate si nici cand calatoreste,ci se intrebuinteaza imbracamintea celor ce se numara in cler,adica simpla si cinstita.”Iar daca cineva ar face una ca aceasta sa se afuriseasca pe timp de o saptamana”.”Orice lux si impodobire trupeasca sa fie straina de randuiala preotiei.deci episcopii sau preotii care pun pe ei haine stralucitoare si aratoase trebuie sa se indrepte ,iar daca staruie sa se supuna mustrarii..Caci zice Marele Vasile:”Tot ceea ce se ia nu din nevoie,ci pentru impodobire,se socoteste falire”..De aceea nimeni sa nu se imbrace in haine tesute din matase scumpe si nici sa puna adausuri colorate si impletite,caci am auzit prin limba cea graitoare de Dumnezeu ca cei ce poarta haine moi in casele imparatilor sunt(Mt 11,8)…………”Auzi ce zice despre ei Clement:”Ilie folosea ca imbracaminte cojocul si isi strangea mijlocul cu brau facut din par ,iar proorocul Isaia,era gol si descult si de multe ori se infasura si cu sac,iar Ieremia avea doar o centura de in……iar dupa cuvantul lui Dumnezeu:”Sa nu ne molesim cu haina lunga si moale a caruia frumusete este netrebnica “(Cuvant la Nastere)-,trec sub tacere iubirea de argint nascuta in inima cu scopul de a se cumpara cu mari cheltuieli,trec cu vederea slava desartasi mandria ,precum si toate celelalte patimi care seamana cu tot atatea fructe otravitoare ale unuia astfel de copac purtator de moarte si ma uit numai si numai la sminteala din eparhia ta …….”Deci iti voi spune acum ce haine se cade se fie folosite.Sfantul episcop de Corint poarta haine din postav negru,asa se cuvine sa faca si Sfiniile voastre incat prin ele sa pricinuiasca evlavie la toti cei care te vad si nu sudalmi sau sageti ale dezmierdarii…..Deci daca doresti(iubesti) asa ceva ii vom trimite Sfintii voastre o camasa sau doua de par ,ca sa le porti asa cum alti SFINTI ,EPISCOPI si PATRIARHI le-au purtat si le mai poarta inca”.Facand acestea pentru ati aminti de votul saraciei ,asa cum o fac si alti monahi imbracati cu rupturi si smeriti”.(din cartea “Paza celor cinci simturi”Sf.N.Aghioritul)
Citind acestea si altelea cu aceeasi referire,m-am dus cu gandul ca in vremurile noastre toate acestea sunt doar povesti de domeniul trecutului si ca nimeni din cei vizati,astazi,nu ar avea habar de asa ceva.M-au sensibilizat si emotiont cele aratate de mai sus,bucurandu-ma si incurajandu-ma.Ferice de acest Patriarh si de turma lui,care a avut in simtire aceste toate.Dumnezeu sa-l odihnreasca in ceata Sfintilor,impodobindu-l cu cele stralucitoare virtutii lui!
Parinte,Sfinte,roaga-te lui Dumnezeu si pentru desteptarea noastra!
Ce suflet mare, ce om vrednic.
Eşti obligat să-l fericeşti
Şi inima strigă’n lăuntru
Că nu ai cum să nu-l iubeşti.
Un om cu’atâta înălţime,
Urcat la rang de vrednicie,
Să aibă forţa sufletească
Să se îmbrace’n sărăcie… ?
Priviţi şi admiraţi cu duhul,
Un mare om, umblând smerit,
Şi un monah ce-a ţinut seama
De ceia ce’a făgăduit.
A fost o piatră de’ncercare
Şi o povară grea, de dus,
Acest păstor –în sfere’nalte-
Ce’n port vobeşte de Iisus.
Cu greu cei mari i-au stat în preajmă.
Cu-n sentiment de stinghereală
Cu duhul răscolit adesea
Şi domolit cu osteneală.
Căci greu suportă lumea astăzi,
Smerita noastră sărăcie
Când pielea’i fină, mintea’naltă
Şi-n preajmă-i fast şi bogăţie.
Iată imaginea vorbrşte
Mai mult decât orice cuvânt
Şi din făptura-i duhul simte
Ceva profund, curat şi sfânt.
E greu să-i fii asemeni astăzi
Şi mai ales de’atât de sus,
Să poţi purta cu vrednicie
Această cruce în Iisus.
În acest trup a fost o forţă
Curată, sfântă,potolită,
O dragoste extrem de’adâncă
Şi-o inimă sincer smerită.
Cine–i va fi asemeni oare
Acum când este foarte greu de dus,
Această cruce monahală,
Şi mărturie în Iisus ?
Cind am cicit aceste rinduri,am inceput sa pling;este vai de noi; toti cei care au HAR de la Bunul Dumnezeu,pleaca; si noi,pacatosii raminem fara ajutor;
Maica Domnului sa ne aiba in paza Ei;Dumnezeu sa-l odihneasca, si de acolo,sa se roage si pentru noi,pacatosii;
Doamne ajuta!
