Alt timp, alt popor. Fragment din TRIODUL romanesc din 1798: ROMÂNII S-AU INDELETNICIT MAI MULT CĂTRE ÎNTEMEIEREA CREDINȚEI…

1-10-2015 1 minut Sublinieri

triod-bucuresti-1798

„Triodion ce să zice Trei căntări, ce are întru sine slujba Sfântului și Marelui Post. Acum întru acest chip tipărit, întru întâia Domnie a Prea Luminatului și Prea Înălțatului Domn, Io Constantin Gheorghie Hangeri Voevod. Cu blagosloveniia și toată chieltuiala Prea Sfințitului Mitropolit al Uggrovlahiei, Kir Dositei, în Tipografiia Sfintei Mitropolii în București. Anii de la Hristos, 1798. De Dimitrie Mihailovici Tipograful și de Gheorghie sin Dimitrie Tip. Râm.

Iară gheografii despre altă parte, după ce arată pre cele patru părți ale Lumii în gheografiile lor, voesc ca să povestească și însușirile cele firești ale fieștecăria părți,

Ei zic cum că oamenii Evropei au minte ascuțită, sânt nepregetători și viteji; și cum că într-însa s-au născut atâția înțelepți, atâția puitori de pravile, doftori, ritori și voevozi aleși, carii au dumestnicit, au învățat și au biruit pre toate celelalte neamuri ale lumii, cu puterea minții lor, a limbii și a mâinii; cum că într-însa au stătut cele doao vestite înpărății, a ellinilor și a râmleanilor; într-însa au înflorit și înfloresc științele, meșteșugurile, bunele obiceiuri și buna nemuire; și cum că iaste cu cuviință ca această Evropă să se numească Podoaba Lumii.

Eu luând seama acestor socoteli ale gheografilor, mă îndemnez a arăta mai jos pentru ce pricină oare acele însușiri firești ce dau ei la Evropa nu fac la noi pre toate acele săvârșiri câte fac la alți evropeni.

Știut iaste prea Sfinții tale, că Țara Rumânească, care să socotește de mathimatici la treapta a 47 a Meridianului și a 45 a Ecvatorului să află întru aleasă parte a Evropei, trage un aer sănătos și supțire, să vecinește și cu neamuri care să laudă și să răsfață în științe filosofești. Toate aceste mijloace lesnicioase de a râdica și pre fiii Patriei aceștiia la treptele laudelor de multe științe ale celoralalți evropeni, dar iar cu toate acestea lăcuitorii rumâni ai aceștii păzite de Dumnezeu țări nu s-au abătut a să zăbovi ceva într-acelea. Ei de când au priimit Lumina Dreptei Credințe, din zilele Marelui și Sfântului Constantin Înpărat, s-au îndeletnicit mai mult cătră întemeiarea credinței în țara lor, după cum mărturisesc nu numai letopisețele isprăvilor acestui neam, ci și multele feliuri de hrisoave ale fericiților Domni ai aceștii țări.

Mulți tineri, aprinzându-se de râvna folosului Patriei aceștiia, au mers cu mari osteneli și primejdii la țări depărtate, ca să învețe în școale vestite, nu măestrii, nici măsurarea Pământului și a înălțimii, nici Astronomie, ci numai cât să cuveniia la apărarea și întărirea sfintei creștinătăți; carii întorcându-se nu arăta alte lucruri mai cu fierbințeală, decât tălmăcirea dumnezeeștilor cărți, propoveduirea Evangheliei și bunele orânduieli ale sfintei Besearici […]” – integral pe tiparituri romanesti si www.dacoromanica.ro.


Categorii

1. DIVERSE, Istorie

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Alt timp, alt popor. Fragment din TRIODUL romanesc din 1798: ROMÂNII S-AU INDELETNICIT MAI MULT CĂTRE ÎNTEMEIEREA CREDINȚEI…

  1. Da, ar fi binevenită o transliterare integrală şi cât mai fidelă a ediţiei din 1798. Din câte am văzut cartea are 966 de pagini.

    Nu ştiu de ce, dar şi graiul ne era mult mai frumos în acele vremuri. Astăzi nici cuvintele nu mai au aceeaşi valoare şi fumuseţe. Deodată cu înmulţirea păcatele parcă ni s-a pocit şi limba.