MINUNAT!
DUMNEZEU NE ARATA CA POTI FI SI CONDUCATOR SI SFANT SI IN ZILELE NOASTRE. NU O SA AVEM CE SPUNE LA JUDECATA!
Imi pare rau ca aud prima oara despre acest impresionant Patriarh in aceste conditii
Dumnezeu sa-l aiba in paza.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu sfintii!
A fost un adevarat sfant al Bisericii ortodoxe.
Dumnezeu sa-l odihneasca, si in Corturile Dreprilor sa-i aseze sufletul…!
Un frate sarb, mi-a povestit ca, in timpul vietii sale acest Patriarh, mergea cu trenul impreuna cu o calugarita, stareta de manastire, intr-un anumit loc, si in compartimentul din tren era destula inghesuiala, si la un moment dat s-a urcat in tren si un musulman, care a intrat in compartimentul in care se afla Patriarhul si, cand l-a vazut pe Patriarh(care imbracat ca un simplu monah…), l-a ridicat de pe scaun, si l-a si insultat…!
Patriarhul a iesit linistit si calm pe culuoar si a stat in picioare restul calatoriei…Calugarita care il insotea pe Patriarh, a vrut sa-i ofere locul ei, dar Patriarhul a refuzat. Atunci calugarita a inceput o cearta cam galagioasa (in stil balcanic…) cu musulmanul si printre multe altele i-a spus si aceste cuvinte: “daca un crestin ar fi ridicat intr-un tren pe un HOGEA al tau de pe scaun, tie, ti-ar fi convenit oare sa vezi si sa suporti o asemeena fapta? Acest om pe care tu l-ai ridicat de pe scaun si l-ai insultat, nu este un om simplu, ci este PATRIARHUL SERBIEI, si tu te-ai purtat atat de jignitor si obraznic la adresa lui…” Musulmanul cand a auzit ca este Patriarhul Serbiei, s-a rusinat si i-a parut rau de obraznicia lui, dar Patriarhul Pavle a auzit discutia pe care a avut-o calugarita cu musulmanul si a mustrat-o pe calugarita ca sa nu mai continuue deloc discutia si sa inceapa sa se roage tainic in inima ei…, caci aceasta este “lucrarea” unui calugar in orice vreme si in orice loc…!
Se spune ca acest Patriarh mergea pe jos, si singur, insotit arareori, prin Belgrad, si ca prin infatisarea sa simpla si fara “insemnele puterii sale sacerdotale”, multi dintre sarbi nici nu stiau ca este Patriarhul in fata lor…!
Fara “alai”, fara Jeepuri 4×4, fara garzi de corp, fara haine luxoase, acest Patriarh, a fost un mare “ANONIM” si un “Pelerin” mereu ascuns si nestiut si neobservat de multi dintre oameni, caci a iubit mult SMERENIA si LUCRAREA IN ASCUNS A VIRTUTILOR…!
Da! Ar avea de invatat de la el, multi ierarhi ai nostri care iubesc “slava” pamanteasca cu multa lacomie…!
Dumnezeu sa-i dea ODIHNA LUI VESNICA si sa-l aseze de-a Dreapta Tronului Sau in Imparatia Sa!
Amin!
Nu stiu de ce, dar fotografiile acestui adevarat ierarh imi amintesc de fotografiile cu Sfintul Ioan Maximovici. Aceiasi dragoste si smerenie.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dumnezeu sa-l odihneasca !Da intradevar un om cu viata sfanta patriarhul Pavle,numai in pateric mai intalnesti asa ceva.Stiu oameni care l-au cunoscut si mi-au povestit ce smerit era ,mergea mai mult pe jos ,imbracat simplu ,ajuta multi saraci,a tinut votul saraciei pana la sfarsit.Dar cred ca Dumnezeu nu-i va lasa pe fratii nostii sarbi pentru ca si loctiitorul patriarhului PS Amfilohie este un om cu viata sfanta ,a pustnicit in muntele Athos cu ,cuv.pr.Paisie Aghioratul.
Am considerat necesar sa-mi spun parerea mea: ,,SARUT URMELE PASILOR TAI”, PARITE.
Am citit despre dansul…frumoase fapte, sfaturi intelepte.
Frumoase fotografii, in special prima in care sta cu spatele la fereastra dar fata ii este luminata puternic de soarele reflectat de cruce.
Frumoasa metafora fotografica daca putem spune asta.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca
Minunat, nu am cuvinte a fost sfant cu adevarat
Lacrimile nu mi- au fost indestulatoare!
MODEL DE VIETUIRE
A fost un Mare Patriarh atat cu haina cat si cu fapta iar acum in cer e un Mare Sfant…cata smerenie,blandete,dragoste pentru aproapele avea…Doamne ajuta!