    Alte ediţii tot la sursă: Triodion, Buzău, 1700; Triodion, Bucureşti, 1726; Triodion, Râmnic, 1731; Triodion, Iaşi, 1747; Triodion, Râmnic, 1961; Triodion, Bucureşti, 1769; Triodion, Râmnic, 1777; Triodion, Râmnic, 1982 + altele şi mai vechi, înainte de 1700…

  2. Da, alt duh bantuieste astazi printre romani…alt timp, alt popor !

  3. Cu siguranta in trecut inaintasii nostri s-au preocupat de intarirea credintei noastre care totusi a dainuit pana acum.Se stie ca Brancoveanu,si feciorii lui s-au jertfit pentru aceasta credinta , si nu numai ei.Stefan cel Mare construia cate o manastire cand ii invingea pe turci si nu iesea la razboi fara icoana Sfantului Gheorghe, biruitorul balaurului.Apoi Neagoe Basarab care a lasat posteritatii Manastirea Curtea de Arges, unele din aceste biserici dainuind pana astazi.Se spune ca un popor supravietuieste prin pastrarea limbii materne si a credintei.Aici ne incadram.Si pe timpul comunistilor au fost Sfintii Inchisorilor.Dupa revolutie credinta a inceput iar sa infloreasca si cred ca asta nu a convine marilor lumii si vrajmasului. care incearca sa loveasca cat mai crunt in biserica si scoala.Biserica care pestreaza credinta si scoala care duce limba mai departe.

  4. Interesanta mi se pare mentiunea cu primirea Dreptei Credinte, si anume de la Sfantul imparat Constantin. Cum se explica aceasta raportandu-ne la faptul ca in scoli se invata ca s-a primit Dreapta Credinta de la Sfantul Apostol Andrei?

  5. Buna intrebare, Andrei… Buna intrebare…

  6. @Titus L, Andrei:

    Prefata nu e lucrare dedicata originii crestinismului in Tarile Romane. E evident ca autorul a preluat una din variantele circulante pe atunci cu privire la intemeierea credintei si raspandirea ei.

  7. admin:

    sigur ca nu se pune problema daca sfantul Apostol Andrei a intemeiat prima comunitate crestina (si, deci Biserica) pe teritoriul actual al statului numit Romania. Ci ceea ce marturiseste aceasta carte veche luând drept marturie hrisoave si letopisete astazi necunoscute noua (nu stim de ce) este ca Tara (adica voievozii si boierii si toti oamenii liberi) au primit legea crestina de la Sfantul Imparat intocmai cu apostolii Constantin, adica odata cu crestinarea intregului Imperiu Roman si transformarea sa intr-o Imparatie crestina. Este o marturie a participarii complete a provinciilor românesti la viata Imperiului Roman si dupa retragerea oficiala a administratiei romane la anul 271. Probabil ca de la primele crestinari facute de sfantul Apostol Andrei si până la crestinarea tarii viata crestinilor nord dunareni a fost aceeasi cu a crestinilor din restul imperiului, suferind si ei aceleasi prigoane. Poate ca ar trebui sa facem o distinctie intre aparitia primilor crestini pe teritoriile Daciei si crestinarea tarii. Nu stiu de ce trebuie sa facem asa un caz ca noi ne-am nascut (ca popor) crestini, de parca am fi aparut asa dintr-odata aici izolati de restul lumii si altfel decat ea. Dimpotriva, nu eram izolati deloc ci foarte participanti la viata lumii cunoscute la acea data. Si exact asta marturiseste textul din Triod, intr-un mod simplu si cinstit. Fara a nega intemeierea apostolica a Bisericii in Dacia (dovedita chiar si arheologic) cred ca marturia de mai sus ar trebui sa ne atraga atentia si asupra celei de-a doua intemeieri a Bisericii la nord de Dunare intocmai cu cea apostolica. Mi se pare o mare greseala ca a fost uitata acesta marturie si ca ne oprim doar la primele crestinari făcute de Sfantul Apostol Andrei. Singuri ne creem pete albe in istoria noastra si a Bisericii noastre trecand in uitare momentele importante ale intemeierii si devenirii noastre ca romani si crestini, de parca istoria ar fi schema simpla de tipul stimul-raspuns: a venit in Dobrogea sfantul Apostol Andrei, a vorbit, a botezat si gata, de la Marea Neagra până in Munții Tatra ne-am crestinat cu totii a doua zi. Nu-i asa…, nu-i asa deloc…
    Ma iertati, cred ca imi stiti deja obsesiile…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare